ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3087/2012

Asupra recursurilor de față;

Constată că, prin sentința penală nr. 409 din data de 25 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-au dispus următoarele:

În baza art. 174 - 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) - art. 76 lit. a) C. pen., inculpata G.C.O. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 10 ani și, în baza art. 65 - 66 C. pen.; s-a aplicat aceleiași inculpate pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.; s-a luat act că partea vătămată G.B.N. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului baionetă cu o lungime de 35 cm, în baza art. 169 C. proc. pen.; s-a dispus restituirea către inculpată a unui cuțit tip baionetă de 27,5 cm, 2 telefoane mobile mărcile L. și N., și către partea vătămată G.B.N. a unei bluze din material textil, geacă de culoare neagră, pulover de culoare neagră.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 918,36 RON cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul urmăririi penale și la suma de 300 RON cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul cercetării judecătorești.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 15 mai 2010, la Postul de Poliție C. s-a înregistrat o sesizare telefonică referitoare la un incident produs în imobilul aparținând părinților inculpatei și, lucrătorii de poliție, efectuând deplasarea la fața locului, au constatat decesul părții vătămate G.B.N.

Inculpata era căsătorită cu partea vătămată de 4 ani, însă în cursul anului 2010, între cei doi au avut loc mai multe neînțelegeri, generate conform afirmațiilor inculpatei numai de consumul exagerat de băuturi alcoolice și de gelozia soțului său. La începutul lunii mai, în contextul unor alte neînțelegeri care s-au ivit, după reluarea conviețuirii, cei doi soți au revenit în domiciliul părinților din comuna C., județul D., unde au apărut noi conflicte.

În ziua de 14 mai 2010, inculpata s-a reîntâlnit cu soțul său când acesta a venit acasă, unde au purtat o discuție, pe tema angajamentului luat de G.B.N. de a se muta la părinții săi în comuna P. din județul Prahova.

Cei doi și-au făcut reproșuri reciproce și partea vătămată a refuzat să plece la tatăl său, afirmând că i-a fost ascuns actul de identitate. În cursul aceleiași seri, inculpata a solicitat prin S.N.A.U. 112 sprijinul organelor de poliție în vederea îndepărtării din locuință a soțului său și a invocat provocarea de către acesta a unui scandal în locuință. La scurtă vreme, agenții de poliție de la Postul de Poliție C. s-au deplasat la domiciliul celor doi și au găsit-o pe inculpată pe stradă și pe partea vătămată la intrarea în curtea imobilului și, procedându-se la efectuarea unui control corporal al părții vătămate, nu s-a găsit niciun fel de armă albă.

Deși a pretins că până la sosirea organelor de poliție, soțul său a agresat-o, a îmbrâncit-o și a tras-o de păr, inculpata nu a adus la cunoștința polițiștilor niciun fel de acte de violență.

Partea vătămată a fost condusă de organele de poliție spre stația de autobuz, după ce tot inculpata i-a pus la dispoziție o sumă de bani modică, împrumutată de la o vecină.

Din actele de urmărire penală efectuate, a rezultat că, în cursul nopții de 14 din 15 mai 2010, partea vătămată s-a aflat în mai multe locații de pe raza comunei C., alături de persoane cunoscute și prieteni, până în jurul orei 5

00

, când, prin escaladarea gardului, a revenit în imobilul în care se găsea soția sa. Este de menționat că, în seara de 14 mai 2010, trecând pe lângă domiciliul inculpatei, martorul I.V. i-a propus victimei să vină și să-l ajute în dimineața următoare să sacrifice o porcină. Inculpata a negat faptul că în seara sus amintită ar fi fost de față când partea vătămată a fost contactată de martor și a convenit cu acesta să-l caute în dimineața de 15 mai 2010 în jurul orei 5

00

la locuința sa.

În jurul orei 5

00

, partea vătămată s-a dus la domiciliu pentru a căuta în gospodărie un cuțit necesar sacrificării animalului.

Cu privire la cele petrecute în imobil, în lipsa unor martori oculari, avându-se în vedere numai declarațiile inculpatei, s-a reținut că inculpata a fost trezită din somn în jurul orei 5

00

de soțul său, aflat sub influența băuturilor alcoolice, și care, ținând în mâna stângă un cuțit, i-a cerut să-i pună la dispoziție un alt cuțit.

Disputa dintre cei doi a inclus o deplasare pe holul imobilului până la ieșirea din bucătărie, unde după ce inițial a acceptat să părăsească locuința, partea vătămată s-a răzgândit și învingând rezistența soției sale a revenit în bucătărie, împrejurare ce rezultă din procesul-verbal de reconstituire.

Inculpata a relatat că revenind în încăpere, urmată de partea vătămată, a avut cu acesta o discuție și în legătură cu cuțitul pe care acesta voia să-l dobândească - altul decât cel pe care îl purta în mâna stângă.

Inculpata a mai arătat că în încăpere se mai afla un alt cuțit decât cel pe care partea vătămată îl deținea, cuțit pe care l-a manevrat trecându-l de pe podeaua din apropierea unui fotoliu spre marginea patului, tot pe pardoseală.

Incidentul propriu-zis, când inculpata i-a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul de pe pardoseală, s-a produs atunci când a văzut-o pe partea vătămată că s-a apropiat amenințător spre ea, după ce între ei a mai avut loc o confruntare când G.B.N. a bruscat-o și a tras-o de haine și de păr. În aceste condiții, ca urmare a stării de teamă, insuflate de către victimă, inculpata s-a ridicat cu cuțitul în mâna dreaptă și a aplicat din lateral o lovitură părții vătămate în zona abdominală, după care s-a retras și a părăsit încăperea, purtând în mână același cuțit folosit pentru agresiune.

În stradă, inculpata a fost surprinsă cu cuțitul în mână, strigând la poarta unei vecine, de către D.E. și C.N., cărora, într-o evidentă stare de tulburare, le-a povestit că soțul său a venit mort de beat peste ea în casă, a tras-o de păr, s-au încăierat și, într-un final, crede că l-a înjunghiat.

La cercetarea la fața locului, alăturat cuțitului tip „baionetă” ridicat de organele de poliție de pe pervazul unui geam, s-a găsit după ridicarea cadavrului un alt cuțit confecționat dintr-o baionetă militară, având o lungime de 27,5 cm. și lama cu un singur tăiș și lățimea la bază de 3 cm., conform procesului verbal de cercetare la fața locului și planșei foto.

Conform raportului de autopsie medico-legală, moartea părții vătămate G.B.N. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe masive, consecutivă unei plăgi tăiate, înțepate toraco-abdominale, cu lezare de lob inferior drept pulmonar, lob drept hepatic și de arteră aortă în porțiunea supradiafragmatică. În privința direcției de aplicare a loviturii, aceasta a fost de la dreapta la stânga și foarte ușor oblic ascendentă, victima și agresorul fiind față în față sau agresorul în partea laterală-dreaptă a victimei. Sângele recoltat de la cadavru a conținut 1,60 gr.‰ alcool conform raportului de necropsie.

Acțiunea inculpatei în săvârșirea faptei descrisă mai sus se află în raport de cauzalitate cu leziunea provocată victimei care a determinat și decesul, așa încât este clară existența elementelor materiale ale laturii obiective a infracțiunii de omor calificat.

Atât în fața organului de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, apărătorul inculpatei a solicitat a se reține în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă a scuzei provocării, întrucât fapta a fost săvârșită ca urmare a comportamentului agresiv al victimei, care aflat sub influența alcoolului, a pătruns în camera sa, trezind-o intempestiv din somn și a exercitat asupra ei acte de violență, lovindu-l cu cuțitul atunci când a avut impresia că el vroia să o lovească cu cuțitul pe care îl ținea în mâna stângă.

În privința agresiunilor exercitate de către victimă asupra sa, raportul de expertiză aflat la dosar, atestă că inculpata nu a prezentat semne de violențe, nefiind necesare îngrijiri medicale.

A mai reținut instanța de fond că, în speță, cerințele referitoare la starea de provocare și a celei de legitimă apărare, la care se face succint referire în notele scrise depuse de către apărătorul ales al inculpatei, nu sunt întrunite, relațiile conflictuale anterioare dintre inculpată și victimă, circumstanțele generale ale comiterii infracțiunii nu pot fundamenta concluzia existenței provocării, chiar dacă ele sugerează momente de încordare și enervare, condițiile scuzei provocării fiind foarte exact reglementate de lege, nefiind suficient ca inculpata să fi fost sub imperiul unei tulburări în momentele critice, cerându-se ca aceste tulburări să fie puternice și determinate de acțiuni - concret și clar definite prin lege, întreprinse de victimă.

Probele ce trebuie să demonstreze toate aceste condiții trebuie să fie convingătoare și concrete, ceea ce în speță nu există.

Luându-se în considerare împrejurările în care s-a petrecut fapta, raporturile conflictuale dintre părți, s-a apreciat de instanța de fond că în momentul uciderii victimei, inculpata nu se afla într-o stare de mare surescitare nervoasă, caracteristică circumstanței atenuante a provocării. Relațiile conflictuale dintre inculpată și victimă erau notorii și nu reprezentau ceva neobișnuit, astfel încât, incidentului petrecut în dimineața zilei de 15 mai 2010 nu i se poate recunoaște caracterul de act provocator, în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, nu este de neglijat că victima avea o alcoolemie de 1,60 gr.‰ și, nemaifiind stăpân pe facultățile de autocontrol volitiv și psihic, a provocat scandal și a mers în domiciliul inculpatei, trezind-o din somn, însă riposta inculpatei trebuie interpretată în contextul stărilor conflictuale notorii și îndelungate și deloc neobișnuite dintre cei doi soți.

Așa fiind, coroborând întregul material probator, conform art. 63, 69 și 75 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că fapta inculpatei constând în aceea că a aplicat cu un cuțit o lovitură soțului provocându-i o hemoragie internă și externă masivă, lezarea organelor interne și decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, având în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., scopul acestora prev. de art. 52 C. pen., limitele de pedeapsă, gradul de pericol social extrem de ridicat, dreptul la viață fiind unul primordial și valoarea supremă în societate, împrejurările în care s-au comis faptele, dar și persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale și care regretă fapta, instanța de fond a apreciat că se pot da eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c), - art. 76 lit. a) C. pen., astfel încât aplicarea unei pedepse în cuantum de 10 ani, în regim de detenție, este singura în măsură să realizeze scopul educativ și de exemplaritate al pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Totodată, instanța de fond a apreciat că inculpatei îi sunt aplicabile și disp. art. 65, 66 C. pen., cu privire la aplicarea pedepsei complementare, precum și disp. art. 118 lit. b) C. pen. privind confiscarea cuțitului folosit la comiterea infracțiunii.

De asemenea, în baza art. 169 C. proc. pen., instanța de fond a dispus restituirea bunurilor către inculpată și către partea vătămată G.N., iar sub aspectul laturii civile, s-a luat act de declarația părții vătămate care a arătat că nu se constituie parte civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata G.C.O. și partea vătămată G.B.N., inculpata criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, iar partea vătămată numai pentru netemeinicie.

Prin motivele scrise de apel și susținute prin apărător ales, în esență, apelanta inculpată a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. pen. sau ale art. 73 lit. a) și b) C. pen., cu consecința achitării sau reducerii corespunzătoare a pedepsei, având în vedere

că a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări, trezită brusc de un bărbat înarmat și beat ce i-a provocat o emoție puternică, considerând astfel că este un caz de depășire a legitimei apărări datorită acestei emoții ce a stăpânit-o în acel moment.

De asemenea, s-a solicitat să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor personale ale acesteia, respectiv că

nu este cunoscută cu antecedente penale, are în întreținere un copil minor (o fetiță de 5 ani), nu este cunoscută în societate ca fiind o persoana violentă, recalcitrantă, ci din contra, are un comportament ireproșabil, nu a avut nici cel mai mic conflict cu vreo persoană din comunitatea în care locuiește, aceste motive fiind consemnate pe larg în practicaua hotărârii.

În susținerea apelului formulat, partea vătămată, prin apărător ales, a criticat sentința atacată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei, apreciind că pedeapsa de 10 ani închisoare este mult prea mică în raport de gravitatea faptei și împrejurările comiterii acesteia. În consecință s-a solicitat admiterea apelului formulat și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei prin orientarea ei către minimul prevăzut de lege, fără a fi coborâtă sub acest minim.

Curtea de Apel Ploiești, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului,

cât și din oficiu

sub toate aspectele,

conform

art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

, a constatat că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, a constatat că, prin apelurile formulate, nu s-au contestat împrejurările esențiale ale stării de fapt sau aspectele privind identitatea autorului, inculpata

G.C.O. recunoscând constant că este autoarea faptei și confirmând, prin declarațiile date, contextul real în care s-a săvârșit această faptă.

Prin urmare, pe baza probelor administrate în cauză (probe care au fost analizate pe larg de către prima instanță) a fost reținută situația de fapt expusă anterior, însușită și de către Curte, situație de fapt care a fost încadrată corespunzător și în drept, în sensul că, fapta inculpatei G.C.O., care la data de 15 mai 2010, l-a înjunghiat mortal pe soțul său G.B.N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.

Or, în cauză, s-a constatat că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici cele referitoare la apărare.

Astfel, a reținut prima instanță de control judiciar, după cum rezultă din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, la momentul la care inculpata a exercitat acțiunea violentă cu cuțitul asupra victimei, nu exista un atac actual sau iminent din partea victimei. În declarația dată în ziua producerii incidentului, 15 mai 2010, în prezența apărătorului, inculpata a susținut că, soțul său, G.B.N., a venit în domiciliu în jurul orelor 5,00, mirosind a băuturi alcoolice și i-a cerut un cuțit, spunându-i că vrea să meargă să înjunghie un porc. Victima avea un alt cuțit în mâna stângă cu care nu a amenințat-o pe inculpată și nici nu i-a dat de înțeles că ar fi vrut să-l folosească în disputa dintre ei. După un schimb de replici, prin care inculpata încerca să-l determine să părăsească domiciliul, obișnuite între părți, după cum declară inculpata, aceasta susține că în momentul în care a vrut să-și i-a lucrurile cu care mergea la serviciu, victima a tras-o de mâneca hanoracului, apucând-o și de păr, ceea ce a făcut-o să cadă între pat și masa pe care se afla calculatorul. Atunci a văzut că în preajma sa se afla un cuțit, iar în momentul în care soțul său i-a cerut din nou cuțitul și a observat că are intenția să se întoarcă spre ea, simțindu-se amenințată, s-a aplecat, a luat cuțitul și a lovit cu amândouă mâinile în direcția victimei. A observat că i-a tăiat geaca, a tras cuțitul și a ieșit din încăpere.

Aceste împrejurări au fost relatate de inculpată și cu ocazia efectuării reconstituirii, fiind menționate în procesul verbal de reconstituire și fixate pe planșele fotografice anexate acestuia.

În privința agresiunilor exercitate de către victimă asupra sa, raportul de expertiză aflat la dosar atestă că inculpata nu a prezentat semne de violențe, nefiind necesare îngrijiri medicale.

În atari circumstanțe, care relevă existența mai multor episoade tensionate între părți, cu o desfășurare în timp a acestora, pătrunderea victimei în locuință, fără a avea la început nici un fel de intenții agresive și posibil, așa cum susține doar inculpata, exercitarea unor violențe minore, însă obișnuite între părți, nu constituie un atac în sensul prevăzut de art. 44 C. pen., iar susținerea inculpatei că apărarea sa a fost necesară pentru înlăturarea atacului, care, de altfel, la momentul exercitării violenței, după cum s-a menționat, nu există, este nefondată.

Acțiunea vătămătoare a inculpatei a fost plasată în timp și în afara unui atac actual sau iminent, astfel că cerința necesității nu a fost îndeplinită.

Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar considera că erau îndeplinite condițiile atacului, iar apărarea inculpatei era necesară pentru înlăturarea atacului, în cauză nu este îndeplinită cea de-a doua condiție a apărării referitoare la proporționalitatea acesteia cu gravitatea atacului.

Astfel, fapta săvârșită de inculpată nu a corespuns nevoii de apărare pe care a creat-o atacul, întrucât victima, așa cum declară inculpata, nu exercita un act evident, explicit de violență în momentul în care inculpata a pus mâna pe cuțit, ci doar interpretarea greșită a unui gest al său de către inculpată (intenția victimei de a se întoarce către inculpată) a determinat-o pe aceasta să comită fapta.

Rezultă, din considerentele expuse, că inculpata nu a acționat în legitimă apărare atunci când a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, întrucât nu a recurs la violențe pentru a înlătura un pericol creat de un atac al victimei.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., scuza provocării există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În cauză, așa cum a reținut și instanța de fond și cum o confirmă probatoriul administrat, relațiile conflictuale dintre inculpată și victimă erau notorii și nu reprezentau ceva neobișnuit.

Or, acest comportament, aceste acte în fața cărora inculpata nu s-a eschivat, nu a ezitat nici un moment, deși avea posibilitatea să o facă ci, dimpotrivă, le-a tranșat de maniera expusă, nu pot fi asimilate și nu se circumscriu noțiunii de provocare în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen. disputele verbale și chiar o atitudine ofensivă a victimei, dar lipsită de elemente certe de agresiune, nu pot fi considerate acțiuni ilicite grave așa cum le denumește textul de lege menționat, și nu sunt apte să provoace o puternică tulburare sau emoție inculpatului, o surescitare nervoasă care să îi răpească acestuia posibilitatea de control al acțiunilor sale.

Ca atare, nu se poate reține existența unui act de provocare al victimei care să se circumscrie dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. nefiind dovedită niciuna dintre condițiile sus-menționate.

Așadar, reținând că pronunțarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatei, Curtea de Apel Ploiești a constatat că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă judecății și a apreciat ca nefondate criticile formulate de inculpată referitoare la pretinsa eroarea gravă de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

Totodată, s-a constatat că instanța de fond a individualizat și aplicat pedeapsa cu respectarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen., în condițiile în care este de netăgăduit că fapta comisă de apelanta-inculpată are o gravitate sporită, confirmată generic de natura infracțiunii (infracțiune contra vieții) și de limitele pedepselor stabilite de legiuitor, dar și în concret, de circumstanțele de fapt efective în care acțiunea cu caracter infracțional a fost desfășurată.

Circumstanțele personale ale inculpatei au stat la baza aplicării pedepsei care corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului scop educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

În consecință, instanța de apel a constatat că nu există motive pentru majorarea sau reducerea pedepsei aplicate apelantei inculpată G.C.O. și, constatând netemeinicia motivelor invocate, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul parte vătămată G.B.N. și de apelanta inculpată G.C.O., împotriva sentinței penale nr. 409 din data de 25 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare apelant la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, inculpata G.O.C. și partea vătămată G.N.

Inculpata, prin apărător, a solicitat achitarea apreciind că fapta a fost săvârșită în stare de legitimă apărare, iar în subsidiar să se constate incidența stării de provocare și, pe cale de consecință, să se reducă corespunzător cuantumul pedepsei aplicate.

Totodată, a solicitat și reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., având în vedere recunoașterea faptei, lipsa antecedentelor penale și atitudinea cooperantă avută pe parcursul procesului penal.

Partea vătămată nu și-a motivat recursul declarat.

Înalta Curte, analizând hotărârile atacate atât din perspectiva criticilor formulate, dar și din oficiu potrivit art. 385

3

C. proc. pen., constată că doar recursul inculpatei este întemeiat, în parte, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, în timp ce al părții vătămate este nefondat.

Astfel, din probele administrate în cauză, atât la urmărirea penală, dar și în fața instanțelor de fond și apel, rezultă că, în cursul nopții de 14 din 15 mai 2010, partea vătămată s-a aflat în mai multe locații de pe raza comunei C., alături de persoane cunoscute și prieteni, până în jurul orei 5

00

, când, prin escaladarea gardului, a revenit în imobilul în care se găsea soția sa. Trebuie precizat că, în seara de 14 mai 2010, trecând pe lângă domiciliul inculpatei, martorul I.V. i-a propus victimei să vină și să-l ajute în dimineața următoare să sacrifice o porcină (inculpata a negat faptul că în seara sus amintită ar fi fost de față când partea vătămată a fost contactată de martor și a convenit cu acesta să-l caute în dimineața de 15 mai 2010 în jurul orei 5

00

la locuința sa).

Partea vătămată, a revenit la locuință în jurul orei 5

00

, pentru a căuta în gospodărie un cuțit necesar sacrificării animalului.

În lipsa unor martori oculari, referitor la cele petrecute în domiciliu, și avându-se în vedere numai declarațiile inculpatei, se reține că aceasta a fost trezită din somn în jurul orei 5

00

de soțul său, aflat sub influența băuturilor alcoolice, și care, ținând în mâna stângă un cuțit, i-a cerut să-i pună la dispoziție un alt cuțit. Între părți a avut loc o altercație, pe fondul discuției referitoare la cel de al doilea cuțit context în care inculpata i-a aplicat victimei o lovitură cu cuțitul aflat pe pardoseală, deoarece partea vătămată s-a apropiat amenințător spre ea, după ce între ei a mai avut loc o confruntare, când G.B.N. a bruscat-o și a tras-o de haine și de păr, astfel că inculpata s-a ridicat cu cuțitul în mâna dreaptă și a aplicat din lateral o lovitură părții vătămate în zona abdominală, după care s-a retras și a părăsit încăperea, purtând în mână același cuțit folosit pentru agresiune.

Conform raportului de autopsie medico-legală, moartea părții vătămate G.B.N. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe masive, consecutivă unei plăgi tăiate, înțepate toraco-abdominale, cu lezare de lob inferior drept pulmonar, lob drept hepatic și de arteră aortă în porțiunea supradiafragmatică. În privința direcției de aplicare a loviturii, aceasta a fost de la dreapta la stânga și foarte ușor oblic ascendentă, victima și agresorul fiind față în față sau agresorul în partea laterală dreaptă a victimei. Sângele recoltat de la cadavru a conținut 1,60 gr.‰ alcool conform raportului de necropsie.

Așadar, este evident că acțiunea inculpatei în săvârșirea faptei descrisă mai sus se află în raport de cauzalitate cu leziunea provocată victimei care a determinat și decesul, fiind întrunit elementul material al laturii obiective a infracțiunii de omor calificat.

În ceea ce privește latura subiectivă a aceleiași infracțiuni, din probele administrate rezultă că, cuțitul folosit de inculpată, cât și mecanica utilizării lui, descrisă mai sus, erau apte să lezeze zone vitale ale corpului victimei, așa încât, chiar dacă nu a prevăzut rezultatul faptei sale și nu a urmărit uciderea victimei, a acceptat o asemenea posibilitate.

Pe tot parcursul procesului penal, apărătorul inculpatei a solicitat a se reține în favoarea inculpatei legitima apărare sau circumstanța atenuantă a scuzei provocării, întrucât fapta a fost săvârșită ca urmare a comportamentului agresiv al victimei, care, aflată sub influența alcoolului, a pătruns în camera sa, trezind-o intempestiv din somn, și a exercitat asupra ei acte de violență, lovindu-l cu cuțitul atunci când a avut impresia că el vroia să o lovească cu cuțitul pe care îl ținea în mâna stângă.

Cu toate acestea, în privința agresiunilor exercitate de către victimă asupra sa, raportul de expertiză aflat la dosar, atestă că inculpata nu a prezentat semne de violențe, nefiindu-i acordate îngrijiri medicale.

Probele administrate relevă existența mai multor episoade tensionate între părți, cu o desfășurare în timp a acestora, context în care pătrunderea victimei în locuință, fără a avea la început nici un fel de intenții agresive și posibil, așa cum susține doar inculpata, exercitarea unor violențe minore, însă obișnuite între părți, nu constituie un atac în sensul prevăzut de art. 44 C. pen., iar susținerea inculpatei că apărarea sa a fost necesară pentru înlăturarea atacului, care, de altfel, la momentul exercitării violenței, după cum s-a menționat, nu există, este nefondată.

Acțiunea vătămătoare a inculpatei a fost plasată în timp în afara unui atac material, direct, actual sau iminent, injust, îndreptat împotriva sa și care să o pună în pericol grav, astfel că cerința necesității nu a fost îndeplinită.

De altfel, în cauză nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție a apărării, referitoare la proporționalitatea acesteia cu gravitatea atacului.

Astfel, fapta săvârșită de inculpată nu a corespuns nevoii de apărare pe care a creat-o atacul, întrucât victima, așa cum declară inculpata, nu exercita un act evident, explicit de violență în momentul în care ea a pus mâna pe cuțit, ci doar interpretarea greșită a unui gest al său de către inculpată (intenția victimei de a se întoarce către inculpată) a determinat-o pe aceasta să comită fapta.

Pe cale de consecință, inculpata nu poate beneficia nici de art. 44 alin. (3) sau art. 73 lit. a) Partea I din C. pen., referitoare la excesul justificat - depășirea limitelor legitimei apărări -, respectiv excesul scuzabil, tocmai pentru că atacul nu a îndeplinit condițiile deja evocate (să fi fost material, direct, imediat, injust și de natură să-i pună în pericol grav persoana).

Cu privire la motivul vizând reținerea scuzei provocării, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., scuza provocării există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În cauză, ceea ce se susține a fi un act provocator este, de fapt, o dispută obișnuită între părți și, eventual, interpretarea greșită a unui gest al acesteia, acest din urmă aspect fiind susținut doar de declarația inculpatului. S-a dovedit însă, prin actul medico-legal menționat anterior, că inculpata nu a prezentat nici un fel de urme de violențe.

Or, aceste acte în fața cărora inculpata nu s-a eschivat, nu a încercat să le evite nici un moment, deși avea posibilitatea să o facă, ci, dimpotrivă, le-a tranșat de maniera expusă, nu pot fi asimilate noțiunii de provocare în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite condițiile textului de lege.

Recursul inculpatei este întemeiat cu privire la cuantumul pedepsei, Înalta Curte apreciază că împrejurările în care s-au comis faptele, dar și persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale și care regretă fapta constituie elemente care justifică a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), c), - art. 76 lit. a) C. pen., astfel încât aplicarea unei pedepse în cuantum de 8 ani, în regim de detenție, este în măsură să realizeze scopul educativ și de exemplaritate al pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii, motiv pentru care urmează să-l admită în acest sens.

Referitor la recursul declarat de partea civilă și nemotivat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru motivele evocate mai sus, astfel că îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata G.C.O. împotriva deciziei penale nr. 34 din data de 28 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează parțial decizia recurată și sentința penală nr. 409 din 25 noiembrie 2011 a Tribunalului Dâmbovița numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatei și rejudecând:

În baza art. 174 - 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) - 76 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpata G.C.O. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată G.N. împotriva aceleiași decizii penale.

Onorariul parțial pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 octombrie 2012.