ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 261/2014

Deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a recurentului inculpat B.I., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99/P din data de 09 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus, printre alții, condamnarea inculpatului B.I.,  fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni;

b) deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) lit. a, art. 76 alin. (1) lit. e teza I C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare și;

c) introducerea în țară de droguri de risc și de mare risc, fără drept, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

alin. 7 C. proc. pen., la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea celor trei pedepse principale, în pedeapsa cea mai grea, cea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive efectuată de la data de 16 iulie 2013 și până la data pronunțării prezentei sentințe, respectiv 09 octombrie 2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 13 iunie 2012, organele de poliție din cadrul S.C.C.O Neamț, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că mai multe persoane necunoscute de pe raza municipiului Piatra Neamț și a orașului Roznov, procurau droguri de risc și de mare risc din Olanda și Italia, le introduceau în țară fără drept și ulterior le comercializau la diferiți consumatori de pe raza județului Neamț, cu sume cuprinse între 80-150 lei, în funcție de natura și cantitatea substanței interzise.

Din datele existente la momentul arătat, a rezultat faptul că persoanele susmenționate erau, la rândul lor, consumatoare de astfel de substanțe psihotrope, pe care le aveau depozitate la domiciliile lor și pe care le distribuiau celorlalți consumatori, în mod direct sau prin intermediari, de cele mai multe ori întâlnirile fiind stabilite prin telefon.

Prin mijloace specifice, lucrătorii din cadrul S.C.C.O. Neamț, au stabilit faptul că la începutul lunii iulie 2013, inculpatul B.I. s-a hotărât să efectueze o deplasare în Olanda, pentru a achiziționa droguri de risc și a efectuat deplasarea propriu-zisă în perioada 12 iulie - 14 iulie 2013, cu un autocar aparținând SC G.T. SRL Târgu Neamț, pe ruta Târgu Neamț - Amsterdam. S-a mai stabilit faptul că acesta a achiziționat dintr-o cafenea din Amsterdam, 100 de comprimate ecstasy cu suma de 200 euro, precum și o cantitate de cannabis, pentru care a plătit 10 euro pe gram, din care a consumat o parte cât timp s-a aflat în Olanda. Pentru a asigura transportul cantităților de droguri menționate mai sus în deplină siguranță și fără a fi descoperit, inculpatul B.I. a ascuns substanțele psihotrope în interiorul mai multor sandvișuri, pe care le-a ambalat într-o hârtie și le-a ascuns în bagaje. Geanta de umăr în care au fost introduse aceste sandvișuri a fost păstrată de către inculpat în permanență asupra sa. Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, a rezultat faptul că inculpatul a intrat pe teritoriul României la data de 15 iulie 2013, prin punctul vamal Borș, deplasându-se spre orașul Târgu Neamț, tot cu un autocar aparținând SC G.T. SRL Târgu Neamț. Inculpatul a ajuns la destinație, în orașul Târgu Neamț la data de 16 iulie 2013, în jurul orei 01:00, fiind prins în flagrant de către lucrătorii de poliție în momentul în care a coborât din autocar. Cu această ocazie, în bagajele inculpatului au fost identificate și ridicate 100 comprimate de culoare albastră, din care 3 erau mărunțite, motiv pentru care acestea din urmă au fost introduse într-o țiplă din material plastic transparent, auto-sigilantă, precum și mai multe fragmente vegetale în stare solidă, de culoare verde-oliv, despre care inculpatul a declarat că le-a achiziționat contra sumei de 230 euro din Olanda.

Substanțele psihotrope identificate în bagajele inculpatului au fost introduse într-un plic alb, sigilat cu sigiliul D.I.I.C.O.T. și au fost trimise către Laboratorul de analiză și profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Iași, în vederea stabilirii naturii acestora.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 17 iulie 2013 al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor din cadrul B.C.C.O. Iași, a rezultat că proba nr. 1 era constituită din 97 comprimate care conțineau ca substanțe active M.D.M.A. și M.D.A., proba nr. 2 era constituită din 1,6 grame fragmente de comprimate care conțineau ca substanțe active M.D.M.A. și M.D.A., iar proba nr. 3 conținea 3,39 grame cannabis, în care s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (T.H.C.), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Rezina de cannabis face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare și reprezintă drog de risc.

Potrivit aceluiași raport tehnico-științific, substanțele 3, 4 Methylenedioxymetamfeta-mine (M.D.M.A.) și Tenamfetamine (M.D.A.), fac parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată, reprezentând droguri de mare risc.

În momentul prinderii în flagrant a inculpatului, asupra acestuia a fost identificat și un portmoneu ce conținea un înscris redactat în limba engleză, anexat la dosarul cauzei în original, ce face dovada cazării inculpatului în Amsterdam în perioada 13 iulie -14 iulie 2013.

În declarația dată de către inculpat în fața procurorului, acesta a arătat faptul că este consumator de cannabis de aproximativ un an de zile și că obișnuiește să comercializeze această substanță psihotropă cu suma de 80 de lei pe gram, către diverși consumatori de pe raza municipiului Piatra Neamț, dar și să o ofere apropiaților pentru a fuma împreună.

În ceea ce privește drogurile de mare risc, inculpatul a declarat că nu consumă astfel de substanțe, ci doar le comercializează persoanelor interesate, cu prețul de 50 de lei pe comprimat, așa cum intenționa să procedeze și cu cele 100 de comprimate ecstasy cumpărate din Olanda.

Martorii audiați în cauză, respectiv B.I. și P.F.F., au confirmat împrejurarea că inculpatul B.I. a efectuat cu autocarul SC G.T. SRL Târgu Neamț, deplasarea pe ruta Amsterdam - Târgu Neamț, înaintea prinderii sale în flagrant.

Întrucât declarația inculpatului B.I. a arătat că a comercializat droguri de mare risc la diverși consumatori de pe raza municipiului Piatra-Neamț, aceasta nu a putut fi coroborată și cu alte mijloace de probă, astfel s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului B.I., care în perioada mai-iulie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a comercializat și oferit spre consum, droguri de risc, respectiv cannabis, în ultima ipoteză fără a percepe bani, către mai mulți consumatori și prieteni de pe raza municipiului Piatra Neamț, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care, în aceeași perioadă de referință și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut în mod repetat, în vederea consumului propriu, diverse cantități de droguri de risc (cannabis), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de deținerea de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fine, fa

pta inculpatului B.I., care, la data de 15 iulie 2013, a introdus pe teritoriul României, fără drept, prin punctul vamal Borș, cantitatea de 100 tablete ecstasy (drog de mare risc) și 3,63 gr. cannabis (drog de risc), achiziționate din Olanda, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducerea în țară de droguri de risc și de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Instanța de fond a motivat că la

individualizarea judiciară a pedepselor a avut în vedere faptul că infracțiunile comise de inculpați sunt de o gravitate deosebită, deoarece drogurile creează dependență, iar consumul lor este interzis. Traficul și consumul ilicit de droguri constituie în prezent un fenomen, mai ales în rândul tinerilor, iar rezolvarea acestui fenomen impune instituirea unui control riguros și represiv, motiv pentru care legiuitorul român a adoptat Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare.

Din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, din notele de redare ale convorbirilor telefonice cât și din recunoașterile inculpaților a rezultat vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor concurente descrise mai sus.

S-a mai arătat că la stabilirea pedepselor s-au avut în vedere și criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, modalitatea și împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit, consecințele produse sau care s-ar fi putut produce și circumstanțele personale ale inculpaților.

Astfel, pentru inculpatul B.I. s-a reținut că a comis trei infracțiuni în concurs real la Legea nr. 143/2000, din care cea de introducere în țară de droguri de risc și de mare risc, fără drept, prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, fiind prevăzută cu limite mari de pedeapsă,

este în vârstă de 26 de ani, nu este căsătorit, nu are ocupație, pe parcursul urmăririi penale a avut o poziție procesuală sinceră, recunoscând integral și regretând săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, nu prezintă antecedente penale în raport de infracțiunile deduse judecății, a avut o comportare bună în familie și societate

și beneficiază de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în cadrul termenului legal, inculpatul B.I.

Apelantul-inculpat a criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este netemeinică pentru motivele pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Curtea, i-a prezentat apelantului-inculpat învinuirile care i s-au adus prin actul de sesizare al instanței, precum și prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații are obligația să spună tot ce știe cu privire la învinuirile care i se aduc.

Inculpatul a declarat că nu dorește să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Prin Decizia penală nr. 200 din 10 decembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat B.I. împotriva sentinței penale nr. 99/P din data de 09 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Neamț.

În baza art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen., cu art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului preventiv a apelantului-inculpat.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus în continuare, din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului de instanța de fond perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării sentinței penale apelate, respectiv de la data de 09 octombrie 2013, la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat să plătească statului suma de 350 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul a fost respins pentru considerentele care au fost prezentate.

Din examinarea probelor administrate, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de multă înțelegere, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. și prin coborârea pedepselor cu mult sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, minime care și așa, au fost reduse cu 1/3, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.

Instanța de control judiciar și-a însușit motivarea hotărârii recurate făcută de instanța de fond, cu completările care au fost făcute.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului a rezultat pe deplin vinovăția apelantului - inculpat, pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.

De altfel, apelantul-inculpat a declarat în fața instanței de fond, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

În aceste condiții, instanța de control judiciar nu a mai analizat situația de fapt, care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost corect reținută de instanța de fond.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de fond a dat dovadă de multă înțelegere, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. și prin coborârea pedepselor cu mult sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, minime care și așa, au fost reduse cu 1/3, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de fond a dat dovadă de multă înțelegere prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., prin coborârea pedepselor sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite și prin aplicarea unor pedepse de doar 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru infracțiunea continuată trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) C. pen., 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a unei pedepse de doar 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de introducerea în țară de droguri de risc și de mare risc, fără drept, în formă continuată, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Curtea a apreciat că nu se impunea reținerea în favoarea recurentului-inculpat de instanța de fond a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., și pe cale de consecință nu trebuiau coborâte pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, minime reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

De altfel, din examinarea hotărârii apelate a rezultat că instanța de fond nici nu a indicat care este împrejurarea care se circumscrie dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., sau a altora asemănătoare, nu a obligat instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., a rezultat că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante a fost lăsată la aprecierea instanței de judecată.

În această apreciere a fost obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante a fost atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.

Pentru termenul de azi 24 ianuarie 2014 recurentul inculpat B.I. a solicitat a se lua act de declarația de retragerea recursului formulat în cauză.

Înalta Curte față de declarația recurentului inculpat în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință privind soluționarea acestei cauze, în baza art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.I.

împotriva deciziei penale nr. 200 din data de 10 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să oblige recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea inculpatului B.I. la recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 200 din data de 10 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2014.