ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2449/2014

Asupra recursului față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 639 din 04 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului P.N.V. din infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 02 noiembrie 2012). A fost condamnat inculpatul P.N.V., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu.aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. b) C. pen. (fapta din data de 02 noiembrie 2012). A fost condamnat inculpatul P.N.V., la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. (fapta din perioada 18 octombrie 2012-26 octombrie 2012). A fost condamnat inculpatul P.N.V., la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. la 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 lit. a) C. pen. în referire la art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din data de 20 februarie 2013). În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 9 luni închisoare și 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul P.N.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.N.V. pe durata unui termen de încercare de 6 ani. În baza dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) C. pen.

pe durata termenului de încercare, condamnatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului stabilit de acesta; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi consultate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului P.N.V. asupra consecințelor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului P.N.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată inculpatului P.N.V. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 20 februarie 2013 la zi. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.N.V. dacă nu este arestat în altă cauză. În baza dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 800 RON de la inculpatul P.N.V., sumă provenită din fondurile D.C.C.O, sumă obținută de inculpat în urma vânzării cantității de 2,80 grame cannabis și 9 comprimate ecstasy, respectiv suma de 195 RON ridicată de la inculpat, sumă asupra căreia s-a instituit sechestrul asigurător.

În baza dispozițiilor art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a următoarelor cantități de droguri: - 0,81 grame cannabis rămase în urma analizelor de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S1 și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O. cu dovada din data de 19 noiembrie 2012; - 0,51 grame cannabis rămase în urma analizelor de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S2 și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O. cu dovada nr. D1 din data de 04 decembrie 2012; - 0,90 grame pulbere ce conține M.D.M.A.

rămase în urma analizelor de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S3 și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O. cu dovada nr. D2 din data de 04 decembrie 2012. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.N.V. la plata sumei de 3600 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București - din data de 11 martie 2013 în dosarul de urmărire penală nr. 2957/D/P/2012, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei conform art. 264 alin. (3) C. proc.

pen. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.N.V., în stare de arest, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; - trafic de droguri de risc în forma continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de investigatorul D.M. și colaboratorul acestuia I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, drogurile fiind deținute legal, pentru probarea vinovăției inculpatului P.N.V.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de numiții A., R., J. și alții în vederea identificării și continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Instanța de fond a reținut că la data de 10 octombrie 2012, lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul P.N.V. cunoscut inițial doar sub numele de „N.", era implicat în traficul de droguri de risc, respectiv cannabis, sesizare ce s-a înregistrat la Serviciul Teritorial București sub nr. 2957D/P/2012. În cauză a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire D.M. și a colaboratorului acestuia I.M.

care au achiziționat de la inculpatul P.N.V. următoarele cantități de droguri: - la 18 octombrie 2012, inculpatul i-a vândut colaboratorului cu nume de cod I.M. cantitatea de 1,20 grame cannabis (conform raportului de constatare tehnico științifică nr. R1 din 31 octombrie 2012), contra sumei de 120 RON; - la 23 octombrie 2012, inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod I.M. cantitatea de 0,67 grame cannabis (conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. R2 din 31 octombrie 2012), contra sumei de 60 RON; - la 26 octombrie 2012, inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod I.M. cantitatea de 0,93 grame cannabis (conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. R3 din 09 noiembrie 2012), contra sumei de 120 RON și - la 02 noiembrie 2012, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod I.M.

9 comprimate (7 comprimate întregi și 4 jumătăți) ce conțineau ca substanță activă MDMA (ecstasy), conform raportului de constatare tehnico științifică nr. R4 din 21 noiembrie 2012 contra sumei de 500 RON. De asemenea, la data de 20 februarie 2013, inculpatul P.N.V. a fost depistat, în momentul când a fost adus la audieri, având asupra sa cantitatea de 0,29 grame cannabis (conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. R5 din 27 februarie 2013), drog de risc pe care îl deținea pentru consumul propriu, fără drept. La reținerea situației de fapt, instanța de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate, și anume: procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorului I.M.; procesele-verbale de redare a rapoartelor investigatorului D.M.; procesele-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaborator cu inculpatul P.N.V.

cu ocazia efectuării celor patru tranzacții; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și suporții optici ce conțin înregistrările ambientale și telefonice; rapoartele de constatare tehnico-științifică; procesul verbal privind executarea mandatului de aducere. Cu privire la starea de arest, s-a arătat că prin ordonanța nr. 31 din data de 20 februarie 2013 a fost luată față de inculpat măsura reținerii pe o perioada de 24 de ore de la data de 20 februarie 2013 (ora 15) la data de 21 februarie 2013 (ora 15). Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 7755 din data de 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 7753/3/2013 a fost luată măsura arestării preventive a inculpatului P.N.V.

pe o perioada de 29 de zile, de la data de 21 februarie 2013, la data de 21 martie 2013, inclusiv și a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 3 l/UP din 21 februarie 2013. Măsura arestării preventive a fost menținută ulterior de instanța de judecată. Inculpatul, deși nu a vrut să dea declarații, ulterior a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptelor, solicitând aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. În cursul urmăririi penale inculpatul P.N.V. a formulat un denunț cu privire la numitul C.P.A. (Dosar nr. 186/D/P/2013-D.I.I.C.O.T.) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de Legea nr. 143/2000, dar nu s-a dispus în cauză începerea urmăririi penale. Inculpatul a fost audiat în acest sens la termenul de judecată din data de 09 mai 2013, când a arătat că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., cunoaște probele administrate în cursul urmăririi penale, le însușește și dorește ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. La termenul din data de 04 septembrie 2013 instanța de judecată a pus în discuție în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.N.V. din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 02 noiembrie 2012). Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.N.V. din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 02 noiembrie 2012), deoarece substanța extassy face parte din categoria drogurilor de mare risc prevăzute de anexa III la Legea nr. 143/2000. Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul P.N.V. nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii penale. S-a reținut că inculpatul P.N.V. lucrează la societatea P.F.A. - P.S.E., cu un salariu de 1000 RON și se bucură în societate de o bună reputație, conform înscrisurilor în circumstanțiere depuse de acesta.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul P.N.V. a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe speciale calificate prin scopul urmărit, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. S-a constatat că, în drept, faptele săvârșite de inculpatul P.N.V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, trafic de droguri de risc în formă continuată și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada 18 octombrie 2012 - 26 noiembrie 2012, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod I.M. cantitatea totală de 2,80 grame cannabis contra sumei de 300 RON, provenită din fondurile D.C.C.O. și la data de 02 noiembrie 2012 a vândut aceluiași colaborator 9 comprimate ecstasy contra sumei de 500 RON provenită din fondurile D.C.C.O., astfel: - la 18 octombrie 2012, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod I.M. cantitatea de 1,20 grame cannabis, contra sumei de 120 RON; - la 23 octombrie 2012, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod I.M.

cantitatea de 0,67 grame cannabis, contra sumei de 60 RON; - la 26 octombrie 2012 , i-a vândut colaboratorului cu nume de cod I.M. cantitatea de 0,93 grame cannabis, contra sumei de 120 RON; și - la 02 noiembrie 2012, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod I.M. 9 comprimate (7 comprimate întregi și 4 jumătăți) ce conțineau ca substanță activă M.D.M.A. (ecstasy) contra sumei de 500 RON. De asemenea, la data de 20 februarie 2013, inculpatul P.N.V. a fost depistat având asupra sa cantitatea de 0,29 grame cannabis, drog de risc pe care îl deținea pentru consumul propriu, fără drept. Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat că în anturajul inculpatului P.N.V.

se aflau și alte persoane implicate în traficul de droguri, precum numiții „A.", „R.", „J." ș.a., față de care instanța de fond a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării și continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, într-un dosar separat. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.N.V., instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora acesta va fi condamnat - pericolul pe care îl reprezintă drogurile asupra creșterii și sănătății persoanelor care recurg la aceste mijloace și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța a reținut gradul ridicat de pericol social concret al faptei, având în vedere perioada relativ îndelungată de timp în care a comis fapta, dar și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii ce rezultă din lipsa antecedentelor penale. Având în vedere circumstanțele personale, precum și împrejurările concrete și modul de comitere a faptelor, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege. Astfel, instanța de fond a aplicat inculpatului P.N.V. pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, reținând dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.

și art. 74 lit. a) C. pen., o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, pentru fiecare infracțiune în parte, respectiv 2 ani și 6 luni, 1 an și 9 luni și 3 luni de închisoare, apreciind că pedepsele astfel cum vor fi stabilite și aplicate sunt de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen. S-a arătat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., ci a analizat în ce măsură aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța de fond a avut în vedere și Decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5 noiembrie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I – c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

În raport de natura faptei săvârșite, instanța de fond a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de fond a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Cu privire la executarea pedepsei, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 86 1 alin. (1) C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 C. pen.; s-a apreciat, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Considerând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86 2 C. pen., respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă rezultantă de 3 ani de închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în vârsta și integrarea sa pe deplin în familie și în societate - instanța de fond, în baza art. 86 alin. (1) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, socotit de la data rămânerii definitive a sentinței, potrivit art. 86 2 C. pen. În baza dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap.

la art. 118 lit. e) C. pen. instanța de fond a dispus confiscarea sumei de 800 RON de la inculpatul P.N.V., sumă provenită din fondurile D.C.C.O, sumă obținută de inculpat în urma vânzării cantității de 2,80 grame cannabis și 9 comprimate ecstasy, respectiv suma de 195 RON ridicată de la inculpat, asupra căreia s-a instituit sechestrul asigurător. În baza dispozițiilor art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța de fond a dispus confiscarea în vederea distrugerii a următoarelor cantități de droguri: - 0,81 grame cannabis rămase în urma analizelor de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S1 și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - D.CJ.S.E.O.

cu dovada din data de 19 noiembrie 2012; - 0,51 grame cannabis rămase în urma analizelor de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S2 și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - D.CJ.S.E.O. cu dovada nr. D1 din data de 04 decembrie 2012; - 0,90 grame pulbere ce conține M.D.M.A. rămase în urma analizelor de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S3 și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - D.CJ.S.E.O. cu dovada nr. D2 din data de 04 decembrie 2012. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.N.V. criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat reducerea cuantumului pedepsei rezultante aplicate și suspendarea condiționată a executării invocând în acest sens doar circumstanțele sale personale.

Prin decizia penală nr. 359/A din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.N.V. împotriva sentinței penale nr. 639 din 04 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și a fost obligat apelantul inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare statului. Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Curtea de apel a constatat nefondat apelul. S-a apreciat că în raport de poziția procesuală adoptată de inculpat înainte de începerea cercetării judecătorești și probele administrate în cursul urmăririi penale în mod legal instanța de fond a soluționat cauza penală de față prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (2) C. proc.

pen. și a dispus condamnarea acestuia. S-a arătat că întrucât la stabilirea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv și persoana acestuia, în favoarea căruia s-a reținut în mod judicios circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., căreia i s-a dat o eficiență juridică corespunzătoare prin reducerea cuantumului pedepselor sub minimul special, pedeapsa aplicată este atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen. În raport de natura și gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpat, consum și trafic de droguri, în formă continuată, s-a constatat că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate și nici nu se justifică schimbarea modalității de executare.

Ca urmare, s-a constatat că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar critica formulată nu este întemeiată, respingându-se ca nefondat apelul. Împotriva acestei decizii, la data de 18 noiembrie 2013 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.N.V., criticând-o pentru netemeinicie și invocând cazul de casare prevăzut de 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. (1968), cu motivarea că aplicarea sporului de pedeapsă este facultativă, iar instanța de apel nu a dat eficiență atitudinii procesuale corecte, circumstanțelor personale și gradului de pericol social. Totodată s-a solicitat a se eficientiza prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, aplicabile inculpatului având în vedere denunțul promovat de acesta.

Deși prin încheierea de la termenul de judecată din data de 24 aprilie 2014 au fost solicitate relații de la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală pentru a se transmite care este stadiul Dosarului nr. 278/D/P/2013 privind denunțul formulat de recurentul inculpat P.N.V. împotriva numitului C.P., relațiile solicitate nu au fost înaintate la dosarul cauzei. La termenul de judecată din 4 septembrie 2014, apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat L.L., a depus la dosar un înscris emis de D.I.I.C.O.T. Structura Centrală din care rezultă că prin ordonanța emisă la dat de 24 martie 2014 în Dosarul nr. 403/D/P/2013 (privind cercetarea, printre alte fapte, a susținerilor numitului P.N.V. în legătură cu procurarea de către acesta a unor comprimate ecstasy de la C.M.R., prin intermediul fratelui său C.P.A.), s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., clasarea cauzei privind comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de către C.P.A. Raportat la cele menționate în înscrisul depus în ședință publică de apărătorul său ales, recurentul inculpat P.N.V., personal, a solicitat retragerea recursului formulat. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2), teza a Il-a C. proc. pen. (1968), părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen. (1968), care se aplică în mod corespunzător. Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 369 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.N.V.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.N.V. împotriva deciziei penale nr. 339/A din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului. Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 septembrie 2014.