ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2449/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2449/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului față, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 639 din 04 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul
București, secția a II-a penală, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.
s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina
inculpatului P.N.V. din infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de trafic de droguri prevăzută
de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 02
noiembrie 2012).
A fost condamnat inculpatul P.N.V., la
o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic
de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu.aplicarea
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. cu referire
la art. 76 lit. b) C. pen. (fapta din data de 02 noiembrie 2012).
A fost condamnat inculpatul P.N.V., la
o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic
de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la 320
1
alin. (7) C. proc. pen.,
art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. (fapta din perioada 18
octombrie 2012-26 octombrie 2012).
A fost condamnat inculpatul P.N.V., la
o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri
prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. la 320
1
alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. în referire la art. 76 lit. e)
C. pen. (fapta din data de 20 februarie 2013).
În
baza dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au
fost contopite pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 9 luni închisoare
și 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul P.N.V. să execute pedeapsa cea mai grea
de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare.
În
baza dispozițiilor art. 86
1
C. pen. s-a dispus
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului P.N.V. pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În
baza dispozițiilor art. 86
3
alin. (1) C. pen. pe
durata termenului de încercare, condamnatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune
de pe lângă Tribunalul București, conform programului stabilit de acesta;
- să anunțe în prealabil orice schimbare
de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum
și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea
fi consultate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului P.N.V.
asupra consecințelor art. 86
4
alin. (1) și (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului
P.N.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza
II
și b) C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea
pedepsei accesorii.
În
baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de
3 ani aplicată inculpatului P.N.V. perioada reținerii și arestării preventive de
la data de 20 februarie 2013 la zi.
În
baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea
de îndată în libertate a inculpatului P.N.V. dacă nu este arestat în altă cauză.
În
baza dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 800 RON de la inculpatul
P.N.V., sumă provenită din fondurile D.C.C.O, sumă obținută de inculpat în urma
vânzării cantității de 2,80 grame cannabis și 9 comprimate ecstasy, respectiv suma
de 195 RON ridicată de la inculpat, sumă asupra căreia s-a instituit sechestrul
asigurător.
În
baza dispozițiilor art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a următoarelor
cantități de droguri:
- 0,81 grame cannabis rămase în urma analizelor
de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S1 și depuse la camera de corpuri delicte
din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O. cu dovada din
data de 19 noiembrie 2012;
- 0,51 grame cannabis rămase în urma analizelor
de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S2 și depuse la camera de corpuri delicte
din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O. cu dovada
nr. D1 din data de 04 decembrie 2012;
- 0,90 grame pulbere ce conține M.D.M.A.
rămase în urma analizelor de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S3 și depuse
la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române
- D.C.J.S.E.O. cu dovada nr. D2 din data de 04 decembrie 2012.
În
baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul
P.N.V. la plata sumei de 3600 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de
stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București - din data de 11 martie
2013 în dosarul de urmărire penală nr. 2957/D/P/2012, verificat sub aspectul legalității
și temeiniciei conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpatului P.N.V., în stare de arest, pentru săvârșirea următoarelor
infracțiuni: - trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000; - trafic de droguri de risc în forma continuată prevăzută de
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prevăzută de
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen.
Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de investigatorul D.M. și colaboratorul acestuia I.M. pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,
deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, drogurile fiind
deținute legal, pentru probarea vinovăției inculpatului P.N.V.
Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea
cauzei față de numiții A., R., J. și alții în vederea identificării și continuării
cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000.
Instanța de fond a reținut că la data de
10 octombrie 2012, lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul
Antidrog s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul P.N.V. cunoscut inițial
doar sub numele de „N.", era implicat în traficul de droguri de risc, respectiv
cannabis, sesizare ce s-a înregistrat la Serviciul Teritorial București sub nr.
2957D/P/2012.
În
cauză a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire
D.M. și a colaboratorului acestuia I.M. care au achiziționat de la inculpatul P.N.V.
următoarele cantități de droguri:
- la 18 octombrie 2012, inculpatul i-a
vândut colaboratorului cu nume de cod I.M. cantitatea de 1,20 grame cannabis (conform
raportului de constatare tehnico științifică nr. R1 din 31 octombrie 2012), contra
sumei de 120 RON;
- la 23 octombrie 2012, inculpatul a vândut
colaboratorului cu nume de cod I.M. cantitatea de 0,67 grame cannabis (conform raportului
de constatare tehnico-științifică nr. R2 din 31 octombrie 2012), contra sumei de
60 RON;
- la 26 octombrie 2012, inculpatul a vândut
colaboratorului cu nume de cod I.M. cantitatea de 0,93 grame cannabis (conform raportului
de constatare tehnico-științifică nr. R3 din 09 noiembrie 2012), contra sumei de
120 RON și
- la 02 noiembrie 2012, i-a vândut colaboratorului
cu nume de cod I.M. 9 comprimate (7 comprimate întregi și 4 jumătăți) ce conțineau
ca substanță activă MDMA (ecstasy), conform raportului de constatare tehnico științifică
nr. R4 din 21 noiembrie 2012 contra sumei de 500 RON.
De asemenea, la data de 20 februarie 2013,
inculpatul P.N.V. a fost depistat, în momentul când a fost adus la audieri, având
asupra sa cantitatea de 0,29 grame cannabis (conform raportului de constatare tehnico-științifică
nr. R5 din 27 februarie 2013), drog de risc pe care îl deținea pentru consumul propriu,
fără drept.
La reținerea situației de fapt, instanța
de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate, și anume: procesele-verbale
de redare a declarațiilor colaboratorului I.M.; procesele-verbale de redare a rapoartelor
investigatorului D.M.; procesele-verbale de redare a convorbirilor directe purtate
de colaborator cu inculpatul P.N.V. cu ocazia efectuării celor patru tranzacții;
procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și suporții optici ce conțin
înregistrările ambientale și telefonice; rapoartele de constatare tehnico-științifică;
procesul verbal privind executarea mandatului de aducere.
Cu privire la starea de arest, s-a arătat
că prin ordonanța nr. 31 din data de 20 februarie 2013 a fost luată față de inculpat
măsura reținerii pe o perioada de 24 de ore de la data de 20 februarie 2013 (ora
15) la data de 21 februarie 2013 (ora 15). Prin încheierea din Camera de Consiliu
nr. 7755 din data de 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția
I
penală, în Dosarul nr. 7753/3/2013 a fost
luată măsura arestării preventive a inculpatului P.N.V. pe o perioada de 29 de zile,
de la
data de 21 februarie 2013, la data de 21
martie 2013, inclusiv și a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 3 l/UP
din 21 februarie 2013. Măsura arestării preventive a fost menținută ulterior de
instanța de judecată.
Inculpatul, deși nu a vrut să dea declarații,
ulterior a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptelor, solicitând aplicarea
disp. art. 320
1
C. proc. pen.
În
cursul urmăririi penale inculpatul P.N.V. a formulat un denunț
cu privire la numitul C.P.A. (Dosar nr. 186/D/P/2013-D.I.I.C.O.T.) pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de Legea nr. 143/2000, dar nu s-a dispus în cauză începerea
urmăririi penale.
Inculpatul a fost audiat în acest sens
la termenul de judecată din data de 09 mai 2013, când a arătat că dorește să beneficieze
de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., cunoaște probele administrate
în cursul urmăririi penale, le însușește și dorește ca judecata să se facă în baza
probelor administrate în cursul urmăririi penale.
La termenul din data de 04 septembrie 2013
instanța de judecată a pus în discuție în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea
încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.N.V. din infracțiunea
de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în
infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 02 noiembrie 2012).
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările
dosarului, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării
juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.N.V. din infracțiunea de
trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea
de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000 (fapta din data de 02 noiembrie 2012), deoarece substanța extassy face
parte din categoria drogurilor de mare risc prevăzute de anexa III la Legea nr.
143/2000.
Din fișa de cazier judiciar a rezultat
că inculpatul P.N.V. nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima încălcare
a legii penale. S-a reținut că inculpatul P.N.V. lucrează la societatea P.F.A. -
P.S.E., cu un salariu de 1000 RON și se bucură în societate de o bună reputație,
conform înscrisurilor în circumstanțiere depuse de acesta.
Sub aspectul laturii subiective, instanța
de fond a reținut că inculpatul P.N.V. a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției
directe speciale calificate prin scopul urmărit, conform dispozițiilor art. 19
alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și
a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
S-a constatat că, în drept, faptele săvârșite
de inculpatul P.N.V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic
de droguri de mare risc, trafic de droguri de risc în formă continuată și deținere
de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada 18 octombrie 2012 - 26
noiembrie 2012, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții
infracționale,
a vândut colaboratorului cu nume de cod I.M. cantitatea totală de 2,80 grame cannabis
contra sumei de 300 RON, provenită din fondurile D.C.C.O. și la data de 02
noiembrie 2012 a vândut aceluiași colaborator 9 comprimate ecstasy contra sumei
de 500 RON provenită din fondurile D.C.C.O., astfel:
- la 18 octombrie 2012, i-a vândut colaboratorului
cu nume de cod I.M. cantitatea de 1,20 grame cannabis, contra sumei de 120 RON;
- la 23 octombrie 2012, i-a vândut colaboratorului
cu nume de cod I.M. cantitatea de 0,67 grame cannabis, contra sumei de 60 RON;
- la 26 octombrie 2012 , i-a vândut colaboratorului
cu nume de cod I.M. cantitatea de 0,93 grame cannabis, contra sumei de 120 RON;
și
- la 02 noiembrie 2012, i-a vândut colaboratorului
cu nume de cod I.M. 9 comprimate (7 comprimate întregi și 4 jumătăți) ce conțineau
ca substanță activă M.D.M.A. (ecstasy) contra sumei de 500 RON.
De asemenea, la data de 20 februarie 2013,
inculpatul P.N.V. a fost depistat având asupra sa cantitatea de 0,29 grame cannabis,
drog de risc pe care îl deținea pentru consumul propriu, fără drept.
Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat
că în anturajul inculpatului P.N.V. se aflau și alte persoane implicate în traficul
de droguri, precum numiții „A.", „R.", „J." ș.a., față de care instanța
de fond a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării și continuării cercetărilor
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,
într-un dosar separat.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului
P.N.V., instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., precum și
criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv gradul ridicat de pericol
social al faptei săvârșite, valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în
baza cărora acesta va fi condamnat - pericolul pe care îl reprezintă drogurile asupra
creșterii și sănătății persoanelor care recurg la aceste mijloace și împrejurările
care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța a reținut gradul ridicat
de pericol social concret al faptei, având în vedere perioada relativ îndelungată
de timp în care a comis fapta, dar și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea
infracțiunii ce rezultă din lipsa antecedentelor penale.
Având în vedere circumstanțele personale,
precum și împrejurările concrete și modul de comitere a faptelor, instanța de fond
a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate
sub minimul special prevăzut de lege. Astfel, instanța de fond a aplicat inculpatului
P.N.V. pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, reținând dispozițiile
art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., o pedeapsă sub minimul
special prevăzut de lege, pentru fiecare infracțiune în parte, respectiv 2 ani și
6 luni, 1 an și 9 luni și 3 luni de închisoare, apreciind că pedepsele astfel cum
vor fi stabilite și aplicate sunt de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative
și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
S-a arătat că aplicarea pedepselor accesorii
inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma
Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor
adiționale la
Convenție și a jurisprudenței Curții Europene
a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și
art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării
acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Raportat la cauzele Calmanovici c. României
(hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie
2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare
automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota,
care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării
temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol
adițional, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza
I
C.
pen., ci a analizat în ce măsură aceasta se impune față de natura și gravitatea
infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Totodată, față de jurisprudența Curții
Europene în materie, instanța de fond a avut în vedere și Decizia nr. LXXIV (74)
pronunțată în data de 5 noiembrie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin
care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile
art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că,
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
I
– c) C. pen. nu se va face în mod automat,
prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile
stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.
În
raport de natura faptei săvârșite, instanța de fond a apreciat
că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o
valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată
față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza
art. 71 C. pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană
a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de fond a interzis
inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales
în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție
implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la executarea pedepsei, instanța
de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 86
1
alin.
(1) C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost
condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când
condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 C. pen.; s-a apreciat,
ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei,
că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără
executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Considerând că în cauză sunt îndeplinite
cerințele prevăzute de art. 86
2
C. pen., respectiv condamnarea prin prezenta
sentință fiind o pedeapsă rezultantă de 3 ani de închisoare, lipsa antecedentelor
penale și convingerea instanței că scopul
pedepsei poate fi atins și
fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată
pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în vârsta și integrarea sa
pe deplin în familie și în societate - instanța de fond, în baza art. 86 alin.
(1) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare
de 6 ani, socotit de la data rămânerii definitive a sentinței, potrivit art. 86
2
C. pen.
În
baza dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
rap. la art. 118 lit. e) C. pen. instanța de fond a dispus confiscarea sumei de
800 RON de la inculpatul P.N.V., sumă provenită din fondurile D.C.C.O, sumă obținută
de inculpat în urma vânzării cantității de 2,80 grame cannabis și 9 comprimate ecstasy,
respectiv suma de 195 RON ridicată de la inculpat, asupra căreia s-a instituit sechestrul
asigurător.
În
baza dispozițiilor art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000, instanța de fond a dispus confiscarea în vederea distrugerii
a următoarelor cantități de droguri: - 0,81 grame cannabis rămase în urma analizelor
de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S1 și depuse la camera de corpuri delicte
din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - D.CJ.S.E.O. cu dovada din
data de 19 noiembrie 2012; - 0,51 grame cannabis rămase în urma analizelor de laborator
sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S2 și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul
Inspectoratului General al Poliției Române - D.CJ.S.E.O. cu dovada nr. D1 din data
de 04 decembrie 2012; - 0,90 grame pulbere ce conține M.D.M.A. rămase în urma analizelor
de laborator sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. S3 și depuse la camera de corpuri delicte
din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - D.CJ.S.E.O. cu dovada
nr. D2 din data de 04 decembrie 2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel
inculpatul P.N.V. criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat reducerea cuantumului
pedepsei rezultante aplicate și suspendarea condiționată a executării invocând în
acest sens doar circumstanțele sale personale.
Prin decizia penală nr. 359/A din 15 noiembrie
2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins,
ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.N.V. împotriva sentinței penale
nr. 639 din 04 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a
II-a penală, și a fost obligat apelantul inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare
statului.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor
și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată dar și din oficiu conform
dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Curtea de apel a constatat nefondat
apelul.
S-a apreciat că în raport de poziția procesuală
adoptată de inculpat înainte de începerea cercetării judecătorești și probele administrate
în cursul urmăririi penale în mod legal instanța de fond a soluționat cauza penală
de față prin aplicarea dispozițiilor art. 320
1
alin. (2) C. proc.
pen. și a dispus condamnarea acestuia.
S-a arătat că întrucât la stabilirea pedepselor
aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv și persoana acestuia, în favoarea căruia
s-a reținut în mod judicios circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a)
C. pen., căreia i s-a dat o eficiență juridică corespunzătoare prin reducerea cuantumului
pedepselor sub minimul
special, pedeapsa aplicată este atât prin
cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, așa
cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.
În
raport de natura și gradul ridicat de pericol social al faptelor
comise de inculpat, consum și trafic de droguri, în formă continuată, s-a constatat
că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate și nici nu se justifică
schimbarea modalității de executare.
Ca urmare, s-a constatat că hotărârea atacată
este legală și temeinică, iar critica formulată nu este întemeiată, respingându-se
ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii, la data de 18
noiembrie 2013 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.N.V., criticând-o
pentru netemeinicie și invocând cazul de casare prevăzut de 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. (1968), cu motivarea că aplicarea sporului de
pedeapsă este facultativă, iar instanța de apel nu a dat eficiență atitudinii procesuale
corecte, circumstanțelor personale și gradului de pericol social. Totodată s-a solicitat
a se eficientiza prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, aplicabile inculpatului
având în vedere denunțul promovat de acesta.
Deși prin încheierea de la termenul de
judecată din data de 24 aprilie 2014 au fost solicitate relații de la D.I.I.C.O.T.
- Structura Centrală pentru a se transmite care este stadiul Dosarului nr. 278/D/P/2013
privind denunțul formulat de recurentul inculpat P.N.V. împotriva numitului C.P.,
relațiile solicitate nu au fost înaintate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din 4 septembrie
2014, apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat L.L., a depus la dosar un
înscris emis de D.I.I.C.O.T. Structura Centrală din care rezultă că prin ordonanța
emisă la dat de 24 martie 2014 în Dosarul nr. 403/D/P/2013 (privind cercetarea,
printre alte fapte, a susținerilor numitului P.N.V. în legătură cu procurarea de
către acesta a unor comprimate ecstasy de la C.M.R., prin intermediul fratelui său
C.P.A.), s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., clasarea
cauzei privind comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută
de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de către C.P.A.
Raportat la cele menționate în înscrisul
depus în ședință publică de apărătorul său ales, recurentul inculpat P.N.V., personal,
a solicitat retragerea recursului formulat.
Potrivit dispozițiilor art. 385
4
alin. (2), teza a Il-a C. proc. pen. (1968), părțile își pot retrage recursul în
condițiile art. 369 C. proc. pen. (1968), care se aplică în mod corespunzător.
Deoarece retragerea recursului s-a făcut
personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate
dispozițiile art. 369 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte urmează a lua act de retragerea
recursului declarat de inculpatul P.N.V.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2)
C. proc. pen. (1968), recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 RON
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50
RON,
reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat
de inculpatul P.N.V. împotriva deciziei penale nr. 339/A din 15 noiembrie 2013 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei
de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând
onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului.
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 4 septembrie 2014.