ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2067/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2067/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 204/F din 6

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală în Dosarul

nr. 1097/44/2009, s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de

petiționara SC P.F. SRL Galați, prin administrator U.P., împotriva Rezoluției

nr. 761/II/2/2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați.

În baza art. 189 -

191 C. proc. pen. a obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea

adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, petiționarul U.P. a

solicitat efectuarea de cercetări față de ofițerii de poliție M.D.D., R.C.,

C.R.S. și față de mai mulți funcționari publici din cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice Galați pentru săvârșirea infracțiunilor de sustragere și

distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen., fals intelectual,

prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C.

pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. și spălarea

banilor, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002.

Prin Ordonanța cu nr.

259/P/2007 din data de 18 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerii de poliție

R.C., C.R.S. și M.D.D., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 242 C.

pen. și art. 23 din Legea nr. 656/2002. De asemenea, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de ofițerii de poliție M.D.D., R.C. și C.R.S., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen., art. 289 și

art. 291 C. pen.

În final, procurorul

a dispus disjungerea cauzei față de funcționarii din cadrul Direcției Generale

a Finanțelor Publice și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.

Fiind nemulțumit de

soluția dispusă, petentul U.P. a formulat plângere, în temeiul dispozițiilor

art. 278 C. proc. pen.

Prin Ordonanța nr.

1077/II/2/2007 din data de 21 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul U.P.

împotriva Ordonanței cu nr. 259/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați.

Ulterior, petentul a

formulat plângere împotriva soluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați la instanța de judecată.

La cererea

petentului, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea cu nr. 1008

din data de 27 mai 2008, a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Suceava.

Prin Sentința penală

cu nr. 82 din data de 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția penală

a admis plângerea formulată de petentul U.P. și a desființat Ordonanțele cu nr.

259/P/2007 și nr. 1077/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați. De asemenea, instanța de judecată a dispus trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Galați pentru a continua cercetările sub aspectul

infracțiunilor sesizate de petent.

Prin Ordonanța nr.

49/P/2008 din data de 2 februarie 2009, Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial

Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M.D.D., R.C.

și C.R.S., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. De

asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

pentru a se efectua cercetări față de făptuitorii M.D.D., R.C. și C.R.S.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 C. pen., art. 289 alin.

(1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 23 din Legea nr.

656/2002.

După efectuarea

verificărilor prealabile, prin Ordonanța cu nr. 259/P/2007 din data de 27 mai

2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați procurorul de caz a

dispus, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 228 alin. (4) C.

proc. pen. în referire la art. 10 lit. f), a) și b) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de ofițerii de poliție M.D.D., R.C., C.R.S., sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art.

242 C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. și art. 23 din Legea nr. 656/2002.

S-a motivat că față

de cei trei ofițeri de poliție s-au mai efectuat cercetări în Dosarele cu nr.

69/P/2006, nr. 271/P/2006, nr. 289/P/2006, nr. 415/P/2006, nr. 21/P/2007, nr.

45/P/2007 și nr. 79/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

în care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, pentru infracțiunile

prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 264 alin. (1)

C. pen.

De asemenea, s-a

motivat că petentul avea posibilitatea formulării unei plângeri la procurorul

care supraveghea urmărirea penală în situația în care cercetările erau

incomplete.

În final, s-a

precizat că fapta sesizată de petent și anume că ofițerii de poliție ar fi

reținut greșit suma de bani datorată de societatea P.F. SRL Galați la bugetul

de stat, nu constituie infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23

din Legea nr. 656/2002.

Împotriva soluției,

în termenul legal, a formulat plângere petentul U.P. Acesta a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, petentul și-a

exprimat nemulțumirea, deoarece procurorul de caz a menționat în rezoluția

pronunțată numărul dosarului penal ca fiind 257/P/2007, iar în comunicare s-a

făcut referire la Dosarul penal cu nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați. În continuare, petentul a menționat că în mod greșit

procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerii de

poliție M.D.D., R.C. și C.R.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 23 din Legea nr. 656/2002, cu încălcarea dispozițiilor din Sentința penală

nr. 82 din data de 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava.

Prin Rezoluția nr.

761/II/2/2009, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a

respins ca nefondată plângerea formulată de petent, reținându-se în fapt

următoarele:

Prin Sentința penală

cu nr. 82 din data de 21 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul cu nr.

1452/44/2007 al Curții de Apel Suceava, s-a dispus admiterea plângerii

formulată de petentul U.P. împotriva Ordonanțelor cu nr. 259/P/2007 și cu nr.

1077/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În

continuare, instanța de judecată a desființat ordonanțele menționate și a

trimis cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Galați, pentru a efectua cercetări sub aspectul

tuturor infracțiunilor sesizate de petent, inclusiv cea de spălare de bani,

prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 7 din Legea nr.

39/2003.

Prin Ordonanța cu nr.

49/D/P/2008 din data de 2 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Galați a dispus neînceperea

urmăririi penale față de ofițerii de poliție M.D.D., R.C. și C.R.S., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, deoarece fapta

sesizată, în realitate, nu există. De asemenea, s-a dispus disjungerea și

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

În situația în care

era nemulțumit, petentul avea posibilitatea exercitării unei plângeri împotriva

soluției menționate, conform art. 278 C. proc. pen.

S-a constatat că

cercetările prealabile sunt complete și efectuate în mod temeinic și legal.

Din descrierea faptei

de spălare de bani prezentată de petentul U.P. rezultă că banii nu provin din

săvârșirea infracțiunilor date în competența Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Galați și, în

consecință, competența de soluționare a cauzei revine Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați.

S-a menționat că în

cauză este vorba de o eroare materială în ceea ce privește numărul dosarului

soluționat deoarece în cuprinsul rezoluției se face vorbire doar de Dosarul cu

nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. De asemenea, și

comunicarea rezoluției dispuse face referire la Dosarul cu nr. 259/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere în termen legal petenta SC P.F. SRL Galați prin

administrator U.P., care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, invocând

nulitatea rezoluției, deoarece aceasta a fost pronunțată în dosarul penal ca

fiind 257/P/2007, iar comunicarea i s-a făcut în referire la Dosarul penal nr.

259/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În atare condiții, a

solicitat admiterea plângerii și trimiterea acesteia la Curtea de Apel Suceava

pentru soluționare (solicitare verbală cu ocazia dezbaterilor). Totodată, a

solicitat sesizarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați pentru a se efectua

cercetări față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de

bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002.

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate, instanța de fond a reținut următoarele:

a) faptul că

comunicarea i s-a făcut în referire la un alt dosar este o eroare materială,

deoarece în cuprinsul rezoluției se face vorbire doar de Dosarul cu nr.

259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Acest lucru rezultă

și din Adresa nr. 259/P/2007 dosar instanță și, pe cale de consecință, nu poate

constitui un motiv de nulitate, petenta nefiind în nici un mod prejudiciată;

b) nu se poate

dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava spre soluționare, deoarece

aceasta nu este competentă din punct de vedere teritorial.

Acest lucru ar fi

posibil doar prin admiterea unei cereri de strămutare de care petentul nu a

uzitat.

c) în mod judicios

s-a constatat că din descrierea faptei de spălare de bani prezentată de

petentul U.P. rezultă că banii nu provin din săvârșirea infracțiunilor date în

competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați și, în consecință,

competența de soluționare a cauzei revine Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționara SC P.F. SRL

Galați, prin administrator unic U.P., fără a-l motiva.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul conform dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen. cu referire la art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Plângerea

reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. are natura juridică

a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată

dispuse de procuror.

Pentru a se putea

începe urmărirea penală legea procesual penală cere a fi îndeplinite două

condiții.

Prima condiție constă

în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit o infracțiune.

Cea de-a doua

condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen.

și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut

la lit. b

1

). Existența vreunui astfel de caz rezultă fie din actele

prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele

premergătoare efectuate în urma sesizării, care pot determina ca în locul

începerii urmăririi penale să opereze instituția neînceperii urmăririi penale.

Rolul efectuării

actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale

în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariției acelui

cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final,

s-ar dovedi nejustificate.

În cauza dedusă

judecății, Înalta Curte constată că atât soluția procurorului, cât și sentința

pronunțată de instanța de fond sunt legale și temeinice.

Actele premergătoare

începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că

nu pot fi reținute indicii care să contureze săvârșirea, de către intimați, a

faptelor la care petiționarul a făcut referire în plângerea sa.

În ceea ce privesc

infracțiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., uz de fals,

prevăzută de art. 291 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art.

264 C. pen., procurorul reține că intimații au fost cercetați în alte dosare -

nr. 69/P/2006, nr. 271/P/2006, nr. 289/P/2006, nr. 145/P/2006, nr. 21/P/2007,

nr. 45/P/2007, nr. 79/P/2007 - astfel că, în lipsa unor fapte sau împrejurări

noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, aceleași persoane nu

mai pot fi urmărite pentru aceeași faptă.

Sub aspectul

infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242

C. pen. - la care petiționara face referire în plângerea sa - din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că ofițerii de poliție M.D.D., R.C. și

C.R.S. au efectuat cercetări în Dosarul nr. 1714/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Galați.

Împrejurarea că, în

opinia petiționarei, cercetările au fost incomplete nu constituie un element de

natură a permite declanșarea urmăririi penale față de intimați.

Actele efectuate de

organele de poliție pot fi completate de procurorul care supraveghează

efectuarea cercetărilor, în măsura în care se constată că cercetările sunt

incomplete.

Ulterior, soluția

dată de procuror, într-o cauză concretă poate fi supusă - la solicitarea

persoanei vătămate - controlului instanței în procedura instituită de art. 278

1

C. proc. pen.

Pe de altă parte,

interpretarea și evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele

de poliție, fie de procuror ori de instanța de judecată, este atributul

organelor judiciare, iar împotriva unor soluții ori hotărâri considerate ca

nelegale și netemeinice, pot fi exercitate căile ordinare și extraordinare

prevăzute de lege.

A admite altfel ar

însemna a se deschide noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce ar constitui

încălcarea, deopotrivă, atât a dispozițiilor procesual penale, dar și legea

fundamentală.

În fine, infracțiunea

de spălare de bani - constând în opinia petiționarului în aceea că ofițerii de

poliție au reținut, în mod greșit, o sumă de bani datorată de SC P.F. SRL

bugetului statului - nu poate fi reținută în condițiile în care actele

premergătoare nu conduc la concluzia existenței unui minim de indicii care să

permită începerea urmăririi penale în cauză.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționara SC P.F. SRL Galați prin administrator unic U.P.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara SC P.F. SRL Galați prin administrator

unic U.P. împotriva Sentinței penale nr. 204/F din 6 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2010.

Procesat de GGC - LM