ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 325/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată, la data de 24 februarie 2010, Ministerul Culturii și Cultelor, în calitate de intimat – pârât în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 26705/3/2006 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a III–a civilă, a formulat contestație la titlu față de decizia civilă nr. 587 din 16 noiembrie 2009 și față de încheierea din Camera de Consiliu din 14 decembrie 2009, ambele pronunțate de această instanță. În motivarea cererii s-a susținut cu privire la încheierea din Camera de Consiliu de la 14 decembrie 2009 că, deși în preambulul încheierii instanța de apel reține că petentul M.D. a solicitat îndreptarea erorilor materiale evidente, a soluționat cauza fără citarea părților, încălcându-se astfel dispozițiile art. 281 1 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. S-a mai arătat că, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, dispozitivul deciziei civile nr. 587/ A din 16 noiembrie 2009 nu este suficient de clar și lămuritor. În drept contestația la titlu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 339 alin. (1) și art. 400 – 404 alin. (1) C. proc. civ. Prin întâmpinare s-a invocat excepția autorității lucrului judecat. Curtea de Apel București, secția a III–a civilă, prin decizia nr. 208 din 22 martie 2010, a respins excepția autorității lucrului judecat și ca nefondată contestația la titlu. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat față de încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 14 decembrie 2009 având în vedere lipsa identității de obiect și cauză între acea încheiere și prezenta cauză.

Pe fondul contestației la titlu s-a reținut că dispozitivul hotărârii contestate nu conține dispoziții potrivnice care să împiedice punerea sa în executare și nici nu necesită o lămurire câtă vreme considerentele hotărârii sunt clare și concise. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Culturii și Patrimoniului Național invocând incidența dispozițiilor art. 304, pct. 6 și 7 C. proc. civ. Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. - Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. În ședința publică din 20 ianuarie 2011, Înalta Curte din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului. În conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, astfel că se va analiza cu prioritate excepția netimbrării cererii de recurs invocată în ședința publică din 20 iunie 2010. Potrivit art. 1 din Legea nr. 136/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege, iar conform art. 20, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau cererii de recurs, cum este cazul de față. Pentru termenul de judecată din 20 ianuarie 2011 recurentului i s-a pus în vedere să timbreze cererea de recurs cu 4 lei taxă judiciară și 0,15 lei timbru judiciar, în raport de prevederile art. 24 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 146/1997.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea ca netimbrată a cererii. Cum recurentul nu a îndeplinit această obligație legală, instanța va anula, ca netimbrată, cererea de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL împotriva deciziei civile nr. 208/ A din 22 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.