ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 325/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea formulată, la data de

24 februarie 2010, Ministerul Culturii și Cultelor, în calitate de intimat –

pârât în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 26705/3/2006 aflat pe rolul

Curții de Apel București, secția a III–a civilă, a formulat contestație la

titlu față de decizia civilă nr. 587 din 16 noiembrie 2009 și față de

încheierea din Camera de Consiliu din 14 decembrie 2009, ambele pronunțate de

această instanță.

În motivarea cererii s-a susținut cu

privire la încheierea din Camera de Consiliu de la 14 decembrie 2009 că, deși

în preambulul încheierii instanța de apel reține că petentul M.D. a solicitat

îndreptarea erorilor materiale evidente, a soluționat cauza fără citarea

părților, încălcându-se astfel dispozițiile art. 281

1

alin. (1) și (2)

C. proc. civ. S-a mai arătat că, în ceea ce privește cheltuielile de judecată,

dispozitivul deciziei civile nr. 587/ A din 16 noiembrie 2009 nu este suficient

de clar și lămuritor.

În drept contestația la titlu a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 339 alin. (1) și art. 400 – 404 alin. (1) C.

proc. civ.

Prin întâmpinare s-a invocat

excepția autorității lucrului judecat.

Curtea de Apel București, secția a

III–a civilă, prin decizia nr. 208 din 22 martie 2010, a respins excepția autorității lucrului judecat și ca nefondată contestația la titlu.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat față de încheierea

pronunțată în Camera de Consiliu din data de 14 decembrie 2009 având în vedere

lipsa identității de obiect și cauză între acea încheiere și prezenta cauză.

Pe fondul contestației la titlu s-a

reținut că dispozitivul hotărârii contestate nu conține dispoziții potrivnice

care să împiedice punerea sa în executare și nici nu necesită o lămurire câtă

vreme considerentele hotărârii sunt clare și concise.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Ministerul Culturii și Patrimoniului Național invocând

incidența dispozițiilor art. 304, pct. 6 și 7 C. proc. civ.

Recurentul critică hotărârea sub

următoarele aspecte:

- Instanța a acordat mai mult decât

s-a cerut.

- Hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se sprijină.

În ședința publică din 20 ianuarie

2011, Înalta Curte din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului.

În conformitate cu dispozițiile art.

137 C. proc. civ., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției de

procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii”, astfel că se va analiza cu prioritate

excepția netimbrării cererii de recurs invocată în ședința publică din 20 iunie

2010.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 136/1997

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, sunt supuse

taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege, iar conform art. 20,

taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de

plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau

cererii de recurs, cum este cazul de față.

Pentru termenul de judecată din 20

ianuarie 2011 recurentului i s-a pus în vedere să timbreze cererea de recurs cu

4 lei taxă judiciară și 0,15 lei timbru judiciar, în raport de prevederile art.

24 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 146/1997.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată a taxei de

timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea ca netimbrată a

cererii.

Cum recurentul nu a îndeplinit

această obligație legală, instanța va anula, ca netimbrată, cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL împotriva

deciziei civile nr. 208/ A din 22 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2011.