ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2021/2014

Deliberând asupra recursurilor declarate constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 80/P din data de 17 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a dispus condamnarea inculpatei P.C., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omitere în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. anterior cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. anterior. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

anterior. În baza art. 81 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii. În temeiul art. 82 C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare 3 ani și 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni. În baza art. 346 C. proc. pen. anterior raportat la art. 998 și urm. C. civ., cu referire la art. 119 C. proc. fisc. s-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală București și a obligat inculpata, la plata sumei de 43.387,28 RON reprezentând T.V.A și impozit pe profit, sumă ce se va actualiza începând cu data de 9 martie 2011 și până la data plății efective, prin calcularea accesoriilor prevăzute de C. proc.

fisc. și la plata sumei de 19.834,17 RON, reprezentând accesorii fiscale calculate până la data de 9 martie 2011, aferente debitului de 43.387,28 RON. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 12 martie 2012 dată în Dosarul nr. 196/P/2011 asupra apartamentului cu 4 camere și dependințe, în suprafață de 98,93 mp, situat în Piatra-Neamț, str. I.A, județul Neamț, întabulat la O.C.P.L Neamț, înscris în cartea funciară, până la concurența sumei de 43.387,28 RON în cotă de 1, și a extins efectele sechestrului și cu privire la accesoriile fiscale datorate de inculpată, până la achitarea debitului. În baza art. 191 C. proc.

pen. anterior, a obligat inculpata să achite statului suma de 1.500 RON cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț s-a reținut că inculpata, în perioada anilor 2009 - 2010 nu a evidențiat în actele contabile venituri realizate în sumă de 144.367 RON, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală București s-a constituit parte civilă cu sumele de 43.387,28 RON reprezentând T.V.A și impozit pe profit, 15.316 RON reprezentând accesorii calculate până la data de 9 martie 2011, solicitând și plata accesoriilor fiscale, calculate în baza legii speciale până la data plății efective a debitului.

La dosarul de urmărire penală au fost depuse acte și administrate probe, respectiv: sesizarea penală formulată de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale Finanțelor Publice Neamț, procesele-verbale întocmite de consilierii Direcției Generale Finanțelor Publice Neamț, s-au depus înscrisuri, au fost audiați martorii P.C.M., A.C., P.V., s-a efectuat expertiză contabilă, a fost audiată inculpata. În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați martorii P.C.M., A.C. și P.V., au fost depuse Sentințele civile nr. 1018/COM din 13 octombrie 2009 și nr. 180/COM/CC din 2 martie 2012 a Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, prin care s-a stabilit radierea din registrul comerțului a SC A.M.

SRL Piatra-Neamț și a fost efectuată o nouă expertiză contabilă. Raportat la probatoriul administrat pe tot parcursul procesului penal, instanța a reținut următoarele: Prin plângerea formulată la data de 30 martie 2011, Direcția Generală Finanțelor Publice Neamț a sesizat faptul că inculpata, în calitate de administrator la SC A.M. SRL Piatra-Neamț, nu a declarat pentru semestrele I și II 2009 și semestrul I 2010, livrări în sumă de 147.475 RON, bază impozabilă de 123.928 RON și T.V.A. de 23.547 RON, sume ce au fost declarate ca achiziții de la societatea sus menționată, de mai mulți agenți economici, respectiv SC B.S. SRL Mărgineni, SC A.S. SRL Piatra-Neamț, SC A. SRL Gârcina și SC A.C. SRL Piatra-Neamț.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că obiectul de activitate al SC A.M. SRL Piatra-Neamț îl reprezintă întreținerea și repararea autovehiculelor. La data de 28 februarie 2007, inculpata a fost împuternicită să administreze societatea, având depus în acest sens specimen de semnătură în bancă. La data de 13 octombrie 2009, în conformitate cu prevederile art. 237 lit. b) din Legea nr. 31/1990, SC A.M. SRL a fost dizolvată, pe motiv că nu a depus situații financiare, conform Sentinței civile nr. 1018/COM din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Neamț. Din procesul-verbal din 17 ianuarie 2011 întocmit de inspectorii fiscali în urma verificărilor financiar-contabile efectuate la societatea menționată, rezultă că SC B.S.

SRL Mărgineni a declarat în semestrul II 2009 și semestrul I 2010, achiziții în sumă totală de 67.845 RON, cu baza impozabilă de 57.012 RON și T.V.A. de 10.833 RON, pentru care societatea verificată a prezentat documente justificative, respectiv fișa contului 401 octombrie 261 și copii după un nr. de 11 facturi de achiziții de la SC A.M. SRL, declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F. din 29 mai 2009, care nu declara livrări în relația cu SC B.S. SRL. În cele 11 facturi, ca furnizor, conform unei ștampile pătrate, figurează SC A.M. SRL Piatra-Neamț, str. A.V. - altă adresă decât cea a sediului social declarat - iar la cumpărător este SC B.S. SRL Mărgineni.

Potrivit datelor prezentate în raportul din data de 17 ianuarie 2011 privind neconcordanțele din declarația 394 depuse de contribuabilii din țară în relația cu contribuabilul supus verificării, întocmită de compartimentul de schimb internațional de informații din cadrul Direcției Generale Finanțelor Publice Neamț, în afară de SC B.S. SRL, au mai declarat achiziții de la SC A.M. SRL, care la rândul său nu a declarat aceste livrări, următoarele societăți: - SC A.S. SRL Piatra-Neamț declara în semestrele I și II 2009, respectiv semestrul I 2010, achiziții în sumă de 76.522 RON, cu baza impozabilă de 64.304 RON și T.V.A. de 12.218 RON; - SC A.C. SRL Piatra-Neamț declara în semestrul II 2009, achiziții în sumă de 2.799 RON, cu baza impozabilă de 2.352 RON și T.V.A.

de 447 RON; - SC A. SRL Gârcina declara în semestrul I 2009 achiziții în sumă de 309 RON, cu baza impozabilă de 260 RON și T.V.A. de 49 RON. Referitor la achizițiile declarate de SC A.S. SRL Piatra-Neamț, a fost efectuat un control încrucișat la această societate, constatările efectuate fiind consemnate în procesul-verbal din 21 februarie 2011, din care rezultă că societatea a înregistrat în evidența contabilă aferentă anului 2009, respectiv semestrul I 2010, achiziții de la SC A.M. SRL, în valoare totală de 76.522 RON, din care T.V.A. în valoare de 12.218 RON, așa cum rezultă din cele 12 facturi anexate. În nota explicativă dată, administratorul SC A.S. SRL Piatra-Neamț a susținut că achizițiile de la SC A.M.

SRL menționate, reprezintă lucrări de reglaje de direcție, redresări caroserii și lucrări mecanice executate în baza contractului din 5 mai 2009 încheiat între părți, contravaloarea facturilor emise de SC A.M. SRL fiind achitată prin bancă, așa cum reiese din extrasele de cont prezentate cu ocazia controlului. Și pe aceste facturi, ca furnizor, conform unei ștampile pătrate, figurează SC A.M. SRL Piatra-Neamț, cu sediul în str. A.V Totalul achizițiilor declarate de contribuabili din țară și nedeclarate ca livrări de SC A.M. SRL, conform raportului C.S.I.I. Neamț din data de 17 ianuarie 2011 privind neconcordanțele din declarațiile 394, este în sumă de 147.475 RON, cu baza impozabilă de 123.928 RON și T.V.A.

de 23.547 RON. Urmare a constatărilor din timpul controlului încrucișat, consemnate în procesul-verbal sus menționat, rezultă că SC A.M. SRL nu a declarat și achitat la bugetul de stat o sumă totală estimativă de 58.691 RON, din care: impozit pe profit 19.828 RON, la care se adaugă 6.623 RON majorări și penalități de întârziere și T.V.A. de 23.547 RON, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere de 8.693 RON, debite calculate până la data de 30 iunie 2010 și majorări până la data de 9 martie 2011. Din expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale rezultă că valoarea impozitului pe profit datorat bugetului de stat pentru operațiunile comerciale și veniturile neînregistrate în evidența contabilă, în perioada 2009 - 30 iunie 2010 de SC A.M.

SRL este în sumă totală de 19.834,17 RON, valoarea T.V.A. datorat bugetului de stat în perioada 9 aprilie 2009 - 30 iunie 2010 este de 23.553,11 RON, taxele și impozitele în sumă totală de 43.387,28 RON nefiind achitate. De asemenea, s-a stabilit că în conturile SC A.M. SRL s-a încasat suma totală de 144.367 RON, astfel: de la SC B.S. SRL suma de 67.845 RON și de la SC A.S. SRL Piatra-Neamț suma de 76.522 RON. Suma totală a fost ridicată de administratorii societății, respectiv inculpata și soțul ei, martorul P.V., care aveau specimen de semnătură. Nu s-a putut stabili, în lipsa documentelor justificative, dacă suma a fost cheltuită în interesul societății sau în interes personal. Inculpata a formulat obiecțiuni la expertiză, susținând că administratorii SC B.S.

SRL și SC A.S. SRL ar fi achitat prejudiciul creat bugetului de stat prin operațiunile comerciale desfășurate cu SC A.M. SRL. Expertul contabil a precizat însă că la dosar nu există dovezi în acest sens, iar în baza deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite de Direcției Generale Finanțelor Publice Bacău referitoare la contribuabilul SC B.S. SRL, această societate a achitat suma de 17.232 RON la bugetul de stat, însă nu reprezintă sume achitate în contul și pentru contribuabilul SC A.M. SRL. Această sumă, reprezintă obligații datorate bugetului de stat de SC B.S. SRL, pentru activitatea desfășurată cu un agent economic declarat inactiv. În cursul cercetării judecătorești, la cererea inculpatei și pentru respectarea dreptului la apărare, a fost efectuată o nouă expertiză contabilă, expertul stabilind că inculpata are de achitat bugetului de stat T.V.A.

în sumă de 23.547,59 RON și impozit pe profit în sumă de 19.828,71 RON, iar sumele achitate de beneficiarii facturilor emise de SC A.M. SRL la bugetul de stat sunt aferente obligațiilor care decurg din activitatea acestora, și nu din activitatea SC A.M. SRL. Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata a declarat că nu a cunoscut despre dizolvarea societății decât în cursul anului 2010, când a găsit hotărârea judecătorească în cutia poștală de la domiciliu și că nu a avut timp să se ocupe de evidența contabilă a societății din cauza problemelor de sănătate a soacrei sale. Inculpata a recunoscut că a desfășurat relații comerciale cu cele două societăți, precum și faptul că nu a depus declarațiile informative la Administrația Finanțelor Publice Neamț.

Cu privire la suma de 144.367 RON încasată drept contravaloare a serviciilor prestate celor două societăți, inculpata a declarat că a folosit-o pentru plata chiriei la punctul de lucru al societății. Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că soacra inculpatei a fost internată la Spitalul Clinic de Recuperare Iași, în perioada 29 iunie 2009 - 10 iulie 2009, iar anterior a fost internată în Spitalul Județean de Urgență Neamț, în perioada 15 iunie 2009 - 29 iunie 2009, nefiind internată timp de un an, așa cum a susținut inculpat și soțul ei.

Raportat la materialul probatoriu administrat pe tot parcursul procesului penal instanța de fond a reținut că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în sensul că a omis să evidențieze, în tot sau în parte, în actele contabile, a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Apărarea inculpatei, în sensul că nu a avut timp să întocmească evidența contabilă a societății, din cauza problemelor de sănătate a soacrei, nu a putut fi luată în considerare, având în vedere actele medicale depuse la dosar în dovedirea acestor apărări. De asemenea, faptul că nu a avut cunoștință de dizolvarea societății, s-a apreciat că nu are nicio relevanță în cauză, neavând legătură cu obligația de a întocmi evidența contabilă, în condițiile în care inculpata a recunoscut realitatea operațiunilor comerciale desfășurate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și inculpata P.C. Apelul părții civile a vizat modul de soluționare al laturii civile a cauzei, reproșându-se faptul că instanța de fond nu a instituit un sechestru asigurător și asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente SC A.M. SRL. Apelul inculpatei P.C. a vizat netemeinicia sentinței atacate sub aspectul greșitei soluții de condamnare pronunțate în cauză. În dezvoltarea motivelor de apel, inculpata-apelantă prin apărător a înțeles să critice și soluția de condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, apreciind că în cauză acestei fapte îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția infracțională, interesul și scopul.

Astfel, apelanta a recunoscut că a omis să evidențieze în actele contabile ale SC A.M. SRL Piatra-Neamț venituri realizate în cuantum de 144.367 RON, însă această încălcare a legii a avut ca fundament îmbolnăvirea gravă a soacrei inculpatei, împrejurare care a generat efectuarea unor cheltuieli foarte mari pentru tratamentul acesteia, motiv pentru care a neglijat respectarea obligațiilor ce derivau din calitatea sa de comerciant. În consecință, a solicitat achitarea pentru infracțiunea dedusă judecății, în temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen anterior. În secundar, s-au adus critici operațiunilor de individualizare a pedepsei, pe care inculpata o consideră excesivă în ceea ce privește cuantumul, solicitând în consecință reducerea acesteia.

Prin Decizia penală nr. 195 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și inculpata P.C. și obligate apelantele să plătească statului câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea de apel a constatat că apelurile declarate în cauză sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente. În primul rând s-a apreciat că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.

Contrar criticilor invocate de apelanta inculpată, Curtea a constatat că probele administrate în cauză, prin conținutul lor informativ au demonstrat în mod cert și decisiv existența infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, fapta întrunind toate elementele constitutive cerute de lege. În acord cu opinia primei instanțe, Curtea a apreciat că inculpata a acționat cel puțin sub forma intenției indirecte, întrucât din moment ce a nesocotit cu știință dispozițiile legii în sensul omisiunii evidențierii în contabilitatea societății a sumei de 144.367 RON cu titlu de venituri izvorâte din operațiuni comerciale (provenită de la SC B.S. Bacău și SC A.S.

SRL Piatra-Neamț), care a fost ridicată de inculpată, chiar dacă nu a urmărit producerea consecințelor juridice a faptei prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a prevăzut rezultatul acestei fapte acceptând producerea lui. În consecință, Curtea a apreciat că susținerile inculpatei apelante referitoare la situația excepțională de natură familială invocată (îmbolnăvirea gravă a soacrei sale), care în opinia acesteia au împiedicat-o să se ocupe de evidența contabilă a societății a cărei administrator este, nu pot constitui în niciun mod un element de natură a constata lipsa intenției infracționale a inculpatei, întrucât evenimentul invocat nu reprezintă o cauză care să justifice neînregistrarea veniturilor în contabilitatea societății.

Criticile secundare aduse operațiunilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei apelante, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, reținându-se că instanța fond a procedat la o corectă corelare a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 din C. pen. anterior, determinând corespunzător gradul de pericol social al faptei deduse judecății și consecințele acesteia ceea ce a avut drept efect justa condamnare a inculpatei la pedeapsa închisorii. De altfel, reducerea pedepsei principale ar fi posibilă doar prin eficientizarea sporită a efectelor circumstanțelor atenuante reținute, însă în raport cu argumentele mai sus expuse, Curtea apreciază că nu se justifică modificarea cuantumului pedepsei.

În ceea ce privește apelul declarat de către partea civilă, Curtea a constatat că este, de asemenea, nefondat, având în vedere că partea responsabilă civilmente SC A.M. SRL Piatra-Neamț a fost radiată. Prin urmare, SC A.M. SRL Piatra-Neamț nu mai este titulară de drepturi și obligații, astfel că cererea părții civile de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor acestei societăți a fost apreciată ca nefondată din moment ce nu poate fi trasă la răspundere civilă. Împotriva deciziei penale, în termen legal, au declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Finanțelor publice Neamț și inculpata P.C.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2013 și s-a stabilit termen de judecată a recursului la data de 2 mai 2014. Recurenta parte civilă a depus motivele de recurs la data de 30 ianuarie 2014, cu respectarea termenului prev. de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, cu privire la latura civilă, iar în rejudecare, instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile atât ale inculpatei cât și ale părții responsabile civilmente SC A.M. SRL Piatra-Neamț, până la concurența sumei de 43.387 RON, actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc.

fisc. Partea civilă a învederat că, în mod greșit, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au avut în vedere cererea de constituire de parte civilă formulată în cauză, în cuprinsul căreia a cerut și instituirea de măsuri asigurătorii. Astfel, instituirea măsurilor asigurătorii este întemeiată pe existența condițiilor de fapt, respectiv atitudinea infracțională a inculpatei care poate periclita sau îngreuna colectarea debitelor pentru care s-a constituit ca parte civilă, prin posibilitatea înstrăinării bunurilor proprietate personală și ale părții responsabile civilmente. În drept, și-a întemeiat recursul potrivit art. 385 1 și urm. C. proc. pen. anterior. Recurenta inculpată nu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. anterior astfel că, potrivit dispozițiilor art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior, vor fi avute în vedere doar cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3), se iau în considerare din oficiu. Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul inculpatei în susținerea orală a motivelor de recurs, a solicitat achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. anterior invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. anterior. În cauză, recursurile formulate de inculpata P.C.

și de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Finanțelor Publice Neamț împotriva Deciziei penale nr. 195 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală pentru cauze cu minori și familie, au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 decembrie 2013 și s-a stabilit termen de judecată a recursului la data de 2 mai 2014, după data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. Norma tranzitorie, respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, reglementează atât competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc.

pen. Astfel, în conformitate cu dispoziția legală anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs." Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluționeze recursul fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Examinând recursurile declarate de inculpată și partea civilă prin raportare la dispozițiile art. 385 9 din C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Decizia recurată a fost pronunțată la data de 3 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 din C. proc.

pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există și o altă limitare, prevăzută de art. 385 10 alin. (2 1 ) din C. proc. pen. anterior, potrivit căreia instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 din C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) din C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpata nu a motivat recursul în termenul prevăzut de lege astfel că în ceea ce o privește va avea în vedere, astfel cum s-a evidențiat anterior, doar cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3), se iau în considerare din oficiu, respective cele prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 din C. proc. pen. anterior. Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul inculpatei în susținerea orală a motivelor de recurs, a solicitat achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. anterior invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. anterior, care nu poate fi luat în considerare din oficiu.

De altfel, criticile inculpatei impun o reevaluare a probatoriului și a situației de fapt, or, în recurs nu mai este posibilă cenzurarea situație de fapt, respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate. Pornind de la principiul, impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, instanța de recurs nu poate cenzura situația de fapt. În realitate, prin motivele de recurs nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de fond și de cea de apel.

Ca atare, Înalta Curte constată că în motivarea recursului inculpata nu a invocat nerespectarea vreunei dispoziții legale, așa încât criticile sale nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) din C. proc. pen. anterior. Examinând, din oficiu, recursul declarat de inculpată și în raport cu prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: De la data comiterii faptei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei și până la data judecării cauzei în recurs a intrat în vigoare noul C. pen. (Legea nr. 286/2009), succesiunea C. pen. anterior și a noului C. pen.

generând așadar, o analiză a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale în timp. Pentru o justă aplicare a legii penale în timp și determinarea legii penale mai favorabile, în afara condiției privind succesiunea legilor penale între momentul comiterii faptei și judecarea definitivă a cauzei, se impune verificarea în legile succesive a existenței continuității incriminării (în sensul că legea nouă nu suprimă o incriminare sau nu restrânge sfera de incidență a unui anumit text, astfel încât fapta concretă să nu mai întrunească condițiile impuse de acesta), a condițiilor de tragere la răspundere penală și a regimului sancționator. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu au fost modificate prin intrarea în vigoare a noului C. pen.

sub aspectul condițiilor de incriminare, de tragere la răspundere penală sau cu privire la limitele de pedeapsă. Totodată, observă că circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. anterior, nu mai au corespondent în art. 75 C. pen., astfel că potrivit C. pen. în vigoare la momentul judecării recursului circumstanțele atenuante nu ar mai putea fi reținute în favoarea inculpatei. În ceea ce privește măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969, Înalta Curte constată că nu se mai regăsește printre modalitățile de executare a pedepsei potrivit C. pen. în vigoare la momentul judecării recursului. Văzând considerentele mai sus expuse, legea penală mai favorabilă pentru inculpata P.C.

rămâne C. pen. anterior. În consecință, constatând că recurenta inculpată nu și-a motivat în termen recursul, nerespectând condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, precum și faptul că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpata P.C. Cât privește recursul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț se observă că aceasta și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. anterior, criticând hotărârile pronunțate în fond și apel sub aspectul omisiunii instanțelor de a lua măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente, SC A.M. SRL. Examinând actele dosarului prin prisma criticii formulate de partea civilă, Înalta Curte constată că prin încheierea din 11 octombrie 2012 instanța de fond a admis cererea părții civile și a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a SC A.M. SRL Piatra-Neamț. Ulterior, prin încheierea din 6 decembrie 2012 aceeași instanță a dispus scoaterea din cauză a părții responsabile civilmente, față de împrejurarea că din actele depuse la dosar de inculpată, respectiv Sentința civilă nr. 180 din 2 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț, rezulta că SC A.M.

SRL Piatra-Neamț a fost radiată. Prin urmare, cu prilejul soluționării laturii civile a cauzei instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpata, la plata sumei de 43.387,28 RON reprezentând T.V.A. și a accesoriilor fiscale calculate până la data de 9 martie 2011, aferente debitului. În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 12 martie 2012 dată în Dosarul nr. 196/P/2011 asupra apartamentului cu 4 camere și dependințe, în suprafață de 98,93 mp, situat în Piatra-Neamț aparținând inculpatei, până la concurența sumei de 43.387,28 RON și a extins efectele sechestrului și cu privire la accesoriile fiscale datorate de inculpată, până la achitarea debitului.

Față de împrejurarea că recurenta parte civilă nu și-a încadrat critica, vizând greșita soluționare a laturii civile a cauzei, în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385 din C. proc. pen. anterior, Înalta Curte o va examina prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. anterior. Înalta Curte constată că, în mod corect au procedat instanțele de fond și de apel când au apreciat că, nu se mai putea angaja răspunderea SC A.M. SRL pentru fapte ilicite ale inculpatei, câtă vreme societatea era radiată. Ca o consecință a soluției dispuse cu privire la latura civilă și corespunzător modului de soluționare a acțiunii civile, instanța de fond s-a pronunțat asupra instituirii sechestrului asigurător exclusiv asupra bunurilor inculpatei.

Având în vedere că SC A.M. SRL nu a avut calitate de parte responsabilă civilmente și nu a fost angajată răspunderea sa pentru faptele ilicite ale inculpatei, nu se impunea instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestei societăți. Prin urmare, apreciază ca nefondat recursul părții civile. Față de aceste considerente, Înalta Curte, constată ca fiind temeinică și legală decizia atacată, și, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata P.C. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Finanțelor Publice Neamț împotriva Deciziei penale nr. 195 din data de 3 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și, de asemenea, pe recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata P.C. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Finanțelor Publice Neamț Împotriva Deciziei penale nr. 195 din data de 3 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2014, Procesat de GGC - AS