ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2021/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2021/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursurilor declarate constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 80/P din data de 17

iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a dispus condamnarea inculpatei

P.C., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omitere în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile

a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prevăzută de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a)

și c) C. pen. anterior cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. anterior.

În temeiul art. 71

alin. (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei pe perioada executării

pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C.

pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat

executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 82 C.

pen. anterior s-a fixat termen de încercare 3 ani și 6 luni de la data

rămânerii definitive a hotărârii.

S-a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior referitoare la

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul comiterii

unei noi infracțiuni.

În baza art. 346 C.

proc. pen. anterior raportat la art. 998 și urm. C. civ., cu referire la art.

119 C. proc. fisc. s-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de

Administrare Fiscală București și a obligat inculpata, la plata sumei de

43.387,28 RON reprezentând T.V.A și impozit pe profit, sumă ce se va actualiza

începând cu data de 9 martie 2011 și până la data plății efective, prin

calcularea accesoriilor prevăzute de C. proc. fisc. și la plata sumei de

19.834,17 RON, reprezentând accesorii fiscale calculate până la data de 9

martie 2011, aferente debitului de 43.387,28 RON.

În temeiul art. 11

din Legea nr. 241/2005, s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin

ordonanța procurorului din 12 martie 2012 dată în Dosarul nr. 196/P/2011 asupra

apartamentului cu 4 camere și dependințe, în suprafață de 98,93 mp, situat în

Piatra-Neamț, str. I.A, județul Neamț, întabulat la O.C.P.L Neamț, înscris în

cartea funciară, până la concurența sumei de 43.387,28 RON în cotă de 1, și a

extins efectele sechestrului și cu privire la accesoriile fiscale datorate de

inculpată, până la achitarea debitului.

În baza art. 191 C.

proc. pen. anterior, a obligat inculpata să achite statului suma de 1.500 RON

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț s-a reținut că inculpata, în perioada

anilor 2009 - 2010 nu a evidențiat în actele contabile venituri realizate în

sumă de 144.367 RON, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor

fiscale către bugetul statului săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Partea vătămată

Agenția Națională de Administrare Fiscală București s-a constituit parte civilă

cu sumele de 43.387,28 RON reprezentând T.V.A și impozit pe profit, 15.316 RON

reprezentând accesorii calculate până la data de 9 martie 2011, solicitând și

plata accesoriilor fiscale, calculate în baza legii speciale până la data

plății efective a debitului.

La dosarul de

urmărire penală au fost depuse acte și administrate probe, respectiv: sesizarea

penală formulată de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției

Generale Finanțelor Publice Neamț, procesele-verbale întocmite de consilierii

Direcției Generale Finanțelor Publice Neamț, s-au depus înscrisuri, au fost

audiați martorii P.C.M., A.C., P.V., s-a efectuat expertiză contabilă, a fost

audiată inculpata.

În cursul cercetării

judecătorești, au fost audiați martorii P.C.M., A.C. și P.V., au fost depuse

Sentințele civile nr. 1018/COM din 13 octombrie 2009 și nr. 180/COM/CC din 2

martie 2012 a Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios

administrativ, prin care s-a stabilit radierea din registrul comerțului a SC

A.M. SRL Piatra-Neamț și a fost efectuată o nouă expertiză contabilă.

Raportat la

probatoriul administrat pe tot parcursul procesului penal, instanța a reținut

următoarele:

Prin plângerea

formulată la data de 30 martie 2011, Direcția Generală Finanțelor Publice Neamț

a sesizat faptul că inculpata, în calitate de administrator la SC A.M. SRL

Piatra-Neamț, nu a declarat pentru semestrele I și II 2009 și semestrul I 2010,

livrări în sumă de 147.475 RON, bază impozabilă de 123.928 RON și T.V.A. de

23.547 RON, sume ce au fost declarate ca achiziții de la societatea sus

menționată, de mai mulți agenți economici, respectiv SC B.S. SRL Mărgineni, SC

A.S. SRL Piatra-Neamț, SC A. SRL Gârcina și SC A.C. SRL Piatra-Neamț.

În urma cercetărilor

efectuate s-a stabilit că obiectul de activitate al SC A.M. SRL Piatra-Neamț îl

reprezintă întreținerea și repararea autovehiculelor. La data de 28 februarie

2007, inculpata a fost împuternicită să administreze societatea, având depus în

acest sens specimen de semnătură în bancă. La data de 13 octombrie 2009, în

conformitate cu prevederile art. 237 lit. b) din Legea nr. 31/1990, SC A.M. SRL

a fost dizolvată, pe motiv că nu a depus situații financiare, conform Sentinței

civile nr. 1018/COM din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Neamț.

Din procesul-verbal

din 17 ianuarie 2011 întocmit de inspectorii fiscali în urma verificărilor

financiar-contabile efectuate la societatea menționată, rezultă că SC B.S. SRL

Mărgineni a declarat în semestrul II 2009 și semestrul I 2010, achiziții în

sumă totală de 67.845 RON, cu baza impozabilă de 57.012 RON și T.V.A. de 10.833

RON, pentru care societatea verificată a prezentat documente justificative,

respectiv fișa contului 401 octombrie     261 și copii după un nr. de 11

facturi de achiziții de la SC A.M. SRL, declarat inactiv conform O.P.A.N.A.F.

din 29 mai 2009, care nu declara livrări în relația cu SC B.S. SRL.

În cele 11 facturi,

ca furnizor, conform unei ștampile pătrate, figurează SC A.M. SRL Piatra-Neamț,

str. A.V. - altă adresă decât cea a sediului social declarat - iar la

cumpărător este SC B.S. SRL Mărgineni.

Potrivit datelor

prezentate în raportul din data de 17 ianuarie 2011 privind neconcordanțele din

declarația 394 depuse de contribuabilii din țară în relația cu contribuabilul

supus verificării, întocmită de compartimentul de schimb internațional de

informații din cadrul Direcției Generale Finanțelor Publice Neamț, în afară de

SC B.S. SRL, au mai declarat achiziții de la SC A.M. SRL, care la rândul său nu

a declarat aceste livrări, următoarele societăți:

- SC A.S. SRL

Piatra-Neamț declara în semestrele I și II 2009, respectiv semestrul I 2010,

achiziții în sumă de 76.522 RON, cu baza impozabilă de 64.304 RON și T.V.A. de

12.218 RON;

- SC A.C. SRL

Piatra-Neamț declara în semestrul II 2009, achiziții în sumă de 2.799 RON, cu

baza impozabilă de 2.352 RON și T.V.A. de 447 RON;

- SC A. SRL Gârcina

declara în semestrul I 2009 achiziții în sumă de 309 RON, cu baza impozabilă de

260 RON și T.V.A. de 49 RON.

Referitor la

achizițiile declarate de SC A.S. SRL Piatra-Neamț, a fost efectuat un control

încrucișat la această societate, constatările efectuate fiind consemnate în

procesul-verbal din 21 februarie 2011, din care rezultă că societatea a

înregistrat în evidența contabilă aferentă anului 2009, respectiv semestrul I

2010, achiziții de la SC A.M. SRL, în valoare totală de 76.522 RON, din care

T.V.A. în valoare de 12.218 RON, așa cum rezultă din cele 12 facturi anexate.

În nota explicativă

dată, administratorul SC A.S. SRL Piatra-Neamț a susținut că achizițiile de la

SC A.M. SRL menționate, reprezintă lucrări de reglaje de direcție, redresări

caroserii și lucrări mecanice executate în baza contractului din 5 mai 2009

încheiat între părți, contravaloarea facturilor emise de SC A.M. SRL fiind

achitată prin bancă, așa cum reiese din extrasele de cont prezentate cu ocazia

controlului.

Și pe aceste facturi,

ca furnizor, conform unei ștampile pătrate, figurează SC A.M. SRL Piatra-Neamț,

cu sediul în str. A.V

Totalul achizițiilor

declarate de contribuabili din țară și nedeclarate ca livrări de SC A.M. SRL,

conform raportului C.S.I.I. Neamț din data de 17 ianuarie 2011 privind

neconcordanțele din declarațiile 394, este în sumă de 147.475 RON, cu baza

impozabilă de 123.928 RON și T.V.A. de 23.547 RON.

Urmare a

constatărilor din timpul controlului încrucișat, consemnate în procesul-verbal

sus menționat, rezultă că SC A.M. SRL nu a declarat și achitat la bugetul de

stat o sumă totală estimativă de 58.691 RON, din care: impozit pe profit 19.828

RON, la care se adaugă 6.623 RON majorări și penalități de întârziere și T.V.A.

de 23.547 RON, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere de 8.693

RON, debite calculate până la data de 30 iunie 2010 și majorări până la data de

9 martie 2011.

Din expertiza

contabilă efectuată în cursul urmăririi penale rezultă că valoarea impozitului

pe profit datorat bugetului de stat pentru operațiunile comerciale și

veniturile neînregistrate în evidența contabilă, în perioada 2009 - 30 iunie

2010 de SC A.M. SRL este în sumă totală de 19.834,17 RON, valoarea T.V.A.

datorat bugetului de stat în perioada 9 aprilie 2009 - 30 iunie 2010 este de

23.553,11 RON, taxele și impozitele în sumă totală de 43.387,28 RON nefiind

achitate. De asemenea, s-a stabilit că în conturile SC A.M. SRL s-a încasat

suma totală de 144.367 RON, astfel: de la SC B.S. SRL suma de 67.845 RON și de

la SC A.S. SRL Piatra-Neamț suma de 76.522 RON. Suma totală a fost ridicată de

administratorii societății, respectiv inculpata și soțul ei, martorul P.V.,

care aveau specimen de semnătură. Nu s-a putut stabili, în lipsa documentelor

justificative, dacă suma a fost cheltuită în interesul societății sau în

interes personal.

Inculpata a formulat

obiecțiuni la expertiză, susținând că administratorii SC B.S. SRL și SC A.S.

SRL ar fi achitat prejudiciul creat bugetului de stat prin operațiunile

comerciale desfășurate cu SC A.M. SRL.

Expertul contabil a

precizat însă că la dosar nu există dovezi în acest sens, iar în baza deciziei

de impunere privind obligațiile fiscale stabilite de Direcției Generale

Finanțelor Publice Bacău referitoare la contribuabilul SC B.S. SRL, această

societate a achitat suma de 17.232 RON la bugetul de stat, însă nu reprezintă

sume achitate în contul și pentru contribuabilul SC A.M. SRL. Această sumă,

reprezintă obligații datorate bugetului de stat de SC B.S. SRL, pentru

activitatea desfășurată cu un agent economic declarat inactiv.

În cursul cercetării

judecătorești, la cererea inculpatei și pentru respectarea dreptului la

apărare, a fost efectuată o nouă expertiză contabilă, expertul stabilind că

inculpata are de achitat bugetului de stat T.V.A. în sumă de 23.547,59 RON și

impozit pe profit în sumă de 19.828,71 RON, iar sumele achitate de beneficiarii

facturilor emise de SC A.M. SRL la bugetul de stat sunt aferente obligațiilor

care decurg din activitatea acestora, și nu din activitatea SC A.M. SRL.

Fiind audiată în

cursul urmăririi penale, inculpata a declarat că nu a cunoscut despre

dizolvarea societății decât în cursul anului 2010, când a găsit hotărârea

judecătorească în cutia poștală de la domiciliu și că nu a avut timp să se

ocupe de evidența contabilă a societății din cauza problemelor de sănătate a

soacrei sale. Inculpata a recunoscut că a desfășurat relații comerciale cu cele

două societăți, precum și faptul că nu a depus declarațiile informative la

Administrația Finanțelor Publice Neamț. Cu privire la suma de 144.367 RON

încasată drept contravaloare a serviciilor prestate celor două societăți,

inculpata a declarat că a folosit-o pentru plata chiriei la punctul de lucru al

societății.

Din actele medicale

depuse la dosarul cauzei rezultă că soacra inculpatei a fost internată la

Spitalul Clinic de Recuperare Iași, în perioada 29 iunie 2009 - 10 iulie 2009,

iar anterior a fost internată în Spitalul Județean de Urgență Neamț, în

perioada 15 iunie 2009 - 29 iunie 2009, nefiind internată timp de un an, așa

cum a susținut inculpat și soțul ei.

Raportat la

materialul probatoriu administrat pe tot parcursul procesului penal instanța de

fond a reținut că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în sensul că a

omis să evidențieze, în tot sau în parte, în actele contabile, a operațiunilor

comerciale efectuate și a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale. Apărarea inculpatei, în sensul că nu a avut

timp să întocmească evidența contabilă a societății, din cauza problemelor de

sănătate a soacrei, nu a putut fi luată în considerare, având în vedere actele

medicale depuse la dosar în dovedirea acestor apărări. De asemenea, faptul că

nu a avut cunoștință de dizolvarea societății, s-a apreciat că nu are nicio relevanță

în cauză, neavând legătură cu obligația de a întocmi evidența contabilă, în

condițiile în care inculpata a recunoscut realitatea operațiunilor comerciale

desfășurate.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Neamț și inculpata P.C.

Apelul părții civile

a vizat modul de soluționare al laturii civile a cauzei, reproșându-se faptul

că instanța de fond nu a instituit un sechestru asigurător și asupra bunurilor

aparținând părții responsabile civilmente SC A.M. SRL.

Apelul inculpatei

P.C. a vizat netemeinicia sentinței atacate sub aspectul greșitei soluții de

condamnare pronunțate în cauză.

În dezvoltarea

motivelor de apel, inculpata-apelantă prin apărător a înțeles să critice și

soluția de condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005, apreciind că în cauză acestei fapte îi lipsește unul din

elementele constitutive, respectiv intenția infracțională, interesul și scopul.

Astfel, apelanta a

recunoscut că a omis să evidențieze în actele contabile ale SC A.M. SRL

Piatra-Neamț venituri realizate în cuantum de 144.367 RON, însă această

încălcare a legii a avut ca fundament îmbolnăvirea gravă a soacrei inculpatei,

împrejurare care a generat efectuarea unor cheltuieli foarte mari pentru

tratamentul acesteia, motiv pentru care a neglijat respectarea obligațiilor ce

derivau din calitatea sa de comerciant.

În consecință, a

solicitat achitarea pentru infracțiunea dedusă judecății, în temeiul art. 10

lit. d) din C. proc. pen anterior.

În secundar, s-au

adus critici operațiunilor de individualizare a pedepsei, pe care inculpata o

consideră excesivă în ceea ce privește cuantumul, solicitând în consecință

reducerea acesteia.

Prin Decizia penală

nr. 195 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori și familie, au fost respinse ca nefondate apelurile

declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și inculpata P.C. și

obligate apelantele să plătească statului câte 400 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate

aspectele de fapt și de drept, curtea de apel a constatat că apelurile

declarate în cauză sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente.

În primul rând s-a

apreciat că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind

rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și

cercetării judecătorești.

Contrar criticilor

invocate de apelanta inculpată, Curtea a constatat că probele administrate în

cauză, prin conținutul lor informativ au demonstrat în mod cert și decisiv

existența infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 241/2005, fapta întrunind toate elementele constitutive cerute de

lege.

În acord cu opinia

primei instanțe, Curtea a apreciat că inculpata a acționat cel puțin sub forma

intenției indirecte, întrucât din moment ce a nesocotit cu știință dispozițiile

legii în sensul omisiunii evidențierii în contabilitatea societății a sumei de

144.367 RON cu titlu de venituri izvorâte din operațiuni comerciale (provenită de

la SC B.S. Bacău și SC A.S. SRL Piatra-Neamț), care a fost ridicată de

inculpată, chiar dacă nu a urmărit producerea consecințelor juridice a faptei

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a prevăzut rezultatul

acestei fapte acceptând producerea lui.

În consecință, Curtea

a apreciat că susținerile inculpatei apelante referitoare la situația

excepțională de natură familială invocată (îmbolnăvirea gravă a soacrei sale),

care în opinia acesteia au împiedicat-o să se ocupe de evidența contabilă a

societății a cărei administrator este, nu pot constitui în niciun mod un

element de natură a constata lipsa intenției infracționale a inculpatei,

întrucât evenimentul invocat nu reprezintă o cauză care să justifice

neînregistrarea veniturilor în contabilitatea societății.

Criticile secundare

aduse operațiunilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei apelante,

au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, reținându-se că instanța fond a

procedat la o corectă corelare a criteriilor de individualizare prev. de art.

72 din C. pen. anterior, determinând corespunzător gradul de pericol social al

faptei deduse judecății și consecințele acesteia ceea ce a avut drept efect

justa condamnare a inculpatei la pedeapsa închisorii.

De altfel, reducerea

pedepsei principale ar fi posibilă doar prin eficientizarea sporită a efectelor

circumstanțelor atenuante reținute, însă în raport cu argumentele mai sus

expuse, Curtea apreciază că nu se justifică modificarea cuantumului pedepsei.

În ceea ce privește

apelul declarat de către partea civilă, Curtea a constatat că este, de

asemenea, nefondat, având în vedere că partea responsabilă civilmente SC A.M.

SRL Piatra-Neamț a fost radiată. Prin urmare, SC A.M. SRL Piatra-Neamț nu mai

este titulară de drepturi și obligații, astfel că cererea părții civile de

instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor acestei

societăți a fost apreciată ca nefondată din moment ce nu poate fi trasă la

răspundere civilă.

Împotriva deciziei

penale, în termen legal, au declarat recurs Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Iași prin Administrația Finanțelor publice Neamț și

inculpata P.C.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23

decembrie 2013 și s-a stabilit termen de judecată a recursului la data de 2 mai

2014.

Recurenta parte

civilă a depus motivele de recurs la data de 30 ianuarie 2014, cu respectarea

termenului prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior,

solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, cu

privire la latura civilă, iar în rejudecare, instituirea sechestrului

asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile atât ale inculpatei cât

și ale părții responsabile civilmente SC A.M. SRL Piatra-Neamț, până la

concurența sumei de 43.387 RON, actualizată la data plății efective prin

calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc. fisc.

Partea civilă a

învederat că, în mod greșit, atât instanța de fond cât și instanța de apel nu

au avut în vedere cererea de constituire de parte civilă formulată în cauză, în

cuprinsul căreia a cerut și instituirea de măsuri asigurătorii.

Astfel, instituirea

măsurilor asigurătorii este întemeiată pe existența condițiilor de fapt,

respectiv atitudinea infracțională a inculpatei care poate periclita sau

îngreuna colectarea debitelor pentru care s-a constituit ca parte civilă, prin

posibilitatea înstrăinării bunurilor proprietate personală și ale părții

responsabile civilmente.

În drept, și-a

întemeiat recursul potrivit art. 385

1

și urm. C. proc. pen.

anterior.

Recurenta inculpată

nu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385

10

alin.

(2) C. proc. pen. anterior astfel că, potrivit dispozițiilor art. 385 alin. (2)

C. proc. pen. anterior, vor fi avute în vedere doar cazurile de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Cu prilejul

dezbaterilor, apărătorul inculpatei în susținerea orală a motivelor de recurs,

a solicitat achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

b) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. anterior invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. anterior.

În cauză, recursurile

formulate de inculpata P.C. și de partea civilă Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Iași prin Administrația Finanțelor Publice Neamț împotriva

Deciziei penale nr. 195 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția penală pentru cauze cu minori și familie, au fost înregistrate pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 decembrie 2013 și s-a stabilit

termen de judecată a recursului la data de 2 mai 2014, după data intrării în

vigoare a noului C. proc. pen.

Norma tranzitorie,

respectiv art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, reglementează atât

competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele

aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen.

Astfel, în

conformitate cu dispoziția legală anterior menționată, "recursurile în

curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi

privitoare la recurs."

Prin urmare,

constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data

intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri

supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte apreciază că este competentă

să soluționeze recursul fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Examinând recursurile

declarate de inculpată și partea civilă prin raportare la dispozițiile art. 385

9

din C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt nefondate, pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (2) din C. proc. pen. anterior,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare

prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Decizia recurată a

fost pronunțată la data de 3 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe

15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de

recurs prevăzute în art. 385

9

din C. proc. pen. anterior, astfel cum

au fost modificate prin actul normativ menționat.

În afara acestei

restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există și o altă limitare,

prevăzută de art. 385

10

alin. (2

1

) din C. proc. pen.

anterior, potrivit căreia instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată

pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

din C. proc. pen.

anterior, dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5

zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al

aceluiași articol, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) din C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Verificând actele

dosarului, Înalta Curte constată că inculpata nu a motivat recursul în termenul

prevăzut de lege astfel că în ceea ce o privește va avea în vedere, astfel cum

s-a evidențiat anterior, doar cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se iau în considerare din oficiu, respective cele prevăzute în art.

385

9

alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 din C. proc. pen. anterior.

Cu prilejul

dezbaterilor, apărătorul inculpatei în susținerea orală a motivelor de recurs,

a solicitat achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

b) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. anterior invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. anterior, care nu poate

fi luat în considerare din oficiu.

De altfel, criticile

inculpatei impun o reevaluare a probatoriului și a situației de fapt, or, în

recurs nu mai este posibilă cenzurarea situație de fapt, respectiv verificarea

concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele

administrate.

Pornind de la

principiul, impus prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia

examinarea cauzei în recurs se limitează doar la verificarea respectării legii

de către instanța a cărei hotărâre a fost recurată sub aspectul soluționării

cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, instanța de recurs nu

poate cenzura situația de fapt.

În realitate, prin

motivele de recurs nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o

rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința

stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de

fond și de cea de apel.

Ca atare, Înalta

Curte constată că în motivarea recursului inculpata nu a invocat nerespectarea

vreunei dispoziții legale, așa încât criticile sale nu se circumscriu cazurilor

de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) din C. proc. pen. anterior.

Examinând, din

oficiu, recursul declarat de inculpată și în raport cu prevederile art. 5 C.

pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă

a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

De la data comiterii

faptei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei și până la data judecării

cauzei în recurs a intrat în vigoare noul C. pen. (Legea nr. 286/2009),

succesiunea C. pen. anterior și a noului C. pen. generând așadar, o analiză a

incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale în timp.

Pentru o justă

aplicare a legii penale în timp și determinarea legii penale mai favorabile, în

afara condiției privind succesiunea legilor penale între momentul comiterii

faptei și judecarea definitivă a cauzei, se impune verificarea în legile

succesive a existenței continuității incriminării (în sensul că legea nouă nu

suprimă o incriminare sau nu restrânge sfera de incidență a unui anumit text,

astfel încât fapta concretă să nu mai întrunească condițiile impuse de acesta),

a condițiilor de tragere la răspundere penală și a regimului sancționator.

Din această

perspectivă, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 nu au fost modificate prin intrarea în vigoare a noului C.

pen. sub aspectul condițiilor de incriminare, de tragere la răspundere penală

sau cu privire la limitele de pedeapsă.

Totodată, observă că

circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a), c)

C. pen. anterior, nu mai au corespondent în art. 75 C. pen., astfel că potrivit

C. pen. în vigoare la momentul judecării recursului circumstanțele atenuante nu

ar mai putea fi reținute în favoarea inculpatei.

În ceea ce privește

măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen.

din 1969, Înalta Curte constată că nu se mai regăsește printre modalitățile de

executare a pedepsei potrivit C. pen. în vigoare la momentul judecării

recursului.

Văzând considerentele

mai sus expuse, legea penală mai favorabilă pentru inculpata P.C. rămâne C.

pen. anterior.

În consecință,

constatând că recurenta inculpată nu și-a motivat în termen recursul,

nerespectând condițiile formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și

(2) C. proc. pen. anterior, precum și faptul că nu este incident niciunul

dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3), astfel

cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, apreciază ca fiind nefondat

recursul declarat de inculpata P.C.

Cât privește recursul

părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Neamț se observă că aceasta și-a motivat recursul în termenul prevăzut

de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior, criticând hotărârile

pronunțate în fond și apel sub aspectul omisiunii instanțelor de a lua măsura

sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale părții

responsabile civilmente, SC A.M. SRL.

Examinând actele

dosarului prin prisma criticii formulate de partea civilă, Înalta Curte

constată că prin încheierea din 11 octombrie 2012 instanța de fond a admis

cererea părții civile și a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte

responsabilă civilmente a SC A.M. SRL Piatra-Neamț.

Ulterior, prin

încheierea din 6 decembrie 2012 aceeași instanță a dispus scoaterea din cauză a

părții responsabile civilmente, față de împrejurarea că din actele depuse la

dosar de inculpată, respectiv Sentința civilă nr. 180 din 2 martie 2012

pronunțată de Tribunalul Neamț, rezulta că SC A.M. SRL Piatra-Neamț a fost

radiată.

Prin urmare, cu

prilejul soluționării laturii civile a cauzei instanța de fond a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpata, la plata sumei de

43.387,28 RON reprezentând T.V.A. și a accesoriilor fiscale calculate până la

data de 9 martie 2011, aferente debitului.

În temeiul art. 11

din Legea nr. 241/2005, a menținut sechestrul asigurător instituit prin

ordonanța procurorului din 12 martie 2012 dată în Dosarul nr. 196/P/2011 asupra

apartamentului cu 4 camere și dependințe, în suprafață de 98,93 mp, situat în

Piatra-Neamț aparținând inculpatei, până la concurența sumei de 43.387,28 RON

și a extins efectele sechestrului și cu privire la accesoriile fiscale datorate

de inculpată, până la achitarea debitului.

Față de împrejurarea

că recurenta parte civilă nu și-a încadrat critica, vizând greșita soluționare

a laturii civile a cauzei, în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art.

385 din C. proc. pen. anterior, Înalta Curte o va examina prin prisma cazului

de casare prev. de art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte constată

că, în mod corect au procedat instanțele de fond și de apel când au apreciat

că, nu se mai putea angaja răspunderea SC A.M. SRL pentru fapte ilicite ale

inculpatei, câtă vreme societatea era radiată.

Ca o consecință a

soluției dispuse cu privire la latura civilă și corespunzător modului de

soluționare a acțiunii civile, instanța de fond s-a pronunțat asupra

instituirii sechestrului asigurător exclusiv asupra bunurilor inculpatei.

Având în vedere că SC

A.M. SRL nu a avut calitate de parte responsabilă civilmente și nu a fost

angajată răspunderea sa pentru faptele ilicite ale inculpatei, nu se impunea

instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestei societăți.

Prin urmare,

apreciază ca nefondat recursul părții civile.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, constată ca fiind temeinică și legală decizia

atacată, și, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpata P.C. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Finanțelor Publice

Neamț împotriva Deciziei penale nr. 195 din data de 3 decembrie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În temeiul art. 275

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 600 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează

din fondul Ministerului Justiției și, de asemenea, pe recurenta parte civilă la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpata P.C. și de partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași

prin Administrația Finanțelor Publice Neamț

Împotriva Deciziei

penale nr. 195 din data de 3 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor

desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 iunie 2014,

Procesat de GGC - AS