ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1814/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 106 din 9 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 126/F din 18 martie a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 11006/2/2010, formulată de condamnatul A.D.A.A.M. domiciliat în Bagdad, Irak, aflat în Arestul Secției 4 Poliție). A fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus ca onorariul traducătorului autorizat pentru două ore să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2012 pe rolul Curții de Apel București, sub nr. 286/2/2012 (nr. 130/2012), ca urmare a declinării de competență dispuse prin sentința penală nr. 1182 din 06 decembrie 2011 de Judecătoria sector 1 București, condamnatul A.D.A.A.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de trafic de raigranți prin sentința penală nr. 126/F din 18 martie a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 11006/2/2010), invocând motive familiale, întemeindu-se pe dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen. În susținerea cererii condamnatul a arătat că executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia sa, cei trei copii minori pe care îi are împreună cu fosta sa soție, dintre care unul cu afecțiuni medicale speciale, fiind lipsiți de mijloace materiale, fosta soție nerealizând în prezent niciun venit.

Cu ocazia dezbaterilor în fața instanței, condamnatul a precizat că apartamentul în care locuiesc copii nu este al său și nici al fostei sale soții care nu are un loc de muncă, este restantă la plata întreținerii iar singurul venit în reprezintă alocația copiilor, familia sa riscând să fie evacuată (așa cum s-a arătat și prin memoriul depus la dosarul cauzei prin Serviciul registratură la data de 03 februarie 2012). La termenul de judecată din 10 februarie 2012, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului, la 08 martie 2012 fiind depus la dosar prin Serviciul registratură, referatul de anchetă socială din 29 februarie 2012 întocmit de Serviciul Asistență Socială Pantelimon din cadrul D.G.A.S.P.C.

sector 2 București - Consiliul local sector 2 București. Totodată, la dosarul cauzei au fost depuse în fotocopie certificatele de naștere ale celor trei minori, declarația în formă autentică dată de numita M.F. (fosta soție a condamnatului), precum și o scrisoare medicală privind-o pe minora A.D.J. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei. S-a avut în vedere că, din referatul de anchetă socială rezultă că petentul condamnat a fost căsătorit cu M.F., căsătorie din care au rezultat trei copii. Cei doi au divorțat în anul 2010, copii fiind încredințați spre creștere și educare mamei, cu obligația tatălui la plata pensiei alimentară.

Cei trei copii minori împreună cu mama lor locuiesc într-un apartament confort I compus din 3 camere, proprietatea sorei numitei M., locuința fiind modernizată recent, camerele curat întreținute, frumos mobilate și dotate cu tot confortul, aceștia beneficiind de aparatură electronică și electrocasnică recentă. Familia figurează cu o restanță la întreținere de 1.100 lei, conform celor spuse de doamna M. mijloacele materiale ale familiei fiind doar alocațiile celor trei copii. Fosta soție și cei trei copii minori ai condamnatului nu se confruntă cu probleme deosebite de sănătate. Din același referat se mai reține fosta soție păstrează legătura cu fostul său soț prin vizite lunare la penitenciar, ocazie cu care îi duce acestuia pachete cu alimente.

Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 C. proc. pen., întrucât nu s-a dovedit existența vreunei împrejurări speciale cu consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia și care să reclame întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul A.D.A.A.M., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârii atacate și rejudecănd pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, pentru a avea posibilitatea să-și rezolve situația familială deosebită, având în vedere că soția sa nu lucrează și nu are venituri, decât alocația copiilor, are datorii mari la întreținere, iar unul dintre copii are o stare de sănătate precară.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. întreruperea executării pedepsei constituie o excepție de la regula punerii în executare a hotărârilor definitive de condamnare, asigurarea eficienței pedepsei aplicate, realizarea scopului și funcțiilor acesteia, precum și a scopului procesului penal putând fi atinse prin executarea efectivă a pedepselor privative de libertate aplicate de instanța de judecată. Din economia dispozițiilor art. 455 C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. potrivit cărora .instanța de executare poate dispune întreruperea executării pedepsei închisorii pe o durată de cel mult 3 luni, o singură dată, când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, rezultă că legiuitorul a avut în vedere situații speciale, cu caracter vremelnic, apte să producă consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia și care ar putea fi înlăturate în cazul întreruperii pe timp limitat a executării pedepsei închisorii. Din examinarea actelor dosarului rezultă că, recurentul condamnat A.D.A.A.M.

se afla în executarea unei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prin sentința penală nr. 126/F din 18 martie a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 11006/2/2010 Referatul de anchetă socială din 29 februarie 2012 întocmit de Serviciul Asistență Socială Pantelimon din cadrul D.G.A.S.P.C. sector 2 București - Consiliul Local sector 2 București, atestă faptul că petentul condamnat A.D.A.A.M. a fost căsătorit cu numita M.F., căsătorie din care au rezultat trei copii. Cei doi au divorțat în anul 2010, copii fiind încredințați spre creștere și educare mamei, cu obligația tatălui la plata pensiei alimentară.

Cei trei copii minori împreună cu mama lor locuiesc într-un apartament confort I compus din 3 camere, proprietatea sorei numitei M., locuința fiind modernizată recent, camerele curat întreținute, frumos mobilate și dotate cu tot confortul, aceștia beneficiind de aparatură electronică și electrocasnică recentă. Familia figurează cu o restanță la întreținere de 1.100 lei, conform celor spuse de doamna M. mijloacele materiale ale familiei fiind doar alocațiile celor trei copii. Fosta soție și cei trei copii minori ai condamnatului nu se confruntă cu probleme deosebite de sănătate. Din același referat se mai reține că, fosta soție a condamnatului păstrează legătura cu fostul său soț prin vizite lunare la penitenciar, ocazie cu care îi duce acestuia pachete cu alimente.

În deplin acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că, situația în care se afla familia condamnatului sub aspect social, material și medical nu se constituie în împrejurări speciale de natura celor prevăzute de lege din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Așa fiind, în mod judicios prima instanță, reținând că familia-condamnatului nu se află în vreo împrejurare dintre cele avute în vedere de legiuitor, a respins cererea de întrerupere a executării pedepse, apreciind că în cauză nu s-a dovedit existența condițiilor reglementate în art. 455 C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de condamnatul A.D.A.A.M.

este nefondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca atare. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.D.A.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 106 din 9 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției^ Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azd 29 mai 2012.