ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1814/2012

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată

următoarele :

Prin

sentința penală nr. 106 din 9 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală,, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a

executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

126/F din 18 martie a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 11006/2/2010, formulată de condamnatul A.D.A.A.M. domiciliat

în Bagdad, Irak, aflat în Arestul Secției 4 Poliție).

A fost obligat condamnatul la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca onorariul traducătorului

autorizat pentru două ore să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

13 ianuarie 2012 pe rolul Curții de Apel București, sub nr. 286/2/2012 (nr. 130/2012),

ca urmare a declinării de competență dispuse prin sentința penală nr. 1182 din

06 decembrie 2011 de Judecătoria sector 1 București, condamnatul A.D.A.A.M. a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare

(aplicată pentru comiterea infracțiunii de trafic de raigranți prin sentința

penală nr. 126/F din 18 martie a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, pronunțată în Dosarul nr. 11006/2/2010), invocând motive familiale,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen.

În susținerea cererii condamnatul a

arătat că executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

familia sa, cei trei copii minori pe care îi are împreună cu fosta sa soție,

dintre care unul cu afecțiuni medicale speciale, fiind lipsiți de mijloace

materiale, fosta soție nerealizând în prezent niciun venit.

Cu ocazia dezbaterilor în fața

instanței, condamnatul a precizat că apartamentul în care locuiesc copii nu este

al său și nici al fostei sale soții care nu are un loc de muncă, este restantă

la plata întreținerii iar singurul venit în reprezintă alocația copiilor,

familia sa riscând să fie evacuată (așa cum s-a arătat și prin memoriul depus

la dosarul cauzei prin Serviciul registratură la data de 03 februarie 2012).

La termenul de judecată din 10

februarie 2012, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei anchete sociale

la domiciliul condamnatului, la 08 martie 2012 fiind depus la dosar prin

Serviciul registratură, referatul de anchetă socială din 29 februarie 2012

întocmit de Serviciul Asistență Socială Pantelimon din cadrul D.G.A.S.P.C. sector

2 București - Consiliul local sector 2 București.

Totodată, la dosarul cauzei au fost

depuse în fotocopie certificatele de naștere ale celor trei minori, declarația

în formă autentică dată de numita M.F. (fosta soție a condamnatului), precum și

o scrisoare medicală privind-o pe minora A.D.J.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

S-a avut în vedere că, din referatul

de anchetă socială rezultă că petentul condamnat a fost căsătorit cu M.F.,

căsătorie din care au rezultat trei copii. Cei doi au divorțat în anul 2010,

copii fiind încredințați spre creștere și educare mamei, cu obligația tatălui

la plata pensiei alimentară. Cei trei copii minori împreună cu mama lor

locuiesc într-un apartament confort I compus din 3 camere, proprietatea sorei numitei

M., locuința fiind modernizată recent, camerele curat întreținute, frumos

mobilate și dotate cu tot confortul, aceștia beneficiind de aparatură

electronică și electrocasnică recentă. Familia figurează cu o restanță la

întreținere de 1.100 lei, conform celor spuse de doamna M. mijloacele materiale

ale familiei fiind doar alocațiile celor trei copii. Fosta soție și cei trei

copii minori ai condamnatului nu se confruntă cu probleme deosebite de

sănătate.

Din același referat se mai reține

fosta soție păstrează legătura cu fostul său soț prin vizite lunare la

penitenciar, ocazie cu care îi duce acestuia pachete cu alimente.

Instanța de fond a apreciat că în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453

C. proc. pen., întrucât nu s-a dovedit existența vreunei împrejurări speciale

cu consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia și care să reclame

întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs condamnatul A.D.A.A.M., solicitând admiterea căii de atac exercitate,

casarea hotărârii atacate și rejudecănd pe fond, admiterea cererii de

întrerupere a executării pedepsei, pentru a avea posibilitatea să-și rezolve

situația familială deosebită, având în vedere că soția sa nu lucrează și nu are

venituri, decât alocația copiilor, are datorii mari la întreținere, iar unul

dintre copii are o stare de sănătate precară.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

întreruperea executării pedepsei

constituie o excepție de la regula punerii în executare a hotărârilor

definitive de condamnare, asigurarea eficienței pedepsei aplicate, realizarea

scopului și funcțiilor acesteia, precum și a scopului procesului penal putând

fi atinse prin executarea efectivă a pedepselor privative de libertate aplicate

de instanța de judecată.

Din economia dispozițiilor art. 455 C.

proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. potrivit cărora

.instanța de executare poate dispune întreruperea executării pedepsei

închisorii pe o durată de cel mult 3 luni, o singură dată, când din cauza unor

împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave

pentru condamnat sau familia acestuia, rezultă că legiuitorul a avut în vedere

situații speciale, cu caracter vremelnic, apte să producă consecințe grave

pentru condamnat sau familia acestuia și care ar putea fi înlăturate în cazul

întreruperii pe timp limitat a executării pedepsei închisorii.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că, recurentul condamnat A.D.A.A.M. se afla în executarea unei pedepse

de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de migranți prin sentința penală nr. 126/F din 18 martie a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 11006/2/2010

Referatul de anchetă socială din 29

februarie 2012 întocmit de Serviciul Asistență Socială Pantelimon din cadrul D.G.A.S.P.C.

sector 2 București - Consiliul Local sector 2 București, atestă faptul că

petentul condamnat A.D.A.A.M. a fost căsătorit cu numita M.F., căsătorie din

care au rezultat trei copii. Cei doi au divorțat în anul 2010, copii fiind

încredințați spre creștere și educare mamei, cu obligația tatălui la plata

pensiei alimentară. Cei trei copii minori împreună cu mama lor locuiesc într-un

apartament confort I compus din 3 camere, proprietatea sorei numitei M.,

locuința fiind modernizată recent, camerele curat întreținute, frumos mobilate

și dotate cu tot confortul, aceștia beneficiind de aparatură electronică și

electrocasnică recentă. Familia figurează cu o restanță la întreținere de 1.100

lei, conform celor spuse de doamna M. mijloacele materiale ale familiei fiind

doar alocațiile celor trei copii. Fosta soție și cei trei copii minori ai

condamnatului nu se confruntă cu probleme deosebite de sănătate.

Din același referat se mai reține că,

fosta soție a condamnatului păstrează legătura cu fostul său soț prin vizite

lunare la penitenciar, ocazie cu care îi duce acestuia pachete cu alimente.

În deplin acord cu instanța de fond,

Înalta Curte reține că, situația în care se afla familia condamnatului sub

aspect social, material și medical nu se constituie în împrejurări speciale de

natura celor prevăzute de lege din cauza cărora executarea imediată a pedepsei

ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

Așa fiind, în mod judicios prima instanță,

reținând că familia-condamnatului nu se află în vreo împrejurare dintre cele

avute în vedere de legiuitor, a respins cererea de întrerupere a executării

pedepse, apreciind că în cauză nu s-a dovedit existența condițiilor

reglementate în art. 455 C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte

constată că recursul declarat de condamnatul A.D.A.A.M. este nefondat și în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca

atare.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial

cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul A.D.A.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 106 din 9

martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției^

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azd 29

mai 2012.