ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6/2010

Asupra recursului civil de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița sub nr. 4290/190 din 24 iunie 2008, reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâtul M. Bistrița, prin primar, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 204/1981, a deciziilor nr. 161/1981, nr. 482/1985 și a deciziei nr. 1035-1036, precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 119/1997 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la casa situată pe str. Unirea, intabulat în C.F. nr. 390 Unirea. În motivarea cererii, s-a arătat că statul nu este și nu a fost proprietar al imobilului menționat, deoarece acest imobil a fost intabulat în C.F.

390 Unirea din data de 12 noiembrie 1930, în favoarea bunicilor reclamantului și a surorii bunicii sale, respectiv M.S., M.K. și M.E. Prin sentința civilă nr. 3917 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Bistrița a fost respinsă acțiunea reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M.I., arătând că actele prin care s-a preluat imobilul în litigiu de către stat, precum și certificatul de moștenitor nr. 204/1981 sunt false și că instanța nu a luat în considerare dovada de acceptare tacită a moștenirii. Prin decizia civilă nr. 13/ A din 5 martie 2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud, secția civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinței civile apelate, constatându-se că soluția primei instanțe este temeinică și legală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M.I., iar prin decizia civilă nr. 1353/ R din 27 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, acesta a fost respins, ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M.I., arătând că solicită anularea actelor ilegale întocmite de notar și P. Bistrița, referitoare la C.F. 390 Unirea – Bistrița – N, respectiv casă și teren în suprafață de 2962 m.p. Reclamantul mai arată că nu solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2287/1985 în ceea ce privește cota de ½ asupra casei, însă în ce privește terenul acesta nu putea fi trecut în proprietatea C.A.P. Bistrița și deci nu putea fi vândut în mod legal.

Mai susține reclamantul că M.E.O. a fost căsătorită timp de 25 de ani și că începând cu anul 1977 nu a primit nicio pensie alimentară de la fostul soț și nici pentru nașterea a trei copii, arătând că Statul Român era dator să-i plătească aceste drepturi. Se mai arată de către reclamant că atât el cât și mama sa au acceptat în mod tacit succesiunea după defuncta M.C. și că în mod nelegal aceste drepturi nu i-au fost recunoscute. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În cauza de față, decizia recurată este una irevocabilă, astfel că nu mai poate fi atacată cu recurs. Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312, alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei nr. 1353/ R din 27 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2010.