ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6/2010

Asupra recursului civil de

față;

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Bistrița sub nr. 4290/190 din 24 iunie 2008, reclamantul

M.I. a chemat în judecată pe pârâtul M. Bistrița, prin primar, solicitând

instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea certificatului

de moștenitor nr. 204/1981, a deciziilor nr. 161/1981, nr. 482/1985 și a

deciziei nr. 1035-1036, precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr.

119/1997 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la casa situată pe

str. Unirea, intabulat în C.F. nr. 390 Unirea.

În motivarea cererii, s-a

arătat că statul nu este și nu a fost proprietar al imobilului menționat,

deoarece acest imobil a fost intabulat în C.F. 390 Unirea din data de 12

noiembrie 1930, în favoarea bunicilor reclamantului și a surorii bunicii sale,

respectiv M.S., M.K. și M.E.

Prin sentința civilă nr.

3917 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Bistrița a fost respinsă acțiunea

reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul M.I., arătând că actele prin care s-a preluat

imobilul în litigiu de către stat, precum și certificatul de moștenitor nr.

204/1981 sunt false și că instanța nu a luat în considerare dovada de acceptare

tacită a moștenirii.

Prin decizia civilă nr. 13/

A din 5 martie 2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud, secția civilă, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinței

civile apelate, constatându-se că soluția primei instanțe este temeinică și

legală.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul M.I., iar prin decizia civilă nr. 1353/ R din 27 mai

2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, acesta a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul M.I., arătând că solicită anularea actelor ilegale

întocmite de notar și P. Bistrița, referitoare la C.F. 390 Unirea – Bistrița –

N, respectiv casă și teren în suprafață de 2962 m.p.

Reclamantul mai arată că nu

solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2287/1985 în ceea ce

privește cota de ½ asupra casei, însă în ce privește terenul acesta nu

putea fi trecut în proprietatea C.A.P. Bistrița și deci nu putea fi vândut în

mod legal.

Mai susține reclamantul că

M.E.O. a fost căsătorită timp de 25 de ani și că începând cu anul 1977 nu a

primit nicio pensie alimentară de la fostul soț și nici pentru nașterea a trei

copii, arătând că Statul Român era dator să-i plătească aceste drepturi.

Se mai arată de către

reclamant că atât el cât și mama sa au acceptat în mod tacit succesiunea după

defuncta M.C. și că în mod nelegal aceste drepturi nu i-au fost recunoscute.

Analizând decizia recurată,

prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art.

299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept

de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În cauza de față, decizia

recurată este una irevocabilă, astfel că nu mai poate fi atacată cu recurs.

Având în vedere cele de mai

sus, Înalta Curte, în baza art. 312, alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei nr. 1353/ R din 27 mai

2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă și asigurări sociale pentru minori

și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2010.