ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 216/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1107/ C din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta T.C.E. SRL împotriva pârâtei SC S.P. SRL Câmpia Turzii și în consecință, pârâta a fost obligată să efectueze la imobilul situat în comuna Luncani, Strada Principală, lucrările descrise în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către experții M.S.S. și B.E., în caz contrar urmând a fi autorizată reclamanta să le efectueze, pe cheltuiala pârâtei, lucrările având o valoare totală de 324.361,14 lei. De asemenea, pârâta a fost obligată să predea reclamantei toate documentele pe care le deține pentru lucrările efectuate, precum și la plata sumei de 4.041,6 lei cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr. 2 din 14 noiembrie 2005 prin care pârâta s-a obligat să execute în favoarea reclamantei mai multe lucrări de construire și remediere la două hale de producție și anexele acestora, iar pentru determinarea măsurii în care lucrările efectuate corespund cantitativ și calitativ, întârzierea în executarea și cui îi revine culpa s-a administrat proba cu expertiza tehnică, ale cărei concluzii s-au reținut pentru admiterea în parte a pretențiilor reclamantei, potrivit art. 969 C. civ. Nu s-au acordat penalitățile de întârziere, deoarece reclamanta a fost ea însăși autorizată să efectueze acele lucrări în cazul în care pârâta nu s-ar conforma, urmând a le executa în termenul pe care îl consideră de cuviință.

S-a mai reținut și culpa reclamantei în întârzierea lucrărilor, pe motiv că proiectele și documentele necesare nu au fost predate la timp, cheltuielile de judecată fiind încuviințate în parte, potrivit art. 276 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel, soluționat prin decizia civilă nr. 90 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, în sensul respingerii acestuia ca nefondat. În considerentele deciziei s-au reținut de asemenea, concluziile expertizei din prima instanță, din care rezultă valoarea lucrărilor care mai trebuie efectuate la cele două hale, fosa septică, cabina de la poartă și magazie, și care se ridică la 355.989 lei. S-a reținut că aceste concluzii nu diferă de cele cuprinse în expertiza administrată în faza apelului, acțiunea reclamantei fiind temeinică, confirmându-se lucrările executate necorespunzător și cele neexecutate, statuările primei instanțe cu privire la angajarea răspunderii civile a pârâtei fiind menținute.

Au fost înlăturate, ca nefondate, apărările apelantei vizând excepția de neexecutare a contractului, reținându-se că reclamanta a efectuat plățile periodic, potrivit înțelegerii părților, iar sistarea acestora a avut la bază o neexecutare corespunzătoare din partea pârâtei. Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului și respingerii în totalitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. În motivarea recursului se aduc critici legate de motivarea deciziei, în sensul că este lapidară, neconvingătoare și pune semnul egal între expertiza din prima instanță și cea administrată în apel, deși a doua expertiză, prin concluziile sale, se apreciază că nu fundamentează soluția instanței.

Este invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că printre lucrările constatate în prima expertiză ca nefiind executate sau executate necorespunzător sunt incluse lucrări nesolicitate de reclamantă prin acțiune. Al doilea motiv de recurs este prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se invocă aplicarea greșită a temeiurilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală, obligând pârâta la executarea unor lucrări pentru care erau responsabile alte persoane. Se fac referiri la concluziile expertizei din apel, la răspunsurile date de expert obiecțiunilor aduse, la contradictorialitatea acestora, la martorii audiați.

Cu privire la modul de soluționare a excepției de neexecutare a contractului invocată de apelantă, este criticată soluția de respingere prin motivele de recurs, cu referire, în susținerea temeiniciei acesteia, la declarațiile martorilor audiați de care, dacă s-ar fi ținut seama, s-ar fi putut aprecia asupra exonerării pârâtei de la angajarea răspunderii civile contractuale. Criticile din recurs vizează aplicarea greșită a legii în modul de soluționare a petitului privind obligarea pârâtei la predarea către reclamantă a documentelor construcției, în sensul imposibilității de a executa această obligație, datorită lipsei acestor documente, care nu au fost întocmite la momentele corespunzătoare, culpa fiind comună părților.

Analizând recursul se vor reține următoarele: Critica cu privire la nemotivarea deciziei pronunțată în apel nu este fondată, deoarece hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța argumentând convingător, cu referire la probele administrate atât în faza procesuală a primei instanțe, cât și în apel, considerentele pentru care acțiunea întemeiată pe răspunderea civilă contractuală este fondată, potrivit art. 969 C. civ., cât și pe cele pentru care a înlăturat apărările pârâtei, care a invocat excepția de neexecutare a contractului. Astfel, motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu se regăsește în prezentul recurs.

Prin acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea lucrărilor de construcție neexecutate sau executate necorespunzător, în temeiul contractului nr. 2 din 14 noiembrie 2005 la imobilul situat în comuna Luncani, Strada Principală, ori autorizarea reclamantei să le efectueze pe cheltuiala pârâtei, obiectul acțiunii fiind reflectat în obiectivele stabilite prin expertizele administrate în cauză, și asupra căruia instanța s-a pronunțat, în limitele învestirii sale, astfel că nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu este incident. Celelalte critici aduse prin recurs, recurenta le-a încadrat în drept în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că decizia s-a pronunțat cu aplicarea greșită a temeiurilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală.

Cu toate acestea, nelegalitatea deciziei este doar afirmată, în fapt, pârâta fiind nemulțumită de hotărârea pronunțată, în dezvoltarea criticilor se referă la aprecierea eronată a probelor administrate (martori, răspunsurile experților la obiecțiuni etc.), aspecte care țin de temeinicia soluției și care, nu pot constitui obiect al acestui recurs câtă vreme părțile au avut la îndemână și calea devolutivă a apelului, deoarece prin O.U.G. nr. 138/2000 a fost abrogat punctul 11 al art. 304 C. proc. civ., care avea următorul conținut: „când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate”.

De asemenea, prin dispoziția de obligare a pârâtei la predarea unor documente, nu s-a încălcat legea, de altfel, recurenta nici nu indică care este dispoziția legală încălcată sau aplicată greșit într-o obligație de a da ca cea din litigiu, nelegalitatea nu rezidă din aceea că obligația instituită nu poate fi adusă la îndeplinire, care este o problemă ce ține de etapă ulterioară judecății, aceea a executării efective. În baza considerentelor expuse, nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.P. SRL CÂMPIA TURZII împotriva deciziei civile nr. 90 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.