ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 216/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1107/ C

din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta T.C.E. SRL împotriva pârâtei SC S.P. SRL

Câmpia Turzii și în consecință, pârâta a fost obligată să efectueze la imobilul

situat în comuna Luncani, Strada Principală, lucrările descrise în raportul de

expertiză tehnică judiciară efectuat de către experții M.S.S. și B.E., în caz

contrar urmând a fi autorizată reclamanta să le efectueze, pe cheltuiala

pârâtei, lucrările având o valoare totală de 324.361,14 lei. De asemenea,

pârâta a fost obligată să predea reclamantei toate documentele pe care le

deține pentru lucrările efectuate, precum și la plata sumei de 4.041,6 lei

cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr. 2 din 14

noiembrie 2005 prin care pârâta s-a obligat să execute în favoarea reclamantei

mai multe lucrări de construire și remediere la două hale de producție și

anexele acestora, iar pentru determinarea măsurii în care lucrările efectuate

corespund cantitativ și calitativ, întârzierea în executarea și cui îi revine

culpa s-a administrat proba cu expertiza tehnică, ale cărei concluzii s-au

reținut pentru admiterea în parte a pretențiilor reclamantei, potrivit art. 969

C. civ.

Nu s-au acordat penalitățile de

întârziere, deoarece reclamanta a fost ea însăși autorizată să efectueze acele

lucrări în cazul în care pârâta nu s-ar conforma, urmând a le executa în

termenul pe care îl consideră de cuviință.

S-a mai reținut și culpa reclamantei

în întârzierea lucrărilor, pe motiv că proiectele și documentele necesare nu au

fost predate la timp, cheltuielile de judecată fiind încuviințate în parte,

potrivit art. 276 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe pârâta a

declarat apel, soluționat prin decizia civilă nr. 90 din 1 iunie 2009 a Curții

de Apel Cluj, în sensul respingerii acestuia ca nefondat.

În considerentele deciziei s-au

reținut de asemenea, concluziile expertizei din prima instanță, din care

rezultă valoarea lucrărilor care mai trebuie efectuate la cele două hale, fosa

septică, cabina de la poartă și magazie, și care se ridică la 355.989 lei.

S-a reținut că aceste concluzii nu

diferă de cele cuprinse în expertiza administrată în faza apelului, acțiunea

reclamantei fiind temeinică, confirmându-se lucrările executate necorespunzător

și cele neexecutate, statuările primei instanțe cu privire la angajarea

răspunderii civile a pârâtei

fiind menținute.

Au fost înlăturate, ca nefondate,

apărările apelantei vizând excepția de neexecutare a contractului, reținându-se

că reclamanta a efectuat plățile periodic, potrivit înțelegerii părților, iar

sistarea acestora a avut la bază o neexecutare corespunzătoare din partea

pârâtei.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat recurs, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului

și respingerii în totalitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate

fazele procesuale.

În motivarea recursului se aduc

critici legate de motivarea deciziei, în sensul că este lapidară,

neconvingătoare și pune semnul egal între expertiza din prima instanță și cea

administrată în apel, deși a doua expertiză, prin concluziile sale, se

apreciază că nu fundamentează soluția instanței.

Este invocat motivul prevăzut de art. 304

pct. 6 C. proc. civ., în sensul că printre lucrările constatate în prima

expertiză ca nefiind executate sau executate necorespunzător sunt incluse

lucrări nesolicitate de reclamantă prin acțiune.

Al doilea motiv de recurs este

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se invocă aplicarea greșită a

temeiurilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală, obligând

pârâta la executarea unor lucrări pentru care erau responsabile alte persoane.

Se fac referiri la concluziile

expertizei din apel, la răspunsurile date de expert obiecțiunilor aduse, la

contradictorialitatea acestora, la martorii audiați.

Cu privire la modul de soluționare a

excepției de neexecutare a contractului invocată de apelantă, este criticată

soluția de respingere prin motivele de recurs, cu referire, în susținerea

temeiniciei acesteia, la declarațiile martorilor audiați de care, dacă s-ar fi

ținut seama, s-ar fi putut aprecia asupra exonerării pârâtei de la angajarea

răspunderii civile contractuale.

Criticile din recurs vizează aplicarea

greșită a legii în modul de soluționare a petitului privind obligarea pârâtei

la predarea către reclamantă a documentelor construcției, în sensul

imposibilității de a executa această obligație, datorită lipsei acestor

documente, care nu au fost întocmite la momentele corespunzătoare, culpa fiind

comună părților.

Analizând recursul se vor reține

următoarele:

Critica cu privire la nemotivarea

deciziei pronunțată în apel nu este fondată, deoarece hotărârea cuprinde

motivele pe care se sprijină, instanța argumentând convingător, cu referire la

probele administrate atât în faza procesuală a primei instanțe, cât și în apel,

considerentele pentru care acțiunea întemeiată pe răspunderea civilă contractuală

este fondată, potrivit art. 969 C. civ., cât și pe cele pentru care a înlăturat

apărările pârâtei, care a invocat excepția de neexecutare a contractului.

Astfel, motivul prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., nu se regăsește în prezentul recurs.

Prin acțiune reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la efectuarea lucrărilor de construcție neexecutate sau

executate necorespunzător, în temeiul contractului nr. 2 din 14 noiembrie 2005

la imobilul situat în comuna Luncani, Strada Principală, ori autorizarea reclamantei

să le efectueze pe cheltuiala pârâtei, obiectul acțiunii fiind reflectat în

obiectivele stabilite prin expertizele administrate în cauză, și asupra căruia

instanța s-a pronunțat, în limitele învestirii sale, astfel că nici motivul

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu este incident.

Celelalte critici aduse prin recurs,

recurenta le-a încadrat în drept în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că

decizia s-a pronunțat cu aplicarea greșită a temeiurilor legale referitoare la

răspunderea civilă contractuală.

Cu toate acestea, nelegalitatea

deciziei este doar afirmată, în fapt, pârâta fiind nemulțumită de hotărârea

pronunțată, în dezvoltarea criticilor se referă la aprecierea eronată a

probelor administrate (martori, răspunsurile experților la obiecțiuni etc.), aspecte

care țin de temeinicia soluției și care, nu pot constitui obiect al acestui

recurs câtă vreme părțile au avut la îndemână și calea devolutivă a apelului,

deoarece prin O.U.G. nr. 138/2000 a fost abrogat punctul 11 al art. 304 C.

proc. civ., care avea următorul conținut: „când hotărârea se întemeiază pe o

greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor

administrate”.

De asemenea, prin dispoziția de

obligare a pârâtei la predarea unor documente, nu s-a încălcat legea, de

altfel, recurenta nici nu indică care este dispoziția legală încălcată sau

aplicată greșit într-o obligație de a da ca cea din litigiu, nelegalitatea nu

rezidă din aceea că obligația instituită nu poate fi adusă la îndeplinire, care

este o problemă ce ține de etapă ulterioară judecății, aceea a executării

efective.

În baza considerentelor expuse,

nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC S.P. SRL CÂMPIA TURZII împotriva deciziei civile nr. 90

din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

ianuarie 2010.