ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1529/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1529/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 4 februarie
2013 pronunțată în Dosar nr. 58706/3/2011, Curtea de Apel București, secția a
VI-a civilă, a respins excepția inadmisibilității și a admis cererea de
suspendare a executării vremelnice formulată de apelanta-pârâtă SC H. SA, cu
sediul ales la SCA P.N.A., din București, în contradictoriu cu apelantul
reclamant M.V., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură M.K. din București
și cu apelanta-pârâtă SC P.E.E.H. SA, prin administrator judiciar E.I. SPRL
București și a suspendat executarea silită a Sentinței civile nr. 25248 din 20
decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-i civilă, până
la soluționarea apelurilor declarate împotriva acestei sentințe.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
La data de 2
noiembrie 2012, apelanta pârâtă SC H. SA a formulat cerere de suspendare a
executării vremelnice a Sentinței civile nr. 25248 din 20 decembrie 2011,
pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 56706/3/2011,
până la soluționarea apelurilor declarate împotriva acestei sentințe.
În motivarea cererii,
apelanta pârâtă a arătat că reclamantul M.V. a pus în executare sentința
indicată mai sus, fiind format Dosarul de executare nr. 491/2012, în care s-au emis
adrese de înființare a popririi la 27 iulie 2012 și la 3 octombrie 2012 (pentru
sumele de bani reprezentând lipsa de folosință a terenului pentru perioada
aprilie - septembrie 2012).
Împotriva acestor
acte de executare, SC H. SA a formulat contestații la executare.
Autoarea cererii de
suspendare a mai arătat că, deși nu înțelege să antameze fondul litigiului,
consideră că acțiunea în evacuare admisă reclamantului este inadmisibilă.
Formularea cererii de
suspendare este justificată de începerea executării silite prin înființarea
popririi asupra conturilor societății, o parte din sume fiind deja executate.
Prejudiciul produs apelantei pârâte prin executarea sentinței constă în faptul
că poate fi obligată la plata unor sume de bani pe o perioadă de timp nedeterminată,
cu atât mai mult cu cât soluționarea apelurilor este suspendată până la
soluționarea Dosarului nr. 273/240/2012 al Judecătoriei Hațeg, având ca obiect
constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al reclamantului, în
eventualitatea pronunțării unei soluții favorabile apelantei-pârâte, există
mari șanse să nu poată fi realizată întoarcerea executării, sumele de bani
putând fi utilizate de reclamant până la acea dată.
În drept, au fost
invocate dispozițiile art. 280 C. proc. civ.
Prin notele de
ședință depuse la termenul din 4 februarie 2013, apelantul reclamant M.V. a
invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării
vremelnice, cu motivarea că judecata apelurilor a fost suspendată în baza
dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că nu mai poate
fi efectuat niciun act de procedură în cauză.
Pe fondul cererii,
reclamantul a arătat că nu au fost invocate împrejurări excepționale, cum ar fi
producerea unui prejudiciu ireparabil sau greu de înlăturat, care ar justifica
urgența. Întoarcerea executării nu este imposibil de realizat, având în vedere
că sumele de bani încasate se află într-un cont bancar, iar creditoarea poate
executa silit bunurile reclamantului, de exemplu imobilul în care acesta locuiește.
Prejudiciul afirmat este cauzat chiar de apelanta-pârâtă care ar putea elibera
terenul benevol. Prin executare, activitatea societății apelante-pârâte nu este
blocată, având în vedere diferența dintre sumele executate și cifra de afaceri.
Curtea a respins
excepția inadmisibilității invocată de apelantul reclamant M.V. pentru
următoarele considerente:
Deși prin Încheierea
de la 18 iunie 2012, s-a dispus suspendarea judecării apelurilor, în temeiul
art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a
cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 273/240/2012 al Judecătoriei Hațeg,
județul Hunedoara, Curtea a apreciat că se poate pronunța asupra cererii de
suspendare a executării vremelnice.
Astfel, potrivit art.
280 alin. (1) C. proc. civ., cererea pentru suspendarea executării vremelnice
se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de
apel.
Prin încheierea de
suspendare a judecății, instanța de apel nu s-a dezînvestit, astfel că prezenta
cerere de suspendare a executării vremelnice apare ca fiind formulată "în
cursul instanței de apel".
Ca urmare a
suspendării, sunt lovite de nulitate actele de procedură efectuate în vederea
soluționării apelurilor, fără ca o cerere incidentală formulată în temeiul art.
280 C. proc. civ. să fie considerată inadmisibilă. Aceasta întrucât prin
Încheierea de la 18 iunie 2012 a fost suspendată doar judecarea cererilor de
apel, iar nu și a altor cereri incidentale, formulate ulterior, care nu tind la
soluționarea căii de atac.
Asupra cererii de
suspendare a executării vremelnice, Curtea a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă
nr. 123 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VI-a civilă, în Dosarul nr. 8271/2/2012, în temeiul art. 280 alin. (5) C. proc.
civ., a fost admisă cererea de suspendare vremelnică a executării hotărârii
tribunalului atacate cu apel.
În cuprinsul
sentinței de mai sus, se reține consemnarea de către apelanta SC H. SA a
cauțiunii în sumă de 4.202 RON, potrivit recipisei de consemnare din 5
decembrie 2012.
Stabilind cauțiunea
pentru prezenta cerere de suspendare la același cuantum, în conformitate cu
prevederile art. 723
1
C. proc. civ., Curtea a constatat consemnată
cauțiunea prin deducere, fiind îndeplinită astfel cerința prevăzută de art. 280
alin. (4) C. proc. civ.
Pentru a se dispune
suspendarea executării și astfel lipsirea temporară de finalitate a hotărârii
judecătorești executorii potrivit art. 720
8
C. proc. civ., este
necesar ca prin executarea acesteia să fie grav vătămate interesele legitime
ale debitorului.
Fără a prejudeca
fondul apelurilor, Curtea a apreciat că se impune suspendarea executării
vremelnice a sentinței atacate.
Admiterea acțiunii
reclamantului M.V. s-a întemeiat pe calitatea de proprietar a acestuia, probată
cu titlul de proprietate a cărui valabilitate este contestată de pârâta SC H.
SA, inclusiv prin motivele de apel. Or, analiza legalității titlului de
proprietate face obiectul Dosarului nr. 273/240/2012 al Judecătoriei Hațeg,
până la soluționarea irevocabilă a căruia s-a dispus suspendarea judecării
apelurilor formulate în prezenta cauză.
Cu toate că în
procesul privind nulitatea absolută a titlului de proprietate nu s-a pronunțat
o hotărâre în primă instanță, reclamantul a început executarea silită doar cu
privire la partea din sentință referitoare la sumele de bani reprezentând lipsa
de folosință a terenului pentru perioada de la 1 ianuarie 2009 până la
eliberarea terenului.
De observat că
reclamantul nu a pus în executare și partea din dispozitiv referitoare la
evacuare, ridicarea construcțiilor și aducerea terenului la starea inițială,
moment până la care s-ar fi calculat daunele pentru lipsa de folosință.
În această situație,
este întemeiată temerea apelantei-pârâte că reclamantul ar putea executa silit
sume de bani considerabile, pe o perioadă de timp nedeterminată, cu atât mai
mult cu cât nu se poate estima durata procesului.
Or, prejudiciul
iminent și greu de reparat ce va fi încercat de pârâtă constă în faptul că, în
condițiile în care reclamantul va continua executarea doar cu privire la
daunele pentru lipsa de folosință, în eventualitatea unei soluții favorabile
pârâtelor, întoarcerea executării va fi dificil de realizat, având în vedere că
reclamantul nu a administrat dovezi privind solvabilitatea sa.
Afirmațiile
reclamantului privind păstrarea sumelor de bani încasate într-un cont bancar și
existența unor bunuri imobile ce pot fi executate au rămas nedovedite.
În plus, Curtea a mai
reținut că la termenul din 30 aprilie 2012 a încuviințat apelantului-reclamant
cererea de ajutor public judiciar, ocazie cu care a reținut că veniturile nete
lunare ale familiei acestuia erau de 1.997 RON. Plata taxei judiciare de timbru
datorată în apel a fost eșalonată până la 1 mai 2014, reclamantul datorând
lunar suma de 867,17 RON, obligație cu care a fost luat în evidență la
Consiliul Local Deva, ceea ce diminuează considerabil resursele financiare ale
reclamantului.
Împotriva Încheierii
din 4 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă,
în Dosar nr. 56706/3/2011, a declarat recurs reclamantul M.V., întemeiat pe
art. 304
9
C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând
în concluzie admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul împingerii
cererii de suspendare a executării titlului executoriu.
Prin criticile
formulate recurentul reclamant a susținut în esență următoarele:
Astfel, printr-un
prim motiv de recurs, recurentul a susținut nulitatea Încheierii de ședință din
4 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă,
avându-se în vedere faptul că dată fiind suspendarea judecării apelului conform
art. 244 alin. (1) C. proc. civ., nu mai era posibilă efectuarea nici unui act
de procedură, respectiv nici a unei cereri de suspendare a executării
vremelnice a hotărârii primei instanțe, întrucât suspendarea unei cauze
operează față de toate părțile din proces și are ca efect rămânerea în
nelucrare a procesului și că orice act de procedură făcut în acest interval
este lovit de nulitate, iar sancțiunea poate fi invocată numai de partea în
favoarea căreia a operat suspendarea.
Efectele suspendării
se răsfrâng asupra tuturor părților din proces, soluție ce se impune, pentru
identitate de rațiune și în privința cererilor incidente și accesorii.
Recurenta critică și
argumentele reținute de instanță asupra rondului cauzei susținând că instanța
de apel a încălcat prevederile legale în sensul că a trecut nepermis la
judecarea fondului și că intimata H. ar fi putut să întrerupă executarea silită
prin predarea imobilului, că evacuarea pârâtei nu a fost pusă în executare
întrucât terenul trebuia adus în starea inițială, aceea de teren agricol, și că
pentru eliberarea terenului de construcțiile existente ar fi fost necesare alte
cheltuieli decât cele pentru executare, iar supoziția privind situația sa
financiară poate fi susținută și cu privire la pârâtă, care poate intra în
stare de insolvență.
Intimata-pârâtă SC H.
SA, prin întâmpinarea depusă la data de 4 aprilie 2013, a cerut respingerea
recursului reclamantului ca nefondat.
Analizând recursul
declarat de reclamantul M.V. împotriva Încheierii din 4 februarie 2013,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosar nr.
56706/3/2011, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate,
ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că
recursul este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, primul motiv
de recurs prin care recurentul pârât a susținut nulitatea încheierii recurate
pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, față de
Încheierea de la 18 iunie 2012, prin care s-a dispus suspendarea judecării
apelurilor, în temeiul art 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la
soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 273/240/2012
al Judecătoriei Hațeg, nu poate fi primită în raport de dispozițiile art. 280
alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că cererea pentru suspendarea executării
vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul
instanței de apel.
Din interpretarea
dispozițiilor art. 280 alin. (1) C. proc. civ. reiese că formularea unei cereri
de suspendare a executării hotărârii apelate se poate face separat de cererea
de apel și reprezintă o situație de excepție, fiind stabilită de norme
derogatorii, aceasta nefiind o cerere incidentală sau accesorie și nu are ca
efect stingerea sau închiderea procesului din apel, ci doar amânarea
soluționării sale.
Este adevărat că
urmare a suspendării, sunt lovite de nulitate actele de procedură efectuate în
vederea soluționării apelurilor, dar nu este cazul în speță, întrucât prin
Încheierea de la 18 iunie 2012 a fost suspendată doar judecarea cererilor de
apel, aceasta fiind formulată "în cursul instanței de apel", iar instanța
nu s-a dezînvestit.
În ceea ce privește
criticile și argumentele invocate asupra fondului cauzei, prin care recurentul
a susținut că au fost încălcate prevederile legale, se constată că instanța
învestită cu soluționarea cererii pentru suspendarea executării vremelnice,
analizând condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale în această
materie, a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente,
respectiv a art. 280 coroborat cu art. 581 C. proc. civ.
Este de observat că
aspectele vizând legalitatea și temeinicia sentinței au fost cu justețe
acceptate ca fiind compatibile cu examinarea sumară a aparenței de drept impuse
de procedura ordonanței președințiale, așa încât nu pot fi primite nici
criticile referitoare la analiza fondului raportului juridic dedus judecății, a
situației de fapt invocate în susținerea motivului de recurs prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
Conform art. 581 C.
proc. civ., instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice,
pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, precum prevenirea
unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit textului mai
sus citat, cererea de suspendare vremelnică a hotărârii trebuie să
îndeplinească trei condiții, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudicierea
fondului.
În raport cu
evocatele aspecte este de menționat că admisibilitatea ordonanței președințiale
se analizează nu doar din perspectiva formală a condițiilor prevăzute de alin.
(1) al art. 581 C. proc. civ., ci și din perspectiva consecințelor pe care o
astfel de măsură provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părților
implicate în proces.
Admiterea cererii de
suspendare până la soluționarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr.
273/240/2012 al Judecătoriei Hațeg având ca obiect constatarea nulității
absolute a titlului de proprietate al reclamantului, de instanța de apel, a
fost justificată față de începerea executării silite împotriva pârâtei prin
înființarea popririi asupra conturilor H., o parte din sumele pentru care s-au
înființat popriri fiind deja executate.
Condiția urgenței
este dovedită în scopul preîntâmpinării punerii în aplicare a măsurilor dispuse
prin sentința primei instanțe, partea potrivnică procedând, deja, la punerea în
executare a sentinței primei instanțe astfel că petenta era îndreptățită să
solicite suspendarea efectelor sentinței tribunalului, prin aceasta evitând
producerea unor consecințe deosebit de grave asupra tuturor celor implicați în
litigiul dedus judecății de față.
Or, având în vedere
faptul că, în condițiile în care reclamantul va continua executarea doar cu
privire la daunele pentru lipsa de folosință, nu și cu privire la evacuare în
eventualitatea pronunțării unei soluții favorabile pârâtelor, aceasta a fost
motivată de prejudiciul ce s-ar crea în patrimoniul pârâtei și de greutățile pe
care le-ar întâmpina aceasta, în cazul în care s-ar ajunge la întoarcerea
executării, aspect ce este de natură să justifice suspendarea executării
silite.
Caracterul vremelnic
rezultă din solicitarea petentei în sensul dispunerii măsurii pe o durată
determinată, respectiv până la soluționarea apelurilor declarate împotriva
acesteia.
Condiția
neprejudicierii fondului este, de asemenea, îndeplinită prin însăși natura
cererii care are ca obiect asigurarea desfășurării în bune condiții a
activității societății, prin dispunerea măsurii solicitate pe căile de
ordonanță președințială aducându-se atingere aspectelor deduse judecății.
În consecință, pentru
considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., urmează să respingă recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamantul M.V. împotriva Încheierii din 4 februarie 2013,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosar nr.
56706/3/2011, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 9 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ