ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului de față pe

baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea din

ședința publică de la 6 aprilie 2010 – în cursul

judecății în primă instanță a cauzei penale ce

formează obiectul dosarului nr. 611/35/2009 după acceptare în

principiu și discutarea acestora în fond a admis ca întemeiate cererile în

baza art. 160

1

și art. 160

2

formulate de

inculpații/arestați preventiv H.G.S. și M.S. și a dispus

punerea acestora în libertate provizorie sub control judiciar în conformitate

cu dispozițiile art. 160

6

și art. 160

8 a

alin.

(2) C. proc. pen./ cu respectarea în viitor de către aceștia a

obligațiilor și restricțiilor privind libertatea de mișcare

și acțiune prevăzute de art. 160

2

alin. (3) lit. a),

b), c), d), e) și art. 160

2

alin. (3)

1

lit. c)

și f) C. proc. pen. indicate

în concret prin încheierea de

ședință amintită.

[inculpații H.G.S. agent de

poliție de frontieră în cadrul I.P.J. Satu Mare sectorul Halmeu

și M.S., ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Satu

Mare au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin

rechizitoriul nr. 42/P/2008 din 14 mai 2009 al D.N.A. – Serviciul Teritorial

Oradea – alături de coinculpații M.V., D.F., F.I., H.A.I., S.E., C.M.

și K.R. – sub aspectul infracțiunilor de aderarea la un grup

infracțional organizat și complicitate la contrabanda calificată

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și respectiv art. 26

raportat la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 33 lit. a) C. pen. ce s-a pretins a fi fost comise prin aceea

că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009 au înlesnit introducerea

ilegală în România – prin alte locuri decât cele stabilite pentru control

vamal – de țigări procurate din Ucraina în valoare totală de

peste 2 milioane Euro/activități ilicite cu caracter repetat ce au

impus arestarea preventivă a acestora în temeiul art. 147 rap. la art. 148

lit. f) C. proc. pen. în cursul urmăririi penale cu începere de la data de

24 martie 2009 prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2008 a Curții de Apel

Oradea, măsura preventivă prelungită / menținută

succesiv inclusiv la momentul soluționării cererilor actuale de

liberare provizorie sub control judiciar conform deciziei penale nr. 1218 din

29 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, dosar nr. 2633/1/2010].

În promovarea demersurilor judiciare

amintite inculpații au solicitat instanței de judecată să

le acorde liberarea provizorie – sub control judiciar – beneficiu recunoscut de

lege acestora aflați în stare de arest preventiv cu motivarea că

îndeplinesc condițiile de admisibilitate în acest sens prevăzute prin

art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen. (se află în curs

de judecată în primă instanță în stare de arest preventiv

sub aspectul comiterii infracțiunilor intenționate de aderare la un

grup infracțional organizat și complicitate la contrabandă

pedepsite de la 5 la 15 ani închisoare ce nu depășesc limita

maximă de 18 ani închisoare impusă de legiuitor pentru acceptarea

măsurii procesuale neprivative de libertate solicitate / nu există

date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica să

săvârșească alte infracțiuni ori ca vor încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea

unor martori sau prin alte asemenea fapte) iar cererile sunt întemeiate în raport

cu dispozițiile art. 160

8 a

alin. (2) C. proc. pen. avându-se

în vedere situația juridică procesuală actuală a acestora /

arestați preventiv în cauză de cca. 1 an de zile, lipsa

antecedentelor penale și celelalte date concrete rezultând din

existența unui domiciliu, profesia, resursele materiale și

legăturile cu familia.

Curtea, dispunând admiterea în principiu

și în fond a cererilor amintite a argumentat justificativ

următoarele:

Potrivit art. 5 alin. (5) C. proc. pen.

și art. 160

1

C. proc. pen., în tot cursul procesului penal,

învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate

provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune / același drept fiind

prevăzut și de dispozițiile art. 23 alin. (10) din

Constituția României.

Cererile de liberare provizorie sub

control judiciar formulate de inculpații H.G.S. și M.S. îndeplinesc

condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, respectiv: condiția

pozitivă prev. de art. 160

2

alin. (1) C. pen. - infracțiunea

prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și cea prevăzută de art. 270

raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 fiind infracțiuni

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu

depășește 18 ani - cât și cerințele negative

prevăzute de art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen. (potrivit

textului de lege menționat „liberarea provizorie nu se acordă în

cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l

împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte

infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească

aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori

sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin

alte asemenea fapte”).

Pe fondul cererilor amintite instanța

a apreciat că nu există date /indicii care să justifice temerea

că inculpații ar săvârși alte infracțiuni dacă

a-ar afla în libertate / ori ar întreprinde acțiuni de natură să

influențeze administrarea probatoriului cauzei (urmărirea penală

este finalizată /instanța a fost sesizată cu rechizitoriu / a

fost începută cercetarea judecătorească, iar martorii

acuzării au fost audiați aproape în întregime cu excepția martorului

A.D.V.); în plus s-a argumentat și că legea prevede ca

măsură de precauție posibilitatea ca instanța, în

situația în care admite cererea de liberare provizorie sub control

judiciar, să impună inculpaților obligația de a nu comunica

direct sau indirect între ei sau cu anumite persoane, ori să nu

întreprindă anumite activități; în consecință, s-a

concluzionat că din perspectiva condițiilor prevăzute de art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., nu există elemente de fapt care să

susțină o soluție de respingere a cererilor inculpaților.

În sensul concluziei amintite a fost

invocată exemplificativ și cauza CEDO Neumeister contra Austria, cu

referire la obligația impusă instanței la examinarea

menținerii arestării preventive de a se raporta nu numai la gravitatea

faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la

caracterul persoanelor în cauză, moralitatea sa, domiciliul său,

profesia, resursele materiale, legăturile cu familia; sub acest aspect,

raportat la datele concrete ale cauzei și la persoana inculpaților - aceștia

fiind lipsiți de antecedente penale - scopul măsurilor preventive - asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii

de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei - poate

fi realizat și prin lăsarea în libertate a acestora cu restrângerea

unor drepturi și libertăți / prin instituirea unor

obligații stricte în sarcina lor și atragerea atenției că

în caz de încălcare cu rea credință a acestor obligații vor

fi din nou arestați.

încheierii amintite de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea cu solicitarea de

a se decide casarea încheierii atacate și pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere ca neîntemeiate a cererilor de liberare sub control

judiciar prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

8a

alin. (6) teza a II-a C. proc. pen. este fondat urmând a fi admis ca atare în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. pentru considerentele

arătate în continuare.

Liberarea provizorie sub control judiciar

- măsură procesuală neprivativă de libertate care

înlocuiește arestarea preventivă a inculpatului – în configurația

juridică actuală stabilită de legiuitor [Titlul IV.

Măsurile preventive și alte măsuri procesuale cap. I Măsuri

preventive Secțiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar și

liberarea provizorie pe cauțiune, art. 160

10

C. proc. pen.] prezintă

ca trăsături caracteristice – alături de caracterul accesoriu

și provizoriu față de măsura arestării preventive a

inculpatului - se acordă numai la cerere / este o garanție având ca

efect doar o încetare temporară a privării de libertate – și pe

acelea că: (i) este facultativă, deoarece acordarea ei este la

aprecierea organului judiciar competent; (ii) este un beneficiu recunoscut de

lege inculpatului arestat ceea ce înseamnă ca presupune existente unei

arestări legale în desfășurare și, (iii) are caracter

subiectiv, deoarece se admite după verificarea condițiilor, pentru

considerații ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se

apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesară,

iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o

oferă persoana inculpatului și obligațiile ce se impun la

liberare.

Din lucrările dosarului rezultă

că inculpații H.G.S. agent de poliție de frontieră în

cadrul I.P.J. Satu Mare sectorul Halmeu și M.S., ofițer de

poliție judiciară în cadrul I.P.J. Satu Mare au fost trimiși în

judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 42/P/2008 din

14 mai 2009 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea – alături de

coinculpații M.V., D.F., F.I., H.A.I., S.E., C.M. și K.R. – sub

aspectul infracțiunilor de aderarea la un grup infracțional organizat

și complicitate la contrabanda calificată prevăzute de art. 7

din Legea nr. 39/2003 și respectiv art. 26 raportat la art. 270, art. 274

din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C.

pen. ce s-a pretins a fi fost comise prin aceea că în perioada iulie 2008

– ianuarie 2009 au înlesnit introducerea ilegală în România – prin alte

locuri decât cele stabilite pentru control vamal – de țigări

procurate din Ucraina în valoare totală de peste 2 milioane Euro/activități

ilicite cu caracter repetat ce au impus arestarea preventivă a acestora în

temeiul art. 147 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. în cursul

urmăririi penale cu începere de la data de 24 martie 2009 prin încheierea

nr. 1 din 24 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, măsura preventivă

prelungită / menținută succesiv inclusiv la momentul

soluționării cererilor actuale de liberare provizorie sub control

judiciar conform deciziei penale nr. 1218 din 29 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dosar nr. 2633/

1/2010 .

În raport cu situația juridică

anterior expusă contrar aprecierii instanței de fond, liberarea

provizorie sub control judiciar a celor doi inculpați la momentul

procesual actual al cercetării judecătorești în primă

instanță este nejustificată – chiar și condiționat de

garanțiile impuse prin încheierea atacată – întrucât pericolul

concret pentru ordinea publică în cazul cercetării acestora în

libertate își păstrează caracterul actual exprimat de natura

infracțiunilor comise - două infracțiuni grave, una de

contrabandă calificată iar o alta constând într-o formă de

criminalitate organizată - numărul mare de acte materiale

săvârșite de componenții acestei grupări, valoarea de peste

2 milioane de Euro a țigărilor provenite din contrabandă, precum

și atragerea în componența grupului infracțional a unui

ofițer de poliție și a unor subofițeri ai poliției de

frontieră, persoane care prin natura atributelor funcțiilor

deținute erau investite într-o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, cu rol primordial în aplicarea legii; or, această

activitate complexă, bine organizată și structurată, de o

mare anvergură reprezintă o condiție sine qua non de raportare a

temeiniciei / netemeiniciei – în speță fiind valabil această din

urmă concluzie - unor cereri de liberare provizorie sub control judiciar.

Ca atare, admițându-se recursul

declarat de declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – Direcția Națională Anticorupție –

Serviciul Teritorial Oradea, se va casa ca nelegală și

netemeinică încheierea din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 611/35/2009, respingându-se ca nefondate în

baza art. 160

8 a

alin. (6) C. proc. pen. cererile de liberare

provizorie sub control judiciar formulate de inculpații H.G.S. și M.S.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligați intimații-inculpați la plata sumei

de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial

Oradea împotriva încheierii din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 611/35/2009.

Casează încheierea

recurată și, rejudecând:

Respinge, ca nefondate, cererile de

liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații H.G.S.

și M.S.

Obligă intimații inculpați

la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 aprilie 2010.