ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1404/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea din ședința publică de la 6 aprilie 2010 – în cursul judecății în primă instanță a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr. 611/35/2009 după acceptare în principiu și discutarea acestora în fond a admis ca întemeiate cererile în baza art. 160 1 și art. 160 2 formulate de inculpații/arestați preventiv H.G.S. și M.S. și a dispus punerea acestora în libertate provizorie sub control judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 160 6 și art. 160 8 a alin. (2) C. proc. pen./ cu respectarea în viitor de către aceștia a obligațiilor și restricțiilor privind libertatea de mișcare și acțiune prevăzute de art. 160 2 alin. (3) lit. a), b), c), d), e) și art. 160 2 alin. (3) 1 lit. c) și f) C. proc.

pen. indicate în concret prin încheierea de ședință amintită. [inculpații H.G.S. agent de poliție de frontieră în cadrul I.P.J. Satu Mare sectorul Halmeu și M.S., ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Satu Mare au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 42/P/2008 din 14 mai 2009 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea – alături de coinculpații M.V., D.F., F.I., H.A.I., S.E., C.M. și K.R. – sub aspectul infracțiunilor de aderarea la un grup infracțional organizat și complicitate la contrabanda calificată prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și respectiv art. 26 raportat la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

ce s-a pretins a fi fost comise prin aceea că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009 au înlesnit introducerea ilegală în România – prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal – de țigări procurate din Ucraina în valoare totală de peste 2 milioane Euro/activități ilicite cu caracter repetat ce au impus arestarea preventivă a acestora în temeiul art. 147 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. în cursul urmăririi penale cu începere de la data de 24 martie 2009 prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, măsura preventivă prelungită / menținută succesiv inclusiv la momentul soluționării cererilor actuale de liberare provizorie sub control judiciar conform deciziei penale nr. 1218 din 29 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dosar nr. 2633/1/2010].

În promovarea demersurilor judiciare amintite inculpații au solicitat instanței de judecată să le acorde liberarea provizorie – sub control judiciar – beneficiu recunoscut de lege acestora aflați în stare de arest preventiv cu motivarea că îndeplinesc condițiile de admisibilitate în acest sens prevăzute prin art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

(se află în curs de judecată în primă instanță în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii infracțiunilor intenționate de aderare la un grup infracțional organizat și complicitate la contrabandă pedepsite de la 5 la 15 ani închisoare ce nu depășesc limita maximă de 18 ani închisoare impusă de legiuitor pentru acceptarea măsurii procesuale neprivative de libertate solicitate / nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica să săvârșească alte infracțiuni ori ca vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau prin alte asemenea fapte) iar cererile sunt întemeiate în raport cu dispozițiile art. 160 8 a alin. (2) C. proc. pen. avându-se în vedere situația juridică procesuală actuală a acestora / arestați preventiv în cauză de cca.

1 an de zile, lipsa antecedentelor penale și celelalte date concrete rezultând din existența unui domiciliu, profesia, resursele materiale și legăturile cu familia. Curtea, dispunând admiterea în principiu și în fond a cererilor amintite a argumentat justificativ următoarele: Potrivit art. 5 alin. (5) C. proc. pen. și art. 160 1 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune / același drept fiind prevăzut și de dispozițiile art. 23 alin. (10) din Constituția României. Cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații H.G.S. și M.S. îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, respectiv: condiția pozitivă prev. de art. 160 2 alin. (1) C. pen.

- infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și cea prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 fiind infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani - cât și cerințele negative prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit textului de lege menționat „liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”).

Pe fondul cererilor amintite instanța a apreciat că nu există date /indicii care să justifice temerea că inculpații ar săvârși alte infracțiuni dacă a-ar afla în libertate / ori ar întreprinde acțiuni de natură să influențeze administrarea probatoriului cauzei (urmărirea penală este finalizată /instanța a fost sesizată cu rechizitoriu / a fost începută cercetarea judecătorească, iar martorii acuzării au fost audiați aproape în întregime cu excepția martorului A.D.V.); în plus s-a argumentat și că legea prevede ca măsură de precauție posibilitatea ca instanța, în situația în care admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, să impună inculpaților obligația de a nu comunica direct sau indirect între ei sau cu anumite persoane, ori să nu întreprindă anumite activități; în consecință, s-a concluzionat că din perspectiva condițiilor prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc.

pen., nu există elemente de fapt care să susțină o soluție de respingere a cererilor inculpaților.

În sensul concluziei amintite a fost invocată exemplificativ și cauza CEDO Neumeister contra Austria, cu referire la obligația impusă instanței la examinarea menținerii arestării preventive de a se raporta nu numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanelor în cauză, moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia; sub acest aspect, raportat la datele concrete ale cauzei și la persoana inculpaților - aceștia fiind lipsiți de antecedente penale - scopul măsurilor preventive - asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei - poate fi realizat și prin lăsarea în libertate a acestora cu restrângerea unor drepturi și libertăți / prin instituirea unor obligații stricte în sarcina lor și atragerea atenției că în caz de încălcare cu rea credință a acestor obligații vor fi din nou arestați.

2. Recursul în termen declarat împotriva încheierii amintite de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea cu solicitarea de a se decide casarea încheierii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere ca neîntemeiate a cererilor de liberare sub control judiciar prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 8a alin. (6) teza a II-a C. proc. pen. este fondat urmând a fi admis ca atare în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Liberarea provizorie sub control judiciar - măsură procesuală neprivativă de libertate care înlocuiește arestarea preventivă a inculpatului – în configurația juridică actuală stabilită de legiuitor [Titlul IV.

Măsurile preventive și alte măsuri procesuale cap. I Măsuri preventive Secțiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune, art. 160 10 C. proc.

pen.] prezintă ca trăsături caracteristice – alături de caracterul accesoriu și provizoriu față de măsura arestării preventive a inculpatului - se acordă numai la cerere / este o garanție având ca efect doar o încetare temporară a privării de libertate – și pe acelea că: (i) este facultativă, deoarece acordarea ei este la aprecierea organului judiciar competent; (ii) este un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat ceea ce înseamnă ca presupune existente unei arestări legale în desfășurare și, (iii) are caracter subiectiv, deoarece se admite după verificarea condițiilor, pentru considerații ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și obligațiile ce se impun la liberare.

Din lucrările dosarului rezultă că inculpații H.G.S. agent de poliție de frontieră în cadrul I.P.J. Satu Mare sectorul Halmeu și M.S., ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Satu Mare au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 42/P/2008 din 14 mai 2009 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea – alături de coinculpații M.V., D.F., F.I., H.A.I., S.E., C.M. și K.R. – sub aspectul infracțiunilor de aderarea la un grup infracțional organizat și complicitate la contrabanda calificată prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și respectiv art. 26 raportat la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

ce s-a pretins a fi fost comise prin aceea că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009 au înlesnit introducerea ilegală în România – prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal – de țigări procurate din Ucraina în valoare totală de peste 2 milioane Euro/activități ilicite cu caracter repetat ce au impus arestarea preventivă a acestora în temeiul art. 147 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

în cursul urmăririi penale cu începere de la data de 24 martie 2009 prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, măsura preventivă prelungită / menținută succesiv inclusiv la momentul soluționării cererilor actuale de liberare provizorie sub control judiciar conform deciziei penale nr. 1218 din 29 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dosar nr. 2633/ 1/2010 . În raport cu situația juridică anterior expusă contrar aprecierii instanței de fond, liberarea provizorie sub control judiciar a celor doi inculpați la momentul procesual actual al cercetării judecătorești în primă instanță este nejustificată – chiar și condiționat de garanțiile impuse prin încheierea atacată – întrucât pericolul concret pentru ordinea publică în cazul cercetării acestora în libertate își păstrează caracterul actual exprimat de natura infracțiunilor comise - două infracțiuni grave, una de contrabandă calificată iar o alta constând într-o formă de criminalitate organizată - numărul mare de acte materiale săvârșite de componenții acestei grupări, valoarea de peste 2 milioane de Euro a țigărilor provenite din contrabandă, precum și atragerea în componența grupului infracțional a unui ofițer de poliție și a unor subofițeri ai poliției de frontieră,

persoane care prin natura atributelor funcțiilor deținute erau investite într-o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cu rol primordial în aplicarea legii; or, această activitate complexă, bine organizată și structurată, de o mare anvergură reprezintă o condiție sine qua non de raportare a temeiniciei / netemeiniciei – în speță fiind valabil această din urmă concluzie - unor cereri de liberare provizorie sub control judiciar. Ca atare, admițându-se recursul declarat de declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea, se va casa ca nelegală și netemeinică încheierea din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 611/35/2009, respingându-se ca nefondate în baza art. 160 8 a alin. (6) C. proc.

pen. cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații H.G.S. și M.S. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați intimații-inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea împotriva încheierii din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 611/35/2009. Casează încheierea recurată și, rejudecând: Respinge, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații H.G.S. și M.S. Obligă intimații inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2010.