ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1043/2010

Prin sentința comercială nr. 9662/23 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC R.N.R. SA și SC B.I. SRL, obligând pârâtele, în solidar, să efectueze pe cheltuiala proprie repararea motorului și a celorlalte componente constatate prin factura proforma C1526 din 2 martie 2006 emisă de SC B.I. SRL la autovehiculul Nissan Pik-up. A obligat pârâtele la plata sumei de 3.208 lei cheltuieli către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a încheiat cu locatorul SC H.V.B.L.R.

SRL un contract de leasing având ca obiect dreptul de folosință asupra unui autoturism, predat acesteia de către pârâta SC B.I. SRL în calitate de reprezentant al furnizorului SC R.N.R. SA, căreia îi revine obligația legală de garanție. Reclamanta are calitate procesuală în baza art. 12 din O.G. nr. 51/1997, iar pârâta SC B.I. SRL, în calitate de prestatoare a service-ului post vânzare și întreținere a autovehiculelor, inclusiv garanția, service-ul gratuit pentru clienți și acțiunile de rechemare, în baza unui contract de reparator agreat, iar producătorul a condiționat garanția de efectuarea service-ului exclusiv de reparatorul agreat. Pe fond s-a reținut că, din probele administrate rezultă că defecțiunile apărute la autoturismul reclamantei nu se datorează modului de exploatare al acestuia, așa încât, fiind în perioada de garanție, pârâtelor le revine obligația de a efectua reparațiile corespunzătoare, gratuit.

Apelul declarat de pârâte împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia comercială nr. 275 din 1 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. În considerentele deciziei s-a reținut că excepția necompetenței materiale a Tribunalului București a fost corect soluționată în sensul respingerii acesteia. Apelantele nu au invocat alte apărări sau noi argumente pentru a contracara acțiunea, altele decât cele formulate prin întâmpinarea de la fond, astfel că toate aspectele susținute prin cererea de apel au fost analizate de prima instanță, pe baza probelor administrate și respinse ca nefondate. S-a mai reținut că pârâtele au executat deja în natură obligația stabilită prin sentința, care s-a pronunțat legal și temeinic.

Împotriva acestei decizii pârâtele au declarat recurs. 1. În recursul declarat de pârâta SC B.I. SRL se arată că instanța de apel în mod greșit a respins apărările pârâtei cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive și a solidarității pasive, menținând dezlegarea dată acestor probleme prin sentința primei instanțe. Recurenta susține că prin decizie nu s-a analizat pe fond cauza, hotărârea nefiind motivată. De asemenea, că nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, fiind un simplu executant al dispozițiilor societății furnizatoare, SC R.N.R. SRL București, un prestator care efectuează o reparație dispusă și plătită ori de reprezentantul firmei constructoare, ori de utilizatorul autoturismului.

Recurenta arată că ea nu e parte în contractul de garanție, și deci, nu poate fi obligată în solidar, nefiind prevăzută o asemenea situație, în contract. Nu este singurul service agreat, cum greșit s-a reținut, iar în materie contractuală solidaritatea pasivă trebuie expres stipulată. 2. În recursul declarat de pârâta SC R.N.R. SA se arată următoarele: 2.1 Hotărârea s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Se învederează că temeiurile de drept pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea, reținute și de prima instanță sunt inaplicabile în speță sau nu se mai află în vigoare și nelegal instanța de apel și-a însușit fără aceste obiecțiuni motivarea primei instanțe. Astfel, H.G. nr. 394/1995 și H.G.

nr. 1219/2000 reglementează exclusiv raporturile juridice dintre agenții economici și consumatori, persoane fizice, ori reclamanta este persoană juridică, iar Legea nr. 449/2003 pe care instanțele de fond își motivează admiterea acțiunii nu era în vigoare la data promovării acțiunii, intrând în vigoare abia la 1 ianuarie 2007, și, de asemenea vizează pe consumatorii persoane fizice. 2.2 Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii. Se arată că, deși instanțele de fond rețin îndeplinirea condițiilor de scoatere din garanție a autoturismului, faptul că SC R.N.R. SA a respectat condițiile normate în contractul de garanție, că răspunderea constructorului nu poate fi antrenată negăsindu-se defecte de material rezultate din procesul de fabricație, culpa reclamantei în utilizare și întreținere, precum și culpa pârâtei SC B.I.

SRL pentru întreținerea defectuoasă, totuși se instituie obligația solidară a recurentei pentru o culpă care nu a fost dovedită ca aparținând, fără dubiu și cu certitudine acestei societăți. De asemenea, dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului nu își găsesc aplicabilitate în cauză, între cele două pârâte neexistând un raport de prepușenie. Prin întâmpinarea înregistrată la 10 martie 2010 intimata SC M.P. SRL a solicitat respingerea recursurilor și obligarea recurentelor la suportarea cheltuielilor de judecată. Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Cu privire la recursul declarat de pârâta SC B.I.

SRL, acesta este fondat, pentru următoarele considerente. Obligația legală de garanție pentru autoturismul în litigiu, obiect al contractului de leasing nr. 1-002 din 30 ianuarie 2004 în care reclamanta are calitatea de utilizator, revine reprezentantului producătorului N., respectiv pârâtei SC R.N.R. SA, în condițiile stipulate de producător, Cartea de garanție și dispozițiile legale în materie. SC B.I. SRL nu este parte a contractului de garanție, având doar calitatea de prestator al unor servicii de reparații în garanție post vânzare, dispusă și plătită fie de reprezentantul producătorului, fie de utilizatorul autoturismului. Dreptul de dispoziție nu îi aparține, iar serviciile pe care le prestează necesită acordul reprezentantului constructorului, în speță al SC R.N.R.

SA. Prin urmare, recurenta SC B.I. SRL nu are calitate procesuală pasivă în cauză și de aici, rezultă că nici nu poate răspunde în solidar cu societatea care are calitatea de parte în contractul de garanție. Acestea sunt considerentele pentru care recurenta nu răspunde în solidar, expuse printre motivele de recurs, iar nu și cele învederate cu privire la solidaritate, întrucât în materie comercială operează prezumția de solidaritate a codebitorilor conform art. 42 C. com., afară de stipulație contrară. Or, în speță, recurenta nu are calitatea de codebitor cu reprezentantul producătorului și mai mult, nu are calitate procesuală pasivă, pentru cele expuse anterior. Astfel, în temeiul art. 312 alin. (1), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se va admite recursul declarat de pârâta SC B.I. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 275/1 iunie 2009 a Curții de Apel București, care va fi modificată în parte, în sensul admiterii apelului acestei societăți împotriva sentinței comerciale nr. 9662 din 23 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, care va fi schimbată în parte, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.I. SRL și respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC M.P. SRL față de această societate, pe acest temei. Se vor menține dispozițiile deciziei cu privire la respingerea apelului declarat de pârâta SC R.N.R. SA împotriva aceleiași sentințe, reținându-se că recursul declarat de aceasta nu este fondat.

Astfel, din analiza celor invocate în recurs nu se poate reține nici un motiv de nelegalitate al deciziei pronunțate în apel, societatea având obligația contractuală de a remedia defecțiunile apărute la autoturismul în litigiu, în perioada de garanție și care nu îi sunt imputabile utilizatorului, urmare a modului defectuos de exploatare a bunului utilizat. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este incident în speță; hotărârile instanțelor de fond cuprind motivele pe care se sprijină, rețin faptul că pârâtele nu au semnalat existența vreunei cauze de pierdere a garanției, că nu s-a probat existența unei legături de cauzalitate directă între defecțiunile apărute și conduita reclamantei în exploatarea autoturismului și că argumentele privitoare la pierderea garanției nu pot fi reținute.

Între soluția pronunțată și considerentele care au stat la baza acesteia nu există nici o contradicție, ele nefiind străine de natura pricinii, cum nefondat s-a susținut prin recurs. În drept s-a reținut și art. 969 și 1073 C. civ., temeiul răspunderii pârâtei fiind de natură contractuală, instanțele neschimbând sub acest aspect temeiul juridic al acțiunii reclamantei. Astfel se va reține că s-a realizat corect calificarea juridică a acțiunii, pe temeiul răspunderii contractuale, în funcție de care s-au verificat condițiile de admisibilitate ale cererii, dezlegarea dată fiind cea legală, nefiind deci, incident, nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În baza considerentelor expuse, recursul pârâtei SC R.N.R.

SA va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Conform art. 276 C. proc. civ., recurenta SC R.N.R. SA va fi obligată să-i achite intimatei SC M.P. SRL suma de 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, ocazionate cu plata onorariului avocațial, în raport de împrejurările că recursul pârâtei SC B.I. SRL a fost găsit ca fondat și s-a admis, în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC B.I. SRL BUCUREȘTI, împotriva deciziei comerciale nr. 275 din 1 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul declarat de pârâta SC B.I. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 9662 din 23 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte și în consecință: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.I. SRL București și respinge acțiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL Adunații Copăceni față de această pârâtă. Menține restul dispozițiilor deciziei, cu privire la respingerea apelului declarat de pârâta SC R.N.R.

SRL București împotriva aceleiași sentințe. Respinge recursul declarat de pârâta SC R.N.R. SRL București, împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta SC R.N.R. SRL București să-i achite intimatei SC M.P. SRL Adunații Copăceni, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2010.