ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1043/2010

Prin sentința

comercială nr. 9662/23 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și a

lipsei calității procesuale pasive și s-a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC M.P. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC R.N.R. SA și SC B.I. SRL,

obligând pârâtele, în solidar, să efectueze pe cheltuiala proprie repararea

motorului și a celorlalte componente constatate prin factura proforma C1526 din

2 martie 2006 emisă de SC B.I. SRL la autovehiculul Nissan Pik-up.

A obligat pârâtele la

plata sumei de 3.208 lei cheltuieli către reclamantă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a încheiat cu locatorul SC H.V.B.L.R.

SRL un contract de leasing având ca obiect dreptul de folosință asupra unui

autoturism, predat acesteia de către pârâta SC B.I. SRL în calitate de reprezentant

al furnizorului SC R.N.R. SA, căreia îi revine obligația legală de garanție.

Reclamanta are calitate procesuală în baza art. 12 din O.G. nr. 51/1997, iar

pârâta SC B.I. SRL, în calitate de prestatoare a service-ului post vânzare și

întreținere a autovehiculelor, inclusiv garanția, service-ul gratuit pentru

clienți și acțiunile de rechemare, în baza unui contract de reparator agreat,

iar producătorul a condiționat garanția de efectuarea service-ului exclusiv de

reparatorul agreat.

Pe fond s-a reținut

că, din probele administrate rezultă că defecțiunile apărute la autoturismul

reclamantei nu se datorează modului de exploatare al acestuia, așa încât, fiind

în perioada de garanție, pârâtelor le revine obligația de a efectua reparațiile

corespunzătoare, gratuit.

Apelul declarat de

pârâte împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia comercială nr. 275

din 1 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

În considerentele

deciziei s-a reținut că excepția necompetenței materiale a Tribunalului

București a fost corect soluționată în sensul respingerii acesteia.

Apelantele nu au

invocat alte apărări sau noi argumente pentru a contracara acțiunea, altele

decât cele formulate prin întâmpinarea de la fond, astfel că toate aspectele

susținute prin cererea de apel au fost analizate de prima instanță, pe baza

probelor administrate și respinse ca nefondate.

S-a mai reținut că

pârâtele au executat deja în natură obligația stabilită prin sentința, care s-a

pronunțat legal și temeinic.

Împotriva acestei

decizii pârâtele au declarat recurs.

declarat de pârâta SC B.I. SRL se arată că instanța de apel în mod greșit a

respins apărările pârâtei cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive

și a solidarității pasive, menținând dezlegarea dată acestor probleme prin

sentința primei instanțe.

Recurenta susține că

prin decizie nu s-a analizat pe fond cauza, hotărârea nefiind motivată.

De asemenea, că nu

are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, fiind un simplu executant

al dispozițiilor societății furnizatoare, SC R.N.R. SRL București, un prestator

care efectuează o reparație dispusă și plătită ori de reprezentantul firmei

constructoare, ori de utilizatorul autoturismului.

Recurenta arată că ea

nu e parte în contractul de garanție, și deci, nu poate fi obligată în solidar,

nefiind prevăzută o asemenea situație, în contract. Nu este singurul service agreat,

cum greșit s-a reținut, iar în materie contractuală solidaritatea pasivă

trebuie expres stipulată.

declarat de pârâta SC R.N.R. SA se arată următoarele:

2.1 Hotărârea s-a dat

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Se învederează că

temeiurile de drept pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea, reținute și

de prima instanță sunt inaplicabile în speță sau nu se mai află în vigoare și

nelegal instanța de apel și-a însușit fără aceste obiecțiuni motivarea primei

instanțe.

Astfel, H.G. nr. 394/1995

și H.G. nr. 1219/2000 reglementează exclusiv raporturile juridice dintre

agenții economici și consumatori, persoane fizice, ori reclamanta este persoană

juridică, iar Legea nr. 449/2003 pe care instanțele de fond își motivează

admiterea acțiunii nu era în vigoare la data promovării acțiunii, intrând în

vigoare abia la 1 ianuarie 2007, și, de asemenea vizează pe consumatorii

persoane fizice.

2.2 Hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura

pricinii.

Se arată că, deși

instanțele de fond rețin îndeplinirea condițiilor de scoatere din garanție a

autoturismului, faptul că SC R.N.R. SA a respectat condițiile normate în

contractul de garanție, că răspunderea constructorului nu poate fi antrenată

negăsindu-se defecte de material rezultate din procesul de fabricație, culpa

reclamantei în utilizare și întreținere, precum și culpa pârâtei SC B.I. SRL

pentru întreținerea defectuoasă, totuși se instituie obligația solidară a

recurentei pentru o culpă care nu a fost dovedită ca aparținând, fără dubiu și

cu certitudine acestei societăți.

De asemenea,

dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., privind răspunderea comitentului

pentru fapta prepusului nu își găsesc aplicabilitate în cauză, între cele două

pârâte neexistând un raport de prepușenie.

Prin întâmpinarea

înregistrată la 10 martie 2010 intimata SC M.P. SRL a solicitat respingerea

recursurilor și obligarea recurentelor la suportarea cheltuielilor de judecată.

Analizând

recursurile, prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele:

Cu privire la

recursul declarat de pârâta SC B.I. SRL, acesta este fondat, pentru următoarele

considerente.

Obligația legală de

garanție pentru autoturismul în litigiu, obiect al contractului de leasing nr. 1-002

din 30 ianuarie 2004 în care reclamanta are calitatea de utilizator, revine

reprezentantului producătorului N., respectiv pârâtei SC R.N.R. SA, în

condițiile stipulate de producător, Cartea de garanție și dispozițiile legale

în materie.

SC B.I. SRL nu este

parte a contractului de garanție, având doar calitatea de prestator al unor

servicii de reparații în garanție post vânzare, dispusă și plătită fie de

reprezentantul producătorului, fie de utilizatorul autoturismului.

Dreptul de dispoziție

nu îi aparține, iar serviciile pe care le prestează necesită acordul

reprezentantului constructorului, în speță al SC R.N.R. SA.

Prin urmare,

recurenta SC B.I. SRL nu are calitate procesuală pasivă în cauză și de aici,

rezultă că nici nu poate răspunde în solidar cu societatea care are calitatea

de parte în contractul de garanție.

Acestea sunt considerentele

pentru care recurenta nu răspunde în solidar, expuse printre motivele de

recurs, iar nu și cele învederate cu privire la solidaritate, întrucât în

materie comercială operează prezumția de solidaritate a codebitorilor conform art.

42 C. com., afară de stipulație contrară. Or, în speță, recurenta nu are

calitatea de codebitor cu reprezentantul producătorului și mai mult, nu are

calitate procesuală pasivă, pentru cele expuse anterior.

Astfel, în temeiul art.

312 alin. (1), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul

declarat de pârâta SC B.I. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 275/1 iunie 2009 a Curții de Apel București, care va fi modificată în parte, în sensul admiterii apelului acestei

societăți împotriva sentinței comerciale nr. 9662 din 23 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, care va fi schimbată în parte, în sensul

admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.I. SRL și

respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC M.P. SRL față de această

societate, pe acest temei.

Se vor menține

dispozițiile deciziei cu privire la respingerea apelului declarat de pârâta SC

R.N.R. SA împotriva aceleiași sentințe, reținându-se că recursul declarat de

aceasta nu este fondat.

Astfel, din analiza

celor invocate în recurs nu se poate reține nici un motiv de nelegalitate al

deciziei pronunțate în apel, societatea având obligația contractuală de a

remedia defecțiunile apărute la autoturismul în litigiu, în perioada de

garanție și care nu îi sunt imputabile utilizatorului, urmare a modului

defectuos de exploatare a bunului utilizat.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este incident în speță;

hotărârile instanțelor de fond cuprind motivele pe care se sprijină, rețin

faptul că pârâtele nu au semnalat existența vreunei cauze de pierdere a

garanției, că nu s-a probat existența unei legături de cauzalitate directă

între defecțiunile apărute și conduita reclamantei în exploatarea

autoturismului și că argumentele privitoare la pierderea garanției nu pot fi

reținute.

Între soluția

pronunțată și considerentele care au stat la baza acesteia nu există nici o

contradicție, ele nefiind străine de natura pricinii, cum nefondat s-a susținut

prin recurs.

În drept s-a reținut

și art. 969 și 1073 C. civ., temeiul răspunderii pârâtei fiind de natură

contractuală, instanțele neschimbând sub acest aspect temeiul juridic al

acțiunii reclamantei.

Astfel se va reține

că s-a realizat corect calificarea juridică a acțiunii, pe temeiul răspunderii

contractuale, în funcție de care s-au verificat condițiile de admisibilitate

ale cererii, dezlegarea dată fiind cea legală, nefiind deci, incident, nici

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În baza

considerentelor expuse, recursul pârâtei SC R.N.R. SA va fi respins ca

nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art. 276 C.

proc. civ., recurenta SC R.N.R. SA va fi obligată să-i achite intimatei SC M.P.

SRL suma de 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, ocazionate cu

plata onorariului avocațial, în raport de împrejurările că recursul pârâtei SC

B.I. SRL a fost găsit ca fondat și s-a admis, în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC B.I. SRL BUCUREȘTI, împotriva deciziei comerciale nr. 275

din 1 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul declarat de

pârâta SC B.I. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 9662 din 23 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte și în consecință:

Admite excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.I. SRL București și respinge

acțiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL Adunații Copăceni față de această

pârâtă.

Menține restul

dispozițiilor deciziei, cu privire la respingerea apelului declarat de pârâta

SC R.N.R. SRL București împotriva aceleiași sentințe.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC R.N.R. SRL București, împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta SC R.N.R.

SRL București să-i achite intimatei SC M.P. SRL Adunații Copăceni, suma de 1500

lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2010.