ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4751/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta Z.M. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea Tehnică „GA” Iași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Ordinului M.E.C. nr. 4928 din 18 august 2006, privind suprafața de 509 mp teren situați în Iași, str. Z. devenită Bd. P.M., cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că este moștenitoarea terenului în litigiu, dreptul de proprietate fiindu-i reconstituit prin Sentința civilă nr. 8617/2008 a Judecătoriei Iași și Decizia nr. 2292 a Tribunalului Iași, ulterior fiindu-i emis Titlul de proprietate nr. 187050 din 14 ianuarie 2010. Când a solicitat înscrierea în Cartea funciară a dreptului său de proprietate, cererea i-a fost respinsă prin Încheierile nr. 28978, 28996 și 29000 din 15 aprilie 2010 emise de OCPI Iași, motivat de faptul că există un alt proprietar tabular, respectiv pârâta Universitatea Tehnică „GA” Iași. Împotriva acestor încheieri a formulat plângeri la Judecătoria Iași - Dosar nr. 17552/245/2010, și întrucât dreptul său a fost ulterior intabulat, pârâta Universitatea Tehnică „GA” Iași a promovat cereri de reexaminare, ce fac obiectul Dosarelor nr. 40440/245/2010 și nr. 40442/245/2010, conexate pe rolul Judecătoriei Iași.

În prezent figurează doi proprietari pe terenul în litigiu, pârâta Universitatea Tehnică „GA” Iași în baza Ordinului M.E.C. nr. 4928 din 18 iunie 2006, și reclamanta cu titlul de proprietate nr. 187050/2010, pârâta fiind de rea-credință la întocmirea documentației ce a stat la baza Ordinului nr. 4928/2006, întrucât cunoștea că în perioada respectivă reclamanta se afla în derularea procedurii legale de reconstituire a dreptului de proprietate propriu pe același teren.

Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București a depus documentația, iar prin întâmpinare a invocat excepția tardivității formulării plângerii prealabile, întrucât reclamanta a cunoscut de existența Ordinului nr. 4928/2006 cel mai târziu ca urmare a comunicării încheierii OCPI nr. 89442/2010, iar plângerea prealabilă a fost introdusă abia la 21 iunie 2011, iar acțiunea în contencios administrativ la 1 august 2011, ambele cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Pe fondul cauzei pârâta a considerat că ordinul în litigiu a fost legal emis, raportat la prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995, coroborat cu art. 26 din Legea nr. 7/1996.

Prin Sentința civilă nr. 348 din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de tardivitate a plângerii prealabile și a respins acțiunea reclamantei Z.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București și Universitatea Tehnică „GA” Iași. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că În speță nu exista obligativitatea comunicării Ordinului nr. 4928/2006 către reclamantă la momentul emiterii lui, iar termenul prevăzut de lege curge de la data când persoana vătămată a luat cunoștință efectiv de existența lui.

Reclamanta recunoaște expres că a luat cunoștință de actul administrativ contestat în cauză, în cadrul Dosarului nr. 40440/245/2010 al Judecătoriei Iași, rezultând că la 13 decembrie 2010 reclamantei i-a fost comunicată Adresa ANCPI nr. 89442 din 29 octombrie 2010, având ca obiect reexaminarea Încheierii nr. 66242/2010 privind suprafața identificată prin numărul de cadastral 127734, în care se face vorbire despre Ordinul M.E.C. nr. 4928 din 18 august 2006, prin care pentru aceeași suprafață figurează ca proprietar și Universitatea Tehnică „GA” Iași.

Sub nr. 89442 din 21 decembrie 2010 reclamanta înregistrează la ANCPI - BCPI Iași plângere împotriva Încheierii nr. 89442 din 29 octombrie 2010, în motivarea căreia invocă expres faptul că doar instanța de judecată putea să hotărască cu privire la cele două titluri”, iar dreptul său reconstituit pe cale judecătorească avea posibilitate în raport cu cel constituit pe cale administrativă, făcând referire la ordinul în litigiu, care i-a fost înmânat „o dată cu întâmpinarea” în Dosarul nr. 40440/245/2010 a Judecătoriei Iași.

Or, atât timp cât reclamanta a înțeles să uzeze de calea unei acțiuni în contencios administrativ, pentru înlăturarea titlului de proprietate preexistând asupra suprafeței de teren cu privire la care a dobândit - prin reconstituire -, un drept de proprietate propriu, - iar nu calea dreptului comun de comparare a celor două titluri -, atunci avea obligația respectării dispozițiilor procedurale specifice, ce o obligau la formularea plângerii prealabile în termenul de 30 zile de la luarea la cunoștință de existența actului administrativ, termen ce curge de la comunicarea Încheierii nr. 89441/2010, ce s-a realizat la 6 decembrie 2010, împlinindu-se la 6 ianuarie 2011. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta Z.M.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta consideră că motivarea sentinței este succintă, raportând argumentarea la data emiterii Încheierii 89441 din 29 octombrie 2010 emisă de OCPI. Instanța nu a observat că în această încheiere se face referire doar la nr. ordinului, fără ca acesta să fi fost depus ca și act administrativ. Recurenta arată că acest act nu i-a fost comunicat niciodată de nici una dintre părțile aflate în litigiu, aspect reținut de instanță ca apărare, dar ignorat în același timp. Interpretarea instanței că luat la cunoștință de existența ordinului, fără a verifica dacă a avut cunoștință și de conținutul acestuia, este greșită. Numai prin comunicarea ordinului se poate trage concluzia dacă a fost sau nu vătămată într-un drept al său.

Ori nici în prezent nu există o dovadă certă a datei comunicării, așa cum prevede legea Instanța a mai greșit și atunci când a reținut că s-a solicitat „înlăturarea titlului de proprietate”, fiind solicitată doar scoaterea din totalul suprafeței de teren pentru care s-a emis ordinul a suprafeței de 509 mp teren situat în Bd. Prof. D.M. (fost Z.) și nu anularea lui. Instanța nu a analizat nici faptul că autoritățile administrative nu i-au dat nici un răspuns la plângerile prealabile până la sesizarea instanței. Recurenta mai consideră că instanța a greșit și atunci când, analizând cauza din punct de vedete al respectării termenului de 30 de zile pentru depunerea plângerii prealabile, a extins argumentarea și cu privire la termenul de un an în care putea fi sesizată.

Cu privire la acest termen, acțiunea este depusă în termenul de un an, astfel că acțiunea nu putea fi respinsă pentru tardivitate, ci în cazul în care ar fi fost justificat, doar pentru nelegalitatea plângerii prealabile, care ar fi fost echivalent cu inadmisibilitatea acțiunii. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 7 alin. (1): „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar potrivit art. 7 alin. (1 1 ): „În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”. Din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că, în cauză, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație. Prin urmare, neîndeplinirea de către recurenta-reclamantă a acestei obligații a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de pârât.

Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă că plângerea prealabilă trebuie formulată anterior sesizării instanței de contencios administrativ. Chiar denumirea acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în prealabil”, deci, înainte de introducerea acțiunii. Faptul că reclamanta a luat la cunoștință de existența Ordinului MEC nr. 4928 din 18 august 2006 este atestat prin formularea de către aceasta a cererii sale de dezmembrare adresată universității sub nr. 6806 din 29 aprilie 2010 cât și prin comunicarea de către OCPI în luna decembrie 2010 a încheierilor de reexaminare nr. 89442/2010 și 89441/2010 împotriva cărora a formulat plângerea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 40440/245/2010.

Deci, în aceste condiții, reclamanta avea obligația de a demara procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 în termenul prevăzut de către acesta raportat la momentul comunicării încheierilor de reexaminare nr. 89442/2010 și 89441/2010 din data de 6 decembrie 2010 care fac trimitere în mod expres la actul administrativ contestat. În considerentele Sentinței civile nr. 8617/2008 pronunțată de Judecătoria Iași, în baza căreia i s-a emis titlul sau de proprietate, pe baza raportului de expertiza topo - cadastrală efectuat în cauză, se reține faptul că terenul în litigiu era în deținerea universității, fiind afectat de detalii de sistematizare. Deci reclamanta avea cunoștință de existența dreptului acesteia de proprietate încă de la acel moment.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Z.M. împotriva Sentinței nr. 348 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM