ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4708/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 5896 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul E.M., și a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând în esență următoarele: Activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la secretul corespondenței și la viață privată (art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice).

Îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea a încadrat, cu sursele recrutate în acest scop, persoanele urmărite de Securitate pentru manifestări dușmănoase și pentru intenția de a se stabili în Occident, prin desfășurarea activităților de investigare și verificare, atât a persoanelor urmărite cât și a anturajului acestora. Nu în ultimul rând, prin reținerea scrisorilor din circuitul poștal, solicitată de pârât, deschiderea și fotocopierea acestora, a fost îngrădit și dreptul la secretul corespondenței. Legiuitorul cere ca persoana verificată să fi instrumentat cel puțin un act în dosarul persoanei cărei solicită verificarea, pentru ca cererea acesteia din urmă să fie îndreptățită.

Pe de altă parte, definiția legală a noțiunii de lucrător presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Un angajat al Securității se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare, dacă respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte.

2. Recursul declarat de E.M. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul critică hotărârea instanței de fond, în primul rând, pentru greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, insistând asupra faptului că CNSAS s-a folosit în probațiune de înscrisuri din alte dosare, care privesc persoane ce nu au formulat cerere de verificare a calității sale de lucrător. Prin modul în care a aplicat legea, mai afirmă recurentul, prima instanță a promovat ideea unei urmăriri globale a foștilor ofițeri de securitate, dar aceasta excede scopului O.U.G. nr. 24/2008.

O critică distinctă vizează încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. procedură civilă, prin prisma nemotivării corespunzătoare a sentinței în contextul în care ceruse obligarea CNSAS de a depune la dosar ordinele, instrucțiunile și alte documente cu caracter secret pe baza cărora și-a desfășurat activitatea. 3. Considerentele instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare. Acțiunea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât E.M.

de lucrător al Securității, formulată în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, a avut ca premisă solicitarea unei persoane, M.E., materializată în cererea înregistrată la CNSAS sub nr. P 1261/00 din 1 aprilie 2009. În cuprinsul acestei cereri s-a indicat numele și prenumele titularului dosarului de Securitate: M.L., precum și cota CNSAS a dosarului acestei persoane: I 233790. În memoriul de recurs, recurentul nu a negat nici calitatea de ofițer al Securității (locotenent în cadrul I.J.S. Brașov, Serviciul 2, respectiv în cadrul Direcției I, Serviciul 1) și nici caracterul autentic, neviciat, al înscrisurilor depuse în probațiune de către CNSAS.

Ceea ce este supus contestării vizează legitimarea CNSAS de a folosi împotriva recurentului documente care provin din dosarele unor terțe persoane, care nu au formulat cerere de deconspirare ori de constatare a calității sale de lucrător al Securității, în sensul ordonanței amintite. Acest punct de vedere este justificat în contextul actualei reglementări, care stabilește prin art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 că „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității, …, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului (…)”.

Prin urmare, apare ca fiind legală teza recurentului potrivit căreia stabilirea calității de lucrător al Securității în sensul definiției cuprinse în art. 2 lit. a) din ordonanța amintită - „persoana care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului” - este indisolubil legată de actele pe care le-a îndeplinit asupra persoanei care formulează cererea. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (8) din același act normativ, stabilirea calității de lucrător al securității se poate realiza și în raport cu cererea formulată de soțul supraviețuitor, rudele până la gradul al patrulea inclusiv ori moștenitorii testamentari ai persoanei urmărite de Securitate.

Or, în cauză,numele persoanei urmărite apare sub forma „dr. L.M. (obiectiv)” în documentul de la fila 25, dosar fond și, probabil, este vizat și de nota de la fila 24: „obiectivul dr. „Medicul” însă, nu rezultă care ar fi fost activitățile desfășurate de recurentul-pârât în legătură cu această persoană. Singura referire la recurent apare în cele de-al doilea înscris și este menționată sub forma: „20 mai 82. Am comunicat lt. E. pentru a-i raporta lt. col. N.T. de sosirea „Medicului” în țară pentru a-l contacta”. Aceasta nu are însă aptitudinea de a demonstra cu certitudine că recurentul a săvârșit acte de natură a atrage atribuirea calității de lucrător al Securității. În plus, la dosar nu există nicio dovadă că persoana care a formulat cererea: M.E., în afara coincidenței de nume cu persoana urmărită de Securitate, se găsește printre categoriile limitativ enumerate la art. 1 alin. (8) din ordonanța de urgență.

Conchizând, în coordonatele imprimate prin prevederile normative anterior invocate, Înalta Curte reține că nu există suficiente elemente care să probeze că activitatea desfășurată de recurentul-pârât E.M. s-ar circumscrie definiției cuprinse în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Toate celelalte documente din arhiva CNSAS, la care s-a referit judecătorul fondului, privesc alte persoane urmărite de Securitate, inclusiv de către recurentul-pârât, dar, în cadrul legal existent, în lipsa unor cereri formulate după rigorile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, nu pot fi valorificate în prezenta cauză. În raport de motivul de recurs analizat în precedent, care va antrena admiterea recursului în sensul solicitat, examinarea tuturor celorlalte critici din memoriul de recurs a devenit de prisos.

4. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1), pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul E.M. împotriva Sentinței civile nr. 5896 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM