ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4708/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 5896 din 14 octombrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul E.M., și a constatat

calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând în esență

următoarele:

Activitățile

desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au

îngrădit dreptul la secretul corespondenței și la viață privată (art. 33 din

Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu

privire la Drepturile Civile și Politice).

Îngrădirea dreptului

la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea a încadrat, cu

sursele recrutate în acest scop, persoanele urmărite de Securitate pentru

manifestări dușmănoase și pentru intenția de a se stabili în Occident, prin

desfășurarea activităților de investigare și verificare, atât a persoanelor

urmărite cât și a anturajului acestora. Nu în ultimul rând, prin reținerea

scrisorilor din circuitul poștal, solicitată de pârât, deschiderea și

fotocopierea acestora, a fost îngrădit și dreptul la secretul corespondenței.

Legiuitorul cere ca

persoana verificată să fi instrumentat cel puțin un act în dosarul persoanei

cărei solicită verificarea, pentru ca cererea acesteia din urmă să fie

îndreptățită.

Pe de altă parte,

definiția legală a noțiunii de lucrător presupune situațiile în care

respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) suprimau sau îngrădeau drepturi și

libertăți fundamentale ale omului. Din punctul de vedere al legiuitorului, este

irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau

regulamentară. Un angajat al Securității se înscria în sfera lucrătorilor

Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările

ulterioare, dacă respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat un

dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale

stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale,

la care România era parte.

de E.M.

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul,

invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul critică

hotărârea instanței de fond, în primul rând, pentru greșita interpretare și

aplicare a prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, insistând

asupra faptului că CNSAS s-a folosit în probațiune de înscrisuri din alte

dosare, care privesc persoane ce nu au formulat cerere de verificare a

calității sale de lucrător. Prin modul în care a aplicat legea, mai afirmă

recurentul, prima instanță a promovat ideea unei urmăriri globale a foștilor

ofițeri de securitate, dar aceasta excede scopului O.U.G. nr. 24/2008.

O critică distinctă

vizează încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. procedură

civilă, prin prisma nemotivării corespunzătoare a sentinței în contextul în

care ceruse obligarea CNSAS de a depune la dosar ordinele, instrucțiunile și

alte documente cu caracter secret pe baza cărora și-a desfășurat activitatea.

de recurs

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.

Acțiunea Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității având ca obiect constatarea

calității recurentului-pârât E.M. de lucrător al Securității, formulată în

temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, a avut ca premisă solicitarea unei

persoane, M.E., materializată în cererea înregistrată la CNSAS sub nr. P

1261/00 din 1 aprilie 2009.

În cuprinsul acestei

cereri s-a indicat numele și prenumele titularului dosarului de Securitate:

M.L., precum și cota CNSAS a dosarului acestei persoane: I 233790.

În memoriul de

recurs, recurentul nu a negat nici calitatea de ofițer al Securității

(locotenent în cadrul I.J.S. Brașov, Serviciul 2, respectiv în cadrul Direcției

I, Serviciul 1) și nici caracterul autentic, neviciat, al înscrisurilor depuse

în probațiune de către CNSAS.

Ceea ce este supus

contestării vizează legitimarea CNSAS de a folosi împotriva recurentului

documente care provin din dosarele unor terțe persoane, care nu au formulat

cerere de deconspirare ori de constatare a calității sale de lucrător al

Securității, în sensul ordonanței amintite.

Acest punct de vedere

este justificat în contextul actualei reglementări, care stabilește prin art. 1

alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 că „persoana, subiect al unui dosar din care

rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle

identitatea lucrătorilor Securității, …, și poate solicita verificarea

calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea dosarului (…)”.

Prin urmare, apare ca

fiind legală teza recurentului potrivit căreia stabilirea calității de lucrător

al Securității în sensul definiției cuprinse în art. 2 lit. a) din ordonanța

amintită - „persoana care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al

Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv

ofițer acoperit în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a

suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului” - este

indisolubil legată de actele pe care le-a îndeplinit asupra persoanei care

formulează cererea.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (8) din același act normativ, stabilirea calității

de lucrător al securității se poate realiza și în raport cu cererea formulată

de soțul supraviețuitor, rudele până la gradul al patrulea inclusiv ori

moștenitorii testamentari ai persoanei urmărite de Securitate.

Or, în cauză,numele

persoanei urmărite apare sub forma „dr. L.M. (obiectiv)” în documentul de la fila

25, dosar fond și, probabil, este vizat și de nota de la fila 24: „obiectivul

dr. „Medicul” însă, nu rezultă care ar fi fost activitățile desfășurate de

recurentul-pârât în legătură cu această persoană.

Singura referire la

recurent apare în cele de-al doilea înscris și este menționată sub forma: „20

mai 82. Am comunicat lt. E. pentru a-i raporta lt. col. N.T. de sosirea

„Medicului” în țară pentru a-l contacta”. Aceasta nu are însă aptitudinea de a

demonstra cu certitudine că recurentul a săvârșit acte de natură a atrage

atribuirea calității de lucrător al Securității.

În plus, la dosar nu

există nicio dovadă că persoana care a formulat cererea: M.E., în afara

coincidenței de nume cu persoana urmărită de Securitate, se găsește printre

categoriile limitativ enumerate la art. 1 alin. (8) din ordonanța de urgență.

Conchizând, în

coordonatele imprimate prin prevederile normative anterior invocate, Înalta

Curte reține că nu există suficiente elemente care să probeze că activitatea

desfășurată de recurentul-pârât E.M. s-ar circumscrie definiției cuprinse în

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Toate celelalte

documente din arhiva CNSAS, la care s-a referit judecătorul fondului, privesc

alte persoane urmărite de Securitate, inclusiv de către recurentul-pârât, dar,

în cadrul legal existent, în lipsa unor cereri formulate după rigorile art. 1

alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, nu pot fi valorificate în prezenta

cauză.

În raport de motivul

de recurs analizat în precedent, care va antrena admiterea recursului în sensul

solicitat, examinarea tuturor celorlalte critici din memoriul de recurs a

devenit de prisos.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

anterior expuse, în temeiul 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1),

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul

și se va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul E.M. împotriva Sentinței civile nr. 5896 din 14 octombrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM