ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2026

HOTĂRÂRE

24.02.2026

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 august 2023 pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. - SUCURSALA BUCUREȘTI, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 6.900 RON, reprezentând sume retrase neautorizat din contul de debit și linia de credit atașată acestuia, precum și la plata dobânzilor legale aferente și a ratei inflației.

Prin sentința civilă nr. 716/2025 din 21 mai 2025, Judecătoria Topoloveni a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că, raportat la obiectul litigiului -acțiune în constatare, competența teritorială de soluționare a cauzei se determină conform regulii stabilite la art. 107 C. proc. civ., în funcție de sediul pârâtului, care, așa cum rezultă din actele dosarului, se află în București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București - secția a II-a Civilă la 19 iunie 2025 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 749/2026 din 26 ianuarie 2026, Judecătoria Sectorului 1 București - secția a II-a Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni. De asemenea, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta putea să sesizeze fie Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul pârâtului, fie Judecătoria Târgoviște, în raza căreia își are domiciliul. În egală măsură, față de calitatea reclamantei de judecător la Curtea de Apel Ploiești, a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care reclamanta s-a adresat unei instanțe de același grad aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate, respectiv Judecătoriei Topoloveni.

De asemenea, a apreciat că, în cauză, competența teritorială este relativă, astfel că excepția necompentenței nu putea fi invocată din oficiu de către instanța sesizată prin cererea de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă la 4 februarie 2026 sub același număr.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă, reclamanta, judecător în cadrul Curții de Apel Ploiești, prevalându-se de dispozițiile Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată, a solicitat obligarea băncii pârâte la plata sumei de 6.900 RON, reprezentând valoarea retragerilor din contul său de debit și linia de credit atașată acestuia, ca urmare a unor tranzacții/operațiuni de plată neautorizate.

Având în vedere circumstanțele cauzei și temeiurile de drept invocate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, se reține că reclamanta are calitatea de consumator, în sensul dispozițiilor art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, la care face trimitere art. 5 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 209/2019, în timp ce pârâta are calitatea de profesionist, în sensul vizat de art. 3 alin. (2) C. civ.

Din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei, fiind dedus judecății un litigiu inițiat de un consumator împotriva unui profesionist, rezultă că reclamanta avea dreptul de opțiune între instanța de la sediul pârâtului (Judecătoria Sectorului 1 București), potrivit regulii generale prevăzute la art. 107 C. proc. civ. și instanța de la domiciliul său (Judecătoria Târgoviște), competentă alternativ, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod.

Pe de altă parte, întrucât reclamanta deține funcția de judecător în cadrul Curții de Apel Ploiești, în circumscripția căreia se află și Judecătoria Târgoviște, instanță inferioară celei la care autoarea cererii își desfășoară activitatea și a cărei competență putea fi atrasă conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză devin incidente și dispozițiile art. 127 alin. (1) din cod, potrivit cu care:,,(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Aceste dispoziții legale sunt norme speciale, derogatorii, care stabilesc un caz de necompetență teritorială absolută, ce poate fi invocată în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., atunci când judecătorul deține calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea ori a unei instanțe inferioare acesteia. Totodată, se instituie un caz de prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul.

Astfel fiind, se reține că, în cauză, reclamanta s-a conformat dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., sens în care a introdus cererea la Judecătoria Topoloveni. Această instanță este constituită în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel Ploiești, în a cărei rază se află și Judecătoria Târgoviște, căreia i-ar reveni competența teritorială potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod.

Or, fiind respectată obligația sesizării unei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, rezultă că, prin depunerea acțiunii la Judecătoria Topoloveni, competența acestei din urmă instanțe de a soluționa cererea cu care a fost învestită a fost stabilită în mod definitiv, fiind câștigată cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Topoloveni.