ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2026

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2026

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 noiembrie 2025, sub nr. x/2025, A. și B. S.R.L. au formulat contestație în anulare împotriva împotriva deciziei nr. 1547 din 22 octombrie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.

Contestatorii au susținut, în esență, că instanța supremă nu a analizat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.. Se arată că deși acest motiv de casare a fost dezvoltat la punctul 3 al cererii de recurs, unde au arătat că instanța de apel a nesocotit efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, Înalta Curte a reținut doar analiza limitată a art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., omițând să cerceteze fondul motivului esențial de nelegalitate privind încălcarea autorității de lucru judecat. Potrivit contestatorilor, instanța supremă nu a efectuat analiza pe fond a acestui motiv de casare, ci doar a constatat în mod formal existența sa.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Intimata C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Cererea dedusă judecății are ca obiect contestația în anulare împotriva deciziei nr. 1547 din 22 octombrie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023, prin care a fost anulat recursul declarat de A. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 151/A-COM din 09.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a Civilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe care autorii contestației și-au fundamentat cererea, vizează un motiv de contestație în anulare specială, respectiv ipoteza în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate în termen.

În speță, recursul declarat de A. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 151/A-COM din 09.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a Civilă a fost anulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum rezultă din decizia nr. 1547 din 22 octombrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă.

Înalta Curte constată că ipoteza sesizată de către contestatori nu se încadrează în motivul de contestație în anulare indicat, întrucât, așa cum s-a reținut mai sus, textul de lege evocat are în vedere numai situațiile în care respingându-se sau admițându-se în parte recursul, neanalizarea tuturor motivelor de recurs invocate este rezultatul unei omisiuni săvârșite de instanță.

În cauză, recursul a fost anulat, iar sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. a fost aplicată ca urmare a verificării argumentelor de fapt și de drept expuse de către recurenți în justificarea nelegalității deciziei instanței de apel, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța de recurs reținând că nu au fost formulate critici care să poată fi încadrate în ipotezele acestei norme de drept.

În realitate, contestatorii își manifestă nemulțumirea cu privire la modul în care instanța supremă a soluționat cererea de recurs, prin demersul judiciar de față urmărind reexaminarea criticilor formulate, aspect incompatibil cu calea extraordinară de atac fundamentată pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Contestația în anulare poate fi admisă pe acest temei numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și cu care a fost învestită în termenul legal, iar o atare situație nu este incidentă în cauză, unde neexaminarea motivelor de recurs nu a fost involuntară, ci deliberată și justificată prin aplicarea art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intervenind sancțiunea nulității recursului.

Mai mult, se cuvine subliniat că, fiind o cale de atac de retractare, contestația în anulare formulată pentru modul în care au fost evaluate susținerile în recurs, nu poate fi primită, legea neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei.

Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, securitatea raporturilor juridice fiind o dimensiune esențială.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele formulate de contestatori nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocate ca temei de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 508 C. proc. civ., urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1547 din 22 octombrie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.

Față de soluția de respingere a contestației în anulare, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga contestatorii A. și B. S.R.L. la plata către intimata C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1547 din 22 octombrie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorii A. și B. S.R.L. la plata către intimata C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2026.