ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 268/2026

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 20.05.2025, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 1694,76 RON, reprezentând contravaloare servicii și la plata dobânzii legale aferentă debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată aferente.

În drept, a invocat dispozițiile. art. 1028 C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la data de 23.05.2025, Judecătoria Sectorului 6 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului la Judecătoria Sfântu Gheorghe, reținând că a fost înregistrată în mod eronat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București.

Prin sentința civilă nr. 2516/2025 din 18.12.2025, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 6; a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sfântu Gheorghe și Judecătoria Sectorului 6 și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța a apreciat că încheierea de declinare nu a fost pronunțată cu respectarea normelor de procedură incidente, neputând constitui cauza legalei învestiri a Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Pentru o asemenea apreciere, instanța a avut în vedere considerentele deciziei ICCJ (RIL) nr. 31/2019.

Astfel, în primul rând, a reținut că, independent de mențiunile din cuprinsul cererii de chemare în judecată privind denumirea instanței a cărei învestire se urmărea, reclamanta a înțeles să învestească Judecătoria Sectorului 6, aspect ce rezultă din înaintarea cererii introductive pe adresa de e-mail a Judecătoriei Sectorului 6 .

Astfel fiind, revenea instanței astfel învestite sarcina punerii în discuție a competenței instanței în condițiile art. 131 C. proc. civ., putând aprecia eventual asupra voinței reale a reclamantei și, numai ulterior constatării unei erori, proceda la declinarea cauzei în favoarea instanței a cărei învestire s-a urmărit în realitate.

În al doilea rând, actul prin care s-a dispus declinarea nu are, prin el însuși, aptitudinea de a învesti în mod legal Judecătoria Sfântu Gheorghe.

În acest sens, a reținut că în cazul cererilor greșit îndreptate, cum s-a reținut că ar fi vorba în speța dedusă judecății, în cadrul încheierii de trimitere a cauzei, atribuția retrimiterii pe cale administrativă a cererii către altă instanță aparține președintelui instanței sau, după caz, președintelui de secție, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) lit. n). din Regulamentul de Ordine Internă al Instanțelor Judecătorești.

Așadar, distinct de procedura de trimitere pe cale administrativă, prin rezoluție, a cererii greșit îndreptate, în cazul în care cererea a fost deja înregistrată și atribuită unui complet de judecată, primind număr unic de dosar, completul astfel învestit nu are posibilitatea accesării mecanismului instituit de norma anterior citată.

În realitate, în opinia instanței, singurul act prin care instanța pretins greșit învestită se poate dezînvesti îl reprezintă sentința de declinare pronunțată potrivit art. 424 alin. (1), raportat la art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că nu a fost legal învestită și că nu este competentă teritorial să soluționeze cererea cu care a fost învestită.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la pretinsul conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost sesizată în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict de competență "când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente."

Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a exista conflict negativ de competență este necesară, așadar, întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: prima teză a normei citate impune ca două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze și dezînvestirea să fie reciprocă, iar cea de-a doua teză impune existența unei dezînvestiri succesive, ultima dintre instanțele învestite ca urmare a declinării de competență să își decline competența, la rândul său, în favoarea uneia dintre celelalte instanțe care s-au declarat necompetente.

Totodată, art. 132 alin. (3) C. proc. civ. prevede că, "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după, caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Așadar, existența conflictului negativ de competență presupune pronunțarea unor soluții de declinare a competenței de către instanțele sesizate.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin încheierea din 23 mai 2025, Judecătoria Sectorului 6 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului la Judecătoria Sfântu Gheorghe, apreciind că numai din eroare acțiunea a fost trimisă pe adresa de email a Judecătoriei Sectorului 6 București, în condițiile în care din cuprinsul cererii reieșea faptul că aceasta se adresa Judecătoriei Sfântu Gheorghe, sediul pârâtei B. S.R.L. aflându-se în județul Covasna.

Astfel, încheierea anterior evocată nu cuprinde o soluție de declinare a competenței, ci doar o soluție de trimitere a dosarului pe cale administrativă către Judecătoria Sfântu Gheorghe, instanța căreia îi era adresată cererea de chemare în judecată. Or, trimiterea administrativă a dosarului nu echivalează cu declinarea competenței în sensul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., soluția dispusă fiind în sensul de a redirecționa cererea greșit îndreptată către instanța care s-a dorit a fi învestită de către reclamantă.

Prin urmare, nepronunțarea unei soluții de declinare a competenței de către Judecătoria Sectorului 6 are drept consecință neîndeplinirea cerințelor cumulative impuse de art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., astfel că nu se poate reține existența unui conflict negativ de competență asupra căruia Înalta Curte să se poată pronunța, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu s-a ivit un conflict negativ de competență între instanțele mai sus menționate în sensul stabilit de textul legal evocat și, pe cale de consecință, va trimite dosarul, pe cale administrativă, instanței care a transmis sesizarea, respectiv Judecătoriei Sfântu Gheorghe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului de competență.

Trimite dosarul spre soluționare Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2026.