ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 261/2024

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Giurgiu – secția civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat, în temeiul O.U.G. nr. 116/2009, cerere de intervenție la cererea de înregistrare mențiune nr. x/12.11.2018 a societății B. S.R.L. (înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, J 52/294/2014, CUI x), solicitând respingerea cererii de înregistrare a mențiunii ce are ca obiect cesiunea părților sociale și modificarea structurii capitalului social al societății.

Prin sentința civilă nr. 15/2021 din 13 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu – secția civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea de intervenție formulată de petentul A.; s-a respins cererea formulată de petenta B. S.R.L., prin C. privind transmiterea părților sociale și schimbarea asociaților; s-a respins ca nefondată cererea de intervenție principală formulată de intervenientul C. (cu domiciliul în Letonia), prin mandatar D.; s-a luat act de faptul că petentul A. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței primei instanțe, intervenientul C. prin mandatar D. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de intervenție formulate de petentul A., admiterii cererii sale de intervenție în interes propriu și admiterii cererii formulate de petenta B. S.R.L., prin C., de înregistrare în Registrul Comerțului a mențiunilor referitoare la transmiterea părților sociale și schimbarea componenței asociaților, ca urmare a încheierii contractului de cesiune părți sociale din 4 septembrie 2018.

La data de 23 decembrie 2021, apărătorul ales al intimatului A., dna. avocat E., a comunicat instanței de judecată faptul că a intervenit decesul acestuia, conform certificatului de deces nr. x/23.11.2021, care a fost anexat, în copie .

Prin cererea înregistrată la 2 decembrie 2022, F., în calitate de succesibil al defunctului A., a solicitat suspendarea de drept a judecării cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) din C. proc. civ., atașând copia certificatului de naștere, în dovedirea calității sale de descendent al defunctului.

În faza procesuală a apelului, la termenul din 28 februarie 2022, Curtea de Apel București – secția a V-a civilă a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății apelului declarat de apelantul-intervenient în nume propriu C., prin mandatar D., împotriva sentinței civile nr. 15/2021 din 13 aprilie 2021 a Tribunalului Giurgiu – secția civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GIURGIU, B. S.R.L. și intimatul-petent A. (decedat).

Prin decizia civilă nr. 1617/2022 din 24 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea de perimare și s-a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul-intervenient în nume propriu C., prin mandatar D..

La data de 17 noiembrie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub nr. x/2018, recursul declarat de recurentul-intervenient C. împotriva deciziei civile nr. 1617/2022 din 24 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă.

Recurentul-intervenient C. prin mandatar D. a solicitat admiterea recursului, casarea "încheierii recurate" și trimiterea dosarului la Curtea de Apel București, în vederea repunerii cauzei pe rol și soluționării apelului.

S-a arătat că în motivarea încheierii din 28 februarie 2022 instanța a reținut că apelantul-intervenient nu a solicitat termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, deși acesta a precizat faptul că nu cunoaște dacă s-a dezbătut succesiunea de pe urma intimatului A., motiv pentru care, a formulat în fața instanței o solicitare de emitere a unei adrese către Camera Notarilor Publici București, în vederea lămuririi acestui aspect, finalitatea urmărită fiind, în mod evident, introducerea în cauză a moștenitorilor.

Ulterior suspendării judecății apelului, s-a transmis către Camera Notarilor Publici București adresa nr. x/10.03.2022 (anexa 1), prin care s-a solicitat eliberarea unui certificat referitor la dezbaterea succesiunii defunctului A., precizând că, în situația în care succesiunea nu a fost dezbătută, să fie anunțată partea la momentul la care va fi deschisă procedura succesorală.

La data de 20 mai 2022, Camera Notarilor Publici București a transmis adresa nr. x/20.05.2022 (anexa 2), prin care s-a comunicat faptul că la aceeași dată s-a solicitat certificat pentru deschiderea procedurii succesorale la cererea Societății Profesionale Notariale "G." - notar public H., astfel că recurentul din prezenta cauză a formulat solicitarea de a i se comunica certificatul de moștenitor eliberat în urma dezbaterii succesorale de pe urma intimatului A..

La data de 26 septembrie 2022 recurentul a transmis adresa nr. x (anexa 3) către Societatea Profesională Notarială "G.", prin care a reiterat în scris această solicitare, revenind cu o nouă solicitare la data de 17 octombrie 2022 (anexa 4).

Recurentul-intervenient a menționat că la data de 18 octombrie 2022 a recepționat adresa nr. x de la SPN "I.", prin care i s-a comunicat că este necesar să se adreseze instanței de judecată competente, în vederea formulării de către aceasta a unei solicitări către biroul notarial, urmând să se indice informațiile solicitate de instanță cu privire la dosarul succesoral referitor la defunctul A..

La termenul de judecată din 24 octombrie 2022, deși intervenientul a învederat instanței faptul că se află în imposibilitate de a obține informații privind datele de identitate ale moștenitorilor defunctului A., a depus dovezi în acest sens, a solicitat repunerea cauzei pe rol și emiterea unei adrese către biroul notarial în vederea indicării moștenitorilor, Curtea de Apel București a admis sesizarea de perimare, constatând perimată cererea de apel.

În opinia recurentului-intervenient, "încheierea" pronunțată la data de 24 octombrie 2022 este nelegală, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 412, art. 418 și următ. din C. proc. civ., apreciind că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Dispozițiile art. 418 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că suspendarea cursului perimării înlătură efectul sancționator al perimării în situațiile în care cauza rămâne în nelucrare din motive neimputabile părții.

Or, în condițiile în care apelantul-intervenient a depus la dosar înscrisuri din care reiese faptul că a întreprins demersuri în vederea identificării moștenitorilor și introducerii acestora în cauză, însă biroul notarial a refuzat să comunice informațiile necesare în absența unei adrese emise de către instanța de judecată, ne aflăm în ipoteza descrisă la art. 418 alin. (3) din C. proc. civ., partea fiind împiedicată a stărui în judecată.

Câtă vreme nu au fost înlăturate motivele care îl împiedică pe intervenient să introducă în cauză moștenitorii intimatului, respectiv nu i s-au comunicat informații și/sau certificatul de moștenitor, nefiind reluată curgerea termenului de perimare, soluția instanței de apel, de admitere a sesizării de perimare, este vădit nelegală, încălcând dispozițiile legale anterior enunțate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 421 alin. (2), art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8, art. 413 și următoarele, art. 416 și următoarele din C. proc. civ.

Recursul declarat în cauză de recurentul-intervenient C. prin mandatar D. și copie a înscrisurilor depuse de recurent au fost comunicate intimaților-pârâți A. (decedat - cu mențiunea că se comunică cererea de recurs în numele moștenirii), Oficiul Național al Registrului Comerțului - Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Giurgiu și B. S.R.L. la data de 16 decembrie 2022, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare, în termen de cel mult 30 de zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, în baza art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarului D., cu consecința anulării căii de atac, conform art. 496 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ.. În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Referitor la lipsa dovezii calității de reprezentant a mandatarului D., a arătat că singura procură cunoscută ca fiind dată de intervenientul C. către D. este cea autentificată prin încheierea nr. 3861/04.09.2018 de Notarul Public J., prezentată în litigiile anterioare, care a încetat la data de 6 septembrie 2021, prin ajungerea la termen.

La data de 6 februarie 2023 s-a dispus comunicarea întâmpinării formulate de intimata-pârâtă B. S.R.L. către recurentul-intervenient, cu mențiunea de a depune la dosar, în termen de cel mult 10 zile de la comunicare, răspuns la întâmpinare.

Recurentul-intervenient nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 4 mai 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 21 septembrie 2023, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul-intervenient C. prin mandatar D. împotriva deciziei civile nr. 1617/2022 din 24 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, stabilindu-se termen la data de 16 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac; s-a prorogat discutarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarului D., invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L., până la termenul de judecată din 16 noiembrie 2023.

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarului D., invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L., a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție, la termenul din 16 noiembrie 2023, întrucât s-a constatat că recurentul-intervenient C. a încheiat, la data de 18 octombrie 2023, un contract de asistență juridică cu "K." S.P.R.L., menționându-se că persoana fizică recurentă înțelege să ratifice calea de atac exercitată în prezenta cauză.

La același termen de judecată, apărătorul ales al recurentului-intervenient C. a formulat o cerere de introducere în cauză a numitelor L. și F., în calitate de moștenitoare ale defunctului A., decedat la data de 22 noiembrie 2021, sens în care a depus la dosarul cauzei certificatul de moștenitor legal nr. 19/22.06.2022, eliberat de Societatea Profesională Notarială "I.", în dosarul succesoral nr. x/2022.

Înalta Curte a încuviințat, prin încheierea din 16 noiembrie 2023, cererea formulată de către apărătorul recurentului-intervenient C. privind introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului A., care au fost citați pentru termenul din 8 februarie 2024, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Înalta Curte, analizând decizia recurată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurentul-intervenient consideră că "încheierea" pronunțată la data de 24 octombrie 2022 este nelegală, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 412, art. 418 și următoarele din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că dispozițiile art. 418 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că suspendarea cursului perimării înlătură efectul sancționator al perimării în situațiile în care cauza rămâne în nelucrare din motive neimputabile părții. Or, în condițiile în care apelantul-intervenient a depus la dosar înscrisuri din care reiese faptul că a întreprins demersuri în vederea identificării moștenitorilor și introducerii acestora în cauză, însă biroul notarial a refuzat să comunice informațiile necesare în absența unei adrese emise de către instanța de judecată, ne aflăm în ipoteza descrisă la art. 418 alin. (3) din C. proc. civ., partea fiind împiedicată a stărui în judecată.

Față de aceste argumente, Înalta Curte constată că în prezentul recurs se invocă greșita aplicare a normelor procedurale care reglementează sancțiunea perimării, raportat la dispozițiile art. 418 alin. (3) din C. proc. civ. privitoare la suspendarea cursului perimării, criticile recurentului urmând a fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În speță, la termenul din 28 februarie 2022, Curtea de Apel București – secția a V-a civilă a dispus suspendarea judecății apelului declarat de apelantul-intervenient în nume propriu C., prin mandatar D., în conformitate cu dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., reținând că decesul părții intimate A. a intervenit la 22 noiembrie 2021, astfel cum a rezultat din certificatul de deces anexat în copie la fila x, așadar, ulterior înregistrării cererii de apel (18 noiembrie 2021).

Pentru primul termen acordat de instanța de apel apelantul a fost citat cu mențiunea de a formula concluzii cu privire la decesul intimatului A. și măsurile procesuale ce se impun a fi luate în acest caz, citația fiind recepționată la data de 21 ianuarie 2022, cu aproximativ o lună înainte de prima ședință publică (28 februarie 2022). Cu toate că la dosarul cauzei au fost depuse precizări chiar de un posibil succesibil al intimatului, la termenul din 28 februarie 2022, apelantul nu a solicitat nici introducerea în cauză a acestuia și nici un termen pentru identificarea moștenitorilor, solicitând direct instanței efectuarea unei adrese către Camera Notarilor Publici. Or, interesul în continuarea judecății aparține părții care a inițiat calea de atac a apelului, aceasta trebuind să ia măsuri concrete pentru identificarea moștenitorilor și să își manifeste neechivoc opțiunea de continuare a procesului cu moștenitorii părții decedate. Apelantul nu a probat în niciun fel imposibilitatea de identificare a moștenitorilor, nu a arătat instanței de ce ar fi împiedicat să solicite el însuși această informație instituțiilor publice și nici de ce a stat în pasivitate de la momentul informării (21 ianuarie 2022), acesta beneficiind de serviciile de asistență și reprezentare ale unui profesionist al dreptului. Pe cale de consecință, instanța de apel a constatat că sancțiunea suspendării survine de drept în situația în care nu se solicită termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, aspect îndeplinit în cauză.

Prin decizia recurată, s-a constatat perimat apelul, instanța reținând că termenul de perimare s-a împlinit la data de 29 august 2022, fără ca partea interesată să poată proba efectuarea unui act întreruptiv, în interiorul acestui termen.

Apelantul-intervenient a susținut faptul că de la data suspendării ar fi efectuat demersuri în scopul identificării moștenitorilor defunctului A., fără însă a obține un răspuns din partea autorității notariale. În acest sens, au fost anexate la dosar două adrese și un e-mail. Cercetând aceste înscrisuri, Curtea de Apel București a reținut că ele nu probează transmiterea efectivă a solicitării de informare de către partea interesată, în interiorul termenului legal. Astfel, solicitarea către biroul notarial, adresată prin e-mail, de comunicare a numelui moștenitorilor figurează ca fiind expediată la data de 17 octombrie 2022, în contextul în care termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit la data de 29 august 2022. Termenul de perimare începe să curgă de la data pronunțării încheierii de suspendare, considerându-se îndeplinit în ziua corespunzătoare celei de plecare. Orice aspect ce vizează curgerea termenului în discuție poate fi materializat doar prin îndeplinirea unui act de procedură în vederea judecării procesului făcut de către partea care justifică un interes. În orice caz, pentru a produce întreruperea termenului de perimare actul trebuie să aibă drept scop repunerea pe rol în vederea judecării.

Înalta Curte constată că această dezlegare este rezultatul corectei aplicări a dispozițiilor legale în materia perimării.

Perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și este determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului.

Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, "nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuie efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Din interpretarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., rezultă că pentru a opera perimarea cererii, trebuie ca pricina să rămână în nelucrare timp de 6 luni, ca termenul de perimare să nu fi fost întrerupt ori suspendat pentru vreuna din cauzele indicate la art. 417 și art. 418 din C. proc. civ., iar lăsarea cauzei în nelucrare să nu se datoreze unor motive imputabile părții.

Una dintre situațiile în care un proces rămâne în nelucrare este cea pe care o reglementează dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. – decesul părții, caz în care suspendarea judecății intervine de drept, independent de voința părții, până la introducerea în cauză a moștenitorilor.

Potrivit art. 415 pct. 2 din C. proc. civ., reluarea judecății litigiului în acest caz se realizează prin cererea de redeschidere a procesului formulată de partea interesată, "făcută cu arătarea moștenitorilor".

Prin urmare, redeschiderea judecății nu se poate solicita decât atunci când se cunosc persoanele care au calitate de moștenitor, dat fiind că ea determină și preluarea poziției procesuale a părții decedate.

Înalta Curte constată că de la data suspendării – 28 februarie 2022 – au trecut mai mult de 6 luni, timp în care procesul a rămas în nelucrare din motive imputabile părții apelante care nu a indicat moștenitorii intimatului A., cu respectarea prevederilor art. 415 alin. (2) din C. proc. civ., care impun prezentarea certificatelor de moștenitor.

De asemenea, Înalta Curte constată că se impune a fi înlăturată susținerea recurentului-intervenient C., potrivit căreia în faza procesuală a apelului a depus la dosar înscrisuri din care reiese faptul că a întreprins demersuri în vederea identificării moștenitorilor și introducerii acestora în cauză, însă biroul notarial a refuzat să comunice informațiile necesare în absența unei adrese emise de către instanța de judecată, astfel încât era incidentă ipoteza descrisă la art. 418 alin. (3) din C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că "motivele temeinic justificate" care împiedică partea să stăruie în judecată, prevăzute la art. 418 alin. (3) din C. proc. civ. drept cauză de suspendare a cursului perimării, exclud orice culpă a părții în lipsa de stăruință în vederea reluării judecății și trebuie apreciate prin raportare la situația de fapt concretă, fiind considerate piedici relative.

Prin urmare, stabilirea împrejurării dacă motivele invocate ca impedimente pentru a stărui în judecată exclud culpa recurentului constituie un aspect de temeinicie, lăsat la aprecierea instanței, care nu mai poate fi supus cenzurii instanței de recurs.

În acest context, Înalta Curte amintește că, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună acestei instanțe examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din același cod, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de acest articol.

Recurentul-intervenient C. nu se poate prevala de propria pasivitate, manifestată prin faptul că nu a efectuat niciun demers apt pentru continuarea judecății (cerere de repunere pe rol cu arătarea moștenitorilor, iar nu cu justificări ale demersurilor întreprinse în acest scop), nu a exercitat calea de atac a recursului, în temeiul art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., împotriva încheierii de suspendare din 28 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, context în care nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 412 din C. proc. civ., așa cum se susține prin memoriul de recurs.

În concluzie, Înalta Curte constată că în interiorul termenului de perimare de 6 luni (28 februarie 2022 – 29 august 2022), recurentul nu a făcut niciun demers concret și eficient pentru indicarea moștenitorilor părții decedate, obligație care îi incumba, iar în cauză, nu sunt incidente niciunul din cazurile de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării.

Apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte constată că, în mod legal, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la perimare, motiv pentru care, în baza art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de recurentul-intervenient C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-intervenient C. împotriva deciziei civile nr. 1617/2022 din 24 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2024.