ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2254/2024

Asupra cererii de recurs de față:

Cadrul procesual:

Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A., în insolvență, a chemat în judecată pe pârâtele B. S.R.L. (fostă B. SRL) și C. S.R.L. (fostă C. SRL), în insolvență, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare a 1.816.505 acțiuni ale D. S.A. încheiat între reclamantă și prima pârâtă la 31.07.2015 și, aferent acestuia, a contractului de împrumut nr. x/04.08.2015 încheiat între reclamantă și cea de-a doua pârâtă, precum și repunerea părților în situația anterioară încheierii tranzacțiilor prin înregistrarea acțiunilor menționate în contul reclamantei în Registrul Acționarilor D. S.A..

Prin întâmpinare, pârâtele au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ce privește ambele petite, excepția prescripției dreptului material la acțiune susținând că motivele invocate sunt de nulitate relativă, nu absolută așa cum pretinde reclamanta; pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.

Soluția instanței de fond:

La termenul din 14 septembrie 2021, Tribunalul a calificat excepția inadmisibilității invocată de pârâte prin întâmpinare ca fiind o apărare de fond.

Prin sentința civilă nr. 2747 din 9 noiembrie 2021 Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune; a respins, totodată, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Apelul:

Sentința de fond a fost atacată de reclamanta A. S.R.L., în insolvență, care a susținut greșita analiză a situației de fapt și a motivelor de nulitate invocate, depunând jurisprudență la dosar.

În cauză a formulat apel incident pârâta B. S.R.L., care a susținut caracterul relativ al motivelor de nulitate invocate de reclamantă, astfel încât în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune; a mai susținut greșita respingere a inadmisibilității întemeiată pe art. 169 din Legea nr. 297/2004 coroborate cu Regulamentul UE nr. 909/23.07.2014 și Directiva nr. 98/26/CE, cu aplicarea și a art. 79 alin. (2) din Regulamentul ASF nr. 13/24.10.2005, precum și față de faptul că acțiunile D. S.A. sunt indisponibilizate conform art. 249 alin. (2) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a V-a Civilă sub același număr unic de dosar.

Prin decizia civilă nr. 1990 din 15 decembrie 2023 Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a respins ca neîntemeiat apelul principal declarat de reclamantă; a admis apelul incident declarat de pârâta B. S.R.L., a schimbat sentința apelată și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Recursul:

Decizia de apel a fost recurată de reclamanta A. S.R.L., în insolvență, care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub același număr unic de dosar.

Invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat decizia de apel sub următoarele aspecte:

Sub imperiul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut nelegalitatea deciziei de apel din perspectiva greșitei calificări a motivului de nulitate invocat, arătând că a invocat frauda la lege, iar nu manipularea pieței de capital; a dezvoltat, în continuare apărări pe fondul cauzei vizând dovedirea prin probatoriul administrat a existenței fraudei la lege. Plecând de la aceste apărări, a susținut și lipsa motivării deciziei de apel, arătând că instanța devolutivă nu a analizat cauze prin prisma celor cuprinse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, critici susținute în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut greșita aplicare și interpretare normelor reținute ca fiind incidente în cauză – respectiv, art. 169 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 ce transpune art. 3 alin. (2) din Directiva nr. 98/26/CE – din care instanța de apel a concluzionat cu privire la caracterul irevocabil al tranzacțiilor bursiere. A arătat că instanța nu a făcut o aplicare integrală a textului legal apreciat ca fiind incident în cauză, ignorând celelalte alineate ale articolului de lege, redând pe larg dispozițiile legale la care face referire, precum dispozițile directivei europene; a mai arătat că tranzacția contestată a fost desfășurată pe piața extrabursieră, fiind una de tip cross, deoarece atât pentru vânzătoare cât și pentru cumpărătoare a participat același agent bursier.

Prin întâmpinare, intimatele-pârâte au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind legalitatea deciziei de apel, atât în ceea ce privește calificarea motivului de nulitate, cât și sub aspectul normelor de drept aplicate speței.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în calea extraordinară de atac, fiind depuse la dosar articole doctrinare și exemple de jurisprudență.

Examinarea recursului:

Analizând legalitatea deciziei de apel raportat la criticile formulate și apărările invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Nu sunt fondate criticile întemeiate pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că pentru a fi incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. trebuie evidențiate normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității greșit aplicate de instanța de apel. Recurenta-reclamantă, prin apărările expuse în memoriul de recurs nu arată asemenea norme de procedură care ar fi fost greșit aplicate de instanța devolutivă de control judiciar, ci își exprimă nemulțumirea cu privire la raționamentul expus în considerentele deciziei, bazat pe probatoriu administrat.

Sub al doilea aspect, în ceea ce privește critica privind nemotivarea deciziei de apel, instanța supremă reține că pentru incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să nu cuprindă considerentele care susțin soluția pronunțată, nefiind determinat controlul de legalitate al deciziei de apel doar în situația exprimării dezacordului părții cu privire la modalitatea în care instanța devolutivă de atac a expus propriul raționament.

În speță, Înalta Curte reține că instanța devolutivă de atac motivează consistent hotărârea pronunțată, expunând pe larg în considerente raționamentul adoptat, astfel încât nu este incident motivul de casare invocat, din perspectiva unei pretinse nemotivări a deciziei pronunțate.

Este reținut caracterul fondat al criticii fundamentată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor art. 169 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului a cărui nulitate se solicită. Înalta Curte reține că instanța de apel a aplicat dispoziția legală, fără a observa contextul reglementării pe care a apreciat-o ca fiind incidentă în speță. Din economia integrală a art. 169 din Legea nr. 297/2004 rezultă că dispozițiile au în vedere situația particulară a deschiderii procedurii de insolvență cu privire la unul din participanții la mecanismul de transfer/decontare. Or, în speță nu se verifică premisa de aplicare a normei juridice precizate, în condițiile în care transferul acțiunilor, urmare a încheierii contractului de vânzare acțiuni, nu s-a produs în termenul și condițiile reglementate de textul legal.

Având în vedere motivul reținut de instanța supremă ce atrage nelegalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 497 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

În considerarea dispozițiilor art. 501 C. proc. civ., la rejudecarea cauzei instanța de apel va avea în vedere atât apelul principal, cât și apelul incident, în condițiile în care prin decizia examinată prin prezentul recurs instanța devolutivă de atac a analizat doar unul din aspectele invocate în ce privește greșita soluționare a inadmisibilității acțiunii (intimata-pârâtă invocând și alte aspecte neanalizate), lăsând, totodată, neanalizate integral criticile referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune și cele referitoare la statuarea asupra caracterului nulității invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C.I.I. E., împotriva deciziei civile nr. 1990 din 15 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.R.L. și C. S.R.L., prin lichidator judiciar F..

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2024.