ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2215/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3350 din 20 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta R.N., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, a obligat pârâtul să analizeze cererea reclamantei, de redobândire a cetățeniei române și a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtului la publicarea în Monitorul Oficial și la invitarea pentru depunerea jurământului, ca prematur formulată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că termenul care a trecut de la înregistrarea cererii formulate de reclamantă, de redobândire a cetățeniei române, nu poate fi considerat ca rezonabil, în lipsa oricărei justificări din partea pârâtului.

Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, avându-se în vedere dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002. Reținând că soluționarea celorlalte două capete de cerere depinde de modul în care va fi soluționată cererea de redobândire a cetățeniei, instanța de fond le-a respins ca prematur formulate. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (în prezent Ministerul Justiției) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că instanța de fond a ignorat faptul că cererea de redobândire a cetățeniei române formulate de R.N. (înregistrată sub nr. 3730/RD/2006) a fost soluționată de Comisia pentru Cetățenie la data de 13 octombrie 2009, primind aviz favorabil, aspect adus la cunoștință prin întâmpinarea depusă la dosar. În acest context, a apreciat recurentul că soluția care se impunea era aceea a respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect. Examinând cauza din perspectiva criticii aduse de recurent, a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., a probatoriului existent și a normelor legale incidente în litigiul dedus judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate.

Sentința Curții de Apel București este temeinică și legală, fiind corect argumentată în fapt și în drept, așa cum rezultă din considerentele expuse rezumativ în prezenta decizie. Susținerea recurentului care vizează punctual soluționarea cererii reclamantei pentru redobândirea cetățeniei române, prin avizul pozitiv primit în ședința Comisiei pentru cetățenie din data de 13 octombrie 2009, nu este confirmată prin nicio probă în acest sens. Nici în materialul probator administrat în fața instanței de fond și nici în fața Înaltei Curți, autoritatea recurentă nu a dovedit cu un înscris realitatea acestei afirmații, care nu poate fi preluată ca atare de niciuna din instanțe. Cum singurul motiv de recurs invocat nu subzistă, iar în urma evaluării hotărârii atacate prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ. nu reiese vreun aspect de nelegalitate care să poată fi imputat judecătorului fondului, recursul va fi respins. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3350 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.