ÎCCJ, Decizia nr. 206/2017

Decizia civilă nr. 206/2017

Asupra

conflictului negativ de competență de față, constată:

Circumstanțele

cauzei

Cadrul procesual

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, la

data de 9 mai 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

SC B. SRL, Primarul General al Municipiului București și Municipiul

București prin primarul general, constatarea nulității absolute

a fișei de calcul nr. 409 din 10 februarie 2011, prelungită prin fișa

de calcul nr. 1428 din 19 aprilie 2012, și evacuarea pârâtei SC B. SRL din

spațiul aflat la parterul imobilului corp A, situat în București,

sector 5.

Prin

întâmpinarea și cererea reconvențională depusă la dosar la

data de 4 noiembrie 2015, pârâta SC B. SRL a invocat excepția lipsei de

obiect și a lipsei de interes a reclamantei, cu privire la constatarea

nulității absolute a fișei de calcul, pe motiv că, la data

înregistrării acțiunii, aceasta își încetase valabilitatea,

solicitând, totodată, și constatarea nulității

certificatului de moștenitor nr. 5 din 23 martie 2009, eliberat de B.N.P. C.

de pe urma defunctei D., precum și constatarea nulității dispoziției

nr. 16616 din 29 octombrie 2012, emisă de Primarul General al Municipiului

București. În subsidiar, a solicitat obligarea reclamantei la plata

contravalorii investițiilor efectuate în spațiul aflat la parterul

corpului A al imobilului situat în București, sector 5, și

instituirea unui drept de retenție.

Judecătoria

sectorului 5 București, prin sentința nr. 2831 din 15 aprilie 2016, a

admis excepția lipsei de interes și a respins, ca lipsit de interes,

capătul cererii principale formulate de reclamanta-pârâtă A., având

ca obiect nulitatea absolută a fișei de calcul nr. 409 din 10

februarie 2011, prelungită prin fișa de calcul nr. 1428 din 19

aprilie 2012, a admis în parte cererea principală, a dispus evacuarea

pârâtei-reclamante din spațiul aflat la parterul corpului A al imobilului

situat în București, sector 5, pentru lipsa de titlu, a respins excepția

autorității de lucru judecat, invocată de

reclamanta-pârâtă, a admis excepția lipsei calității

procesuale active, invocată de reclamanta-pârâtă, a respins capetele

cererii reconvenționale, având ca obiect constatarea nulității

certificatului de moștenitor nr. 5 din 23 martie 2009, eliberat de B.N.P. C.

de pe urma defunctei D. și constatarea nulității dispoziției

nr. 16616 din 29 octombrie 2012 emisă de Primarul General al Municipiului

București, ca fiind introduse de o persoană fără calitate

procesuală activă.

Prin aceeași

hotărâre, instanța a respins, ca neîntemeiate, capetele subsidiare

ale cererii reconvenționale, având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte

la plata contravalorii investițiilor efectuate în spațiul aflat la

parterul corpului A al imobilului situat în București, sector 5, și

instituirea unui drept de retenție.

Apelul

declarat de pârâta SC B. SRL împotriva sentinței sus-menționate, a fost

respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 3797/A din 11 octombrie

2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a

civilă.

Calea de atac

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

Împotriva

deciziei pronunțate de tribunal, recurenta-pârâtă SC B. SRL a

declarat recurs.

Prin decizia

nr. 174/R din 22 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a

declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Hotărârile

de declinare a competenței

Prin

încheierea nr. 1039 din ședința completului de filtru din 7 iunie

2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, s-a declinat competența de soluționare

a recursului în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Instanța

a reținut că soluția se impune, în considerarea dispozițiilor

art. 228 alin. (2) C. proc. civ. și a faptului că litigiul se

situează în limitele unei acțiuni civile față de obiectul

cauzei și că revine instanței specializate în judecarea

litigiilor în această materie să soluționeze cauza.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția I civilă, prin

încheierea nr. 1189 din camera de consiliu de la 14 iulie 2017, a admis excepția

necompetenței funcționale a secției I civile a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, a scos de pe rol cauza și a

înaintat-o, spre competentă soluționare, secției a II-a civile a

Înaltei Curți de Casație și Justiție. Constatând ivit

conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și

a înaintat dosarul, spre competentă soluționare, completului de 5

judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare

s-a făcut referire, în esență, la prevederile Anexei nr. 1 a

Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată în

parte prin Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012, la dispozițiile

art. 101 alin. (1) și (3) și art. 94 alin. (3) din Regulamentul de

ordine interioară al instanțelor judecătorești, la obiectul

principal al cererii de chemare în judecată și la caracterul

incidental al cererii reconvenționale, în raport cu care, completului de

judecată al secției a II-a civile, învestit prin repartizare

aleatorie, s-a considerat că îi revine competența să judece

recursul.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Completul de

5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) C. proc. civ.,

cu conflictul negativ de competență ivit între două secții

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - analizând

normele incidente în privința competenței în această materie,

constată și stabilește că aceasta revine secției a

II-a civile, potrivit celor ce succed.

Regula în

materie de competență este aceea că ea se determină prin

raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în

funcție de obiectul cauzei deduse judecății.

Partajarea

competenței funcționale între secția l civilă și secția

a II-a civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

este instituită, în principal, prin dispozițiile art. 224 alin. (1)

din Legea nr. 71/2011, prin cele ale art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004,

cu modificările și completările ulterioare, precum și prin

Anexa la Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de Conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, emisă în

aplicarea acestor norme, modificată prin Hotărârea nr. 8 din 5

aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În speță,

raportat la petitul cererii de chemare în judecată și la argumentele

expuse în susținerea cererii, rezultă fără putință

de tăgadă faptul că litigiul dedus judecății

vizează, în principal, o acțiune în constatarea nulității

unor acte juridice.

Astfel,

obiectul cererii de chemare în judecată, cu care reclamanta a învestit

instanțele, îl constituie o acțiune care vizează, pe de o parte,

constatarea nulității absolute a unui act juridic, respectiv a fișei

de calcul nr. 409 din 10 februarie 2011, prelungită prin fișa de

calcul nr. 1428 din 19 aprilie 2012, iar, pe de altă parte, evacuarea

pârâtei SC B. SRL din spațiul aflat la parterul imobilului corp A, situat

în București, sector 5, cerere întemeiată pe dispozițiile art.

94, 107, 192, 194-197 C. proc. civ., ale art. 916 și art. 1831 C. civ. și

ale art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

În

considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, cauza a fost soluționată

în primă instanță de Judecătoria sectorului 5 București,

în baza dispozițiilor dreptului comun iar, în apel, de către

Tribunalul București, care a menținut soluția primei instanțe,

prin respingerea apelului pârâtei, ca nefondat.

Împrejurarea

că, în cerere, partea a menționat și dispozițiile art. 21

alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nu este de natură a determina modificarea

obiectului litigiului și de a atrage competența de soluționare a

secției I civile cu privire la soluționarea recursului declarat în

cauză, câtă vreme, niciuna dintre instanțe nu a făcut aplicarea

acestui text legal, care ar fi atras, în cazul aplicării, competența

de primă instanță a tribunalului.

De asemenea,

faptul că, prin cererea reconvențională, s-a solicitat

constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 5 din 23

martie 2009, eliberat de B.N.P. C. de pe urma defunctei D. și a dispoziției

nr. 16616 din 29 octombrie 2012, emisă de Primarul General al Municipiului

București, nu poate atrage competența de soluționare a secției

I civile, deoarece, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ., cererea reconvențională

constituie o cerere incidentală, care, conform art. 123 alin. (1) C. proc.

civ., se judecă de către instanța competentă pentru cererea

principală, chiar dacă cererea reconvențională ar fi fost

de competența materială sau teritorială a altei instanțe

judecătorești, în ipoteza în care ar fi fost promovată pe calea

unui proces separat ca cerere principală.

Or, potrivit

regulilor de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I

civilă și secția a II-a civilă începând cu data de 13

aprilie 2011, stabilite prin Anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie

2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în cadrul secției a II-a civile funcționează

complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect acțiunea

în constatarea nulității și în anulabilitate (ID 3240; ID 3415;

ID 4120; ID 4340 și ID 4520).

Cum, cauzele

având acest obiect sunt date în jurisdicția exclusivă a secției

a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care

a și fost inițial învestită cu soluționarea dosarului prin

repartizare aleatorie, completul de 5 judecători va stabili competența

în favoarea secției menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. x/302/2015, în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2017.