ÎCCJ, Decizia nr. 206/2017

Decizia civilă nr. 206/2017 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată: Circumstanțele cauzei Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, la data de 9 mai 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC B. SRL, Primarul General al Municipiului București și Municipiul București prin primarul general, constatarea nulității absolute a fișei de calcul nr. 409 din 10 februarie 2011, prelungită prin fișa de calcul nr. 1428 din 19 aprilie 2012, și evacuarea pârâtei SC B. SRL din spațiul aflat la parterul imobilului corp A, situat în București, sector 5. Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depusă la dosar la data de 4 noiembrie 2015, pârâta SC B. SRL a invocat excepția lipsei de obiect și a lipsei de interes a reclamantei, cu privire la constatarea nulității absolute a fișei de calcul, pe motiv că, la data înregistrării acțiunii, aceasta își încetase valabilitatea, solicitând, totodată, și constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 5 din 23 martie 2009, eliberat de B.N.P.

C. de pe urma defunctei D., precum și constatarea nulității dispoziției nr. 16616 din 29 octombrie 2012, emisă de Primarul General al Municipiului București. În subsidiar, a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii investițiilor efectuate în spațiul aflat la parterul corpului A al imobilului situat în București, sector 5, și instituirea unui drept de retenție.

Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința nr. 2831 din 15 aprilie 2016, a admis excepția lipsei de interes și a respins, ca lipsit de interes, capătul cererii principale formulate de reclamanta-pârâtă A., având ca obiect nulitatea absolută a fișei de calcul nr. 409 din 10 februarie 2011, prelungită prin fișa de calcul nr. 1428 din 19 aprilie 2012, a admis în parte cererea principală, a dispus evacuarea pârâtei-reclamante din spațiul aflat la parterul corpului A al imobilului situat în București, sector 5, pentru lipsa de titlu, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de reclamanta-pârâtă, a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată de reclamanta-pârâtă, a respins capetele cererii reconvenționale, având ca obiect constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 5 din 23 martie 2009, eliberat de B.N.P.

C. de pe urma defunctei D. și constatarea nulității dispoziției nr. 16616 din 29 octombrie 2012 emisă de Primarul General al Municipiului București, ca fiind introduse de o persoană fără calitate procesuală activă. Prin aceeași hotărâre, instanța a respins, ca neîntemeiate, capetele subsidiare ale cererii reconvenționale, având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte la plata contravalorii investițiilor efectuate în spațiul aflat la parterul corpului A al imobilului situat în București, sector 5, și instituirea unui drept de retenție. Apelul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva sentinței sus-menționate, a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 3797/A din 11 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Calea de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Împotriva deciziei pronunțate de tribunal, recurenta-pârâtă SC B. SRL a declarat recurs. Prin decizia nr. 174/R din 22 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Hotărârile de declinare a competenței Prin încheierea nr. 1039 din ședința completului de filtru din 7 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că soluția se impune, în considerarea dispozițiilor art. 228 alin. (2) C. proc. civ. și a faptului că litigiul se situează în limitele unei acțiuni civile față de obiectul cauzei și că revine instanței specializate în judecarea litigiilor în această materie să soluționeze cauza. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin încheierea nr. 1189 din camera de consiliu de la 14 iulie 2017, a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a scos de pe rol cauza și a înaintat-o, spre competentă soluționare, secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul, spre competentă soluționare, completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare s-a făcut referire, în esență, la prevederile Anexei nr. 1 a Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată în parte prin Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012, la dispozițiile art. 101 alin. (1) și (3) și art. 94 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la obiectul principal al cererii de chemare în judecată și la caracterul incidental al cererii reconvenționale, în raport cu care, completului de judecată al secției a II-a civile, învestit prin repartizare aleatorie, s-a considerat că îi revine competența să judece recursul. II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) C. proc.

civ., cu conflictul negativ de competență ivit între două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - analizând normele incidente în privința competenței în această materie, constată și stabilește că aceasta revine secției a II-a civile, potrivit celor ce succed. Regula în materie de competență este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul cauzei deduse judecății.

Partajarea competenței funcționale între secția l civilă și secția a II-a civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție este instituită, în principal, prin dispozițiile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, prin cele ale art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Anexa la Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, emisă în aplicarea acestor norme, modificată prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. În speță, raportat la petitul cererii de chemare în judecată și la argumentele expuse în susținerea cererii, rezultă fără putință de tăgadă faptul că litigiul dedus judecății vizează, în principal, o acțiune în constatarea nulității unor acte juridice.

Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată, cu care reclamanta a învestit instanțele, îl constituie o acțiune care vizează, pe de o parte, constatarea nulității absolute a unui act juridic, respectiv a fișei de calcul nr. 409 din 10 februarie 2011, prelungită prin fișa de calcul nr. 1428 din 19 aprilie 2012, iar, pe de altă parte, evacuarea pârâtei SC B. SRL din spațiul aflat la parterul imobilului corp A, situat în București, sector 5, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 94, 107, 192, 194-197 C. proc. civ., ale art. 916 și art. 1831 C. civ. și ale art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, cauza a fost soluționată în primă instanță de Judecătoria sectorului 5 București, în baza dispozițiilor dreptului comun iar, în apel, de către Tribunalul București, care a menținut soluția primei instanțe, prin respingerea apelului pârâtei, ca nefondat.

Împrejurarea că, în cerere, partea a menționat și dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nu este de natură a determina modificarea obiectului litigiului și de a atrage competența de soluționare a secției I civile cu privire la soluționarea recursului declarat în cauză, câtă vreme, niciuna dintre instanțe nu a făcut aplicarea acestui text legal, care ar fi atras, în cazul aplicării, competența de primă instanță a tribunalului. De asemenea, faptul că, prin cererea reconvențională, s-a solicitat constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 5 din 23 martie 2009, eliberat de B.N.P. C. de pe urma defunctei D. și a dispoziției nr. 16616 din 29 octombrie 2012, emisă de Primarul General al Municipiului București, nu poate atrage competența de soluționare a secției I civile, deoarece, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc.

civ., cererea reconvențională constituie o cerere incidentală, care, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ., se judecă de către instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă cererea reconvențională ar fi fost de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, în ipoteza în care ar fi fost promovată pe calea unui proces separat ca cerere principală.

Or, potrivit regulilor de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I civilă și secția a II-a civilă începând cu data de 13 aprilie 2011, stabilite prin Anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul secției a II-a civile funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect acțiunea în constatarea nulității și în anulabilitate (ID 3240; ID 3415; ID 4120; ID 4340 și ID 4520). Cum, cauzele având acest obiect sunt date în jurisdicția exclusivă a secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a și fost inițial învestită cu soluționarea dosarului prin repartizare aleatorie, completul de 5 judecători va stabili competența în favoarea secției menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/302/2015, în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2017.