ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2186/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2186/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Prin sentința penală nr. 23/F din 5 februarie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția penală, s-au respins, ca nefondate, plângerile

formulate de petentele SC M. SA Drobeta-Turnu Severin, cu sediul în

Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți și S.N.T.F.M. - „C.F.R. MARFĂ" SA,

cu sediul în București, sector 1, împotriva rezoluției de neîncepere a urmării

penale nr. 27/P/2007 din 11 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, menținând rezoluția atacată, fiind obligate petentele la plata sumei de

câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut următoarele:

A.1. La data de 15 august 2004, în jurul orelor

04.30, în incinta stației

C.F.R. Gugești,

jud. Vrancea s-a produs o catastrofă de cale ferată, datorită deraierii unor

vagoane din compunerea trenului de marfă nr. 91552, care,

fiind

încărcate cu carburanți (motorină și benzină), au luat foc iar unul chiar a

explodat, pagubele totale produse ridicându-se la suma de 25 miliarde lei

vechi.

Acest eveniment a fost cercetat inițial de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, făcând obiectul dosarului nr.

600/P/2004, în cauză dispunându-se la data de 18 august 2004 începerea

urmăririi penale „

in rem

" sub aspectul infracțiunii de

„neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă,

din culpă" prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen. pentru ca apoi, prin

rezoluția din 30 decembrie 2005, să se dispună clasarea cauzei întrucât nu

există învinuit în cauză.

Pentru a pronunța

această soluție procurorul a reținut, în esență, că

evenimentul

feroviar mai sus menționat s-a datorat ruperii unei osii care avea un viciu de

fabricație ce nu a putut fi depistat, situație ce reprezintă un caz fortuit

care înlătură caracterul penal al faptei.

2.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere

petenta S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin, care efectuase o reparație capitală a

vagonului a cărui osie s-a rupt în perioada 2003-2004, cu mențiune că osia

fusese livrată acestei societăți de SC S.M.R. SA Balș, plângere care a fost

însă respinsă prin rezoluția nr. 97/II/2/2006 a primului procuror al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

3.

În conformitate cu

prevederile art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

rezoluției

procurorului de clasare a cauzei au fost formulate plângeri de către petentele

S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și S.N.T.F.M. -

C.F.R. Marfă SA București, plângeri care au fost însă respinse ca

nefondate

prin sentința penală nr. 222 din 02 iunie 2006 a Tribunalului

Vrancea.

4.

Petentele au atacat

cu recurs hotărârea pronunțată de Tribunalul

Vrancea, iar

prin decizia penală nr. 599 din 08 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați au

fost admise recursurile declarate, sentința pronunțată de instanța de fond

fiind casată în întregime, iar în rejudecare s-a dispus desființarea rezoluției

date de procuror și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea în vederea începerii urmăririi

penale „în rem", în scopul

identificării persoanelor vinovate și

stabilirea răspunderii penale pentru fiecare dintre acestea, aparținând SC S.M.R.

SA Balș.

Instanța de control judiciar a reținut

că în cauză sunt indicii privind

săvârșirea

unei fapte penale de către angajații SC S.M.R. SA Balș, care a

produs

osia în cauză și că se impune verificarea unor aspecte care să

stabilească dacă aceasta provine dintr-o osie

veche, recondiționată sau a

fost turnată la data de 01 noiembrie 2003,

astfel cum susține producătorul.

Totodată instanța

a indicat în motivarea hotărârii care sunt activitățile

pe care organele de urmărire penală ar trebui să

le efectueze în cauză (în

număr total

de 13) activități ce vizau verificări de documente, identificări și audieri de

persoane precum și mai multe expertize.

B. După restituirea cauzei la procuror,

aceasta a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați sub

nr. 27/P/2007 întrucât prin Legea nr. 356/2006 s-au modificat prevederile art.

28

1

pct. C. proc. pen., fiind introdusă lit. a

1

) ce a dat

în competența curților de apel judecarea în primă instanță a infracțiunilor

prevăzute de

art. 273-276 C. pen. atunci

când s-a produs o catastrofă de cale ferată.

Curtea de Apel Galați nr. 27/P/2007 din 11 iunie 2007 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de B.C., C.E., C.D., N.M., C.V., M.G., G.H. și R.T.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 274 alin. (1) și (2) C. pen.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de M.I., B.S.L., Z.L., I.I. și

S.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248

C.

pen. în referire la art. 248

1

C. pen.

Pentru

a da această soluție, procurorul a reținut următoarele:

Făptuitorii M.I., B.S.L. și Z.L. își desfășoară

activitatea ca șefi de secție la SC S.M.R. SA Balș. Făptuitorii I.I. și S.G. își

desfășoară activitatea ca șefi de secție la SC M. SA Drobeta Turnu Severin.

Făptuitorii B.C., C.E., C.D. și

N.M., sunt

angajați ai S.N.T.F.M.

- C.F.R. MARFĂ SA și își desfășoară activitatea

la S.C. S.M.R. Balș. Făptuitorii C.V., M.G., G.H.

și R.T. sunt angajați ai S.N.T.F.M.

- C.F.R. MARFĂ SA și își

desfășoară activitatea la S.C. M. SA.

Angajații S.N.T.F.M. au ca atribuții

verificarea produselor fabricate de cele două societăți, produse care au ca

beneficiari S.N.T.F.M. și nu sunt subordonați celor două societăți

producătoare.

La data de 15 august 2004, organele de

urmărire penală au fost

sesizate că în

Stația C.F.R. Gugești, județul Vrancea s-a produs un accident

feroviar

având ca urmări deraierea unui tren de marfă.

în fapt, la data de 15 august 2004, în

Stația C.F.R. Gugești, județul

Vrancea s-a

produs un accident feroviar prin deraierea unor vagoane care

compuneau

trenul de marfă nr. 91552, cu ocazia trecerii trenului prin această stație.

Trenul a fost compus din 34 de vagoane -

cisternă, încărcate cu

benzină și motorină

și a plecat din Stația C.F.R. Borzești - Bacău în data de

14 august 2004,

orele 15

22

, urmând să ajungă în Stația București Triaj pe relația

Adjud, Focșani, Buzău, Ploiești, București.

După plecarea din

Stația C.F.R. Borzești, trenul a circulat, fără oprire

până

în Stația C.F.R. Adjud. Aici a fost supus unei revizii tehnice și unei

verificări a sistemului de frânare, ocazie cu care nu s-au constatat nereguli.

La ora 02

35

, în ziua de 15 august

2004, trenul a plecat din Stația Adjud, circulând fără oprire până la Stația C.F.R.

Focșani. La ora 03

48

, trenul a plecat din Focșani cu destinația

Buzău. La trecerea prin Hm Cotești, județul Vrancea, fără oprire, șeful de

stație H.N. a observat la unul din vagoane prezența unor scântei în zona unui

boghiu. S-a dispus oprirea trenului și s-a verificat sistemul de frânare,

ocazie cu care s-a constatat că la vagonul nr. 16 de la locomotivă, frânele

erau strânse și saboții erau supraîncălziți. S-a procedat la remedierea

defecțiunii, după care trenul și-a continuat deplasarea.

In timp ce se deplasa prin Stația C.F.R. Gugești,

județul Vrancea (unde nu avea oprire), angajatul C.F.R. P.C. care supraveghea

prin defilare trenul, a observat la al 7-lea vagon de la urma trenului că

dintr-un fus de osie săreau scântei și totodată se auzeau zgomote la ultimul

boghiu al vagonului. P.C. a comunicat imediat problema

mecanicului de locomotivă. în momentul acționării frânei de către

mecanic

s-a auzit un zgomot puternic, trenul a frânat și s-a oprit la KM

182 + 350.

În urma

verificărilor s-a constatat că zgomotul și scânteile proveneau

de la vagonul cu nr. 28 de la locomotivă, care prezenta un fus de osie

rupt la roata nr. 5 de la al doilea boghiu. Ca urmare a ruperii fusului de osie

s-a produs deraierea roții nr. 6 de la același vagon, cu consecința deraierii

vagonului și a celor două vagoane care îi urmau. în urma deraierii

vagonului s-a produs incendierea a patru vagoane

de combustibil din care

unul a explodat. De asemenea, în urma

accidentului s-au produs avarii la calea de rulare și la clădirile din Baza de

Recepție Gugești.

În urma cercetării la fata locului s-a

constatat că accidentul s-a produs ca urmare a ruperii unei osii de la vagonul

nr. 315379965883-6.

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a

stabilit că vagonul

menționat era

proprietatea S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA, fusese modificat și

reparat la

SC M. SA Drobeta Turnu Severin, iar osia fusese construită la SC S.M.R. SA Balș.

În cauză s-au efectuat cercetări asupra

împrejurărilor în care s-au construit osiile vagonului, dar și cu privire la

modificările și reparațiile aduse la vagon. Astfel, prin caietul de sarcini nr.

3.3.f/1082/1999 S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA urmărea efectuarea unei reparații

capitale la vagonul

cisternă 73 m

3

provenit din vagonul cisternă de 60 m

3

. Caietul de sarcini a

fost

avizat de către Autoritatea feroviară Română cu nr.

3020/208/918 din 27 ianuarie 2000 iar reparațiile la acest tip de vagon

urmau să fie

efectuate de către SC M. SA Drobeta Turnu Severin.

În caietul de sarcini există prevederi cu

privire la înlocuirea cisternei de 60 m

3

cu alta de 73 m

3

,

la reparațiile boghiurilor, înlocuirea osiilor. Astfel

la capitolul 2.2. intitulat Reparația Boghiurilor se prevede că

boghiurile de

tip Y25C5II se vor repara,

adică se va urmări repararea cadrului de boghiu,

cu toate operațiile

specifice. La capitolele 2-3 din caietul de sarcini se prevede repararea

aparatului de rulare. în acest capitol se menționează

că la reparație se vor monta osii noi, cu roți monobloc, desen A 920

M/2.0.

De asemenea, la reparația aparatului de rulare, în caietul de

sarcini se precizează că se vor monta rulmenți noi, iar celelalte componente

ale osiilor vor fi de asemenea noi. Tot în caietul de sarcini există prevederi

cu

privire la repararea sașiului, a

suspensiei și a frânei (vol. III filele 286-300).

În baza caietului de sarcini SC M. SA a

întocmit un proiect, care a fost avizat și de beneficiar și s-a trecut la

execuție.

Pentru realizarea proiectului, SC M. trebuia să

încheie contract cu SC S.M.R. Balș pentru livrarea osiilor și roților.

Astfel, între SC S.M.R.

Balș și SC M. SA s-a încheiat contractul nr.

2393002 din 14

ianuarie 2003, conform căruia vânzătorul SC S.M.R. Balș livra către SC M. SA

aparatul de rulare (osii, roți, rulmenți, elemente de etanșare și fixare,

plăcuțe de marcare), toate montate noi (vol. III, filele 71-81).

În contract se prevedea că osia montată era de

0 920 mm, conform desen A 920. Ulterior, între părți s-au încheiat mai multe

acte adiționale, din care cel mai important ar fi cel cu nr. 4 din 18 noiembrie

2003, conform căruia aparatele de rulare vor putea fi executate atât conform

desenului A 920M/0 cu osie A.1 cât și în baza desen 1-990.0 cu osie de tip A

II.

În urma producerii acestui accident, s-a

ridicat problema dacă SC S.M.R. Balș a construit osiile în totalitate sau a

folosit osii uzate pe care le-ar fi încărcat la capete prin diferite procedee.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că SC S.M.R.

Balș a construit osiile în totalitate. Aceste aspecte rezultă atât în

urma

verificărilor documentelor din oțelărie,

cât și a celor din celelalte puncte ale

procesului tehnologic. De

altfel, pe tot parcursul procesului tehnologic

calitatea osiilor este supravegheată și verificată de către angajații

S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ

SA, care au un punct de lucru în cadrul SC S.M.R.

Balș și care nu sunt subordonate decât C.F.R. -ului (beneficiarul).

Astfel, verificând documentele de la SC S.M.R. Balș,

s-a constatat că osia care s-a rupt la acel vagon a avut nr. 11 și a făcut

parte din șarja nr. 511970.

Din fișa de șarjă nr. 511970 întocmită la oțelărie

rezultă că această șarjă a fost elaborată (topită și turnată) în două schimburi

în ziua de 01 noiembrie 2003 între orele 15

00

-20 , iar tratamentul

secundar s-a făcut de la orele 20

25

la 22

15

. Turnarea

durează 8 ore iar ulterior otelul rămâne în formă 8-10 ore.

Așa cum se poate observa din fișele de șarjă

acestea conțin semnăturile angajaților care au participat la elaborarea ei.

S-a ridicat problema că un angajat ar fi lucrat

încontinuu 35-37 ore de la elaborarea unor șarje, lucru care ar fi imposibil și

deci fișele de șarjă ar fi fost întocmite în fals.

Problema a fost lămurită din analiza atentă a

fișelor de șarjă și din audierea persoanelor care au participat la elaborarea

șarjelor.

Astfel, dacă o șarjă începe la un schimb cu

unii angajați ea va fi finalizată la schimbul următor, de alți angajați, dar

dacă o șarjă se

elaborează în 8 ore, în 35

de ore este posibil ca un angajat să prindă două

șarje dintr-un ciclu de

5 șarje, dar în zile diferite. De aici nu se poate trage concluzia că acel

angajat nu a întrerupt lucrul timp de 35 de ore.

În continuare, de la oțelărie, lingourile merg

la forjare, unde se efectuează operația de forjare și debitare a lingourilor

care vor deveni viitoare osii. După debitare, pe fiecare segment rezultat se

pansonează numărul de șarjă și numărul de segment (osie). Din acel moment

fiecare

viitoare osie va avea acele numere

pe tot parcursul proceselor tehnologice

până la predarea lor către C.F.R.

(beneficiar).

De la forjă, osiile (segmentele) merg la

prelucrări mecanice (strunjire, rectificare, etc.) unde își păstrează numerele

de identificare.

Odată cu operația de forjare încep operațiunile

de verificări și încercări, efectuate atât la biroul CTC al SC S.M.R. Balș, cât

și de reprezentanții C.F.R. , din cadrul SC S.M.R. Balș. Astfel, din numărul

total de osii dintr-o șarjă, se preia la întâmplare o osie (segment în acest

moment) și se supune la încercări ( probe fizico-chimice). în urma acestor

încercări osia examinată se distruge în totalitate. în urma întocmirii

buletinului de calitate din care rezultă că osia se încadrează în parametrii

normali, toată șarja de osii pleacă de la forjă la alte procese tehnologice.

În cazul de față, din șarja nr. 511970,

după forjare, s-a ales spre verificare, osia nr. 52, așa cum rezultă din buletinul

de încercări nr. 108 din 23 decembrie 2003 (vol. III, filele 348-398).

La aceste verificări au participat

reprezentanții C.F.R., numiții C.E. și B.C. Fiind audiați, aceștia au declarat

că au participat la verificarea osiei nr. 52 iar în urma acestei verificări

rezultatele

au fost bune. Aceștia au

relatat în amănunt operațiunile care s-au efectuat

cu ocazia verificării

osiei.

În urma acestor verificări, dacă osia este

corespunzătoare din punct de vedere calitativ, restul de osii din acea șarjă

își continuă calea către

următoarele etape

ale procesului tehnologic. Astfel, acestea se debitează,

se strunjesc la

diferite diametre, se rectifică, se filetează, etc.

În toate aceste momente ale procesului

tehnologic, fiecare osie poartă numărul de șarjă și numărul de ordine din

șarjă, astfel că poate fi identificată cu ușurință oricând.

După

efectuarea tuturor operațiilor la osii, acestea se fixează pe roți.

În momentul acesta, reprezentanții C.F.R. sunt din nou prezenți pentru

verificări după operațiunea de prestare. Aici

sunt verificate toate osiile, bucată cu bucată.

În speță, din șarja nr. 511970 osia cu

numărul 11 a fost verificată, așa cum rezultă din fișa de măsurători tip

SC-PI-01D (vol. III, filele 348-398). Din partea C.F.R. - atelier SC S.M.R. Balș

a participat la aceste verificări C.D., care a semnat în fișa de măsurători,

dar și în registru.

În cauză, s-a procedat la descrierea

procedeului de producere a unei osii pentru a lămuri aspectele care au apărut

cu privire la întrebarea dacă osia ruptă în accident a fost nouă sau a fost o

osie veche reprelucrată.

Din actele aflate la dosar (fișe de șarjă,

buletine de analiză, fișe de măsurători) dar și din declarațiile persoanelor

care au participat la producerea și verificarea osiilor rezultă că osia care

s-a deteriorat în accident a fost nouă și nu una reprelucrată.

De altfel, nici angajații SC S.M.R. Balș și

nici angajații S.N.T.F.M. -C.F.R. Marfă din cadrul SC S.M.R. Balș nu au

confirmat că ar fi posibil să se încarce o osie veche prin sudură și apoi să

fie reprelucrată.

Din adresa nr. 28 din 21 februarie 2005 a

Recepției C.F.R. din cadrul S.M.R. SA Balș rezultă că angajații C.F.R. au

procedat la verificarea întregului flux

de

fabricație a osiilor și au participat la toate încercările prevăzute de lege.

De

altfel, este greu de crezut că angajații SC S.M.R. Balș puteau folosi un astfel

de procedeu fără să fie văzuți de angajații S.N.T.F.M. , care aveau interesul

(în calitatea de beneficiari) ca osiile livrate să fie noi.

Aceste aspecte sunt reținute și în suplimentul

de expertiză de la fila 58 unde sunt descrise cronologic toate etapele de

verificare. De altfel, nici expertiza efectuată în cauză nu a stabilit că

osiile au fost încărcate prin sudare sau alt procedeu. Expertiza a stabilit

doar că în zona de rupere a osiei sunt urme de încălzire a materialului, fără a

face precizări concrete.

Problema aceasta și-a găsit rezolvarea odată cu

audierea persoanelor care au participat la fabricarea și verificarea osiilor și

din coroborarea declarațiilor cu actele șarjei.

Pe parcursul cercetărilor s-a ridicat

problema dacă există diferențe calitative (între osia de tip A.l și osia de tip

A.

II),

având în vedere că fiecare se fabrică după alt

desen. Problema care se ridică în acest caz este cea referitoare la calitatea

oțelului la cele două tipuri de osii.

Așa cum rezultă din actele aflate la

dosar, osia de tip A.l se fabrică după desenul A 920 M/1 iar osia de tip A.

II

se fabrică după desenul 1.990.1. Pe desene se observă că la

ambele calitatea oțelului este aceeași, adică AiN. Mergând la fișa de șarjă nr.

511970 din 01 noiembrie 2003, se observă că ea a fost programată pentru un oțel

de tip AiN. Rezultă așadar că tipul de oțel folosit a fost cel corespunzător.

Dacă se

observă cu atenție cele două desene ale osiilor A.l și A.ll se

constată că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a

rulmenților la capete la una cu filet, iar la cealaltă cu trei șuruburi.

În aceste condiții, până la momentul

prelucrării osiei la capete (faza finală) o osie poate fi catalogată de tip A,

care poate fi A.l sau A.ll, diferențierea făcându-se la faza finală de

stabilitate a felului de prindere a rulmentului. în aceste condiții, este

posibil și normal ca până la stabilirea felului de prindere o osie să figureze

ca osie de tip A.l, iar ulterior, la final să apară de tip A.ll, întrucât s-a

hotărât schimbarea felului de prindere al rulmentului. Acest aspect nu schimbă

calitatea osiei în sine, deoarece ambele tipuri au același oțel, cu aceeași

compoziție și aceeași parametri.

Această problemă fiind lămurită, s-a

apreciat nu se mai impune efectuarea unei expertize, deoarece rezultă din acte

că osia de tip A.l are aceeași compoziție cu cea de tip A.ll, având același tip

de oțel A-|N. Totodată, trebuie menționat că fiecare desen a fost aprobat de AFER

iar osiile au fost omologate de aceeași instituție.

Cu ocazia cercetărilor, s-a mai ridicat

problema referitoare la

împrejurarea că în

fișele șarjelor apar semnăturile acelorași angajați și că

s-ar trage

concluzia că un angajat a lucrat continuu la 5 șarje adică aproximativ 35 ore.

Din analiza mai atentă a acestor fișe de șarjă, s-a constatat că șarjele care

se succed nu sunt semnate de aceeași angajați iar, așa cum s-a arătat mai sus,

dintr-un număr de 5 șarje alese întâmplător, în două pot apare aceeași angajați

dar nu rezultă că aceștia nu au mai plecat acasă. Situația s-a lămurit

verificându-se orele de

începere și de

sfârșit a șarjei, de unde se trage concluzia că o șarjă putea

începe

într-un schimb și se termina în celălalt schimb, dar timpul de producere al

unei șarje este același.

În cauză s-a ridicat problema existenței unei

diferențe de timp mai mari între cele două etape ale fluxului tehnologic.

Astfel, s-au arătat diferențe mari de timp între elaborarea șarjei și momentul

forjării lingourilor.

Acest aspect s-a lămurit odată cu audierea

angajaților SC S.M.R. Balș, M.I. și B.S.L. Din declarațiile persoanelor audiate

rezultă că, după operațiunea de turnare a osiilor, lingourile rezultate dintr-o

șarjă nu trebuiau să intre obligatoriu imediat la prelucrarea prin forjare,

totul depinzând de încărcătura de la forjă și de celelalte comenzi ale

societății de la alți parteneri.

Astfel,

în situația în care se iveau comenzi urgente, acestea intrau la

prelucrări, iar celelalte comenzi erau onorate ulterior. în aceste

condiții apar diferențe de timp între momentele fluxului tehnologic, dar acest

aspect nu ridică probleme de calitate a osiilor

care interesează, deoarece

lingourile și osiile erau marcate și deci o

osie dintr-o șarjă putea fi prelucrată oricând, fără să se piardă elementele de

identificare ale osiei.

În ceea ce privește analizele care se

fac la fiecare șarjă, fișa șarjei conține orele când s-au prelucrat probele

necesare. Așa cum s-a arătat, fișele de șarjă au fost coroborate cu

declarațiile angajatorilor care au lucrat efectiv și care au semnat.

În cauză

s-a mai ridicat și problema verificării rulmenților care au fost montați pe

osia în cauză pentru a se vedea dacă osia ruptă este una nouă

sau este osia veche reprelucrată și în acest sens s-a pus problema unei

expertize tehnice.

În urma actelor premergătoare efectuate s-a

apreciat că nu se mai impune efectuarea unei astfel de expertize deoarece

problemele au fost lămurite în totalitate. Astfel, din actele premergătoare s-a

stabilit cu certitudine că osia care s-a rupt în accident a fost o osie nouă și

nu una neprelucrată. în aceste condiții apare inutilă analiza unor rulmenți

pentru a da răspuns la întrebarea dacă osia a fost sau nu nouă.

Cu ocazia cercetărilor, părțile au solicitat

verificarea procesului-verbal de constatare tehnică nr. 1599/ întocmit la 06

august 2004 la Stația

Coșlariu pentru a se

verifica dacă există modificări între acest exemplar și

exemplarele

părților. S-a apreciat că, după efectuarea actelor premergătoare și după

lămurirea cauzei în întregime, aceste aspecte nu sunt relevante pentru

stabilirea adevărului. în fond, problema osiilor a fost lămurită iar cauza

accidentului a fost strict legată de calitatea de fabricație a osiilor.

Cu privire la

existența cifrei 6 sau 9 pe osia care s-a rupt în accident,

din actele premergătoare efectuate nu rezultă că această cifră a fost

pansonată la SC S.M.R. Balș odată cu fabricarea

osiei și deci pansonarea

putea să se facă oricând ulterior. Cu toate

acestea, existența acestei cifre

nu

influențează cu nimic problemele din cauză. De altfel, osiile care urmau să

intre la casare erau în proprietatea SNTFR și deci nu aveau ce căuta la

S.C.

S.M.R. Balș pentru a fi reprelucrate, decât dacă ar fi existat o astfel

de înțelegere între aceste societăți. Cum în

cauză nu s-a dovedit că osiile

casate în perioada 2003-2004 au ajuns în

vreun mod sau altul la S.C.

S.M.R. Balș, nu

se poate trage concluzia că această societate a prelucrat

osiile casate

către S.N. T.F.R.

În cauză s-au efectuat verificări și cu privire

la modul cum SC M. SA Drobeta Turnu Severin a făcut celelalte reparații la

vagonul

cisternă. Astfel, din actele

premergătoare s-a stabilit că la S.C. M. SA

reparațiile la vagonul

cisternă de 73 m

3

au urmat etapele și cerințele de fabricație și

calitate care sunt cuprinse în caietul de sarcini.

În urma analizei întregului material

probator s-a apreciat că ruperea

osiei,

care a dus la accidentul feroviar de la Gugești a fost consecința unor

împrejurări

care nu puteau fi prevăzute. Astfel, din actele premergătoare s-a stabilit că

osia a fost nouă și a fost turnată și apoi prelucrată în toate etapele

procesului tehnologic și supusă la toate verificările și încercările specifice.

De asemenea, în urma efectuării actelor

premergătoare nu au rezultat încălcări ale standardelor de calitate nici la

societatea care a fabricat materialul rulant și nici la societatea care a

realizat reparația efectivă a vagonului.

Totodată, nu

rezultă din actele premergătoare că vreun angajat de la

cele

două societăți și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și astfel să existe o

legătură de cauzalitate între activitatea angajatului și rezultatul produs.

În consecință, din actele premergătoare a

rezultat că în cauză răspunderea penală pentru accidentul feroviar produs la

Gugești nu poate fi stabilită față de nicio persoană, în cauză fiind în

prezența unui caz fortuit.

Pentru aceste motive, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față

de

făptuitorii B.C., C.E., C.D., N.M.

, C.V., M.G., G.H. și

R.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 274 alin. (1)

și alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M.I., B.S.L., Z.L., I.I. și S.G.

, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute

de art. 248 C. pen. în referire la art. 248

1

C. pen.

legal, au formulat plângere petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și

S.N.T.F.M. - C.F.R.

Marfă SA București,

însă prin rezoluția nr. 879/II/2/2007 din 23 iulie 2007 a

procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați această plângere a

fost respinsă ca nefondată.

Pentru pronunțarea acestei soluții s-a reținut,

în esență, că verificările prealabile sunt complete și temeinic efectuate de

procuror și că acesta a apreciat în mod corect probele stabilind că răspunderea

penală pentru evenimentul feroviar produs la data de 15 august 2004 nu poate fi

stabilită față de nicio persoană, fiind vorba despre un caz fortuit.

C. împotriva rezoluției nr. 27/P/2007

din 11 iunie 2007, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și

S.N.T.F.M. - C.F.R.

Marfă SA București au

formulat plângeri, acestea fiind conexate în dosarul

nr. 1148/44/2007 al

Curții de Apel Galați.

În plângerile formulate petentele au

expus pe larg criticile aduse rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date

de procuror vizând faptul că procurorul nu a început urmărirea penală și nu a

efectuat toate activitățile indicate de Curtea de Apel Galați în motivarea deciziei

penale nr. 599 din 08 noiembrie 2006 sau Ie-a efectuat necorespunzător; că la

dosar există probe care dovedesc faptul că angajații SC S.M.R. SA Balș au

realizat osia în cauză ( de tip A

II)

prin transformarea

acesteia dintr-una de tip A

I,

că au adăugat pe osie un

alt material prin sudură și că au efectuat necorespunzător sau nu au efectuat

controlul ultrasonic și cel cu pulberi

magnetice,

ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidențiate. Cele

mai sus arătate dovedesc, în accepția petentelor,

că angajații SC S.M.R. SA Balș se fac vinovați de comiterea infracțiunilor

pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât au prevăzut

rezultatul socialmente

periculos al

faptelor lor, chiar dacă nu l-au acceptat, socotind fără temei că

nu se

va produce.

Prin sentința penală nr. 23/F din 5

februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a reținut

că soluția de neîncepere a urmăririi penale formulată în cauză este temeinică

și legală, constatându-se, în primul rând, că deși rezoluția de neîncepere

vizează mai multe persoane, plângerile petentelor se referă doar la angajații SC

S.M.R. SA Balș (M.I., B.S.L. și Z.L.) față de care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de „abuz în serviciu"

prevăzute de art. 248 rap. la art. 248

1

C. pen. , celelalte persoane

cercetate în cauză fiind angajați ai petentelor (B.C., C.E., C.D., N.M., C.V., M.G.,

G.H. și R.T. sunt angajați ai petentei S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București

iar I.I. și S.G. sunt angajați ai

petentei

S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin), astfel că petentele nu au

criticat și

soluția de neurmărire penală dată de procuror cu privire la acestea.

Referitor la criticile formulate de

petente, prima instanța a reținut că deși, este adevărat că în considerentele

deciziei penale nr. 599 din 08 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați s-au

indicat mai multe activități care ar trebui efectuate de organele de urmărire

penală și că prevederile art. 273 alin. (1

1

) C. proc. pen. arată că,

în această situație, dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de

urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi

constatate și a mijloacelor de

probă

indicate, însă același text de lege prevede că procurorul dispune în

acest

caz începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de lege, adică dacă în

cauză nu există vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu

excepția celui de la lit. b

1

) [art. 228 alin. (1) C. proc.

pen.].

În cauză,

procurorul nu a început urmărirea penală pentru că aceasta

era deja începută „in rem" în dosarul inițial aparținând

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a cărui soluție de clasare a fost

infirmată prin decizia Curții de Apel Galați mai sus arătată, iar în urma

efectuării unor

acte premergătoare a

apreciat că în cauză este incident cazul prevăzut de

art. 10 lit. e) C.

proc. pen. cu referire la art. 47 C. pen. De altfel, prin ordonanța din 04 mai 2007

(fila 361 vol.

I

dosar nr. 27/P/2007) procurorul a dispus,

motivat, în baza art. 220 C. proc. pen., infirmarea procesului-verbal nr.

600/P/2004 din data de 18 august 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Vrancea prin care s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem" în cauză.

În ceea ce privește faptul că procurorul

nu a efectuat toate activitățile indicate în decizia prin care i s-a retrimis

cauza, prima instanță a reținut că actele premergătoare efectuate de procuror

după reprimirea cauzei - unele dintre acestea fiind printre cele indicate în

decizie -, au impus concluzia că efectuarea celorlalte acte nu mai este

necesară.

În acest

sens, trebuie avut în vedere că efectuarea unor noi expertize

tehnice, ale căror concluzii nu sunt

imperios necesare pentru soluționarea

cauzei, nu ar fi

făcut decât să tergiverseze soluționarea cauzei și să genereze cheltuieli

judiciare nejustificate, de o valoare extrem de ridicată,

dacă ținem seama că pentru prima expertiză

tehnică efectuată în cauză în

anul 2005 s-a achitat un onorariu de

250.000.000 ROL (filele 1-3 vol.

IV

dosar nr. 27/P/2007).

Susținerea petentelor referitoare la faptul că procurorul a ignorat indicațiile

date în decizia instanței nu sunt reale

deoarece

în cuprinsul rezoluției s-au arătat care sunt motivele pentru care

aceste

activități nu se mai impun a fi efectuate.

În concret, aceste argumente au la bază

concluzia la care s-a ajuns ca urmare a efectuării actelor premergătoare

referitoare la faptul că osia

care a generat

evenimentul feroviar din 15 august 2004 nu a provenit dintr-una

veche, recondiționată, așa cum susțin petentele,

ci a fost produsă de S.C.

S.M.R. S.A. Balș la data de 01 noiembrie 2003

prin șarja nr. 511970.

Astfel, în cauză au fost audiate persoanele

implicate în turnarea acestei șarje, au fost verificate documentele ce atestă

turnarea și s-au lămurit aspectele invocate în hotărârea de recurs referitoare

participarea angajaților la turnare. Faptul că osia a fost produsă la data

respectivă și nu anterior rezultă și din împrejurarea că aceasta are poansonate

la un capăt numărul șarjei - 511970, care în mod cert a fost turnată la data de

01 noiembrie 2003, precum și numărul de ordine după debitare - 11, din totalul

de 68 de osii rezultate în urma debitării, aceleași concluzii fiind formulate

și în raportul de expertiză V.E. (fila 18 vol.

IV

dosar

nr. 27/P/2007).

Referitor la tipul de osie căreia îi aparține

osia în cauză sau dacă dintr-o osie de tip A.l se poate ajunge la formarea unei

osii de tip A.ll, prima instanță a reținut că în cauză nu era necesară efectuarea

unei

expertize care să lămurească aceste

chestiuni câtă vreme din actele de la

dosar rezultă cu certitudine că

osia în cauză este una de tip A.ll. Este adevărat că în raportul de expertiză V.E.

(fila 45 vol.

IV

dosar nr. 27/P/2007) se arată că existența

unei conicități și a unei teșituri pe osie indică prelucrări mecanice la

prinderi diferite care pot susține ipoteza că osia provine dintr-o osie tip A.l

supusă operației de recondiționare însă în raport nu se arată că această osie

este una veche, care a fost modificată de SC S.M.R. SA Balș pentru a fi

refolosită. De altfel, în cauză nu s-a făcut dovada că la SC S.M.R. SA Balș

exista o practică privind reconditionarea osiilor vechi, cu atât mai mult cu cât

osiile date în

exploatare nu se

returnau societății producătoare după folosirea lor de către beneficiari.

Mai mult, din datele furnizate de SC S.M.R. SA

Balș dar și din examinarea modelelor de fabricație, rezultă că după turnarea și

debitarea osiilor se puteau executa osii după ambele modele (desen A920 M/1

pentru tipul A.l și respectiv desen 1.990.1 pentru tipul A.ll) și datorită

faptului că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenților la

capete (filet respectiv șuruburi) este posibil să se treacă de la modelul

inițial A.l la modelul A.ll. Cu alte cuvinte, în funcție de necesarul de

producție, este posibil oricând o intervenție de transformare a unei osii noi

de tip A.l într-o osie de tip A.ll, în acest sens existând chiar o tehnologie

cu operații bine definite (anexa B fila 82 vol.

I

dosar

nr. 27/P/2007).

În ceea ce privește efectuarea unei expertize

grafologice asupra

procesului-verbal de

constatare tehnică nr. 1599/2004 întocmit la data de

06 august 2004 în

stația Coșlariu, prin care se atestă verificarea ultrasonică a osiei care s-a

rupt la data de 15 august 2004, pentru a se constata dacă există diferențe

între exemplarele aflate în posesia petentelor și cel aflat în

posesia SC S.M.R. SA Balș, instanța de fond a

apreciat că această probă

nu mai era utilă în cauză dat fiind că din

raportul de expertiză V.E. (fila 43 vol.

IV

dosar nr.

27/P/2007), precum și din suplimentul la acest raport (fila 64 vol.

V

dosar nr. 27/P/2007), rezultă că discontinuitățile superficiale care au

produs ruperea fusului de osie au fost puse în evidență doar ca urmare a

controlului cu lichide penetrante, ceea ce însemnă că aceste defecte nu aveau

cum să fie depistate la examinarea cu ultrasunete făcută la data de 06 august 2004

în stația Coșlariu.

De altfel, este de remarcat că această

examinare s-a făcut de o

comisie alcătuită

atât din angajați ai SC S.M.R. SA Balș cât și din angajați

ai petentelor

S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București, iar

rezultatul verificării a fost corespunzător, fiind acordat calificativul FED

(fără ecou defect). În plus, din examinarea exemplarelor procesului-verbal

aflate la dosarul cauzei (fila 86 vol.

I

dosar nr.

27/P/2007 - exemplar M. ; fila 262 vol.

II

dosar nr. 21IP12001)

rezultă că nu există deosebiri între acestea, în ambele fiind consemnate

aceleași date referitoare la numărul și tipul vagonului, seria osiei, șarja

osiei și rezultatul verificării (FED).

Referitor la existența cifrei 6 sau 9

ce este poansonată în trei locuri

pe axul

osiei, această împrejurare este remarcată în raportul de expertiză

V.E.

(fila 33 vol.

IV

dosar nr. 27/P/2007) însă nu i se

atribuie absolut nicio relevanță în raportul de cauzalitate care a dus la

ruperea osiei.

De menționat că această cifră putea fi

poansonată oricând după livrarea osiei, chiar de către reprezentanți ai

petentelor, pentru că singurul loc în care SC S.M.R. SA Balș ar fi avut interes

să poansoneze este

capătul osiei unde

sunt înscrise șarja și numărul de ordine al osiei. în această situație, este de

remarcat că o osie veche, poansonată și distribuită către beneficiari, nu putea

face obiectul unui proces de recondiționare, cum au susținut petentele, pentru

că s-ar fi impus debitarea capetelor poansonate inițial în vederea aplicării

unor noi inscripții, ceea ce ar fi dus la modificarea lungimii osiei și

implicit la imposibilitatea respectării cotelor stabilite prin desenele

tehnice.

Nici efectuarea

unei expertize tehnice asupra rulmenților montați pe

osia

ruptă nu se impunea în cauză câtă vreme din actele aflate la dosar rezultă că

aceștia au rămas intacți după ruperea osiei și că nu au influențat în vreun fel

ruperea osiei. în acest sens, sunt chiar concluziile consilierilor experți

desemnați de petenta S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin să asiste la efectuarea

suplimentului de expertiză la raportul de expertiză V.E., care arată că ruperea

fusului osiei s-a produs în zona fus-obturator, ca urmare a prezenței unor

defecte de fabricație în stratul superficial dar că, după ruperea osiei, cutia

de unsoare (ce conține rulmenții) a rămas pe poziție ceea ce exclude ruperea

osiei ca urmare a unui defect al cutiei.

Concluzionând, instanța de fond a reținut că în

cauză au fost efectuate acele activități indicate în considerentele deciziei

penale nr. 599 din 08 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați care erau necesare

pentru lămurirea acesteia sub toate aspectele și că, motivat, procurorul nu a

efectuat și celelalte activități indicate în decizia mai sus menționată, fie

pentru că acestea s-au dovedit a nu mai fi necesare, fie pentru că prin

efectuarea lor s-ar fi ajuns la dovedirea unor împrejurări stabilite prin

probele deja administrate.

Referitor la obiecțiunile petentelor cum că la

dosar există probe care dovedesc faptul că angajații SC S.M.R. SA Balș au

realizat osia în cauză ( de tip AII) prin transformarea acesteia dintr-una de

tip Al, că au adăugat pe osie un alt material prin sudură și că au efectuat

necorespunzător sau nu au efectuat controlul ultrasonic și cel cu pulberi

magnetice, ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidențiate, prima

instanță a reținut că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, din examinarea modalității de

desfășurare a fluxului tehnologic, din declarațiile persoanelor audiate în

cauză dar și din desenele aflate la dosar rezultă că, după turnarea și

debitarea osiilor, se puteau executa osii după ambele modele (desen A920 M/1

pentru tipul A.l și respectiv desen 1.990.1 pentru tipul A.ll) și, datorită

faptului că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenților la

capete (filet respectiv șuruburi), este posibil să se treacă de la modelul

inițial A.l la modelul A.ll. împrejurarea că osia în cauză a fost inițial de

tip A.l pentru ca apoi să fie transformată într-una de tip A.ll, nu poate avea

semnificație penală, întrucât provine din aceeași șarjă, ce s-a realizat din

oțel de tip A^ și respectă desenul tehnic (1.990.1.) al osiei de tip A.ll.

Este adevărat că

în suplimentul la raportul de expertiză V.E.

(fila 44 vol.

V

dosar nr. 27/P/2007) se arată că analizele efectuate pe

probe provenite din zona de racordare fus-obturator indică existența unui

material diferit de cel al osiei ceea ce confirmă intervenția tehnologică de

natură termică prin sudură, însă la fila 64 a aceluiași supliment se arată că

cele precizate în raportul inițial de expertiză referitor la tipul de rupere al

fusului de osie sunt în continuare valabile și că ruperea fusului de osie este

de tipul rupere la oboseală.

Cu privire la acest aspect, raportul de

expertiză V.E. (fila 46 vol.

IV

dosar nr. 27/P/2007) arată

că acest tip de rupere cu o dezvoltare rapidă în timp, a fost favorizată de

existența unor defecte interne și a structurii (implicit proprietăți

fizico-mecanice) necorespunzătoare, pentru ca, în continuare, să se arate că

defectul care a produs ruperea fusului de osie îl reprezintă discontinuitățile

(fisuri, pori) superficiale, prezente pe zona influențată termic - cordon

circular - puse în evidență la controlul cu lichide penetrante.

Cu toate acestea, atunci când explică motivul

pentru care defectul nu fost depistat expertul nu exclude posibilitatea ca

acesta să fi fost generat în timpul exploatării și să fie urmat de ruperea

fusului.

Așa fiind, câtă vreme din probele aflate la

dosar nu rezultă fără dubiu că osia în speță s-a rupt datorită faptului că a

fost încărcată cu sudură, în condițiile în care actele depuse de fabricantul SC

S.M.R. SA Balș și depozițiile persoanelor audiate în cauză susțin faptul că

asupra osiei nu s-a executat o astfel de operație, instanța de fond a constatat

că în mod corect nu s-a angajat în cauză răspunderea penală a persoanelor cercetate,

neexistând probe certe care să dovedească exercitarea necorespunzătoare a

atribuțiilor de serviciu de către acestea.

În ceea ce privește faptul că angajații SC

S.M.R. SA Balș ar fi efectuat necorespunzător sau nu au efectuat controlul

ultrasonic și cel cu pulberi magnetice, ceea ce a permis ca defectele osiei să

nu fie evidențiate, prima instanță a reținut că atât actele depuse la dosar de SC

S.M.R. SA Balș, cât și declarațiile persoanelor implicate, dar și raportul de

expertiză V.E. (filele 18,19 vol.

IV

dosar nr. 27/P/2007)

dovedesc faptul că în cauză au fost respectate dispozițiile privind controalele

la care se supun osiile elaborate într-o șarjă.

Astfel, din șarja 511970, la care osia în speță

a avut nr. 11, a fost aleasă din lot pentru verificarea proprietăților mecanice

și efectuarea

analizelor metalografice osia

cu nr. 52. Buletinul de încercări mecanice nr.

108 din 23 decembrie 2003

atestă faptul că această osie corespunde din punct de vedere al proprietăților

mecanice și că examenul macroscopic,

macrografic

și cel microscopic nu au evidențiat defecte ale osiei. Deosebit

de

aceste controale, osia nr. 11 a fost controlată și individual, cu pulberi

magnetice și ultrasonic, rezultatele fiind corespunzătoare, astfel cum

rezultă din buletinele

și certificatele de calitate nr. 20 din 09 ianuarie 2004,

21

din 09 ianuarie 2004, 23 din 15 ianuarie 2004.

În plus, așa cum s-a arătat mai sus, osia în

cauză a fost verificată printr-un control ultrasonic la data de 06 august 2008,

în timp ce se afla montată pe vagonul care a deraiat, de o comisie alcătuită

atât din angajați ai SC S.M.R. SA Balș cât și din angajați ai petentelor S.C. M.

SA Drobeta-Turnu Severin și S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București iar

rezultatul verificării a fost FED (fără ecou defect).

Cele mai sus arătate dovedesc fără putință de

tăgadă că au fost efectuate verificările și controalele prevăzute de normele

tehnice pentru osii de tipul celei în cauză, unele dintre acestea chiar în

prezența reprezentanților petentelor astfel că, ținând seama de faptul că

discontinuitățile superficiale care au produs ruperea fusului de osie au fost

puse în evidență doar ca urmare a controlului cu lichide penetrante efectuat în

cursul expertizei, iar aceasta a indicat și alt motiv pentru care defectele osiei

nu au putut fi depistate la timp, instanța a reținut că și susținerile

petentelor cu privire la acest aspect sunt neîntemeiate.

Cu privire la critica în sensul că în cauză ar

exista probe din care rezultă vinovăția persoanelor cercetate, instanța de fond

a reținut că au fost administrate mai multe probe dintre care unele, respectiv

declarațiile persoanelor implicate în procesul de fabricare a osiei și actele

depuse de SC S.M.R. SA Balș, susțin în unanimitate faptul că osia nu provine

dintr-una veche recondiționată, că este rezultată din șarja 511970 care a fost

turnată la data de 01 noiembrie 2003, precum și faptul că această osie a fost

supusă controalelor și testelor prevăzute de fișa tehnică.

În ceea ce privește probele științifice

administrate în cauză, prima instanță a reținut că a fost efectuată o singură

expertiză tehnică judiciară realizată de prof. dr. ing. V.E. de la Catedra

„Deformări Plastice și Tratamente Termice" a Facultății de Metalurgie și

Știința Materialelor, Universitatea „Dunărea de Jos „ Galați, specialist de Înaltă

calificare în domeniul Metalurgie, conform adresei nr. 490/1998 a Ministerului

Justiției ( vol.

IV

dosar nr. 27/P/2007) și un supliment

la această expertiză ( vol.

IV

dosar nr. 27/P/2007)

realizat de același expert pentru a răspunde obiecțiunilor la raport formulate

de SC S.M.R. SA Balș și S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București.

De precizat că la

efectuarea suplimentului de expertiză au participat,

în

calitate de consilieri experți din partea S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin, conf.

dr. ing. R.A., Șef catedră Știința Materialelor și Tratamente Termice a

Facultății de Mecanică, Universitatea Politehnică Timișoara și ing. S.N.,

expert tehnic judiciar, specialitatea T.C.M., care au prezentat completări la

suplimentul de expertiză( vol. VII dosar nr. 27/P/2007) dar și o expertiză

extrajudiciară privind natura și cauzele ruperii unor osii de vagoane întocmită

la solicitarea SC M. SA Drobeta-Turnu Severin ( filele 209 și urm. vol.

IV

dosar nr. 27/P/2007).

Din examinarea

acestor acte, prima instanță a reținut că raportul de

expertiză

V.E. nu se pronunță cu certitudine asupra faptului că ruperea osiei s-a datorat

încărcării cu sudură a osiei, arătând că există posibilitatea ca defectul ce a

provocat ruperea să fi fost generat în timpul exploatării și să fie urmat de

ruperea fusului, pe când rapoartele întocmite de consilierii desemnați de S.C. M.

SA Drobeta-Turnu Severin (filele 72, 73, 255 vol.

V II

dosar

nr. 27/P/2007) susțin că osia în cauză a fost obținută prin recondiționarea

alteia vechi, de un alt tip, și că încărcarea acesteia cu sudură a favorizat

scăderea rezistentei la oboseală a osiei.

Cum aceste din urmă concluzii nu se coroborează

cu celelalte probe administrate în cauză, ce dovedesc că osia este nouă, a fost

fabricată la data de 01 noiembrie 2003, nu a fost încărcată cu sudură și a fost

supusă verificărilor prevăzute de fișa tehnologică, văzând și principiul „in

dubio pro reo", prima instanță a apreciat că în cauză nu se poate angaja

răspunderea penală a vreunei persoane în legătură cu ruperea osiei care a

produs catastrofa de cale ferată de la Gugești din data de 15 august 2004,

neexistând probe certe care să confirme că angajații SC S.M.R. SA Balș sau cei

ai petentelor, care au fost cercetați în cauză, și-au încălcat cu știință

atribuțiile de serviciu pe care le aveau în legătură cu procesul de fabricare

și control al osiei în speță.

Cât privește răspunderea pentru pagubele

produse în urma acestei catastrofe aceasta urmează a se stabili pe calea unei

acțiuni civile, în cadrul căreia urmează a fi valorificate concluziile actelor

efectuate de specialiști în prezenta cauză precum și faptul că osia în speță se

afla în garanția oferită de producătorul SC S.M.R. SA Balș.

II. Î

mpotriva acestei sentințe, în termen

legal, au declarat recurs petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și

S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând motivele din plângerea inițială și arătând că instanța

de fond a achiesat cu prea multă ușurință la aprecierile făcute de procuror, în

lipsa unor probe științifice care fuseseră indicate a fi efectuate chiar de

prima instanță de control judiciar.

Examinând recursurile declarate de petente sub

toate aspectele,

conform art. 385/6 alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

acestea sunt întemeiate pentru

motivele ce urmează a fi expuse:

s-a conformat dispoziției instanței de control judiciar

care,

prin decizia penală nr. 599/R din 8 noiembrie 2006, a casat rezoluția inițială

și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, indicând

atât faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate cât și mijloacele de

probă concludente în acest sens. Aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile

art. 273 alin. (1/1) teza a

II

a C. proc. pen. prevăd că

„în cazul în care instanța de judecată, potrivit

art. 278/1, a admis plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta

dispune începerea urmăririi penale în condițiile legii. Dispozițiile instanței

sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și

împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă

indicate".

Susținerea instanței de fond în sensul că

procurorul, după primirea dosarului, a procedat legal atunci când nu a început

urmărirea penală, întrucât a constatat existența unuia dintre cazurile prev. de

art. 10 C. proc. pen. - același ca cel menționat în rezoluția ce fusese

desființată -, este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, se constatase de

către instanță că nu suntem în prezența cazului

fortuit, iar pe de altă parte,

procurorul, fără a efectua vreo probă, nu

avea cum să ajungă la o altă concluzie decât instanța de judecată. Așadar,

procurorul, primind dosarul în vederea începerii urmăririi penale, trebuia să

înceapă urmărirea penală în cauză (dacă nu era deja începută), excepția

constituind-o doar

existența vreunuia

dintre cazurile care lasă acțiunea penală fără obiect (de

exemplu a

intervenit amnistia sau prescripția răspunderii penale); totodată, procurorul era

obligat să se conformeze indicațiilor instanței și să

administreze probele dispuse de aceasta în vederea constatării faptelor

și

împrejurărilor arătate. în speță, procurorul nu numai că nu s-a

conformat acestor dispoziții dar, prin ordonanța nr. 27/P/2007 din 4 mai 2007 a

infirmat procesul verbal nr. 600/P/2004 prin care Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea - competent la acea vreme -, începuse urmărirea penală in

rem la data de 18 august 2004, dispunând apoi, la scurt timp,

neînceperea urmăririi penale. Nu în ultimul rând,

se impune precizarea că,

prin începerea urmăririi penale, se crea cadrul

procesual necesar administrării în condiții de legalitate a probelor, cu

participarea tuturor părților interesate, care să poată fi valorificate în

cadrul unui eventual

proces penal, pe când,

în cauză, procurorul a ales să efectueze doar acte

premergătoare

începerii urmăririi penale, al căror regim probator este strict reglementat.

trebuiau desfășurate de

organul de urmărire

penală în vederea constatării faptelor și împrejurărilor

indicate de

prima instanță de control judiciar, precum și probele necesare în acest scop, a

căror pertinență și utilitate este indiscutabilă, vom examina sentința

criticată doar prin prisma contradicțiilor vădite existente între considerente

și actele premergătoare aflate la dosarul cauzei.

Astfel, în

privința expertizării osiei pentru a