ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2186/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 23/F din 5 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de petentele SC M. SA Drobeta-Turnu Severin, cu sediul în Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți și S.N.T.F.M. - „C.F.R. MARFĂ" SA, cu sediul în București, sector 1, împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale nr. 27/P/2007 din 11 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținând rezoluția atacată, fiind obligate petentele la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond a reținut următoarele: A.1.

La data de 15 august 2004, în jurul orelor 04.30, în incinta stației C.F.R. Gugești, jud. Vrancea s-a produs o catastrofă de cale ferată, datorită deraierii unor vagoane din compunerea trenului de marfă nr. 91552, care, fiind încărcate cu carburanți (motorină și benzină), au luat foc iar unul chiar a explodat, pagubele totale produse ridicându-se la suma de 25 miliarde lei vechi. Acest eveniment a fost cercetat inițial de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, făcând obiectul dosarului nr. 600/P/2004, în cauză dispunându-se la data de 18 august 2004 începerea urmăririi penale „ in rem " sub aspectul infracțiunii de „neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă" prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen.

pentru ca apoi, prin rezoluția din 30 decembrie 2005, să se dispună clasarea cauzei întrucât nu există învinuit în cauză. Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut, în esență, că evenimentul feroviar mai sus menționat s-a datorat ruperii unei osii care avea un viciu de fabricație ce nu a putut fi depistat, situație ce reprezintă un caz fortuit care înlătură caracterul penal al faptei. 2. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin, care efectuase o reparație capitală a vagonului a cărui osie s-a rupt în perioada 2003-2004, cu mențiune că osia fusese livrată acestei societăți de SC S.M.R. SA Balș, plângere care a fost însă respinsă prin rezoluția nr. 97/II/2/2006 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

3. În conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției procurorului de clasare a cauzei au fost formulate plângeri de către petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București, plângeri care au fost însă respinse ca nefondate prin sentința penală nr. 222 din 02 iunie 2006 a Tribunalului Vrancea. 4. Petentele au atacat cu recurs hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea, iar prin decizia penală nr. 599 din 08 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați au fost admise recursurile declarate, sentința pronunțată de instanța de fond fiind casată în întregime, iar în rejudecare s-a dispus desființarea rezoluției date de procuror și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea în vederea începerii urmăririi penale „în rem", în scopul identificării persoanelor vinovate și stabilirea răspunderii penale pentru fiecare dintre acestea, aparținând SC S.M.R.

SA Balș. Instanța de control judiciar a reținut că în cauză sunt indicii privind săvârșirea unei fapte penale de către angajații SC S.M.R. SA Balș, care a produs osia în cauză și că se impune verificarea unor aspecte care să stabilească dacă aceasta provine dintr-o osie veche, recondiționată sau a fost turnată la data de 01 noiembrie 2003, astfel cum susține producătorul. Totodată instanța a indicat în motivarea hotărârii care sunt activitățile pe care organele de urmărire penală ar trebui să le efectueze în cauză (în număr total de 13) activități ce vizau verificări de documente, identificări și audieri de persoane precum și mai multe expertize. B. După restituirea cauzei la procuror, aceasta a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați sub nr. 27/P/2007 întrucât prin Legea nr. 356/2006 s-au modificat prevederile art. 28 1 pct. C. proc.

pen., fiind introdusă lit. a 1 ) ce a dat în competența curților de apel judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute de art. 273-276 C. pen. atunci când s-a produs o catastrofă de cale ferată. 1. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 27/P/2007 din 11 iunie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.C., C.E., C.D., N.M., C.V., M.G., G.H. și R.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 274 alin. (1) și (2) C. pen. Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.I., B.S.L., Z.L., I.I. și S.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. în referire la art. 248 1 C. pen. Pentru a da această soluție, procurorul a reținut următoarele: Făptuitorii M.I., B.S.L.

și Z.L. își desfășoară activitatea ca șefi de secție la SC S.M.R. SA Balș. Făptuitorii I.I. și S.G. își desfășoară activitatea ca șefi de secție la SC M. SA Drobeta Turnu Severin. Făptuitorii B.C., C.E., C.D. și N.M., sunt angajați ai S.N.T.F.M. - C.F.R. MARFĂ SA și își desfășoară activitatea la S.C. S.M.R. Balș. Făptuitorii C.V., M.G., G.H. și R.T. sunt angajați ai S.N.T.F.M. - C.F.R. MARFĂ SA și își desfășoară activitatea la S.C. M. SA. Angajații S.N.T.F.M. au ca atribuții verificarea produselor fabricate de cele două societăți, produse care au ca beneficiari S.N.T.F.M. și nu sunt subordonați celor două societăți producătoare. La data de 15 august 2004, organele de urmărire penală au fost sesizate că în Stația C.F.R.

Gugești, județul Vrancea s-a produs un accident feroviar având ca urmări deraierea unui tren de marfă. în fapt, la data de 15 august 2004, în Stația C.F.R. Gugești, județul Vrancea s-a produs un accident feroviar prin deraierea unor vagoane care compuneau trenul de marfă nr. 91552, cu ocazia trecerii trenului prin această stație. Trenul a fost compus din 34 de vagoane - cisternă, încărcate cu benzină și motorină și a plecat din Stația C.F.R. Borzești - Bacău în data de 14 august 2004, orele 15 22 , urmând să ajungă în Stația București Triaj pe relația Adjud, Focșani, Buzău, Ploiești, București. După plecarea din Stația C.F.R. Borzești, trenul a circulat, fără oprire până în Stația C.F.R. Adjud.

Aici a fost supus unei revizii tehnice și unei verificări a sistemului de frânare, ocazie cu care nu s-au constatat nereguli. La ora 02 35 , în ziua de 15 august 2004, trenul a plecat din Stația Adjud, circulând fără oprire până la Stația C.F.R. Focșani. La ora 03 48 , trenul a plecat din Focșani cu destinația Buzău. La trecerea prin Hm Cotești, județul Vrancea, fără oprire, șeful de stație H.N. a observat la unul din vagoane prezența unor scântei în zona unui boghiu. S-a dispus oprirea trenului și s-a verificat sistemul de frânare, ocazie cu care s-a constatat că la vagonul nr. 16 de la locomotivă, frânele erau strânse și saboții erau supraîncălziți. S-a procedat la remedierea defecțiunii, după care trenul și-a continuat deplasarea.

In timp ce se deplasa prin Stația C.F.R. Gugești, județul Vrancea (unde nu avea oprire), angajatul C.F.R. P.C. care supraveghea prin defilare trenul, a observat la al 7-lea vagon de la urma trenului că dintr-un fus de osie săreau scântei și totodată se auzeau zgomote la ultimul boghiu al vagonului. P.C. a comunicat imediat problema mecanicului de locomotivă. în momentul acționării frânei de către mecanic s-a auzit un zgomot puternic, trenul a frânat și s-a oprit la KM 182 + 350. În urma verificărilor s-a constatat că zgomotul și scânteile proveneau de la vagonul cu nr. 28 de la locomotivă, care prezenta un fus de osie rupt la roata nr. 5 de la al doilea boghiu. Ca urmare a ruperii fusului de osie s-a produs deraierea roții nr. 6 de la același vagon, cu consecința deraierii vagonului și a celor două vagoane care îi urmau.

în urma deraierii vagonului s-a produs incendierea a patru vagoane de combustibil din care unul a explodat. De asemenea, în urma accidentului s-au produs avarii la calea de rulare și la clădirile din Baza de Recepție Gugești. În urma cercetării la fata locului s-a constatat că accidentul s-a produs ca urmare a ruperii unei osii de la vagonul nr. 315379965883-6. În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că vagonul menționat era proprietatea S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA, fusese modificat și reparat la SC M. SA Drobeta Turnu Severin, iar osia fusese construită la SC S.M.R. SA Balș. În cauză s-au efectuat cercetări asupra împrejurărilor în care s-au construit osiile vagonului, dar și cu privire la modificările și reparațiile aduse la vagon.

Astfel, prin caietul de sarcini nr. 3.3.f/1082/1999 S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA urmărea efectuarea unei reparații capitale la vagonul cisternă 73 m 3 provenit din vagonul cisternă de 60 m 3 . Caietul de sarcini a fost avizat de către Autoritatea feroviară Română cu nr. 3020/208/918 din 27 ianuarie 2000 iar reparațiile la acest tip de vagon urmau să fie efectuate de către SC M. SA Drobeta Turnu Severin. În caietul de sarcini există prevederi cu privire la înlocuirea cisternei de 60 m 3 cu alta de 73 m 3 , la reparațiile boghiurilor, înlocuirea osiilor. Astfel la capitolul 2.2. intitulat Reparația Boghiurilor se prevede că boghiurile de tip Y25C5II se vor repara, adică se va urmări repararea cadrului de boghiu, cu toate operațiile specifice.

La capitolele 2-3 din caietul de sarcini se prevede repararea aparatului de rulare. în acest capitol se menționează că la reparație se vor monta osii noi, cu roți monobloc, desen A 920 M/2.0. De asemenea, la reparația aparatului de rulare, în caietul de sarcini se precizează că se vor monta rulmenți noi, iar celelalte componente ale osiilor vor fi de asemenea noi. Tot în caietul de sarcini există prevederi cu privire la repararea sașiului, a suspensiei și a frânei (vol. III filele 286-300). În baza caietului de sarcini SC M. SA a întocmit un proiect, care a fost avizat și de beneficiar și s-a trecut la execuție. Pentru realizarea proiectului, SC M. trebuia să încheie contract cu SC S.M.R. Balș pentru livrarea osiilor și roților.

Astfel, între SC S.M.R. Balș și SC M. SA s-a încheiat contractul nr. 2393002 din 14 ianuarie 2003, conform căruia vânzătorul SC S.M.R. Balș livra către SC M. SA aparatul de rulare (osii, roți, rulmenți, elemente de etanșare și fixare, plăcuțe de marcare), toate montate noi (vol. III, filele 71-81). În contract se prevedea că osia montată era de 0 920 mm, conform desen A 920. Ulterior, între părți s-au încheiat mai multe acte adiționale, din care cel mai important ar fi cel cu nr. 4 din 18 noiembrie 2003, conform căruia aparatele de rulare vor putea fi executate atât conform desenului A 920M/0 cu osie A.1 cât și în baza desen 1-990.0 cu osie de tip A II. În urma producerii acestui accident, s-a ridicat problema dacă SC S.M.R.

Balș a construit osiile în totalitate sau a folosit osii uzate pe care le-ar fi încărcat la capete prin diferite procedee. Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că SC S.M.R. Balș a construit osiile în totalitate. Aceste aspecte rezultă atât în urma verificărilor documentelor din oțelărie, cât și a celor din celelalte puncte ale procesului tehnologic. De altfel, pe tot parcursul procesului tehnologic calitatea osiilor este supravegheată și verificată de către angajații S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA, care au un punct de lucru în cadrul SC S.M.R. Balș și care nu sunt subordonate decât C.F.R. -ului (beneficiarul). Astfel, verificând documentele de la SC S.M.R.

Balș, s-a constatat că osia care s-a rupt la acel vagon a avut nr. 11 și a făcut parte din șarja nr. 511970. Din fișa de șarjă nr. 511970 întocmită la oțelărie rezultă că această șarjă a fost elaborată (topită și turnată) în două schimburi în ziua de 01 noiembrie 2003 între orele 15 00 -20 , iar tratamentul secundar s-a făcut de la orele 20 25 la 22 15 . Turnarea durează 8 ore iar ulterior otelul rămâne în formă 8-10 ore. Așa cum se poate observa din fișele de șarjă acestea conțin semnăturile angajaților care au participat la elaborarea ei. S-a ridicat problema că un angajat ar fi lucrat încontinuu 35-37 ore de la elaborarea unor șarje, lucru care ar fi imposibil și deci fișele de șarjă ar fi fost întocmite în fals.

Problema a fost lămurită din analiza atentă a fișelor de șarjă și din audierea persoanelor care au participat la elaborarea șarjelor. Astfel, dacă o șarjă începe la un schimb cu unii angajați ea va fi finalizată la schimbul următor, de alți angajați, dar dacă o șarjă se elaborează în 8 ore, în 35 de ore este posibil ca un angajat să prindă două șarje dintr-un ciclu de 5 șarje, dar în zile diferite. De aici nu se poate trage concluzia că acel angajat nu a întrerupt lucrul timp de 35 de ore. În continuare, de la oțelărie, lingourile merg la forjare, unde se efectuează operația de forjare și debitare a lingourilor care vor deveni viitoare osii. După debitare, pe fiecare segment rezultat se pansonează numărul de șarjă și numărul de segment (osie).

Din acel moment fiecare viitoare osie va avea acele numere pe tot parcursul proceselor tehnologice până la predarea lor către C.F.R. (beneficiar). De la forjă, osiile (segmentele) merg la prelucrări mecanice (strunjire, rectificare, etc.) unde își păstrează numerele de identificare. Odată cu operația de forjare încep operațiunile de verificări și încercări, efectuate atât la biroul CTC al SC S.M.R. Balș, cât și de reprezentanții C.F.R. , din cadrul SC S.M.R. Balș. Astfel, din numărul total de osii dintr-o șarjă, se preia la întâmplare o osie (segment în acest moment) și se supune la încercări ( probe fizico-chimice). în urma acestor încercări osia examinată se distruge în totalitate. în urma întocmirii buletinului de calitate din care rezultă că osia se încadrează în parametrii normali, toată șarja de osii pleacă de la forjă la alte procese tehnologice.

În cazul de față, din șarja nr. 511970, după forjare, s-a ales spre verificare, osia nr. 52, așa cum rezultă din buletinul de încercări nr. 108 din 23 decembrie 2003 (vol. III, filele 348-398). La aceste verificări au participat reprezentanții C.F.R., numiții C.E. și B.C. Fiind audiați, aceștia au declarat că au participat la verificarea osiei nr. 52 iar în urma acestei verificări rezultatele au fost bune. Aceștia au relatat în amănunt operațiunile care s-au efectuat cu ocazia verificării osiei. În urma acestor verificări, dacă osia este corespunzătoare din punct de vedere calitativ, restul de osii din acea șarjă își continuă calea către următoarele etape ale procesului tehnologic. Astfel, acestea se debitează, se strunjesc la diferite diametre, se rectifică, se filetează, etc. În toate aceste momente ale procesului tehnologic, fiecare osie poartă numărul de șarjă și numărul de ordine din șarjă, astfel că poate fi identificată cu ușurință oricând.

După efectuarea tuturor operațiilor la osii, acestea se fixează pe roți. În momentul acesta, reprezentanții C.F.R. sunt din nou prezenți pentru verificări după operațiunea de prestare. Aici sunt verificate toate osiile, bucată cu bucată. În speță, din șarja nr. 511970 osia cu numărul 11 a fost verificată, așa cum rezultă din fișa de măsurători tip SC-PI-01D (vol. III, filele 348-398). Din partea C.F.R. - atelier SC S.M.R. Balș a participat la aceste verificări C.D., care a semnat în fișa de măsurători, dar și în registru. În cauză, s-a procedat la descrierea procedeului de producere a unei osii pentru a lămuri aspectele care au apărut cu privire la întrebarea dacă osia ruptă în accident a fost nouă sau a fost o osie veche reprelucrată.

Din actele aflate la dosar (fișe de șarjă, buletine de analiză, fișe de măsurători) dar și din declarațiile persoanelor care au participat la producerea și verificarea osiilor rezultă că osia care s-a deteriorat în accident a fost nouă și nu una reprelucrată. De altfel, nici angajații SC S.M.R. Balș și nici angajații S.N.T.F.M. -C.F.R. Marfă din cadrul SC S.M.R. Balș nu au confirmat că ar fi posibil să se încarce o osie veche prin sudură și apoi să fie reprelucrată. Din adresa nr. 28 din 21 februarie 2005 a Recepției C.F.R. din cadrul S.M.R. SA Balș rezultă că angajații C.F.R. au procedat la verificarea întregului flux de fabricație a osiilor și au participat la toate încercările prevăzute de lege.

De altfel, este greu de crezut că angajații SC S.M.R. Balș puteau folosi un astfel de procedeu fără să fie văzuți de angajații S.N.T.F.M. , care aveau interesul (în calitatea de beneficiari) ca osiile livrate să fie noi. Aceste aspecte sunt reținute și în suplimentul de expertiză de la fila 58 unde sunt descrise cronologic toate etapele de verificare. De altfel, nici expertiza efectuată în cauză nu a stabilit că osiile au fost încărcate prin sudare sau alt procedeu. Expertiza a stabilit doar că în zona de rupere a osiei sunt urme de încălzire a materialului, fără a face precizări concrete. Problema aceasta și-a găsit rezolvarea odată cu audierea persoanelor care au participat la fabricarea și verificarea osiilor și din coroborarea declarațiilor cu actele șarjei.

Pe parcursul cercetărilor s-a ridicat problema dacă există diferențe calitative (între osia de tip A.l și osia de tip A. II), având în vedere că fiecare se fabrică după alt desen. Problema care se ridică în acest caz este cea referitoare la calitatea oțelului la cele două tipuri de osii. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, osia de tip A.l se fabrică după desenul A 920 M/1 iar osia de tip A. II se fabrică după desenul 1.990.1. Pe desene se observă că la ambele calitatea oțelului este aceeași, adică AiN. Mergând la fișa de șarjă nr. 511970 din 01 noiembrie 2003, se observă că ea a fost programată pentru un oțel de tip AiN. Rezultă așadar că tipul de oțel folosit a fost cel corespunzător.

Dacă se observă cu atenție cele două desene ale osiilor A.l și A.ll se constată că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenților la capete la una cu filet, iar la cealaltă cu trei șuruburi. În aceste condiții, până la momentul prelucrării osiei la capete (faza finală) o osie poate fi catalogată de tip A, care poate fi A.l sau A.ll, diferențierea făcându-se la faza finală de stabilitate a felului de prindere a rulmentului. în aceste condiții, este posibil și normal ca până la stabilirea felului de prindere o osie să figureze ca osie de tip A.l, iar ulterior, la final să apară de tip A.ll, întrucât s-a hotărât schimbarea felului de prindere al rulmentului. Acest aspect nu schimbă calitatea osiei în sine, deoarece ambele tipuri au același oțel, cu aceeași compoziție și aceeași parametri.

Această problemă fiind lămurită, s-a apreciat nu se mai impune efectuarea unei expertize, deoarece rezultă din acte că osia de tip A.l are aceeași compoziție cu cea de tip A.ll, având același tip de oțel A-|N. Totodată, trebuie menționat că fiecare desen a fost aprobat de AFER iar osiile au fost omologate de aceeași instituție. Cu ocazia cercetărilor, s-a mai ridicat problema referitoare la împrejurarea că în fișele șarjelor apar semnăturile acelorași angajați și că s-ar trage concluzia că un angajat a lucrat continuu la 5 șarje adică aproximativ 35 ore. Din analiza mai atentă a acestor fișe de șarjă, s-a constatat că șarjele care se succed nu sunt semnate de aceeași angajați iar, așa cum s-a arătat mai sus, dintr-un număr de 5 șarje alese întâmplător, în două pot apare aceeași angajați dar nu rezultă că aceștia nu au mai plecat acasă.

Situația s-a lămurit verificându-se orele de începere și de sfârșit a șarjei, de unde se trage concluzia că o șarjă putea începe într-un schimb și se termina în celălalt schimb, dar timpul de producere al unei șarje este același. În cauză s-a ridicat problema existenței unei diferențe de timp mai mari între cele două etape ale fluxului tehnologic. Astfel, s-au arătat diferențe mari de timp între elaborarea șarjei și momentul forjării lingourilor. Acest aspect s-a lămurit odată cu audierea angajaților SC S.M.R. Balș, M.I. și B.S.L. Din declarațiile persoanelor audiate rezultă că, după operațiunea de turnare a osiilor, lingourile rezultate dintr-o șarjă nu trebuiau să intre obligatoriu imediat la prelucrarea prin forjare, totul depinzând de încărcătura de la forjă și de celelalte comenzi ale societății de la alți parteneri.

Astfel, în situația în care se iveau comenzi urgente, acestea intrau la prelucrări, iar celelalte comenzi erau onorate ulterior. în aceste condiții apar diferențe de timp între momentele fluxului tehnologic, dar acest aspect nu ridică probleme de calitate a osiilor care interesează, deoarece lingourile și osiile erau marcate și deci o osie dintr-o șarjă putea fi prelucrată oricând, fără să se piardă elementele de identificare ale osiei. În ceea ce privește analizele care se fac la fiecare șarjă, fișa șarjei conține orele când s-au prelucrat probele necesare. Așa cum s-a arătat, fișele de șarjă au fost coroborate cu declarațiile angajatorilor care au lucrat efectiv și care au semnat. În cauză s-a mai ridicat și problema verificării rulmenților care au fost montați pe osia în cauză pentru a se vedea dacă osia ruptă este una nouă sau este osia veche reprelucrată și în acest sens s-a pus problema unei expertize tehnice.

În urma actelor premergătoare efectuate s-a apreciat că nu se mai impune efectuarea unei astfel de expertize deoarece problemele au fost lămurite în totalitate. Astfel, din actele premergătoare s-a stabilit cu certitudine că osia care s-a rupt în accident a fost o osie nouă și nu una neprelucrată. în aceste condiții apare inutilă analiza unor rulmenți pentru a da răspuns la întrebarea dacă osia a fost sau nu nouă. Cu ocazia cercetărilor, părțile au solicitat verificarea procesului-verbal de constatare tehnică nr. 1599/ întocmit la 06 august 2004 la Stația Coșlariu pentru a se verifica dacă există modificări între acest exemplar și exemplarele părților. S-a apreciat că, după efectuarea actelor premergătoare și după lămurirea cauzei în întregime, aceste aspecte nu sunt relevante pentru stabilirea adevărului.

în fond, problema osiilor a fost lămurită iar cauza accidentului a fost strict legată de calitatea de fabricație a osiilor. Cu privire la existența cifrei 6 sau 9 pe osia care s-a rupt în accident, din actele premergătoare efectuate nu rezultă că această cifră a fost pansonată la SC S.M.R. Balș odată cu fabricarea osiei și deci pansonarea putea să se facă oricând ulterior. Cu toate acestea, existența acestei cifre nu influențează cu nimic problemele din cauză. De altfel, osiile care urmau să intre la casare erau în proprietatea SNTFR și deci nu aveau ce căuta la S.C. S.M.R. Balș pentru a fi reprelucrate, decât dacă ar fi existat o astfel de înțelegere între aceste societăți. Cum în cauză nu s-a dovedit că osiile casate în perioada 2003-2004 au ajuns în vreun mod sau altul la S.C.

S.M.R. Balș, nu se poate trage concluzia că această societate a prelucrat osiile casate către S.N. T.F.R. În cauză s-au efectuat verificări și cu privire la modul cum SC M. SA Drobeta Turnu Severin a făcut celelalte reparații la vagonul cisternă. Astfel, din actele premergătoare s-a stabilit că la S.C. M. SA reparațiile la vagonul cisternă de 73 m 3 au urmat etapele și cerințele de fabricație și calitate care sunt cuprinse în caietul de sarcini. În urma analizei întregului material probator s-a apreciat că ruperea osiei, care a dus la accidentul feroviar de la Gugești a fost consecința unor împrejurări care nu puteau fi prevăzute. Astfel, din actele premergătoare s-a stabilit că osia a fost nouă și a fost turnată și apoi prelucrată în toate etapele procesului tehnologic și supusă la toate verificările și încercările specifice.

De asemenea, în urma efectuării actelor premergătoare nu au rezultat încălcări ale standardelor de calitate nici la societatea care a fabricat materialul rulant și nici la societatea care a realizat reparația efectivă a vagonului. Totodată, nu rezultă din actele premergătoare că vreun angajat de la cele două societăți și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și astfel să existe o legătură de cauzalitate între activitatea angajatului și rezultatul produs. În consecință, din actele premergătoare a rezultat că în cauză răspunderea penală pentru accidentul feroviar produs la Gugești nu poate fi stabilită față de nicio persoană, în cauză fiind în prezența unui caz fortuit. Pentru aceste motive, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii B.C., C.E., C.D., N.M.

, C.V., M.G., G.H. și R.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 274 alin. (1) și alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M.I., B.S.L., Z.L., I.I. și S.G. , pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. în referire la art. 248 1 C. pen. 2. Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, au formulat plângere petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București, însă prin rezoluția nr. 879/II/2/2007 din 23 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați această plângere a fost respinsă ca nefondată.

Pentru pronunțarea acestei soluții s-a reținut, în esență, că verificările prealabile sunt complete și temeinic efectuate de procuror și că acesta a apreciat în mod corect probele stabilind că răspunderea penală pentru evenimentul feroviar produs la data de 15 august 2004 nu poate fi stabilită față de nicio persoană, fiind vorba despre un caz fortuit. C. împotriva rezoluției nr. 27/P/2007 din 11 iunie 2007, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București au formulat plângeri, acestea fiind conexate în dosarul nr. 1148/44/2007 al Curții de Apel Galați.

În plângerile formulate petentele au expus pe larg criticile aduse rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror vizând faptul că procurorul nu a început urmărirea penală și nu a efectuat toate activitățile indicate de Curtea de Apel Galați în motivarea deciziei penale nr. 599 din 08 noiembrie 2006 sau Ie-a efectuat necorespunzător; că la dosar există probe care dovedesc faptul că angajații SC S.M.R. SA Balș au realizat osia în cauză ( de tip A II) prin transformarea acesteia dintr-una de tip A I, că au adăugat pe osie un alt material prin sudură și că au efectuat necorespunzător sau nu au efectuat controlul ultrasonic și cel cu pulberi magnetice, ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidențiate.

Cele mai sus arătate dovedesc, în accepția petentelor, că angajații SC S.M.R. SA Balș se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât au prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor lor, chiar dacă nu l-au acceptat, socotind fără temei că nu se va produce. Prin sentința penală nr. 23/F din 5 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale formulată în cauză este temeinică și legală, constatându-se, în primul rând, că deși rezoluția de neîncepere vizează mai multe persoane, plângerile petentelor se referă doar la angajații SC S.M.R. SA Balș (M.I., B.S.L.

și Z.L.) față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de „abuz în serviciu" prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 1 C. pen. , celelalte persoane cercetate în cauză fiind angajați ai petentelor (B.C., C.E., C.D., N.M., C.V., M.G., G.H. și R.T. sunt angajați ai petentei S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București iar I.I. și S.G. sunt angajați ai petentei S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin), astfel că petentele nu au criticat și soluția de neurmărire penală dată de procuror cu privire la acestea. Referitor la criticile formulate de petente, prima instanța a reținut că deși, este adevărat că în considerentele deciziei penale nr. 599 din 08 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați s-au indicat mai multe activități care ar trebui efectuate de organele de urmărire penală și că prevederile art. 273 alin. (1 1 ) C. proc.

pen. arată că, în această situație, dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate, însă același text de lege prevede că procurorul dispune în acest caz începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de lege, adică dacă în cauză nu există vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui de la lit. b 1 ) [art. 228 alin. (1) C. proc. pen.]. În cauză, procurorul nu a început urmărirea penală pentru că aceasta era deja începută „in rem" în dosarul inițial aparținând Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a cărui soluție de clasare a fost infirmată prin decizia Curții de Apel Galați mai sus arătată, iar în urma efectuării unor acte premergătoare a apreciat că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 10 lit. e) C. proc.

pen. cu referire la art. 47 C. pen. De altfel, prin ordonanța din 04 mai 2007 (fila 361 vol. I dosar nr. 27/P/2007) procurorul a dispus, motivat, în baza art. 220 C. proc. pen., infirmarea procesului-verbal nr. 600/P/2004 din data de 18 august 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea prin care s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem" în cauză. În ceea ce privește faptul că procurorul nu a efectuat toate activitățile indicate în decizia prin care i s-a retrimis cauza, prima instanță a reținut că actele premergătoare efectuate de procuror după reprimirea cauzei - unele dintre acestea fiind printre cele indicate în decizie -, au impus concluzia că efectuarea celorlalte acte nu mai este necesară.

În acest sens, trebuie avut în vedere că efectuarea unor noi expertize tehnice, ale căror concluzii nu sunt imperios necesare pentru soluționarea cauzei, nu ar fi făcut decât să tergiverseze soluționarea cauzei și să genereze cheltuieli judiciare nejustificate, de o valoare extrem de ridicată, dacă ținem seama că pentru prima expertiză tehnică efectuată în cauză în anul 2005 s-a achitat un onorariu de 250.000.000 ROL (filele 1-3 vol. IV dosar nr. 27/P/2007). Susținerea petentelor referitoare la faptul că procurorul a ignorat indicațiile date în decizia instanței nu sunt reale deoarece în cuprinsul rezoluției s-au arătat care sunt motivele pentru care aceste activități nu se mai impun a fi efectuate.

În concret, aceste argumente au la bază concluzia la care s-a ajuns ca urmare a efectuării actelor premergătoare referitoare la faptul că osia care a generat evenimentul feroviar din 15 august 2004 nu a provenit dintr-una veche, recondiționată, așa cum susțin petentele, ci a fost produsă de S.C. S.M.R. S.A. Balș la data de 01 noiembrie 2003 prin șarja nr. 511970. Astfel, în cauză au fost audiate persoanele implicate în turnarea acestei șarje, au fost verificate documentele ce atestă turnarea și s-au lămurit aspectele invocate în hotărârea de recurs referitoare participarea angajaților la turnare.

Faptul că osia a fost produsă la data respectivă și nu anterior rezultă și din împrejurarea că aceasta are poansonate la un capăt numărul șarjei - 511970, care în mod cert a fost turnată la data de 01 noiembrie 2003, precum și numărul de ordine după debitare - 11, din totalul de 68 de osii rezultate în urma debitării, aceleași concluzii fiind formulate și în raportul de expertiză V.E. (fila 18 vol. IV dosar nr. 27/P/2007). Referitor la tipul de osie căreia îi aparține osia în cauză sau dacă dintr-o osie de tip A.l se poate ajunge la formarea unei osii de tip A.ll, prima instanță a reținut că în cauză nu era necesară efectuarea unei expertize care să lămurească aceste chestiuni câtă vreme din actele de la dosar rezultă cu certitudine că osia în cauză este una de tip A.ll.

Este adevărat că în raportul de expertiză V.E. (fila 45 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) se arată că existența unei conicități și a unei teșituri pe osie indică prelucrări mecanice la prinderi diferite care pot susține ipoteza că osia provine dintr-o osie tip A.l supusă operației de recondiționare însă în raport nu se arată că această osie este una veche, care a fost modificată de SC S.M.R. SA Balș pentru a fi refolosită. De altfel, în cauză nu s-a făcut dovada că la SC S.M.R. SA Balș exista o practică privind reconditionarea osiilor vechi, cu atât mai mult cu cât osiile date în exploatare nu se returnau societății producătoare după folosirea lor de către beneficiari. Mai mult, din datele furnizate de SC S.M.R.

SA Balș dar și din examinarea modelelor de fabricație, rezultă că după turnarea și debitarea osiilor se puteau executa osii după ambele modele (desen A920 M/1 pentru tipul A.l și respectiv desen 1.990.1 pentru tipul A.ll) și datorită faptului că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenților la capete (filet respectiv șuruburi) este posibil să se treacă de la modelul inițial A.l la modelul A.ll. Cu alte cuvinte, în funcție de necesarul de producție, este posibil oricând o intervenție de transformare a unei osii noi de tip A.l într-o osie de tip A.ll, în acest sens existând chiar o tehnologie cu operații bine definite (anexa B fila 82 vol. I dosar nr. 27/P/2007).

În ceea ce privește efectuarea unei expertize grafologice asupra procesului-verbal de constatare tehnică nr. 1599/2004 întocmit la data de 06 august 2004 în stația Coșlariu, prin care se atestă verificarea ultrasonică a osiei care s-a rupt la data de 15 august 2004, pentru a se constata dacă există diferențe între exemplarele aflate în posesia petentelor și cel aflat în posesia SC S.M.R. SA Balș, instanța de fond a apreciat că această probă nu mai era utilă în cauză dat fiind că din raportul de expertiză V.E. (fila 43 vol. IV dosar nr. 27/P/2007), precum și din suplimentul la acest raport (fila 64 vol. V dosar nr. 27/P/2007), rezultă că discontinuitățile superficiale care au produs ruperea fusului de osie au fost puse în evidență doar ca urmare a controlului cu lichide penetrante, ceea ce însemnă că aceste defecte nu aveau cum să fie depistate la examinarea cu ultrasunete făcută la data de 06 august 2004 în stația Coșlariu.

De altfel, este de remarcat că această examinare s-a făcut de o comisie alcătuită atât din angajați ai SC S.M.R. SA Balș cât și din angajați ai petentelor S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București, iar rezultatul verificării a fost corespunzător, fiind acordat calificativul FED (fără ecou defect). În plus, din examinarea exemplarelor procesului-verbal aflate la dosarul cauzei (fila 86 vol. I dosar nr. 27/P/2007 - exemplar M. ; fila 262 vol. II dosar nr. 21IP12001) rezultă că nu există deosebiri între acestea, în ambele fiind consemnate aceleași date referitoare la numărul și tipul vagonului, seria osiei, șarja osiei și rezultatul verificării (FED). Referitor la existența cifrei 6 sau 9 ce este poansonată în trei locuri pe axul osiei, această împrejurare este remarcată în raportul de expertiză V.E.

(fila 33 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) însă nu i se atribuie absolut nicio relevanță în raportul de cauzalitate care a dus la ruperea osiei. De menționat că această cifră putea fi poansonată oricând după livrarea osiei, chiar de către reprezentanți ai petentelor, pentru că singurul loc în care SC S.M.R. SA Balș ar fi avut interes să poansoneze este capătul osiei unde sunt înscrise șarja și numărul de ordine al osiei. în această situație, este de remarcat că o osie veche, poansonată și distribuită către beneficiari, nu putea face obiectul unui proces de recondiționare, cum au susținut petentele, pentru că s-ar fi impus debitarea capetelor poansonate inițial în vederea aplicării unor noi inscripții, ceea ce ar fi dus la modificarea lungimii osiei și implicit la imposibilitatea respectării cotelor stabilite prin desenele tehnice.

Nici efectuarea unei expertize tehnice asupra rulmenților montați pe osia ruptă nu se impunea în cauză câtă vreme din actele aflate la dosar rezultă că aceștia au rămas intacți după ruperea osiei și că nu au influențat în vreun fel ruperea osiei. în acest sens, sunt chiar concluziile consilierilor experți desemnați de petenta S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin să asiste la efectuarea suplimentului de expertiză la raportul de expertiză V.E., care arată că ruperea fusului osiei s-a produs în zona fus-obturator, ca urmare a prezenței unor defecte de fabricație în stratul superficial dar că, după ruperea osiei, cutia de unsoare (ce conține rulmenții) a rămas pe poziție ceea ce exclude ruperea osiei ca urmare a unui defect al cutiei.

Concluzionând, instanța de fond a reținut că în cauză au fost efectuate acele activități indicate în considerentele deciziei penale nr. 599 din 08 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați care erau necesare pentru lămurirea acesteia sub toate aspectele și că, motivat, procurorul nu a efectuat și celelalte activități indicate în decizia mai sus menționată, fie pentru că acestea s-au dovedit a nu mai fi necesare, fie pentru că prin efectuarea lor s-ar fi ajuns la dovedirea unor împrejurări stabilite prin probele deja administrate. Referitor la obiecțiunile petentelor cum că la dosar există probe care dovedesc faptul că angajații SC S.M.R.

SA Balș au realizat osia în cauză ( de tip AII) prin transformarea acesteia dintr-una de tip Al, că au adăugat pe osie un alt material prin sudură și că au efectuat necorespunzător sau nu au efectuat controlul ultrasonic și cel cu pulberi magnetice, ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidențiate, prima instanță a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, din examinarea modalității de desfășurare a fluxului tehnologic, din declarațiile persoanelor audiate în cauză dar și din desenele aflate la dosar rezultă că, după turnarea și debitarea osiilor, se puteau executa osii după ambele modele (desen A920 M/1 pentru tipul A.l și respectiv desen 1.990.1 pentru tipul A.ll) și, datorită faptului că acestea se deosebesc doar după modul de prindere a rulmenților la capete (filet respectiv șuruburi), este posibil să se treacă de la modelul inițial A.l la modelul A.ll.

împrejurarea că osia în cauză a fost inițial de tip A.l pentru ca apoi să fie transformată într-una de tip A.ll, nu poate avea semnificație penală, întrucât provine din aceeași șarjă, ce s-a realizat din oțel de tip A^ și respectă desenul tehnic (1.990.1.) al osiei de tip A.ll. Este adevărat că în suplimentul la raportul de expertiză V.E. (fila 44 vol. V dosar nr. 27/P/2007) se arată că analizele efectuate pe probe provenite din zona de racordare fus-obturator indică existența unui material diferit de cel al osiei ceea ce confirmă intervenția tehnologică de natură termică prin sudură, însă la fila 64 a aceluiași supliment se arată că cele precizate în raportul inițial de expertiză referitor la tipul de rupere al fusului de osie sunt în continuare valabile și că ruperea fusului de osie este de tipul rupere la oboseală.

Cu privire la acest aspect, raportul de expertiză V.E. (fila 46 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) arată că acest tip de rupere cu o dezvoltare rapidă în timp, a fost favorizată de existența unor defecte interne și a structurii (implicit proprietăți fizico-mecanice) necorespunzătoare, pentru ca, în continuare, să se arate că defectul care a produs ruperea fusului de osie îl reprezintă discontinuitățile (fisuri, pori) superficiale, prezente pe zona influențată termic - cordon circular - puse în evidență la controlul cu lichide penetrante. Cu toate acestea, atunci când explică motivul pentru care defectul nu fost depistat expertul nu exclude posibilitatea ca acesta să fi fost generat în timpul exploatării și să fie urmat de ruperea fusului.

Așa fiind, câtă vreme din probele aflate la dosar nu rezultă fără dubiu că osia în speță s-a rupt datorită faptului că a fost încărcată cu sudură, în condițiile în care actele depuse de fabricantul SC S.M.R. SA Balș și depozițiile persoanelor audiate în cauză susțin faptul că asupra osiei nu s-a executat o astfel de operație, instanța de fond a constatat că în mod corect nu s-a angajat în cauză răspunderea penală a persoanelor cercetate, neexistând probe certe care să dovedească exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către acestea. În ceea ce privește faptul că angajații SC S.M.R. SA Balș ar fi efectuat necorespunzător sau nu au efectuat controlul ultrasonic și cel cu pulberi magnetice, ceea ce a permis ca defectele osiei să nu fie evidențiate, prima instanță a reținut că atât actele depuse la dosar de SC S.M.R.

SA Balș, cât și declarațiile persoanelor implicate, dar și raportul de expertiză V.E. (filele 18,19 vol. IV dosar nr. 27/P/2007) dovedesc faptul că în cauză au fost respectate dispozițiile privind controalele la care se supun osiile elaborate într-o șarjă. Astfel, din șarja 511970, la care osia în speță a avut nr. 11, a fost aleasă din lot pentru verificarea proprietăților mecanice și efectuarea analizelor metalografice osia cu nr. 52. Buletinul de încercări mecanice nr. 108 din 23 decembrie 2003 atestă faptul că această osie corespunde din punct de vedere al proprietăților mecanice și că examenul macroscopic, macrografic și cel microscopic nu au evidențiat defecte ale osiei.

Deosebit de aceste controale, osia nr. 11 a fost controlată și individual, cu pulberi magnetice și ultrasonic, rezultatele fiind corespunzătoare, astfel cum rezultă din buletinele și certificatele de calitate nr. 20 din 09 ianuarie 2004, 21 din 09 ianuarie 2004, 23 din 15 ianuarie 2004. În plus, așa cum s-a arătat mai sus, osia în cauză a fost verificată printr-un control ultrasonic la data de 06 august 2008, în timp ce se afla montată pe vagonul care a deraiat, de o comisie alcătuită atât din angajați ai SC S.M.R. SA Balș cât și din angajați ai petentelor S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București iar rezultatul verificării a fost FED (fără ecou defect).

Cele mai sus arătate dovedesc fără putință de tăgadă că au fost efectuate verificările și controalele prevăzute de normele tehnice pentru osii de tipul celei în cauză, unele dintre acestea chiar în prezența reprezentanților petentelor astfel că, ținând seama de faptul că discontinuitățile superficiale care au produs ruperea fusului de osie au fost puse în evidență doar ca urmare a controlului cu lichide penetrante efectuat în cursul expertizei, iar aceasta a indicat și alt motiv pentru care defectele osiei nu au putut fi depistate la timp, instanța a reținut că și susținerile petentelor cu privire la acest aspect sunt neîntemeiate. Cu privire la critica în sensul că în cauză ar exista probe din care rezultă vinovăția persoanelor cercetate, instanța de fond a reținut că au fost administrate mai multe probe dintre care unele, respectiv declarațiile persoanelor implicate în procesul de fabricare a osiei și actele depuse de SC S.M.R.

SA Balș, susțin în unanimitate faptul că osia nu provine dintr-una veche recondiționată, că este rezultată din șarja 511970 care a fost turnată la data de 01 noiembrie 2003, precum și faptul că această osie a fost supusă controalelor și testelor prevăzute de fișa tehnică. În ceea ce privește probele științifice administrate în cauză, prima instanță a reținut că a fost efectuată o singură expertiză tehnică judiciară realizată de prof. dr. ing. V.E. de la Catedra „Deformări Plastice și Tratamente Termice" a Facultății de Metalurgie și Știința Materialelor, Universitatea „Dunărea de Jos „ Galați, specialist de Înaltă calificare în domeniul Metalurgie, conform adresei nr. 490/1998 a Ministerului Justiției ( vol. IV dosar nr. 27/P/2007) și un supliment la această expertiză ( vol. IV dosar nr. 27/P/2007) realizat de același expert pentru a răspunde obiecțiunilor la raport formulate de SC S.M.R.

SA Balș și S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București. De precizat că la efectuarea suplimentului de expertiză au participat, în calitate de consilieri experți din partea S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin, conf. dr. ing. R.A., Șef catedră Știința Materialelor și Tratamente Termice a Facultății de Mecanică, Universitatea Politehnică Timișoara și ing. S.N., expert tehnic judiciar, specialitatea T.C.M., care au prezentat completări la suplimentul de expertiză( vol. VII dosar nr. 27/P/2007) dar și o expertiză extrajudiciară privind natura și cauzele ruperii unor osii de vagoane întocmită la solicitarea SC M. SA Drobeta-Turnu Severin ( filele 209 și urm. vol. IV dosar nr. 27/P/2007). Din examinarea acestor acte, prima instanță a reținut că raportul de expertiză V.E.

nu se pronunță cu certitudine asupra faptului că ruperea osiei s-a datorat încărcării cu sudură a osiei, arătând că există posibilitatea ca defectul ce a provocat ruperea să fi fost generat în timpul exploatării și să fie urmat de ruperea fusului, pe când rapoartele întocmite de consilierii desemnați de S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin (filele 72, 73, 255 vol. V II dosar nr. 27/P/2007) susțin că osia în cauză a fost obținută prin recondiționarea alteia vechi, de un alt tip, și că încărcarea acesteia cu sudură a favorizat scăderea rezistentei la oboseală a osiei.

Cum aceste din urmă concluzii nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, ce dovedesc că osia este nouă, a fost fabricată la data de 01 noiembrie 2003, nu a fost încărcată cu sudură și a fost supusă verificărilor prevăzute de fișa tehnologică, văzând și principiul „in dubio pro reo", prima instanță a apreciat că în cauză nu se poate angaja răspunderea penală a vreunei persoane în legătură cu ruperea osiei care a produs catastrofa de cale ferată de la Gugești din data de 15 august 2004, neexistând probe certe care să confirme că angajații SC S.M.R. SA Balș sau cei ai petentelor, care au fost cercetați în cauză, și-au încălcat cu știință atribuțiile de serviciu pe care le aveau în legătură cu procesul de fabricare și control al osiei în speță.

Cât privește răspunderea pentru pagubele produse în urma acestei catastrofe aceasta urmează a se stabili pe calea unei acțiuni civile, în cadrul căreia urmează a fi valorificate concluziile actelor efectuate de specialiști în prezenta cauză precum și faptul că osia în speță se afla în garanția oferită de producătorul SC S.M.R. SA Balș. II. Î mpotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs petentele S.C. M. SA Drobeta-Turnu Severin și S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele din plângerea inițială și arătând că instanța de fond a achiesat cu prea multă ușurință la aprecierile făcute de procuror, în lipsa unor probe științifice care fuseseră indicate a fi efectuate chiar de prima instanță de control judiciar.

Examinând recursurile declarate de petente sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate pentru motivele ce urmează a fi expuse: 1. Procurorul nu s-a conformat dispoziției instanței de control judiciar care, prin decizia penală nr. 599/R din 8 noiembrie 2006, a casat rezoluția inițială și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, indicând atât faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate cât și mijloacele de probă concludente în acest sens. Aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 273 alin. (1/1) teza a II a C. proc. pen. prevăd că „în cazul în care instanța de judecată, potrivit art. 278/1, a admis plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăririi penale în condițiile legii.

Dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate". Susținerea instanței de fond în sensul că procurorul, după primirea dosarului, a procedat legal atunci când nu a început urmărirea penală, întrucât a constatat existența unuia dintre cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen. - același ca cel menționat în rezoluția ce fusese desființată -, este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, se constatase de către instanță că nu suntem în prezența cazului fortuit, iar pe de altă parte, procurorul, fără a efectua vreo probă, nu avea cum să ajungă la o altă concluzie decât instanța de judecată.

Așadar, procurorul, primind dosarul în vederea începerii urmăririi penale, trebuia să înceapă urmărirea penală în cauză (dacă nu era deja începută), excepția constituind-o doar existența vreunuia dintre cazurile care lasă acțiunea penală fără obiect (de exemplu a intervenit amnistia sau prescripția răspunderii penale); totodată, procurorul era obligat să se conformeze indicațiilor instanței și să administreze probele dispuse de aceasta în vederea constatării faptelor și împrejurărilor arătate. în speță, procurorul nu numai că nu s-a conformat acestor dispoziții dar, prin ordonanța nr. 27/P/2007 din 4 mai 2007 a infirmat procesul verbal nr. 600/P/2004 prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea - competent la acea vreme -, începuse urmărirea penală in rem la data de 18 august 2004, dispunând apoi, la scurt timp, neînceperea urmăririi penale.

Nu în ultimul rând, se impune precizarea că, prin începerea urmăririi penale, se crea cadrul procesual necesar administrării în condiții de legalitate a probelor, cu participarea tuturor părților interesate, care să poată fi valorificate în cadrul unui eventual proces penal, pe când, în cauză, procurorul a ales să efectueze doar acte premergătoare începerii urmăririi penale, al căror regim probator este strict reglementat. 2. Fără a relua activitățile de urmărire ce trebuiau desfășurate de organul de urmărire penală în vederea constatării faptelor și împrejurărilor indicate de prima instanță de control judiciar, precum și probele necesare în acest scop, a căror pertinență și utilitate este indiscutabilă, vom examina sentința criticată doar prin prisma contradicțiilor vădite existente între considerente și actele premergătoare aflate la dosarul cauzei.

Astfel, în privința expertizării osiei pentru a