CASE OF CEMALETTIN CANLI v. TURKEY

Reclamantul s-a născut în 1969 și trăiește în Ankara. În 1990 a fost acuzat pentru aderarea sa la o organizație ilegală, adică Dev-Genç (“Tineretul revoluționar”), dar a fost achitat la 25 septembrie 1990. Un alt set de proceduri penale împotriva acestuia în temeiul articolului 141 din Codul Penal pentru aderarea la o altă organizație ilegală, adică Dev-Yol („Revoluționar Trail”), a fost întrerupt în 1990 după abrogarea acestei dispoziții. La 23 august 2003, reclamantul a fost pe drum spre o demonstrație la Ankara, organizată de Confederația Sindicatului Muncitorilor Publici. A fost arestat de poliție, care se presupune că l-a bătut, a fost dus la o secție de poliție. Un raport de poliție elaborat în aceeași zi a declarat că reclamantul a avut un dosar anterior pentru activitatea teroristă în 1990. La 24 august 2003, procurorul Ankara a depus o acuzație, acuzând reclamantul și alte 25 de persoane de a încălca legea de demonstrații și le-a acuzat de infracțiunile de a dăună proprietatea statului și de a rezista la arestarea prin utilizarea forței. În timp ce procedurile penale erau în așteptare în fața Tribunalului Penal Ankara (denumit în continuare „curtea Ankara”), un raport de poliție intitulat „formul de informare privind infracțiunile suplimentare” (Ek Suç Bildirme Formu) a fost prezentat Curtea Ankara. În raport, în titlul „Recorduri de vină” (Suçluluk Kayıtları), au fost două înregistrări referitoare la solicitant, care au citit după cum urmează: „1- Membru al Dev-Yol, 14/03/1990, Branch ofensive politice [de poliție], 3371; 2- Membru al Tineretului Revoluționar, 2/11/1990, Branch ofensive politice [de poliție], 14034”. 10. Raportul, care includea, de asemenea, amprentele, adresa și detaliile registrului nașterii reclamantului, a fost elaborat în conformitate cu art. 12 din Regulamentul de poliție privind amprentele digitale, care a împuternicit poliția să păstreze aceste detalii cu privire la persoanele acuzate sau condamnate pentru anumite infracțiuni. 11. La 27 ianuarie 2004, reclamantul a depus o plângere procurorului și a adus la atenția procurorului achitarea sa în 1990 a infracțiunii de aderare la organizația ilegală Dev-Genç, precum și întreruperea în 1990 a procedurii penale referitoare la presupusul său membru al Dev-Yol. Reclamantul a atras atenția asupra faptului că Regulamentul poliției privind amprentele digitale impune și poliției să includă în înregistrările lor orice achitare sau întrerupere a procedurilor penale. El a cerut procurorului să înjudece ofițerii de poliție care și-au neglijat atribuțiile prin nerespectarea Regulamentelor. 12. În plângerea sa, reclamantul a susținut în continuare că raportul de poliție pe măsură ce era încălcat dreptul său la presunția de nevinovăție protejat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. El a fost un sociolog și autorul unei numeroase publicații. El a atras atenția procurorului către presa națională care a raportat că „una dintre persoanele arestate [în demonstrație] a fost membru al Dev-Genç”. El a susținut că el este acum considerat membru al organizațiilor ilegale și a avut efecte negative asupra vieții sale profesionale și a prejudiciat integritatea sa psihologică. 13. La 11 februarie 2004, procurorul a respins cererea reclamantului ca ofițerii de poliție să fie urmăriți în judecată. Procurorul a considerat că ofițerii nu au încercat să înșele pe nimeni; tot ceea ce au făcut a fost de a transmite la o instanță penală dosarul oficial al incidentelor anterioare cu privire la solicitant. 14. Reclamantul a depus o obiecție împotriva deciziei procurorului și a susținut că procurorul nu a examinat sau nici măcar menționat în decizia sa, regulamentele în cauză înainte de a decide să nu condamne poliția ofițerilor. De asemenea, el se plângea că drepturile sale în temeiul Convenției Europene pentru Drepturile Omului, în special drepturile sale la un proces echitabil și la respectarea vieții sale private și de familie, au fost încălcate. 15. Obiecția reclamantului a fost respinsă de Curtea Sincan Assize la 17 martie 2004. La 8 decembrie 2005, reclamantul a fost achitat în cadrul procedurii penale care au fost introduse împotriva lui la 24 august 2003 (a se vedea punctul 8 de mai sus). 17. În conformitate cu art. 230 din Codul Penal în vigoare la momentul evenimentelor, a fost o infracțiune ca un funcționar public să întârzie în îndeplinirea sau să omită să își îndeplinească atribuțiile sale. În plus, în conformitate cu art. 26 din Regulamentele poliției privind amprentele digitale, toate deciziile referitoare la acuzațiile menționate în rapoartele de poliție – cum ar fi deciziile procurorilor de a nu procesa, deciziile judiciare privind achitarea și deciziile de a întrerupe procedura penală – ar trebui incluse și în rapoartele și ar trebui atașate unei copie certificată a acestor decizii. Autoritățile competente care necesită informații cu privire la persoana în cauză ar trebui furnizate rapoarte, precum și deciziile referitoare la acuzațiile menționate în acestea. Consiliul Europei a examinat chestiunile privind protecția datelor și a încheiat Convenția din 28 ianuarie 1981 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea automată a datelor cu caracter personal. Acesta a intrat în vigoare la 1 octombrie 1985 și scopul său este „de a asigura ... pentru fiecare persoană ... respectarea drepturilor și libertăților sale fundamentale, și în special dreptul său la intimitate în ceea ce privește prelucrarea automată a datelor cu caracter personal referitoare la el” (art. 1), astfel de date cu caracter personal fiind definite la art. 2 ca „orice informații referitoare la un individ identificat sau identificabil”.