ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2871/2018

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 4 ianuarie 2017 sub nr. x/2017 reclamanții A., B. au solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, modificarea Deciziei nr. 133 din 05.12.2016, în sensul stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent propuse de pârâtă pentru imobilul situat în București, conform cotei de participare deținută de C. în cadrul societății pe acțiuni D. și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, reclamanții au arătat că intimata a emis decizia contestată ca urmare a punerii în executare silită la data de 07.09.2015 a sentinței civile nr. 208 din 06.02.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1751 din 17.10.2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin sentința nr. 208 din 06.02.2012 a fost obligată intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului să emită dispoziție motivată privind măsurile reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, conform cotei de participare avută de C. în cadrul societății pe acțiuni D. Decizia Autorității pentru Administrarea Activelor Statului este una profund nelegală deoarece în mod nepermis este rezultatul unei noi judecăți a problematicii juridice tranșate irevocabil în procesul prin care s-a statuat asupra calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent în considerarea faptului că s-a dovedit că autorul lor a fost acționar la D. Decizia emisă în executarea sentinței civile irevocabile care propune măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 0 Iei golește de conținut ceea ce a intrat în puterea de lucru judecat și echivalează cu săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.

Prin sentința nr. 726 din 25 mai 2016 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținându-se, în esență, că prin sentința nr. 208/2012 nu a fost stabilit numărul acțiunilor deținute de autorul reclamanților și nici valoarea acestora, iar autorul reclamanților a deținut acțiuni doar la nivelul anilor 1936 - 1938, și nu ta momentul preluării abuzive. Prin Decizia nr. 490/A din 26 aprilie 2018 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților împotriva sentinței. Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

reclamanții A., B., arătând că decizia atacată este nelegală întrucât: s-a respins solicitarea apelanților de a se reveni cu adresă la Ministerul Finanțelor Publice pentru depunerea fișei CAFIN, deși Arhivele Naționale au indicat că fișa se afla la Ministerul Finanțelor Publice; s-a respins expertiza contabilă motivat de faptul că nu s-a putut indica numărul de acțiuni ce urmau sa fie avute în vedere de expert in condițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001. Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 29.06.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc.

civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau eh poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară". De asemenea, potrivit art. 12 din Legea nr. 202/2010 "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel." Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă. Cum Decizia nr. 490/A din 26.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel București este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate. Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamanți împotriva deciziei din apel. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 490/A din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat E., în București, împotriva Deciziei nr. 490/A din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în cu sediul în București. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.