ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4816/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 181 din 29 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. 4631/30/2007, Tribunalul Timiș a respins cererea reclamantului K.L. prin mandatar I.L., având ca obiect contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 – republicată, nu intră în sfera de aplicare a acestei legi terenurile situate în intravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim politic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 – republicată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 157 din 19 iunie 2008 a respins ca nefondat apelul. În considerentele deciziei s-a reținut că terenurile din extravilan cât și construcțiile aflate pe aceste terenuri sunt supuse dispozițiilor legilor fondului funciar. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În ședința publică din 5 februarie 2009, s-a dispus prin încheiere suspendarea judecării recursului întrucât la strigarea pricinii s-a constatat că niciuna din părți nu s-a înfățișat. La data de 29 iulie 2010 din oficiu s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, pentru a se pune în discuție perimarea cererii de recurs având în vedere că a trecut mai mult de un an de la data suspendării.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele: Potrivit art. 248 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea nu a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. În speță, recurentul K.L. nu a stăruit în soluționarea recursului aproape 1 an și jumătate de la suspendare. Întrucât în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 248 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat de reclamantul K.L. împotriva deciziei nr. 157 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul K.L. împotriva deciziei civile nr. 157 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.