ÎCCJ, Decizia nr. 204/2017

Decizia civilă nr. 204/2017

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 197 din ședința completului de filtru de la 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 436 din 14 martie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017.

Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât hotărârea ce formează obiectul recursului este o hotărâre definitivă, care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competența completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casația și Justiție, potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004, ori altor dispoziții legale.

Împotriva deciziei menționate, a formulat cerere de „revizuire revendicare și reformare” recurentul A., invocând, în drept, dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și pe cele ale art. 253 și ale art. 563 alin. (1) C. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Analizând cererea de revizuire în condițiile art. 513 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Întrucât, în cauză, cererea de revizuire vizează o decizie prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, s-a pronunțat aspra unui recurs, în procedura de filtru și, având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea astfel pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac, aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Se constată, așadar, că cererea formulată nu este admisibilă, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 509 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 197 din ședința completului de filtru de la 26 iunie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2017.