ÎCCJ, Decizia nr. 224/2020

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 197 din 26 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A., cu motivarea că hotărârea ce a format obiectul contestației în anulare este o hotărâre care a fost pronunțată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nefiind supusă niciunei căi de atac.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea hotărârii atacate, învederând că modalitatea de soluționare a cauzei nu este conformă adevărului.

În raport cu dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția nulității cererii de revizuire, urmând a constata nulitatea acesteia, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauza de față, se constată că deși revizuentul a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de revizuire (dosar Înalta Curte) înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancțiunea nulității, partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță, prin notele scrise depuse la dosar la 21 septembrie 2020 revizuentul limitându-se la a arăta că citația nu este conformă cerințelor art. 6 și 13 din C.E.D.O.

Este de menționat că, în situația în care o parte înțelege să transmită instanței cereri în format electronic, existența semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă, având în vedere dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri, precum cel din speța dedusă judecății, în care cererile sunt adresate instanțelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Așadar, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, revizuentul avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, care să aibă atașat o semnătură electronică validă, în condițiile legii speciale anterior menționate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poștă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii părții, întrucât revizunetul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată de a semna cererea de revizuire, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (5) și art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea cererii de revizuire formulate de A. împotriva deciziei nr. 197 din 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de revizuire formulate de A. împotriva deciziei nr. 197 din 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 16 noiembrie 2020.