ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3620/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3620/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 13/D/P/2007 din 24 iunie 2008 al D.I.I.C.O.I. - Biroul Teritorial Brăila au fot trimiși în judecată inculpații C.T. și T.V.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.D., pentru complicitate la infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1672/113/2008. Prin încheierea din 5 decembrie 2008 Tribunalul Brăila, luând act de faptul că inculpata C.T. este arestată în Franța, în vederea extrădării, fără a se cunoaște când va fi finalizată această procedură a dispus, în temeiul art. 303 alin. (1) și (3) C. proc. pen. disjungerea cauzei și suspendarea judecății. Cu privire la această inculpată cauza disjunsă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 3152/113/2008. Prin sentința penală nr. 23 din 22 ianuarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1672/113/2008, Tribunalul Brăila, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul T.V.R.
din infracțiunile concurente de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în complicitate la comiterea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în această încadrare juridică l-a condamnat pe inculpatul T.V.R. la 3 ani închisoare. În baza art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. în referire la art. 65 C. pen. și art. 66 C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i-a aplicat inculpatului, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86 2 C. pen., respectiv: 3 ani plus 2 ani, în total 5 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 5 ani. În baza art. 86 3 C. pen. a obligat condamnatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de acest text de lege. În baza art. 350 alin. (1) și (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen.
alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv cuprins între 7 mai 2008 - 22 ianuarie 2009. În baza art. 329 alin. (4) C. pen. și art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 400 euro și obligarea acestuia la plata către stat a sumei echivalente în lei, la cursul din 22 ianuarie 2009 a 400 euro. Prin aceeași sentință, tribunalul, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 - 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D. la 4 luni închisoare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de proxenetism. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv 2 ani și 4 luni. În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.V.R. la 1000 lei RON cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul M.D. la 500 lei RON cheltuieli judiciare statului. În cauza disjunsă, care formează obiectul Dosarului nr. 3152/113/2008 al Tribunalului Brăila, judecata a fost reluată la termenul din 30 ianuarie 2009, după extrădarea din Franța a inculpatului C.T., devenită după căsătorie F.T. Prin sentința penală nr. 49 din 11 martie 2009 Tribunalul Brăila a dispus, în temeiul art. 334 C. proc.
pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpata F.T. (fostă C.T.) din infracțiunile concurente de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) într-o singură infracțiune de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în această încadrare juridică a condamnat pe inculpată la 4 ani închisoare. În baza art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. în referire la art. 65 C. pen. și art. 66 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a dispus menținerea stării de arest și potrivit art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv cuprins între 29 august - 12 septembrie 2008 și 23 ianuarie -11 martie 2009. În baza art. 329 alin. (4) C. pen. și art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 47.450 euro și a obligat-o la plata acestei sume către stat. În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpată la 3000 lei RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat următoarele: Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.
s-au reținut următoarele aspecte și următoarele interpretări care au fost avute în vedere la trimiterea în judecată a inculpaților: Inculpații C.T. și T.R.V. au conviețuit împreună în perioada anilor 2003 - 2005. Începând cu luna martie 2003 cei doi inculpați: C.T. zisă D. și T.R.V. au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale comune pentru racolarea, cazarea, transportul, atât pe teritoriul României, cât și spre Spania și exploatarea sexuală, prin obligarea la practicarea prostituției în unele cazuri, a unui număr de 8 tinere, obținând importante sume de bani. Inculpata C.T. se ocupa în special de racolarea prin inducere în eroare în unele cazuri și cazarea temporară în România a tinerelor pe care apoi le plasa la cluburi în Spania, le supraveghea folosind violența și își însușea sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către aceste tinere.
Inculpatul T.V.R. se ocupa cu cazarea temporară la domiciliul său și transportarea tinerelor din Brăila la București, de unde acestea se îmbarcau în autocare cu destinația Spania. Inculpatul a asistat în unele cazuri la împărțirea banilor, amenințându-le uneori pe aceste tinere, pentru a le determina să nu-i denunțe pe cei doi inculpați organelor de poliție. Două din acțiunile de racolare (respectiv ale martorelor D.R. și M.M.) s-au desfășurat și cu complicitatea inculpatului M.D. Victimele infracțiunii de trafic de persoane sunt: Z.M.G., P.P., N.F. și S.A. Tinerele racolate în mod expres pentru practicarea prostituției sunt: D.R., M.M., H.L. și P.D.
În luna martie 2003, martora D.R., zisă R. s-a hotărât să plece în Spania pentru a-și găsi un loc de muncă. Intenția sa a ajuns la cunoștința inculpatului M.D. (persoană pe care o cunoștea de mai mult timp) care s-a oferit să o pună pe martoră în legătură cu inculpații C.T. și R.V.R., persoane cunoscute ca având preocupări în plasarea fetelor în străinătate și exploatarea lor sexuală. Inculpatul M.D. i-a adus pe ceilalți doi inculpați la domiciliul martorei situat în comuna Ș., județul B. și cu toții au discutat circumstanțele plecării martorei în Spania în incinta unui bar din localitatea Ianca. Astfel, inculpata C.T. s-a oferit să o înscrie pe martoră la un club din Spania unde să practice prostituția și să-i achite martorei taxele necesare eliberării pașaportului și contravaloare biletului de călătorie până în Spania. Ajutorul acordat nu a fost cu titlu gratuit, inculpata pretinzând martorei să îi restituie toți banii cheltuiți și să împartă cu ea în cote egale banii obținuți prin practicare prostituției. Martora a acceptat condițiile impuse datorită faptului că avea o situația materială grea (având două minore pe care le îngrijea și întreținea singură) și datorită insistențelor inculpatei. Martora a fost transportată de către inculpatul T.V.R. în municipiul Brăila pentru ridicarea pașaportului, acesta participând la discuțiile purtate de martoră cu inculpata C.T. referitoare la plasarea în clubul din Spania și modul de împărțire a banilor. Începând din a două decadă a lunii martie 2003, inculpata a cazat-o pe martoră la locuința sa din comuna Smârdan, județul Tulcea, reținându-i pașaportul pentru a fi sigură că martora nu se va răzgândi. În aceiași perioadă au mai fost cazate în locuința inculpatei C.T., martorele M.M. (racolată în condiții similare de către inculpatul M.D. și ceilalți doi inculpați) și Z.M.G. (victimă racolată prin inducere în eroare de inculpații C.T. și T.V.R.). La data de 17 aprilie 2003, martorele D.R., M.M., Z.M.G. și inculpata C.T. au iești din România prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, călătorind până în Spania cu un autocar. Inculpata C.T. a achitat toate cheltuielile ocazionate de călătoria celor trei martore în Spania. În prima săptămână după sosirea în Spania, martorele D.R., M.M. și Z.M.G. au fost plasate de inculpată în clubul N. și au practicat împreună cu inculpata prostituția. Ulterior, martorele au fost transferate de către inculpată în clubul D., unde toate patru au continuat să practice prostituția. Inculpata i-a solicitat martorei D.R. restituirea sumei de 600 euro reprezentând cheltuielile ocazionate de călătoria martorei în Spania, sumă pe care martora a plătit-o, neavând altă alternativă. În fiecare noapte, martora câștiga aproximativ 300 euro, din care plătea suma de 70 euro reprezentând taxa de club, iar restul banilor îi preda în totalitate inculpatei care ținea evidența lor într-un caiet. În permanență martora era supravegheată de inculpata C.T. care urmărea îndeaproape activitatea martorei și dorea să se asigure că toți banii câștigați de martoră îi vor fi remiși. La data de 15 iulie 2003, martorele D.R., M.M., Z.M.G. și inculpata C.T. au revenit în țară, iar inculpata i-a dat martorei D.R. echivalentul în euro al sumei de 70 milioane lei, reprezentând cota parte a martorei, după scădere datoriilor. Cu sprijinul inculpatei și în absolut aceleași condiții, martora a plecat din nou în Spania la data de 28 august 2003 (fiind însoțită tot de cumnate sa dar și de alte tinere) și a practicat prostituția în condiții similare cu cele din prima perioadă de viză, revenind în țară la data de 25 noiembrie 2003. Începând din data de 15 iulie 2003 inculpata și-a schimbat modul de operare, în sensul că a evitat să mai călătorească în aceleași mijloace de transport cu victimele, determinând-o în schimb pe martora D.R. să călătorească cu victimele în Spania. Procedând în acest mod inculpata nu mai figura pe listele persoanelor din mijlocul de transport, iar legătura sa cu victimele era mai greu de dovedit. De altfel, inculpata i-a și precizat martorei că dacă va fi cercetată de poliție va ieși „basma curată”. Mai mult, inculpata a amenințat-o pe martoră că dacă o va denunța la poliție, martora va fi arestată, deoarece a transportat și alte fete din România în Spania și le-a condus la club. Pe data de 19 februarie 2004, martora D.R. a plecat în Spania și a practicat din nou prostituția în favoarea inculpatei. Martora a fost transportată de inculpatul T.V.R. la București, de unde aceasta a plecat în Spania, iar la revenirea în țară, la data de 18 mai 2004 același inculpat a transportat-o pe martoră de la București la Brăila. Pe perioada acestei șederi în Spania, martora a practicat prostituția în condițiile anterior descrise, dar aceasta a fost ultima perioadă în care a „lucrat” pentru inculpată. La sfârșitul fiecărei perioade de ședere în Spania (care nu putea depăși perioada de 3 luni), martora primea de la inculpată sume cuprinse între 2.500 - 3.000 euro. În acest mod, în perioada 17 aprilie 2003 - 18 mai 2004, inculpata și-a însușit în mod direct de la martora D.R. suma totală de aproximativ 7.500 euro pe care inculpata C.T. a cheltuit-o împreună cu inculpatul T.V.R. În declarația sa, martora D.R. a indicat numele celorlalte fete care au fost racolate de inculpați și exploatate sexual în Spania, respectiv: M.M., N.F., H.L. (fostă N.), P.D. (fostă P.) zisă C., P.P., Z.M.G. (persoane care au fost audiate în cauză), precum și pe P.L., D.A. (persoane a căror audiere nu a fost posibilă deoarece sunt plecate din țară, aspect care rezultă din procesele-verbale de căutare din vol. I, filele 354 și 365).
Tot în luna martie 2003 martora M.M. a aflat de hotărârea cumnatei sale, D.R., de a pleca în Spania în vederea practicării prostituției și a luat decizia să procedeze în același mod. Și de această dată, inculpatul M.D. i-a facilitat martorei M.M. întâlnirea și cunoașterea celor doi inculpați. Cei trei inculpați și martorele D.R. și M.M. s-au întâlnit într-un bar din orașul Ianca, județul Brăila și au stabilit condițiile plecării în Spania a celor două martore. Martora M.M. a fost nevoită să accepte condițiile impuse de inculpata C.T. deoarece situația sa materială era dificilă (având în întreținere o fetiță în vârstă de 8 ani iar singura sursă de venit fiind alocația minorei). Martorele M.M. și D.R. au fost cazate timp de o lună la locuința inculpatei C.T., după care au plecat în Spania împreună cu inculpata la data de 17 aprilie 2003. Inculpata a înscris-o și pe această a doua martoră tot la clubul D., iar aceasta a practicat prostituția în condițiile descrise la pct. 1. Martora a fost transportată și condusă de inculpatul T.V.R. la Biroul Pașapoarte pentru ridicarea pașaportului, acesta participând la discuțiile purtate de martoră cu inculpata C.T. referitoare la modul de practicare a prostituției și împărțirea banilor. Apoi inculpatul a transportat-o pe martoră la București cu un microbuz, aceasta continuându-și drumul spre Spania. La data de 15 iulie 2003, martora M.M. a revenit în țară (împreună cu D.R. și Z.M.G.) și a primit de la inculpată suma de 5.000 euro reprezentând cota sa de 50% din banii câștigați din practicarea prostituției. Astfel, cei doi inculpați au tras foloase de pe urma practicării prostituției de martora M.M., însușindu-și suma de 5.000 euro. La sfârșitul lunii august 2003, martorele M.M. și D.R. au plecat din nou în Spania, costul biletelor fiind achitat de către inculpată. Odată ajunsă în Spania, martora M.M. a părăsit clubul D. și implicit a rupt legăturile cu inculpata.
În luna aprilie 2003, victima Z.M.G. – care participă în procesul penal în calitate de martor – l-a întâlnit în orașul Făurei, județul Brăila pe M.N.S., persoană pe care o cunoștea de mai mult timp. Luând cunoștință de faptul că victima terminase cursurile de asistent social dar nu își găsise loc de muncă, M.N.S. i-a propus acesteia să îi facă cunoștință cu o persoană din Brăila care o putea ajuta pe victimă să lucreze într-un restaurant la spălatul vaselor. Victima a acceptat propunerea după ce, în prealabil, i-a cerut asigurări lui M.N.S. că nu va fi obligată să practice prostituția. M.N.S. i-a făcut victimei cunoștință cu inculpatul T.V.R., prezentându-l ca fiind prietenul său. Cu aceiași ocazie, victima a cunoscut-o și pe inculpata C.T. Cei doi inculpați au asigurat-o pe martoră că în Spania va munci în restaurantul deținut de sora inculpatei, numita C.E., zisă L. și s-au oferit să-i achite cheltuielile pentru eliberarea pașaportului și achiziționarea biletelor de călătorie. Pentru a o convinge, inculpații i-au precizat victimei că salariul pe care urma să-l câștige în Spania va fi de 1.200 euro lunar. Singura condiție impusă de inculpați a fost ca victima să le restituie banii cheltuiți pentru călătoria ei în Spania și să împartă câștigul lunar în cote egale. Promisiunile inculpaților nu i-au trezit suspiciuni martorei, astfel că aceasta a acceptat să plece în Spania. Discuțiile referitoare la plecare victimei în Spania au avut loc în apartamentul inculpatului situat în municipiul Brăila, Șoseaua Buzăului, iar ulterior victima a fost transportată de inculpatul T.V.R. în localitatea Smârdan la locuința inculpatei unde a locuit o săptămână de zile, timp în care victimei i-a fost eliberat pașaportul. Imediat inculpatul T.V.R. i-a luat victimei pașaportul pentru a se asigura că aceasta nu se va răzgândi asupra deciziei ei de a pleca în Spania. În perioada în care a fost cazată în comuna Smârdan, victima Z.M.G. le-a cunoscut pe martorele D.R. și M.M., iar la data de 17 aprilie 2003 victima a părăsit România cu destinația Spania, călătorind cu un autocar împreună cu martorele D.R., M.M. și cu inculpata C.T. După ce a ajuns la destinație, inculpata i-a comunicat martorei că tot ce i s-a promis în legătură cu locul de muncă la restaurant a fost o minciună și că va trebui să practice prostituția în club. Inculpatul a înscris-o pe victimă inițial în clubul N. iar după o săptămână le-a mutat atât pe victimă cât și pe martorele D.R. și M.M. la clubul D. Timp de o lună de zile, victima a refuzat să practice prostituția, motiv pentru care inculpata a amenințat-o în mod repetat că va divulga familiei că se prostituează. Întrucât se afla într-o țară străină, pașaportul îi fusese luat de inculpată, fiind dependentă financiar de aceasta, victima a fost nevoită să accepte să practice prostituția. Astfel, inculpata a reușit să creeze acea stare de dependență totală a victimei față de ea, de vulnerabilitate socială și economică (pe care victima a fost obligată să o conștientizeze) care constituie elementele cheie în exploatarea victimei. Victima a fost supravegheată de inculpată timp de 6 săptămâni și constrânsă de aceasta să se prostitueze. Mijloacele de constrângere folosite au fost amenințările permanente și agresiunile verbale. În fiecare dimineață inculpata îi lua toți banii câștigați din practicarea prostituției. La sfârșitul perioade de 3 luni a vizei de ședere în Spania, respectiv la data de 15 iulie 2003, victima a revenit în țară împreună cu martorele D.R. și M.M. și a primit de la inculpată suma de 300 euro reprezentând cota parte ce-i revenea din banii câștigați. Martora nu a putut preciza câți bani și-au însușit inculpații C.T. și T.V.R. deoarece nu a ținut o evidență a lor. Din momentul revenirii în țară, victima nu a mai fost contactată de către inculpați.
În vara anului 2003, folosind aceiași tehnică de recrutare constând în amăgirea totală a victimei cu privire la natura muncii pe care o va presta, inculpata C.T. a racolat-o pe victima P.P. care participă în procesul penal în calitate de martor. Astfel, victima P.P., prin intermediul mătușii sale, martora P.V., a cunoscut-o pe inculpata C.T., care i-a promis că o va ajuta să se angajeze la un restaurant în Spania la spălatul vaselor și s-a oferit să-i acorde și suport financiar pentru plecarea în Spania. Condiția impusă de inculpată a fost de restituire a tuturor cheltuielilor ocazionate de plecarea victimei în Spania și de împărțire a banilor în cote egale. Promisiunile inculpatei nu i-au trezit suspiciuni victimei, iar discuțiile referitoare la plecarea în Spania au avut loc în apartamentul mamei inculpatului T.V.R., acolo unde în acea perioadă acest inculpat locuia împreună cu concubina sa, inculpata C.T. Victima a acceptat fără rezerve să plece în Spania, astfel că, la data de 28 august 2003 victima a ieșit din țară cu martorele D.R., M.M., H.L. (fost N.) și R.N. (ultima persoană nefiind audiată în cauză deoarece până în prezent nu au mai revenit la domiciliu, așa cum rezultă din procesul-verbal de căutare din vol. I filele 358-361). Transportul victimei și a celorlalte 4 persoane de sex femeiesc care o însoțeau, de la Brăila până la București, s-a făcut de către inculpatul T.V.R. cu un microbuz după ce, în prealabil, inculpata C.T. a achitat taxa pentru eliberarea pașaportului și a achiziționat biletul de călătorie în Spania. Inculpata C.T. a efectuat deplasarea în Spania cu avionul, le-a așteptat pe fete în localitatea Jonqueras și le-a condus la clubul D. Inculpata C.T. i-a luat victimei P.P. pașaportul și i-a adus la cunoștință că va practica prostituția pentru a-și achita datoria față de inculpată. Refuzul victimei de a practica prostituția a fost urmat de o serie de amenințări adresate de inculpată. În lipsa pașaportului și a oricăror resurse materiale care să-i asigure subzistența, victima a fost nevoită să înceapă să practice prostituția în clubul D., întreținând raporturi sexuale cu circa 3-5 clienți pe noapte. Toți banii câștigați de la clienți (respectiv 300-400 euro pe noapte) erau luați de către inculpata C.T. care se ocupa, de asemenea, de supravegherea victimei și a celorlalte 4 fete împreună cu care victima a venit în Spania, care practicau prostituția în favoarea inculpatei C.T. Astfel, victima a practicat prostituția în modalitatea anterior descrisă, în perioada septembrie-noiembrie 2003 (cu o întrerupere de trei săptămâni, timp în care victima a fost bolnavă), iar suma de bani însușită de inculpată de la victimă a fost de 20.000 euro. La data de 25 noiembrie 2008 victima a revenit în țară cu autocarul, împreună cu D.R. și N.L. În municipiul Brăila, victima s-a deplasat la domiciliul inculpatului T.V.R. și găsind-o pe inculpată, i-a solicitat să-i restituie suma de bani încasată pe nedrept de inculpată. Până la urmă inculpata i-a dat martorei suma de 450 euro și a atenționat-o să nu o denunțe organelor judiciare.
În vara anului 2003, martora H.L. (fostă N.) s-a hotărât să plece în Spania pentru a-și găsi un loc de muncă. Hotărârea sa a fost determinată de condițiile de trai deosebit de grele ale martorei care avea un minor căruia îi asigura singură creșterea și întreținerea. Știind că o consăteană de-a sa, pe nume D.R., fusese plecată în Spania și câștigase bani, H.L. a abordat-o pe aceasta și și-a exprimat dorința de a lucra în Spania. Martora D.R. i-a comunicat că în Spania a practicat prostituția și că a fost sprijinită financiar de către inculpata C.T. să ajungă în Spania și să se înscrie la club. Martora H.L. a fost de acord să plece în aceste condiții în Spania și în intervalul de timp imediat următor i-a cunoscut pe cei doi inculpați. Cei doi inculpați s-au oferit să-i achite martorei cheltuielile pentru eliberarea pașaportului și achiziționarea biletului de călătorie în Spania cu condiția să împartă cu ei, în cote egale, banii obținuți din practicarea prostituției. Inculpații au însoțit-o pe martora la Biroul Pașapoarte din orașul Ianca, județul Brăila. Cu o zi înaintea plecării în Spania, martora a fost cazată la locuința inculpatului T.V.R., loc în care aceasta le-a cunoscut pe celelalte fete cu care urma să plece în Spania în vederea practicării prostituției, respectiv P.P., M.M. și R.N. Aici se afla și martora D.R. În mod similar, inculpata C.T. a efectuat călătoria în Spania cu avionul, în timp ce fetele au fost transportate de către inculpatul T.V.R. de la Brăila la București cu un microbuz, iar din București au luat o cursă către Spania, ieșind din țară la data de 28 august 2003. În localitatea Jonqueras au fost așteptate de către inculpată care a înscris-o pe martora H.L. și pe celelalte fete la clubul D. Martora a practicat prostituția în clubul D. sub supravegherea inculpatei în perioada 29 august - sfârșitul lunii noiembrie 2003 (aproximativ 3 luni de zile), iar la revenirea în țară, la data de 25 noiembrie 2003, a primit de la inculpată suma de 2.400 euro, reprezentând cota sa. Martora a luat hotărârea să plece din nou în Spania, iar la data de 27 februarie 2004 a ieșit din nou din țară cu destinația Spania, împreună cu N.F. Martora a revenit la clubul D. unde a practicat din nou prostituția pentru o perioadă de alte trei luni de zile, dându-i toți banii câștigați, inculpatei C.T. La data de 18 mai 2004, martora a revenit în țară și a primit de la inculpată suma de 2.000 euro reprezentând cota sa de câștig. Martora nu a putut preciza sumele totale de bani pe care le-a câștigat în Spania, dar a afirmat că sumele primite de la inculpată, totalizând suma de 4.500 euro, au fost corect calculate, astfel că, s-a putut constata că inculpata și-a însușit suma de 4.500 euro.
În cursul anului 2004, victima N.F. – care participă în procesul penal în calitate de martor, s-a hotărât să plece în Spania pentru a-și găsi un loc de muncă. Și în acest caz, hotărârea sa a fost determinată de condițiile de trai grele, martora având în îngrijirea sa minorul rezultat dintr-o relație de concubinaj, dar și pe mama sa bolnavă. Singura sursă de venit a martorei era alocația minorului. Știind că o consăteană de-a sa, pe care o cunoștea de mult timp, respectiv martora D.R., fusese de mai multe ori plecată în Spania și câștigase bani, victima i-a adus la cunoștință martorei hotărârea sa de a lucra în Spania. Martora D.R. i-a comunicat victimei că în Spania a practicat prostituția într-un club de noapte și c a fost sprijinită financiar de către inculpata C.T. să ajungă în Spania și să se înscrie la club. Victima N.F. a fost de acord să plece în aceste condiții și în intervalul de timp imediat următor i-a cunoscut, pe rând, pe cei doi inculpați. Astfel, victima a cunoscut-o inițial pe inculpata C.T. Aceasta s-a oferit să achite cheltuielile pentru eliberarea pașaportului și achiziționarea biletului de călătorie în Spania și să o înscrie la un club din Spania cu condiția să împartă în cote egale banii proveniți din practicarea prostituției. Victima a acceptat condițiile impuse. S-a apreciat că și în acest caz, recrutarea victimei de către inculpata C.T. s-a realizat cu multă ușurință datorită stadiului de degradare socială și economică a victimei. După obținerea pașaportului, victima a venit în Brăila la locuința inculpatului T.V.R., cunoscându-l, atât pe acesta, cât și pe celelalte fete cu care urmau să plece în Spania, respectiv H.L. (fostă N.), și D.A.I. (care nu a putut fi audiată, deoarece s-a stabilit în Franța, așa cum rezultă din procesul-verbal de căutare aflat la fila 285). Inculpatul T.V.R. le-a condus pe N.F., H.L. și D.A.I. la autocarul cu care urma să plece în Spania și le-a înmânat biletele pe care le achiziționase anterior. La data de 27 februarie 2004, cele trei persoane au ieșit din țară și au ajuns la Madrid, fiind înscrise de către inculpată la clubul D. și încercând să practice prostituția. În acest club, victima a reîntâlnit-o pe martora D.R. și le-a cunoscut și pe P.D. – zisă C. (fostă P.), P.L. și D.A., persoane care practicau prostituția, iar banii le erau luați de inculpata C.T. Ultimele două persoane nu au putut fi audiate deoarece din momentul declanșării cercetărilor și până în prezent nu au mai revenit la domiciliu. Victima a practicat prostituția la club timp de trei luni de zile, câștigând în medie circa 300 - 400 euro/noapte. Zilnic, inculpata C.T. lua din casieria clubului banii câștigați de victime și pentru a se asigura că acestea nu vor fugi de la club, le-a reținut acestora pașapoartele, păstrându-le într-un seif la care doar inculpate avea acces. În permanență, inculpata C.T. supraveghea victimele, le urmărea să vadă dacă acostau clienți și le trimitea forțat la aceștia. În cazul în care victima obținea sume mai mici de 400 euro/noapte, inculpata C.T. îi adresa jigniri și injurii, îndemnând-o să racoleze cât mai mulți clienți și cultivând „un spirit de competiție” între fete prin care urmărea obținerea unor sume cât mai mari de bani. Inculpata C.T. nu și-a respectat promisiunea, în sensul de a împărți cu victima banii obținuți din practicare prostituției în cote părți egale, singura sumă de bani care i-a profitat victimei fiind suma de 200 euro expediată de inculpată mamei victimei. Suma medie totală însușită de inculpată de la victima N.F., în intervalul de trei luni, a fost de 27.000 euro. În plus, inculpata și-a însușit de la victimă și toate bijuteriile și cadourile primite de la clienți. La data de 18 mai 2004, victima a revenit în țară. Deși inculpata C.T. i-a propus victimei să plece în Spania aceleași condiții, victima a refuzat propunerea, întrucât s-a considerat indusă în eroare de inculpata C.T. care nu și-a respectat promisiunile.
La începutul anului 2004, martora P.D. (fostă P.) – zisă și C., s-a hotărât să plece în străinătate pentru a-și găsi un loc de muncă deoarece veniturile obținute ca muncitor ziler în satul său natal erau extrem de mici. Știind că mătușa sa, martora D.R., fusese de mai multe ori plecată în Spania unde câștigase bani, martora a contactat-o și i-a cerut mai multe amănunte referitoare la locul de muncă din Spania. Astfel, D.R. i-a comunicat martorei că a practicat prostituția în Spania, la un club de noapte unde a fost ajutată să ajungă și să se înscrie de către inculpata C.T. Martora D.R. i-a mai precizat nepoatei sale că a împărțit banii obținuți din practicarea prostituției cu inculpata C.T. Întrucât avea un minor în vârstă de 4 ani în întreținere căruia nu îi putea asigura mijloacele minime de subzistență, martora P.D. și-a manifestat imediat disponibilitate de a pleca în Spania pentru a practica prostituția. Prin intermediul mătușii sale, martora P.D. a cunoscut-o pe inculpata C.T. Inculpata s-a oferit să achite contravaloarea biletului de călătorie în Spania și să o introducă pe martoră la club, solicitând în schimb să primească „o parte” din banii obținuți de martoră din prostituție, fără a precizat o cotă parte anume. Condițiile impuse au fost acceptate de martoră. Întrucât aceasta obținuse anterior pașaportul cu sprijinul părinților săi, inculpata C.T. i-a cumpărat doar biletul de plecare în Spania. La data de 18 februarie 2004 martora a fost cazată în apartamentul inculpatului T.V.R. unde le-a cunoscut pe P.L. și D.A., precum și pe victima S.A. Toate aceste persoane au fost transportate de inculpatul T.V.R. la București cu un microbuz, iar din București acestea s-au îmbarcat la data de 19 februarie 2004 într-un autocar având ca destinație localitatea Jonqueras. Martora P.D. a fost introdusă la club de către inculpata C.T., care ajunsese cu câteva zile înaintea sa în Spania călătorind singură cu avionul. Imediat martora a început să practice prostituția, toți banii fiindu-i luați de către inculpată. Câștigurile medii/noapte ale martorei erau din cele mai mari, adică între 500-700 euro. Inculpata i-a reținut pașaportul și le-a supravegheat, atât pe martoră, cât și pe celelalte fete în permanență, devenind agresivă când era nemulțumită de cuantumul banilor câștigați. La același club au venit ulterior și au practicat prostituția sub supravegherea și în beneficiul inculpatei și N.F., H.L. și D.A.I. La un moment dat, P.L. a fugit de la club, iar S.A. a fost trimisă în țară de către inculpată întrucât nu a reușit să practice prostituția. Martora P.D. a practicat prostituția în modul anterior descris, timp de trei luni, iar la data de 18 mai 2004 aceasta a revenit în țară împreună cu mătușa sa, D.R., fiind transportate de la București la Brăila de către inculpatul T.V.R. În apartamentul acestui inculpat și în prezența acestuia, martora a primit suma de 4.200 euro de la inculpata C.T., reprezentând cota sa parte. Din acel moment, martora nu a mai fost contactată de cei doi inculpați. S-a apreciat că în perioada de trei luni de zile cât martora a practicat prostituția în Spania, i-a remis inculpatei suma totală de 45.000 euro, din care s-a scăzut suma de 4.200 euro, rămânând în total sume de 40.800 euro. Din luna mai 2004 martora nu a mai fost contactată de niciunul dintre inculpați. În prezent martora s-a stabilit în Franța.
Victima S.A., care participă în procesul penal în calitate de martor, este tot din comuna Șuțești, județul Brăila și o cunoștea de mai mult timp pe martora D.R. În luna februarie 2004 victima i-a comunicat martorei D.R. că dorește să plece în străinătate pentru a găsi un loc de muncă. Martora D.R. i-a relatat victimei că în Spania practică prostituția și i-a pus în vedere acesteia că, dacă dorește, poate să racoleze clienți ca să întrețină raporturi sexuale contra unor sume de bani, dar victima a dorit să meargă în Spania pentru a găsi un loc de muncă cinstit. Hotărârea victimei de a pleca în Spania a fost determinată de faptul că acea doi copii în întreținere, iar veniturile sale erau insuficiente. Martora D.R. i-a prezentat-o victimei pe inculpata C.T., iar aceasta din urmă i-a făcut aceleași propuneri impunând condiții similare celor prezentate la punctele anterioare. În a doua decadă a lunii februarie 2004, victima l-a cunoscut și pe inculpatul T.V.R., precum și pe celelalte fete cu care a plecat în Spania, respectiv: P.D., P.L. și D.A. Victima a fost cazată timp de o zi la locuința inculpatului T.V.R. și apoi a fost transportată alături de celelalte fete de către inculpat de la Brăila la București cu un microbuz. La data de 19 februarie 2004, victima a ieșit din țară cu un autocar prin Punctul de Trecere a Frontierei Turnu, ajungând în localitatea Jonqueras. Victima și celelalte persoane care o însoțeau (printre care se afla și martora D.D.) au fost conduse de către inculpata C.T. la clubul D. Victima a realizat într-un târziu că în acel club se practica prostituția, dar a sperat până în ultimul moment că nimeni nu va putea să o oblige să facă acest lucru. În momentul în care inculpata i-a spus că va trebui să se prostitueze, victima a ripostat verbal, spunându-i inculpatei că dacă „o află” soțul său, o omoară. Având în vedere că pașaportul său se afla la inculpată, închis în seif, nu avea banii necesari întoarcerii în România și nici nu cunoștea limba spaniolă, victima a fost constrânsă să racoleze 2-3 clienți, câștigând în total suma de 300-400 euro, care a fost însușită de inculpată. Ulterior, victima a refuzat să se mai prostitueze plângând în permanență și rugând-o pe inculpata C.T. să-i dea voie să plece de la club. Până la urmă, victima a amenințat-o pe inculpată că o va denunța organelor de poliție. Deoarece victima nu îi aducea niciun venit, inculpata C.T. i-a dat acesteia suma de 25 euro, o pungă de cafea și două portocale și a trimis-o în țară. Pentru a-și achiziționa biletul de călătorie, victima a fost nevoită să călătorească pe datorie, lăsând drept garanței șoferului autocarului, pașaportul său. La data de 9 martie 2004 victima a intrat în țară prin Punctul de Trecere a Frontierei Borș și de atunci nu a mai fost contactată de niciunul dintre inculpați. Audiați fiind în faza de urmărire penală inculpații T.V.R. și M.D. au negat comiterea faptelor reținut în sarcina loc, arătând că nu au părăsit țara și că nu știau ce făcea inculpata în Spania. Analizând probele administrate în cauză și în special declarațiile celor opt martore care au practicat prostituția în Spania, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: 1. Martora M.M. a relatat că în anul 2003 avea o situație materială foarte grea și un copil dintr-o altă relație. A discutat cu D.R. ca să meargă împreună în Spania și practice prostituția. D.R. prin intermediul lui M.D. a cunoscut-o pe M.D., care le-a propus ca să meargă cu ea în Spania și să împartă cu ea câștigul realizat, pe jumătate. Deoarece nu aveau niciun ban, aceasta le-a plătit c/val. transportului și pașaportului, le-a ținut la locuința ei din Smârdan pentru „a se mai aranja”, deoarece proveneau din mediul rural. Conform calculelor estimative, a câștigat la prima deplasare cca. 10.000 euro, după scăderea taxei zilnice de 70 euro pe care o plătea la hotelul D. și care însemna cazare și două mese. Conform înțelegerii cu inculpata C.D., la plecare, i-a dat jumătate din suma efectiv câștigată, respectiv 5.200 euro. Cu această sumă, martora și-a cumpărat o casă în com. Șuțu, a plătit c/val. transportului la domiciliu. De menționat este faptul că martora a mai achitat către inculpată, datoria inițială de 600 euro (c/val. pașaport, deplasare, suma de 5000 lei pe care i-a lăsat-o familiei la plecare, 100 euro trimiși în țară familiei din Spania, cât și cheltuielile ocazionate cu întreținerea sa). Deoarece nu mai avea bani, a mers împreună cu D.R. la inculpată și a rugat-o ca să le împrumute cu bani. Aceasta le-a dat cca. 50 euro la fiecare, și au plecat în Spania împreună pentru a practica prostituția. Martora a stat în Spania cca. 3 săptămâni, a cunoscut un francez și a plecat cu acesta. A obținut cca. 3000 euro, iar inculpata i-a dat la plecare 1.500 euro. Pe parcurs și-a plătit și datoria de 200 euro pe care a avut-o către inculpată odată cu plecarea sa din țară. Martora a mai precizat că banii câștigați erau strânși de către inculpată, deoarece în hotel se fura. Deci, conform declarației martorei, prima instanță a reținut că inculpata F.D. (fostă C.) a câștigat de pe urma practicării prostituției de către martora D. (fostă M.) M. 6.500 euro. 2. Martora P.P. a mers în Spania crezând inițial că va lucra la spălat vase sau ca menajeră. A practicat însă prostituția cca. două luni și a primit de la inculpată 650 euro. La plecare, c/val. transportului și pașaportului i-au fost plătite de către alte persoane (crede că de T.V.). A mai precizat că a practicat prostituția de bună voie, că două săptămâni a muncit ca menajeră la sora inculpatei și că de la început, când a luat legătura cu inculpata, F.D., prin intermediul mătușii sale, P.V., i s-a spus că trebuie să împartă câștigul realizat jumătate cu aceasta. În total, din declarația dată a rezultat că a câștigat efectiv, după plata zilnică la hotel a taxei de cazare și masă, suma de 1300 euro (650 euro x 2). Declarația acestei martore s-a coroborat și cu declarația martorei P.V., mătușa sa. 3. Martora N.F. avea o situație materială grea, iar prin com. Șuțești se auzise faptul că D.R. practica prostituția în Spania. A luat legătura cu aceasta, i-a spus că dorește ca să meargă în Spania și a fost de acord apoi cu condițiile impuse de către inculpata F. (C.) T. în sensul de a împărți câștigul realizat de aceasta pe jumătate cu ea. Inculpata a suportat contravaloarea transportului, a pașaportului și a lăsat familie sale cca. 10-11 milioane lei ROL spunându-i că îi datorează 20 milioane lei ROL. În Spania a stat cca. 2 luni și 3 săptămâni, câștigul zilnic era de 200-300 euro, uneori nu câștiga nimic, iar 4 zile lunar nu se prostitua. Taxa zilnică la hotel era de 80 euro. În medie a câștigat efectiv după scăderea tuturor datoriilor din Spania cca. 5000 euro, pe care i-a împărțit jumătate cu inculpata, revenindu-i 2500 euro. Inculpata i-a dat în țară 2000 euro deoarece i-a reținut datoria inițială, inculpata câștigat 2500 euro de pe urma martorei N.F., din practicarea prostituției. 4. Și martora S.A. o cunoștea pe D.R. fiind consătene și știa cu ce se ocupa aceasta în Spania. A dorit ca să meargă și ea în Spania deoarece avea o situație materială precară, era măritată și avea copii. Atât fizicul său cât și vârsta și neștiința nu au ajutat-o ca să practice prostituția, așa că a stat în Spania circa 3 săptămâni câștigând în total 200-300 euro, situație în care nu putea să-și achite nici taxa zilnică de circa 70-80 euro. În consecință a fost trimisă în țară și nici până în prezent nu și-a plătit contravaloarea transportului, șoferul de pe autocar reținându-i pașaportul. Martora a mai precizat că pe inculpată nu a văzut-o decât o singură dată acasă la martora D. și nu a discutat nimic cu aceasta. Deci nu a rezultat că inculpata F.D. a câștigat vreo sumă de bani din practicarea prostituției de către martora S.A. 5. Martora H.L. locuiește în aceeași comună cu D.R. și tot datorită condițiilor grele de trai a luat hotărârea cu aceasta, știind cu ce se ocupă și prin intermediul ei a cunoscut-o pe inculpată. I-a dat inițial, la cererea ei, cca. 150-200 euro pentru a-și putea trimite copilul la școală i-a mai plătit c/valoarea pașaportului și a deplasării, în total având o datorie de cca. 500-600 euro către inculpată. De la martora D. a aflat că trebuie să împartă cu inculpata câștigul realizat în jumătate și să-i restituie și datoria. La clubul D. plătea zilnic 80 euro, i-a achitat în primele zile și datoriile inculpatei. A apreciat martora că a câștigat în perioada în care a practicat prostituția, suma de cca. 3500 euro din care a apreciat că i-a plătit contravaloarea cazării la hotel. A primit de la inculpată, 1600 euro efectiv, după scăderea tuturor datoriilor și a dobânzilor. A doua oară, în aceleași condiții a primit de la inculpată 2400 euro. Cum înțelegerea dintre cele două a fost ca martora să primească ½ din câștigul realizat efectiv, a rezultat că inculpata a încasat efectiv 400 euro (1600 euro + 2400 euro ). 6. Martora D.R. locuiește în comuna Șuțești și avea o situația materială deosebit d grea, deoarece suma trebuia să îi asigure întreținerea mamei și fiicei sale. Pentru că îl cunoștea pe inculpatul M.D. care avea și rude în comună, a luat legătura cu acesta și i-a spus că vrea să meargă în străinătate să câștige bani. Aceasta i-a făcut cunoștință cu inculpata care i-a explicat faptul că și ea merge în Spania unde se prostituează ca să câștige bani și că locuiește la un club. Martora a discutat cu cumnata sa, actuala D.M. (fostă Macarie) și împreună au hotărât ca să meargă în Spania sub protecția inculpatei. Prima dată a stat în Spania cca. 2 luni și trei săptămâni și a primit de la inculpată 2500 euro în condițiile în care s-au înțeles ca să împartă câștigul realizat de către martoră în jumătate. De precizat este faptul că inculpata i-a achitat contravaloarea pașaportului și la plecare a lăsat familiei cca. 3000-4000 lei RON și i-a mai trimis acasă cca. 300-400 euro. A doua și a treia oară tot în aceleași condiții, a practicat prostituția și inculpata i-a dat 2500-3000 euro. A patra oară nu a mi vrut să împartă câștigul cu aceasta, i-a dat 100 euro și a plecat cu un francez. Deci, în total, inculpata i-a reținut cca. 7.600 euro, luând în calcul 2.500 euro pentru fiecare perioadă de câte 3 luni plus 100 euro în ultima perioadă scurtă de timp. 7. Martora Z.M.G. a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unui prieten, căruia i s-a confesat de faptul că nu are un loc de muncă. A mers în Spania cu inculpata și acolo a aflat că urmează să practice prostituția. Pentru a strânge bani de drum martora a fost nevoită ca să se prostitueze o perioadă scurtă de timp. Din banii câștigați și-a cumpărat o haină de piele în valoare de 300 euro, pe care o poartă și în prezent, acasă i s-a trimis 300 euro, iar la plecare i s-a dat 1200 euro și-a plătit datoria pe care o avea către inculpată de cca. 300 euro, a făcut unele cumpărături și a rămas cu 4.200 euro, pe care i-a împărțit jumătate cu un alt proxenet T.I., care conviețuia cu sora inculpatei. Tribunalul a apreciat însă că și inculpata a beneficiat de pe urma martorei, în sensul că atunci când i-a dat 1200 euro, această sumă a reprezentat jumătate din câștigul realizat, respectiv tot de 1200 euro. 8. Martora P. (fostă P.) D. avea o situație materială grea și este rudă cu martora D.R. A auzit că D. plecase de două ori în Spania și atunci a luat legătura cu aceasta și prin intermediul ei a cunoscut-o pe inculpată. Aceasta a fost de acord să o ducă în Spania pentru a practica prostituția, urmând ca banii câștigați să fie împărțiți pe jumătate. Așa cum a rezultat din declarația acesteia, au socotit împreună câștigul realizat, care era în jur de 30.000 euro. Din această sumă inculpata a trimis în țară pentru familia martorei, cca. 250 euro, iar la plecare a lăsat cca. 200-300 euro. I-a mai plătit contravaloare transportului dus-întors, contravaloare pașaportului și i-a procurat toate cele necesare întreținerii sale (șampon, săpun, îmbrăcăminte etc.) însă la un preț exagerat, ceea ce o nemulțumea pe martoră. Tribunalul a apreciat că toate cheltuielile făcute de inculpată valorează cca. 100 euro, respectiv 250 euro lăsați la plecare, 250 euro trimiși prin poștă, 100 euro contravaloarea transportului dus-întors, 100 euro contravaloare pașaport, deplasare la București și 300 euro contravaloare produse necesare pentru întreținere. Prima instanță a concluzionat că inculpata a câștigat de pe urma practicării prostituției de către martora P.D. suma de 25.000 euro. A rezultat deci că în total inculpata a încasat necuvenit de pe urma practicării prostituției de la cele 7 martore (M.: 6500 euro, P.: 650 euro, N.F.: 2500 euro, H.: 400 euro, D.R.: 7600 euro, Z.M.: 1200 euro, P.(P.) D.: 25.000) în total 47.450 euro. Tribunalul a mai reținut că potrivit declarațiilor martorelor, datorită mediului din care proveneau, gradului de cultură avut, nu s-ar fi putut descurca singure în Spania și nici nu aveau vreun ban ca să-și achite contravaloarea pașaportului și a drumului. De asemenea au mai declarat că faptele s-au petrecut în perioada anilor 2003-2004 și că, așa cum este și firesc, nu-și mai amintesc cu precizie sumele încasate, având în vedere că au fost chemate la parchet pentru a da declarații începând cu anul 2007. Cert este că nici una din ele nu a depus vreo plângere împotriva inculpatei, că au fost în mare parte mulțumite cu sumele primite de la aceasta, și-au cumpărat case, bunuri, lucruri și au început un altfel de trai; mai curajoasă, martora H.L. a declarat în instanță (fila 207) că la urmărirea penală au fost jignite, insultate de către lucrătorii de poliție, aducându-li-se aminte de cele făcute în Spania, într-un limbaj vulgar, martorele au mai relatat că, de regulă, pentru că se făceau razii de către poliție, țineau asupra lor pașapoartele. Nici una dintre martore nu a discutat cu inculpatul T.R., fostul concubin al inculpatei sau cu inculpatul M.D. referitor la condițiile în care trebuiau să plece în Spania. Inculpata le păzea pe martore care nu părăseau hotelul, le strângea banii și le procura ea cele necesare la prețuri exagerate. Prima instanță a concluzionat că inculpata C.D., le-a recrutat pe cele 8 martore și le-a înlesnit personal practicarea prostituției, obținând foloase de pe urma practicării prostituției de către aceste persoane. Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că termenul care i se poate atribui inculpatei este cel de proxenetă, dat fiind că toate femeile care au mers în Spania și au stat la Hotelul D. au cunoscut de la început că vor întreține relații cu mai mulți bărbați, că vor obține bani pentru aceste servicii, că îi vor împărți pe jumătate cu inculpata, care, de asemenea, era și prostituată și că vor venii în țară cu o parte din sume pentru a-și cumpăra cele necesare pentru un trai decent în mediul rural. Situația de fapt reținută de către instanță a fost dovedită cu: declarațiile celor opt martore prostituate, care nu au vrut să figureze în proces ca „victime” sau „părți civile”, procesele-verbale de verificare în baza de date intrări-ieșiri din țară pentru inculpată, procesele-verbale de recunoaștere din grup a fotografiilor efectuate cu cele opt martore, declarațiile martorilor P.V. și M.D., procesele-verbale de efectuarea perchezițiilor domiciliare și planșele foto, precum și interogatoriul inculpatei. În drept, prima instanță a reținut că faptele inculpatei F.(fostă C.) T. de a racola, recruta, în perioada anilor 2003-2004, prin asigurarea contravalorii pașapoartelor și transporturilor, pe martorele: D.R., M.M., H.L., P.D., Z.M.G., în vederea practicării prostituției în Spania, înlesnindu-le și trăgând foloase materiale de pe urma acestora, întrunește elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În legătură cu comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tribunalul a reținut că fapta nu subzistă, deoarece așa cum a rezultat din declarațiile martorelor date în instanță, la sesizare organelor de urmărire penală după cca. 4 ani, acestea nu pot fi considerate „victime”, deoarece nu au depus personal plângeri, au știut că merg în Spania pentru a se prostitua. În consecință, în temeiul art. 334 C. proc. pen., prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata F.(C.) T. din cele două infracțiuni concurente de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. într-o singură infracțiune de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei au fost avute în vedere conform principiilor înscrise în art. 72 C. pen., dispoziții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în parte specială în codul penal, respectiv 3-10 ani și interzicerea unor drepturi, gradul de pericol social al faptei, izvorând din modalitatea în care a fost comisă, precum și persoana inculpatei. Privitor la inculpatul T.V.R., prima instanță a reținut în expozitivul Deciziei penale nr. 23 din 22 ianuarie 2009, că din nici o probă nu a rezultat faptul că ar fi existat vreo înțelegere între acesta și inculpata F.(C.) T. privitoare la împărțire banilor obținuți de către martore, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre martore nu a confirmat faptul că inculpatul a discutat personal sau și-a spus părerea în
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.