ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2087/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 251/2007 a Tribunalului Brăila s-a dispus în baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata A.M. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Prin aceeași sentință, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2991 a fost condamnat inculpatul C.V., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane.

S-au interzis inculpaților A.M. și C.V. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen. și anume: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; d) drepturile părintești; e) dreptul de a fi tutore sau curator. Tot, prin aceeași sentință, în baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74-76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata C.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 839 din 5 octombrie 2001 a Judecătoriei Tecuci, urmând ca inculpata C.N. să execute 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au interzis inculpatei C.N. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., și anume: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; e) dreptul de a fi tutore sau curator. În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74-76 lit. b) C. pen.

a fost condamnată inculpata A.M. la o pedeapsă de 1 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei A.M. pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani. S-au interzis inculpatei A.M. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. În baza art. 118 lit. e) raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială de la inculpata A.M. a sumei de 30000 euro și a obligat-o a plăti această sumă statului la cursul de schimb valutar de la data executării efective.

În baza art. 189-191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Inculpații A.M. și C.V. sunt concubini. Inculpata A.M. este fiica inculpatei A.M., iar inculpatul C.V. este fiul inculpatei C.N. S-a reținut că în lunile septembrie și octombrie 2003, inculpata A.M. le-a cunoscut pe numitele A.C. și M.I., cărora le-a spus că lucrează în Spania și că are posibilitatea să le ajute a-și găsi un loc de muncă, ca femei de serviciu într-un restaurant. Datorită stării materiale precare pe care o aveau, cele două au acceptat să plece în Spania, mai ales că inculpata A.M. le-a promis că va suporta toate cheltuielile legate de eliberarea pașaportului și de transportul până în Spania, urmând a primi contravaloarea acestor cheltuieli din sumele câștigate de A.C.

și M.I. Pe data de 3 decembrie 2003, după îndeplinirea formalităților, inculpata A.M. împreună cu A.C. și M.I. s-au deplasat cu un autoturism până la Târgoviște, de unde, pe 5 decembrie 2003, au iești din țară prin punctul de trecere a frontierei Cenad cu un autocar, ajungând în localitatea Girona din Spania. După ce au fost cazate într-un apartament cu mai multe persoane, cele două părți vătămate au fost anunțate că aducerea lor în Spania s-a făcut în scopul de a se prostitua și restitui suma de 50.000.000 lei, sumă pretinsă de inculpată ca fiind cheltuită pentru aducerea lor în Spania. Deoarece au refuzat a se prostitua, cele două părți vătămate au fost încuiate în casă, bătute în mod repetat, înfometate și amenințate că vor fi vândute în vederea prostituării, unei alte persoane.

În vara anului 2004, numita R.I. a primit din partea inculpatei A.M. propunerea de a pleca în Spania, la fiica sa, inculpata A.M. unde ar fi urmat să lucreze la un cămin de copii. Inculpata A.M., ca urmare a acceptului dat de R.I., a achitat toate cheltuielile legate de eliberarea pașaportului acesteia și a transportului până în Spania. Pe data de 15 septembrie 2004, numita R.I. însoțită de inculpata C.N., a ieșit din țară prin punctul de trecere a frontierei Borș, cu un autocar, la destinație fiind așteptată de inculpații A.M. și C.V. În Spania, numita R.I. a locuit într-un apartament în orașul Palma de Mallorca, unde a și fost anunțată că urmează să practice prostituția în favoarea inculpaților A.M.

și C.V. Deoarece inițial partea vătămată a refuzat, cei doi inculpați au amenințat-o că va avea de suferit familia sa rămasă în România, respectiv un copil minor. În aceste condiții, partea vătămată a acceptat, a fost dusă într-un club de noapte, unde i s-a spus ce tarife trebuie să practice. În acest club și într-o casă particulară, R.I. a practicat prostituția două luni de zile, câștigând circa 500 euro pe zi, bani însușiți în totalitate de inculpata A.M. Pe data de 23 octombrie 2004 inculpații A.M. și C.V. au plecat în România, iar numita R.I. a rămas în Spania împreună cu inculpata C.N., care a ținut-o închisă în locuință. La data de 6 noiembrie 2004, numita R.I. și inculpata C.N. au revenit în România, fiind așteptate la aeroport de inculpații A.M.

și C.V., iar de la aeroport s-au deplasat în comuna Tălpici, județul Galați, unde părții vătămate i s-a spus că va rămâne în grija inculpatei C.N. până la o nouă plecare în Spania. Până la urmă, la insistențele părții vătămate, inculpata A.M. i-a permis acesteia să meargă la domiciliul său din comuna Dudești, județul Brăila, dar i-a reținut buletinul de identitate, certificatul de naștere, în scopul de a o obliga să se întoarcă în Spania. Inculpata A.M. nu a recunoscut faptele pentru care a fost învinuită, arătând că, de fapt, doar le-a ajutat pe cele trei părți vătămate să se deplaseze în Spania și nu a exercitat violențe asupra lor pentru a le obliga să se prostitueze. S-a reținut că aceeași poziție procesuală a adoptat-o și inculpata A.M., care a declarat că partea vătămată R.I.

a plecat în Spania ca urmare a voinței sale, că doar a ajutat-o pe aceasta, la insistențele ei. Inculpații C.N. și C.V. au arătat că nu au nici o legătură cu cele trei privind obligarea acestora de a se prostitua. În fața instanței de judecată, inculpații A.M., C.V. și C.N. nu s-au prezentat, cu toate că au fost legal citați. Inculpata A.M., audiată fiind, a arătat că a cunoscut-o întâmplător pe R.I., care, știind că are o fiică plecată în Spania, a rugat-o să o ajute să ia legătura cu ea. Inculpata a recunoscut că i-a înlesnit lui R.I. a lua legătura cu fiica sa, inculpata A.M., dându-i totodată suma de 3.000.000 lei din banii primiți de la fiica sa, urmând să-i fie restituiți după ce partea vătămată va obține venituri în Spania.

În cauză, părțile vătămate A.C., M.I. și R.I. nu s-au constituit părți civile și nici nu au dorit să participe în proces în calitate de părți vătămate, astfel că au fost audiate în conformitate cu art. 82 C. proc. pen., în calitate de martore. Susținerile inculpaților, atât în faza de cercetare penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, au fost contrazise de declarațiile martorilor A.C., M.I., R.I. și M.I. (mama lui A.C., căreia i s-a cerut de inculpata A.M. a o lăsa pe fiica sa să meargă în Spania); martorul N.F., cel care a transportat pe inculpata A.M. și pe părțile vătămate A.C. și M.I. de la Brăila până la Târgoviște; martora R.A.N., care știe de la sora ei I., că a fost obligată să se prostitueze.

Pe lângă declarațiile martorilor, ca mijloace de probă în cauză mai sunt copiile formularelor de tranzacții bancare prin care inculpații au trimis banii în țară; procesele-verbale de verificare în baza de date intrări-ieșiri a I.G.P.F. pentru victime și inculpați. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal inculpații C.N., C.V. și A.M.: Pe timpul judecării cauzei în apel, deoarece inculpata C.N. era arestată în Italia, în vederea extrădării în România, la termenul de judecată din data de 14 decembrie 2009 s-a dispus disjungerea cauzei față de această inculpată, formându-se un nou dosar. Prezentă în instanță, fiind arestată în altă cauză, inculpata C.N. a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele motive: Se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece hotărârea nu este motivată.

Se arată că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane reținută în sarcina sa. În subsidiar, solicită aplicarea dispozițiilor art. 18 1 C. pen. sau redozarea pedepsei aplicate; Apărătorul ales al inculpatei a precizat instanței că nu mai susține motivele de apel invocate în scris, urmând ca instanța să aibă în vedere motivele prezentate oral în cadrul ședinței de dezbateri, motive mai sus menționate. Prin decizia penală nr. 26/ A de la 19 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 616/113/2007 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.N. (deținută în Penitenciarul Galați, fostă S., fiica lui S.N. și S.M.) împotriva sentinței penale nr. 251 de la 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 616/113/2007.

S-a constatat că apelanta inculpată este arestată în altă cauză. A fost obligată apelanta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este motivată, rezultând din conținutul acesteia situația de fapt ce a fost stabilită de instanța de fond pe baza probelor ce s-au administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, situația în care a fost respins, ca nefondat acest motiv de apel invocat de inculpată. Pe fondul cauzei, curtea de apel a reținut că în mod judicios, prima instanță, pe baza analizei probelor administrate a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpată și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

În sarcina inculpatei C.N. s-a reținut faptul că pe data de 15 septembrie 2004, împreună cu numita R.I. pe care a însoțit-o au ieșit din țară prin punctul de trecere a frontierei Borș, cu un autocar, la destinație fiind așteptată de inculpații A.M. și C.V. În Spania, numita R.I. a locuit într-un apartament în orașul Palma de Mallorca, unde a și fost anunțată că urmează să practice prostituția în favoarea inculpaților A.M. și C.V. Deoarece inițial partea vătămată a refuzat, cei doi inculpați au amenințat-o că va avea de suferit familia sa, rămasă în România, respectiv un copil minor, condiții în care partea vătămată a acceptat, a fost dusă într-un club de noapte, unde i s-a spus că tarife trebuie să practice.

În acest club și într-o casă particulară, R.I. a practicat prostituția două luni de zile, câștigând circa 500 euro pe zi, bani însușiți în totalitate de inculpata A.M. Pe data de 23 octombrie 2004 inculpații A.M. și C.V. au plecat în România, iar numita R.I. a rămas în Spania împreună cu inculpata C.N., care a ținut-o închisă în locuință. La data de 6 noiembrie 2004, numita R.I. și inculpata C.N. au revenit în România, fiind așteptate la aeroport de inculpații A.M. și C.V., iar de la aeroport s-au deplasat în comuna Tălpici, județul Galați, unde părții vătămate i s-a spus că va rămâne în grija inculpatei C.N. până la o nouă plecare în Spania. Până la urmă, la insistențele părții vătămate, inculpata A.M.

i-a permis acesteia să meargă la domiciliul său din comuna Dudești, județul Brăila, dar i-a reținut buletinul de identitate, certificatul de naștere, în scopul de a o obliga să se întoarcă în Spania. S-a constatat că din această situație de fapt a rezultat cu certitudine că fapta inculpatei C.N. de a o însoți pe numita R.I. în Spania, unde prin amenințări împreună cu ceilalți inculpați, au obligat-o a se prostitua în beneficiul lor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. De asemenea, s-a reținut că această situație de fapt a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile numitei R.I.

(fila 31-36 dosar urmărire penală) din care a rezultat că inculpata C.N. a transportat-o pe aceasta în Spania și a ajuns acolo, a predat-o inculpaților A.M. și C.V. care au dus martora într-o locuință, luându-i actele de identitate și prin amenințări și loviri a obligat-o să se prostitueze. Tot din această declarație a rezultat că dup ce inculpații A.M. și C.V. au revenit în România, martora R.I. a rămas în grija inculpatei C.N. care a ținut-o închisă în casă, iar pe data de 6 noiembrie 2003 martora a revenit în țară cu avionul, fiind însoțită de C.N. și C.V. și împreună s-au deplasat la domiciliul lui C.N., unde A.M. a oprit pașaportul martorei pentru a se asigura că aceasta va reveni din nou în Spania.

S-a apreciat că această declarația se coroborează cu declarația inculpatei A.M. (fila 40-42 dosar urmărire penală) și cu declarațiile martorilor D.V. (fila 62 d.u.p.), L.A. (fila 74 d.u.p.), Ș.I. (fila 76 d.u.p.), R.A.N. (fila 99 d.u.p.). Față de aceste probe, administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, atât în fond, cât și în apel, instanța a apreciat că vinovăția inculpatei C.N. a fost pe deplin dovedită și că încadrarea juridică a faptei este corectă în raport cu gradul de pericol social al faptei reținută în sarcina inculpatei, respectiv infracțiunea de trafic de persoane, coroborată și cu persoana inculpatei care nu este la primul impact cu legea penală, aceasta persistând în activitatea infracțională, nu se poate reține în favoarea acesteia faptul că în concret, infracțiunea săvârșită de inculpată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

De asemenea, în raport cu motivele mai sus menționate, referitoare la gradul de pericol social al faptei comise de inculpată, precum și persoana acesteia, curtea de apel a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei aplicate, pedeapsă care a fost corect individualizată de instanța de fond, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. În consecință, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.N. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpata C.N., criticând-o, arătând în scris aspecte privind pe A.M., despre starea sănătății fiului său.

La termenul de judecată de la 15 aprilie 2010, în recurs, Înalta Curte pentru lipsa Dosarului nr. 616/113/2007 al Tribunalului Brăila a amânat cauza la 27 mai 2010, dispunând atașarea Dosarului nr. 616/113/2007 al Tribunalului Brăila, aflat la dosarul cu același număr al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu menținerea delegația apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul menționat, aflată la fila 10 dosarul Înaltei Curți. La termenul de astăzi, magistratul asistent a învederat Înaltei Curți faptul că a fost atașat Dosarul nr. 616/113/2007 al Tribunalului Brăila. Recurenta inculpată C.N. personal a declarat că își retrage recursul. Concluziile apărătorului desemnat din oficiu și ale reprezentantului M.P.

față de poziția recurentei inculpate menționată oral, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Înalta Curte, în raport cu declarația recurentei inculpate C.N., în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, în baza art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată C.N. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Se va constata că recurenta inculpată este arestată în altă cauză. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de recurenta inculpată C.N. împotriva Deciziei penale nr. 26/ A din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Constată că recurenta inculpată este arestată în altă cauză. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2010.