ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2861/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI a civilă, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 563, art. 566 alin. (1) C. civ. și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, înscris în Cartea Funciară nr. x; cota indiviză în suprafață de 31,07 mp din părțile și dependințele comune; cota indiviză de teren aferentă imobilului înscrisa în cartea funciară sub nr. x, imobilul - garaj nr. x situat în București; cota indiviză în suprafață de 6,57 mp din părțile și dependințele comune; cota indiviză de teren aferentă imobilului înscrisă în cartea funciară sub nr. x; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 473 din 13 februarie 2017 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1707/A din 18 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VI-a civila, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. reclamanții A. și B., formulând următoarele critici;

În mod greșit instanța de apel a reținut că dreptul de proprietate nu s-a transmis în baza art. 27 din contractul de construire. întrucât între părți s-a încheiat un veritabil contract de vânzare-cumpărare în cadrul căruia S.C. D. S.R.L. urma să transmită, imediat după achitarea integrală a prețului, proprietatea asupra unei cote părți din terenul aferent apartamentului contractat și în același timp proprietatea asupra celor două imobile - bunuri viitoare, da certe sub aspectul individualizării, a prețului și a momentului de transfer al dreptului de proprietate.

Instanța de apel nu a luat act de hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2012, în care s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de S.C. C. S.R.L. având ca obiect constatarea imposibilității de realizare a condiției suspensive din contractul de construire nr. x din 25.05.2005 și radierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra apartamentului nr. x situat în București.

Referitor la chestiunea înscrierii provizorie a dreptului de proprietate în cartea funciară și a valorii pe care o are această înscriere în cadrul prezentei acțiuni, recurenții-reclamanți arată că atare înscriere s-a realizat de către notarul public care s-a ocupat de actele pârâtei, iar încheierea de carte funciară respectivă nu a fost contestata de aceasta.

Referitor la achitarea impozitelor aferente, recurenții-reclamanți arată că este de notorietate în jurisprudența că o parte ce se pretinde a fi proprietar se comportă în consecință, prin achitarea impozitelor, criteriu ce este luat în considerare în cadrul acțiunii în revendicare.

Prin încheierea de ședință din 02.05.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care a fost conexat dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menționate, stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Cauza a fost repusa pe rol din oficiu, fiind acordat termen de judecată cu citarea părților la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori Judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", despre care s-a reținut că "legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de valoarea pretenției dedusă judecății, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, tară a avea o justificare obiectivă și rezonabilă".

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "...de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

Prin decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarele conexate nr. x/2018 și nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosar nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curții de Apel București este pronunțată într-un litigiu anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se va stabili potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 21.04,2016 reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, înscris în Cartea Funciară nr. x; cota indiviză în suprafață de 31,07 mp din părțile și dependințele comune; cota indiviză de teren aferentă imobilului înscrisă în cartea funciară sub nr. x, imobilul - garaj nr. x situat în București; cota indiviză în suprafața de 6,57 mp din părțile și dependințele comune; cota indiviză de teren aferentă imobilului înscrisă în cartea funciară sub nr. x; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cuantumul acestor pretenții astfel cum a fost indicat prin cererea de chemare In judecată (395.605,98 RON - valoarea impozabilă a imobilului revendicat și 22.300 RON valoare garaj) se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație fața de care decizia nr. 1707/A/18.10.2017 a Curții de Apel București nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamanților A., B. împotriva deciziei nr. 1707/A din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. cu domiciliul în București, B. cu domiciliul în București, ambii cu domiciliul procesual ales la E., cu sediul în București, împotriva deciziei nr. 1707/A din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., cu sediul în București și cu sediul procesual ales la F., cu sediul în București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.