Decizia nr. 24/2019 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 40/1/2019 — chestiunea de drept: următoarei probleme de drept: „aplicabilitatea dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, teza referitoare la…

Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 11 decembrie 2018, în Dosarul nr. 10.382/63/2017, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept amintite.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 ianuarie 2019, cu nr. 40/1/2019. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare Art. 107. – „(…) (3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia.”

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare Art. 82. – „(1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (2) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat- asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător la Curtea Constituţională, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul de la Curtea Constituţională, judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult. (…)”

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 Art. 23. – „Recalcularea pensiilor de serviciu în condiţiile art. 95 şi 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se face la cererea persoanei îndreptăţite.”

Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare Art. 95. – „(1) Beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita recalcularea pensiei după realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minimum 12 luni. (declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 264 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007) (2) Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. (3) Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.” Art. 169. – „(1) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia. (1 1 ) Recalcularea, la cerere, prin adăugarea stagiului de cotizare asimilat prevăzut la art. 38 alin. (1) lit. b) se face şi în cazul pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001. (2) Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea şi contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. (3) Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.” III. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Dolj cu nr. xxxxx din 11 aprilie 2017, contestatoarea X a solicitat recalcularea pensiei de serviciu stabilite prin Decizia nr. xxxxxx din 19 octombrie 2009 şi recalculate prin Decizia nr. xxxxx din 21 iulie 2010, anexând în acest sens adeverinţa emisă de Curtea de Apel Craiova în care se precizau vechimea în magistratură la data de 1 aprilie 2017 şi venitul brut.

Prin Decizia nr. xxxxx din 25 mai 2017, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj, au fost recalculate drepturile de pensie de serviciu ale reclamantei, dar numai prin adăugarea vechimii în magistratură ce rezulta din adeverinţa anexată cererii de recalculare, nu şi având în vedere venitul brut menţionat.

La 8 august 2017, contestatoarea X a chemat în judecată pe intimatele Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi Casa Naţională de Pensii – Comisia de soluţionare a contestaţiilor, solicitând instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. xxxxxx din 25 mai 2017, emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj, şi stabilirea pensiei cuvenite în mod legal, conform dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 303/2004). Contestatoarea a susţinut că, prin decizia contestată, intimata i-a calculat pensia de serviciu prin luarea în considerare a venitului salarial realizat în luna iunie 2010, avut în vedere la emiterea primei decizii de pensie, modificându-se doar procentul cuvenit în raport cu vechimea în magistratură la zi. Conform susţinerilor contestatoarei, care are funcţia de judecător la Curtea de Apel Craiova, la stabilirea pensiei de serviciu trebuia avut în vedere art. 82 din Legea nr. 303/2004, care prevede că baza de calcul al pensiei de serviciu pentru magistraţi este reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile obţinute în ultima lună înainte de data pensionării. Contestatoarea a mai susţinut că decizia de pensionare emisă în anul 2010 nu a fost pusă niciodată în plată. Prin urmare, în mod nelegal intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj a avut în vedere veniturile din luna iunie 2010.

La 23 ianuarie 2018 s-a depus la dosar Hotărârea nr. xxxxx din 15 ianuarie 2018, emisă de Casa Naţională de Pensii – Comisia de soluţionare a contestaţiilor.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.997 din 6 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis contestaţia formulată, a fost anulată Decizia de pensie nr. xxxxx din 25 mai 2017, emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj, şi Hotărârea nr. xxxxx din 15 ianuarie 2018, emisă de intimata Casa Naţională de Pensii – Comisia de soluţionare a contestaţiilor, fiind obligată intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj să emită o decizie de pensie cu aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că, în speţă, contestatoarea a îndeplinit funcţia de magistrat la Curtea de Apel Craiova, că prin Decizia de pensie nr. xxxxxx din 21 mai 2010, în baza Legii nr. 303/2004, acesteia i-a fost stabilită o pensie de serviciu, însă decizia de pensie nu a fost pusă în plată, contestatoarea continuând să îşi desfăşoare activitatea de magistrat. În lipsa decretului de eliberare din funcţia de magistrat, decizia de pensie nu a produs efecte juridice.

Prin urmare, în mod nelegal intimatele au aplicat şi interpretat prevederile art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 (denumite în continuare Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004), text de lege din care rezultă că recalcularea vizează pensiile de serviciu, însă dobândirea acestei categorii de pensie intervine doar în momentul eliberării din funcţie. Doar în ipoteza magistraţilor efectiv pensionaţi, care ulterior pensionării revin în activitate, sunt aplicabile prevederile referitoare la recalcularea pensiilor. Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 263/2010), dispoziţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 19/2000), au fost abrogate, astfel că prevederile acestei legi nu mai pot fi invocate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intimatele, care au susţinut că, în condiţiile în care contestatoarea avea calitatea de pensionar, existând o decizie de admitere a cererii de pensionare, nu putea fi primită argumentaţia instanţei de fond potrivit căreia pensia de serviciu se calculează în raport cu veniturile din ultima lună în care magistratul a fost efectiv în activitate, şi nu în raport cu veniturile obţinute în luna precedentă primei cereri de pensionare. Stabilirea pensiei de serviciu se face în condiţiile Legii nr. 303/2004, reglementările acestui act normativ cu caracter special primând faţă de cele ale legii-cadru, respectiv Legea nr. 263/2010, sau, după caz, completându-se cu acestea.

Apelantele-intimate au mai arătat că, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, legiuitorul a avut în vedere menţinerea unui raport de echivalenţă dintre pensia de serviciu a unui magistrat pensionar şi indemnizaţia unui magistrat în activitate, astfel că actualizarea pensiei de serviciu nu poate viza doar o parte dintre beneficiari, după cum acestora, individual, li s-a modificat nivelul indemnizaţiei încasate ca judecător în activitate.

În consecinţă, în situaţia în care unul sau mai multe dintre elementele bazei de calcul al pensiei de serviciu (sporuri, în general), utilizate la stabilirea iniţială a drepturilor de pensie, se modifică, nu există bază legală în vederea efectuării recalculării, prin actualizarea pensiei de serviciu.

Potrivit art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, recalcularea pensiilor de serviciu se face la cererea persoanei îndreptăţite, în condiţiile art. 95 şi 169 din Legea nr. 19/2000, anterior datei de 1 ianuarie 2011, respectiv în condiţiile art. 107 din Legea nr. 263/2010, începând cu 1 ianuarie 2011.

Recalcularea pensiei de serviciu se efectuează doar prin adăugarea perioadelor de vechime în magistratură/funcţie realizate după pensionare, menţinându-se baza de calcul utilizată la stabilirea sau, după caz, la ultima actualizare a pensiei de serviciu, respectiv indemnizaţia actualizată, după caz, şi sporurile avute de beneficiarul pensiei de serviciu la data pensionării.

În cazul magistraţilor care, în baza unor sentinţe judecătoreşti, au dobândit unele drepturi salariale (în general, sporuri salariale), drepturile de pensie de serviciu se revizuiesc, urmând ca drepturile salariale câştigate să fie incluse în baza de calcul utilizată la stabilirea iniţială a pensiei de serviciu.

Noile drepturi se cuvin de la data stabilirii iniţiale (dacă instanţa nu a dispus altceva), cu respectarea termenului general de prescripţie şi cu condiţia prezentării unor adeverinţe-tip eliberate în conformitate cu Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, în care să se precizeze noua bază de calcul, respectiv motivul modificării acesteia, însoţite de hotărârile judecătoreşti care au condus la modificarea bazei de calcul.

Intimata-contestatoare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

La termenul din 13 noiembrie 2018, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, teza referitoare la recalcularea pensiei prin adăugarea veniturilor, în ceea ce priveşte pensiile de serviciu ale magistraţilor nepuse în plată.

Prin Încheierea pronunţată la 11 decembrie 2018, instanţa de apel a considerat admisibilă sesizarea şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea judecăţii. IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

Prin Încheierea pronunţată la 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă a constatat îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele argumente: – existenţa unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanţă (în speţă este vorba despre un litigiu în materia asigurărilor sociale, soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Dolj, împotriva sentinţei fiind exercitată calea de atac a apelului, cauza nefiind susceptibilă de recurs); – existenţa unei chestiuni de drept susceptibile de interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei [aplicabilitatea dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 pentru deciziile de pensie emise în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 303/2004, dar nepuse în plată, este relevantă în ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva refuzului de recalculare în funcţie de noile venituri]; – problema de drept care face obiectul sesizării este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare; – mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept răspunde intenţiei legiuitorului de a preveni practica neunitară a instanţelor de judecată în materie. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Intimata-contestatoare a depus note de şedinţă prin care şi-a exprimat acordul cu măsura propusă din oficiu de instanţă, de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Apelantele-intimate şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 referitoare la recalcularea prin adăugarea veniturilor pentru pensiile de serviciu ale magistraţilor nepuse în plată, considerând că o astfel de sesizare nu îndeplineşte condiţia de noutate, întrucât prin Decizia nr. 6.415 din 27 septembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi prin deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 16 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 27 noiembrie 2017, şi nr. 22 din 19 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 11 iunie 2018, s-a analizat, chiar dacă numai tangenţial, posibilitatea recalculării pensiei de serviciu a magistraţilor, concluzia trasă fiind că pensiile de serviciu ale magistraţilor pot fi recalculate prin valorificarea veniturilor din ultima lună de activitate, la data eliberării din funcţie prin decret, care este data la care se dobândeşte calitatea de pensionar, actul administrativ care produce efectul juridic al eliberării din funcţie prin pensionare fiind decretul emis de Preşedintele României.

Nici după comunicarea raportului întocmit de judecătorii- raportori, în condiţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, şi nici după comunicarea suplimentului la raport, părţile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 10.382/63/2017 a apreciat că dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări trebuie făcută în sensul constatării că dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 sunt dispoziţii de drept comun în materia pensiilor, care nu se aplică pensiilor stabilite potrivit Legii nr. 303/2004 şi nepuse în plată.

Reclamanta din cauza supusă judecăţii îşi desfăşoară în prezent activitatea ca judecător în cadrul Curţii de Apel Craiova, în anul 2010 fiind emisă în favoarea acesteia o decizie de pensie care nu a fost pusă în plată.

Legea nr. 303/2004 şi normele metodologice de aplicare a prevederilor acesteia stabilesc condiţiile de acordare a pensiei de serviciu, modul de calcul al acesteia, precum şi situaţiile în care cuantumul pensiei de serviciu poate fi modificat.

Dispoziţiile speciale reglementează două mecanisme în baza cărora pot fi modificate elementele avute în vedere la stabilirea pensiei de serviciu: actualizarea şi recalcularea. Actualizarea este reglementată de dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi reprezintă majorarea bazei de calcul ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Acest mecanism nu este incident în speţă.

Recalcularea este reglementată de dispoziţiile art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, care fac referire la prevederile art. 95 şi 169 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin Legea nr. 263/2010. Dispoziţiile Legii nr. 19/2000, la care face referire art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, vizează doar cererile de recalculare prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea pensiei. Dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 263/2010, care au abrogat dispoziţiile menţionate din Legea nr. 19/2000, prevăd posibilitatea de recalculare a pensiei atât prin adăugarea stagiilor de cotizare, cât şi prin adăugarea veniturilor nevalorificate la stabilirea acesteia. Dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 constituie dreptul comun în materie, reclamanta fiind beneficiara unei pensii de serviciu reglementate de dispoziţii speciale. Mecanismul de recalculare a pensiilor, reglementat de legea privind sistemul unitar de pensii publice, dă expresie regulii contributivităţii ridicate la rang de principiu, care nu este aplicabil pensiilor de serviciu stabilite şi reglementate prin legea specială.

Situaţia reclamantei este, de asemenea, specială, baza de calcul al pensiei de serviciu fiind stabilită prin art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în funcţie de veniturile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. Data pensionării din cuprinsul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este data eliberării din funcţie a magistratului prin pensionare (fie data prevăzută în decretul Preşedintelui României, fie data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului de eliberare din funcţie). Astfel, decizia de pensie emisă de casa judeţeană de pensii pentru acordarea unei pensii de serviciu, nepusă în plată, nu conferă magistratului statutul de pensionar. Calitatea de pensionar se dobândeşte la data eliberării din funcţie a magistratului, şi nu la data stabilirii drepturilor de pensie de serviciu, aceasta putând fi recalculată prin adăugarea veniturilor nevalorificate la stabilire prin raportare la indemnizaţia de încadrare brută lunară sau la salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcţie prin pensionare. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Jurisprudenţa Curţii de Apel Craiova – instanţa de trimitere a comunicat Sentinţa nr. 83 din 30 ianuarie 2014 a Tribunalului Olt – Secţia I civilă, prin care cererea reclamantului-procuror a fost respinsă ca lipsită de interes, întrucât acesta se afla încă în activitate, definitivă prin Decizia nr. 2.137 din 26 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă; Sentinţa nr. 3.707 din 2 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost luat în calcul venitul lunar brut realizat de magistrat în ultima lună de activitate, definitivă prin Decizia nr. 1.959 din 6 iulie 2018 a Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă; Sentinţa nr. 4.426 din 30 octombrie 2018 a Tribunalului Dolj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu aceeaşi soluţie ca în precedenta hotărâre. Jurisprudenţa celorlalte instanţe din ţară

Curtea de Apel Bacău a comunicat opinia majoritară a judecătorilor, în sensul că pensiile de serviciu ale magistraţilor nepuse în plată se recalculează. S-au ataşat deciziile nr. 197 din 2 martie 2017, nr. 936 din 21 septembrie 2016 şi nr. 637 din 9 iulie 2018 ale Secţiei I civile.

Curtea de Apel Braşov a comunicat opinia judecătorilor Secţiei civile, specializaţi în materia asigurărilor sociale, potrivit căreia magistraţii care nu au fost eliberaţi efectiv din activitate, deci nu au pus în plată decizia de pensie obţinută la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea specială, nu pot beneficia de recalcularea prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, deoarece, potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 303/2004, magistraţii beneficiază de actualizarea pensiei, legea specială derogând de la prevederile generale, în această situaţie, conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Curtea de Apel Bucureşti a comunicat că la nivelul instanţelor arondate s-a conturat opinia majoritară potrivit căreia dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 sunt dispoziţii de drept comun în materie, care nu se aplică pensiilor de serviciu stabilite potrivit Legii nr. 303/2004 şi nepuse în plată. Calitatea de pensionar fiind dobândită la data eliberării din funcţie a magistratului, şi nu la data stabilirii drepturilor de pensie de serviciu, aceasta poate fi recalculată prin raportare la indemnizaţia de încadrare brută lunară sau la salariul de bază brut lunar şi, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate, înainte de eliberarea din funcţie prin pensionare. În acest sens au formulat puncte de vedere Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ialomiţa şi Tribunalul Teleorman. S-au ataşat Sentinţa nr. 851 din 25 august 2015, Încheierea din 15 septembrie 2015, Sentinţa nr. 1.191 din 17 septembrie 2015 ale Tribunalului Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal şi Decizia nr. 2.968 din 2 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Curtea de Apel Galaţi a comunicat opinia majoritară a judecătorilor Secţiei I civile a Tribunalului Galaţi, în sensul că pensia de serviciu, fiind asimilată unei pensii pentru limită de vârstă, poate fi recalculată prin adăugarea stagiului suplimentar în specialitate realizat de magistrat după stabilirea iniţială a drepturilor de pensie, noul cuantum fiind stabilit prin utilizarea indemnizaţiei de încadrare din luna anterioară recalculării. Stagiul în specialitate efectuat de un magistrat reprezintă atât un stagiu de cotizare pentru pensia contributivă, cât şi un stagiu necesar pentru acordarea pensiei de serviciu. Pensia de serviciu are un algoritm de calcul care ţine cont de stagiul în specialitate realizat de magistrat, vechimea în magistratură, precum şi de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz. La recalcularea pensiei de serviciu, baza de calcul este reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data cererii de recalculare. S-a ataşat Sentinţa nr. 715 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Galaţi – Secţia I civilă, definitivă prin Decizia nr. 531 din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a admis recursul, a fost schimbată sentinţa şi a fost respinsă acţiunea ca rămasă fără obiect.

Curtea de Apel Iaşi a comunicat opinia Tribunalului Iaşi – Secţia I civilă, care a apreciat că situaţia din speţă este una atipică, deoarece se solicită interpretarea şi aplicarea dreptului la o situaţie ipotetică, virtuală, acesta fiind cazul reactualizării unei pensii nepuse în plată. Nu se poate vorbi despre păstrarea unui drept, deoarece, indiferent de conţinutul deciziei de pensie nepuse în plată, abia la momentul eliberării din funcţie a magistratului se va emite prima decizie de pensionare. Pentru aceste motive s-a considerat că dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 nu sunt aplicabile pensiilor de serviciu ale magistraţilor nepuse în plată. S-a ataşat Decizia nr. 875 din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Curtea de Apel Ploieşti a comunicat opinia majoritară a judecătorilor Tribunalului Dâmboviţa – Secţia I civilă, potrivit căreia dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 sunt dispoziţii de drept comun, care nu se aplică pensiilor stabilite potrivit Legii nr. 303/2004 şi nepuse în plată.

Curtea de Apel Târgu Mureş a comunicat opinia de principiu a judecătorilor, potrivit căreia pensia de serviciu, fiind similară unei pensii pentru limită de vârstă, poate fi recalculată prin adăugarea stagiului suplimentar în specialitate realizat de magistrat după stabilirea iniţială a drepturilor la pensie. În susţinerea acestei opinii au fost ataşate deciziile nr. 57/A din 8 februarie 2018 şi nr. 444/A din 21 noiembrie 2017 ale Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia I civilă.

Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au exprimat opinii teoretice.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 70 din 16 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 27 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 5.412/118/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, stabilind că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, care prevăd majorarea pensiei de serviciu cu 1% din baza de calcul prevăzută de alin. (1) pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în magistratură, aceste dispoziţii nu se aplică şi în considerarea perioadei în care titularul pensiei de serviciu a exercitat profesia de avocat după data eliberării din funcţie şi obţinerea pensiei de serviciu şi nu pot reprezenta temei al recalculării acestei pensii, potrivit art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, raportat la art. 107 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 263/2010. În considerentele acestei hotărâri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, din perspectiva interpretării literale a dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 303/2004, se poate observa că atât alin. (1), cât şi alin. (4) fac explicită referirea, când fixează cuantumul şi modul de calcul al pensiei de serviciu, la venitul avut la data pensionării magistratului din această funcţie. Similar, criteriile de majorare a pensiei de serviciu privesc cuantumul pensiei la momentul stabilirii, în considerarea activităţilor generatoare de vechime valorificabilă pentru pensia de serviciu, precum şi un mod de calcul specific, atât în raport cu valoarea majorării cuantumului pensiei – de 1% pentru fiecare an care depăşeşte vechimea de 25 de ani -, cât şi prin circumstanţierea activităţilor care pot fi luate în calcul pentru asemenea operaţiuni. Acest mecanism intră în funcţiune doar când are loc pensionarea titularului unei pensii de serviciu. Mecanismul de majorare a pensiilor de serviciu ale magistraţilor, reglementat de art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, este distinct de cel al recalculării pensiei, conform art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, raportat la art. 107 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 263/2010. Mecanismul de recalculare a pensiilor, reglementat de legea privind sistemul unitar de pensii publice, dă expresie regulii contributivităţii ridicate la rang de principiu, care nu este aplicabilă majorării pensiilor de serviciu stabilite şi reglementate prin legea specială. Plata contribuţiilor pensionarului reîncadrat, care achită contribuţii de asigurări sociale, nu activează mecanismul de majorare a pensiilor, care va fi operant efectiv la data pensionării celui care are calitatea profesională cerută de lege, fără a fi posibilă aplicarea sa, prin analogie, altor situaţii. Întrucât pensia de serviciu are la bază un concept diferit ca funcţiune, este justificată intenţia legiuitorului de a delimita normativ modul de stabilire a acesteia atât din perspectiva calculului, cât şi din cea a momentului la care poate fi stabilită.

De asemenea, prin Decizia nr. 22 din 19 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 11 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în sensul de a se stabili dacă data pensionării reprezintă data eliberării din funcţie prin pensionare ori data stabilirii drepturilor de pensie prin decizia privind acordarea pensiei de serviciu în baza art. 82 din Legea nr. 303/2004. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa supremă a reţinut că problema de drept ce face obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile a mai fost anterior dedusă judecăţii pe rolul instanţelor naţionale de la toate nivelurile, existând hotărâri judecătoreşti pronunţate încă din anul 2012. Astfel, instanţele judecătoreşti au fost învestite cu soluţionarea unor cereri de chemare în judecată cu un obiect identic cu cel al cauzei înregistrate pe rolul instanţei de trimitere, precum şi cu un obiect diferit de cel al acestei cauze, dar în contextul soluţionării acestor cereri s-a ridicat, în mod unanim, problema interpretării sintagmei „data pensionării” din cuprinsul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. În acest sens s-a considerat că prezintă relevanţă Decizia nr. 6.415 din 27 septembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a analizat care este data eliberării din funcţie, prin pensionare, în cazul judecătorilor şi procurorilor, statuându-se că din interpretarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, norme speciale ce exclud incidenţa normelor de drept comun cuprinse în Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ care produce efectul juridic al eliberării din funcţie prin pensionare este decretul Preşedintelui României. De asemenea, s-a reţinut că jurisprudenţa, în aplicarea textului art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, este conturată, astfel că nu mai este vorba despre o chestiune de drept nouă. Toate instanţele de judecată, cu două excepţii, au exprimat opinia potrivit căreia data pensionării este data eliberării din funcţie prin pensionare. Şi argumentarea soluţiilor pronunţate a fost unanimă, în sensul că decizia privind acordarea pensiei de serviciu emisă de casele teritoriale de pensii nu produce efecte juridice în lipsa unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de propunere a eliberării din funcţie prin pensionare a magistratului. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii verifică dacă magistratul îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensie de serviciu şi, în caz afirmativ, propune Preşedintelui României eliberarea din funcţie prin pensionare. Aşadar, practica instanţelor este aproape unanimă în a aprecia că sintagma „data pensionării” din cuprinsul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 trebuie interpretată în sensul că aceasta este data eliberării din funcţie a magistratului prin pensionare, respectiv data prevăzută în decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie, ceea ce determină pierderea caracterului de noutate a chestiunii de drept supuse analizei.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, a căror interpretare se solicită prin sesizarea examinată în cauza de faţă. La data pronunţării prezentei decizii, pe rolul Curţii Constituţionale se află două dosare în faza de raport, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul şi suplimentul de raport întocmite, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii- raportori au apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că nu este îndeplinită cerinţa privind ivirea unei chestiuni de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilităţii sesizării

Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Prin această reglementare au fost instituite o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: – existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; – instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit să soluţioneze cauza; – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Primele trei condiţii prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată la curtea de apel, instanţa învestită cu soluţionarea apelului urmează să judece cauza în ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 153-156 din Legea nr. 263/2010, cauza ce face obiectul judecăţii aflându-se în competenţa legală a unui complet de judecată al Curţii de Apel Craiova, titulara sesizării.

De asemenea, sunt realizate şi cerinţele referitoare la noutatea chestiunii de drept a cărei lămurire se cere şi lipsa statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept invocate, aceasta neformând nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În privinţa condiţiei de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat în jurisprudenţa sa că: „art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de «chestiune de drept». În doctrină, s-a arătat însă că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare.” (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016).

Deopotrivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiţionată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanţa supremă să producă consecinţe juridice de natură să determine soluţionarea pe fond a cauzei.

Chestiunea de drept care face obiectul sesizării în Dosarul nr. 10.382/63/2017 al Curţii de Apel Craiova are următoarea formulare: „Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, teza referitoare la recalcularea pensiei prin adăugarea veniturilor, în ceea ce priveşte pensiile de serviciu ale magistraţilor nepuse în plată.”

Din punctul de vedere exprimat de instanţa de trimitere cu privire la îndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate rezultă că s-a considerat că de lămurirea chestiunii de drept mai sus enunţate ar depinde soluţionarea pe fond a apelului dedus judecăţii, argumentul fiind acela că reclamanta, care îşi desfăşoară activitatea ca judecător, a solicitat obligarea apelantei la a emite o decizie de recalculare a pensiei sale de serviciu nepuse în plată, prin adăugarea veniturilor nevalorificate la stabilirea acesteia, în baza art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă însă că prin contestaţia dedusă judecăţii în Dosarul nr. 10382/63/2017 al Tribunalului Dolj contestatoarea a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. xxxxxx din 25 mai 2017, emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj, şi stabilirea pensiei cuvenite în mod legal, conform dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, arătând că, prin decizia contestată, intimata i-a calculat pensia de serviciu prin luarea în considerare a venitului salarial realizat în luna iunie 2010, la momentul emiterii primei decizii de pensionare, care nu a fost pusă în plată niciodată. Conform susţinerilor contestatoarei, care are funcţia de judecător la Curtea de Apel Craiova, la stabilirea pensiei de serviciu trebuia aplicat art. 82 din Legea nr. 303/2004, care prevede că baza de calcul al pensiei de serviciu pentru magistraţi este reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile obţinute în ultima lună înainte de data pensionării, astfel că în mod nelegal intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj a avut în vedere veniturile din luna iunie 2010.

Aşadar, obiectul litigiului îl constituie o contestaţie împotriva unei decizii de recalculare a pensiei întemeiate pe dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, iar nu o solicitare de recalculare a pensiei în temeiul dreptului comun, reprezentat de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, teza referitoare la recalcularea pensiei prin adăugarea veniturilor.

De altfel, soluţia de admitere a contestaţiei reclamantei, pronunţată la judecata cauzei în fond, care face obiectul apelului, respectiv considerentele pe care aceasta se întemeiază nu au legătură cu aplicarea art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, prima instanţă neanalizând incidenţa acestei dispoziţii legale în ceea ce priveşte pensiile de serviciu ale magistraţilor nepuse în plată.

Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are a se pronunţa într-o interpretare de principiu a unei norme de drept, dacă circumstanţele cauzei pentru care trebuie să dea acea interpretare nu sunt în mod real sau pe deplin clarificate.

Îndeplinirea acestei condiţii presupune o deplină concordanţă între situaţia juridică ce a determinat mai multe posibile interpretări ale textului de lege, fiecare aplicabilă în respectiva cauză, şi conţinutul întrebării, care să vizeze un aspect lămuritor pentru chestiunea respectivă.

Prin urmare, văzând conţinutul contestaţiei deduse judecăţii, soluţia instanţei de fond, de obligare a intimatei la emiterea unei decizii de pensie cu aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, precum şi limitele efectului devolutiv al apelului, determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă (art. 478 din Codul de procedură civilă), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că un răspuns la întrebarea prealabilă formulată de instanţa de trimitere nu este de natură a conduce la soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât situaţia premisă enunţată în conţinutul întrebării, respectiv existenţa unei cereri de recalculare a pensiei de serviciu a unui magistrat, întemeiată pe dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, teza referitoare la recalcularea pensiei prin adăugarea veniturilor, nu este realizată în pricina ce a prilejuit sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În considerarea argumentelor expuse, nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea va fi respinsă ca inadmisibilă.