ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2690/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, petentul H.P.J.J., născut în Ecuador, aflat în custodie publică în Centrul de Cazare pentru Străini luați în Custodie Publică, a solicitat în contradictoriu cu intimații Oficiul Român pentru Imigrări (O.R.I.) și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, revocarea măsurii de luare în custodie publică dispusă de către procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin Rezoluția nr 1486/H-5/2011 din data de 28 iunie 2011, și liberarea sa din Centrul Otopeni.

Prin Sentința civilă nr. 4645 din 5 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de petentul H.P.J.J., cetățean ecuadorian, posesor al pașaportului național nr… valabil până la 28 aprilie 2015, aflat în custodie publică în Centrul pentru Străini luați în Custodie Publică Otopeni, cu sediul în Otopeni, în contradictoriu cu intimații Oficiul Român pentru Imigrări, și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rezoluția nr. 1486/II-5/2011din 28 iunie 2011 a procurorului desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în temeiul art. 97 alin. (2), art. 87 alin. (1) și art. 88 alin. (7) din O.U.G nr. 194/2002, republicată, luarea în custodie publică a petentului H.P.J.J., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28 iunie 2011 până la data de 27 iulie 2011, ca urmare a faptului că la expirarea termenului deciziei de returnare, nu a părăsit voluntar teritoriul României. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, H.P.J.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate la fila 4 a dosarului, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală. Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de H.P.J.J. împotriva Sentinței nr. 4645 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2012. Procesat de GGC - LM