ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2690/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, petentul H.P.J.J., născut în Ecuador, aflat în custodie publică în

Centrul de Cazare pentru Străini luați în Custodie Publică, a solicitat în

contradictoriu cu intimații Oficiul Român pentru Imigrări (O.R.I.) și Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, revocarea măsurii de luare în custodie

publică dispusă de către procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, prin Rezoluția nr 1486/H-5/2011 din data de 28 iunie

2011, și liberarea sa din Centrul Otopeni.

Prin Sentința civilă

nr. 4645 din 5 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

petentul H.P.J.J., cetățean ecuadorian, posesor al pașaportului național nr.

........ valabil până la 28 aprilie 2015, aflat în custodie publică în Centrul

pentru Străini luați în Custodie Publică Otopeni, cu sediul în Otopeni, în

contradictoriu cu intimații Oficiul Român pentru Imigrări, și Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rezoluția nr.

1486/II-5/2011din 28 iunie 2011 a procurorului desemnat din cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în temeiul art. 97 alin. (2),

art. 87 alin. (1) și art. 88 alin. (7) din O.U.G nr. 194/2002, republicată,

luarea în custodie publică a petentului H.P.J.J., pe o perioadă de 30 de zile,

începând cu data de 28 iunie 2011 până la data de 27 iulie 2011, ca urmare a

faptului că la expirarea termenului deciziei de returnare, nu a părăsit

voluntar teritoriul României.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, H.P.J.J., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși

recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de

timbru în valoare de 2 RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate

la fila 4 a dosarului, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

„La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform

legii”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de H.P.J.J. împotriva Sentinței nr. 4645 din 5 iulie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 mai 2012.

Procesat de GGC - LM