ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație formulate de recurenții A. SRL și B. împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 28 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016; Prin Sentința penală nr. 225 din data de 13 iulie 2018, Tribunalul Ilfov, secția penală, a dispus următoarele: În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei B., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive în formă calificată prev. de art. 346 alin. (2) din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc.

pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate B. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (3 acte materiale). În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei persoană juridică SC A. SRL cu nr. de identificare J 4/1070/14.06.2004 și CUI x și sediu social în municipiul Bacău, jud. Bacău, reprezentată prin administratori C., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive în formă calificată prev. de art. 346 alin. (2) din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (5) rap.

la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate, SC A. SRL, de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (3 acte materiale). În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare au fost reținute în sarcina statului. Pe baza mijloacelor de probă administrate, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Martorul D. a achiziționat cantitatea de 250-300 kg substanță chimică neidentificată (pretins sodiu metalic) imersată într-un produs petrolier și ambalată într-un butoi metalic de 200 litri închis ermetic pe care l-a depozitat la locuința lui E. situată în (...), jud. Ilfov.

În după-amiaza zilei de 23.10.2012, intenționând să vadă ce se află în acest butoi, martorul F., socrul numitului G., fiul defunctului E., a golit produsul petrolier în care era imersată substanța mai sus precizată și a rupt cu o daltă câteva bucăți din aceasta pe care le-a aruncat în pubela de gunoi. La scurt timp, deasupra acestora a aruncat niște resturi umede de mâncare, moment în care pubela de plastic s-a aprins instantaneu. La fața locului au fost chemați reprezentanți ai ISU București- Ilfov, ai Gărzii de Mediu, ai Poliției și ai Primăriei (...), însă la momentul când aceștia au ajuns incendiul era stins. Pentru că la contactul cu apa, resturile incendiului produceau mici explozii, reprezentanții instituțiilor menționate au hotărât ca butoiul respectiv să fie preluat de Primăria (...) care să îl mute și să îl țină sub pază până va fi preluat de o firmă specializată.

În consecință, butoiul cu respectiva substanță, fără ca aceasta să mai fie imersată în vreun produs petrolier, a fost transportat cu un buldoexcavator și mutat sub pază pe un teren viran aparținând Primăriei situat pe str. x, (...), jud. Ilfov. Această stare de fapt a rezultat din declarațiile martorilor D. (proprietarul respectivei substanțe, la data faptelor condamnat și deținut în Penitenciarul Poarta Albă), H. (coleg de detenție cu D.), I. și J. (fostă soacră a lui D. și un vecin al său), G. și F. (proprietarul imobilului situat în (...), str. x și socrul său), K. [primarul localității (...) la acea dată], L. [șeful Serviciului Situații de Urgență (...)], M., N. și O. [Poliția Locală (...)], reprezentanții ISU: P., Q., R. și S., reprezentanții IPJ: T., U., V. și W. și reprezentanții Comisariatului Județean Ilfov al Gărzii Naționale de Mediu: X. și Y. care s-au deplasat la fața locului în acele împrejurări.

Totodată, aceste aspecte au fost consemnate în fișa intervenției la eveniment întocmită de reprezentanții Poliției (...) la data de 23.10.2012 și în raportul de intervenție nr. x/24.10.2012 întocmit de Primăria (...) - Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență unde s-a consemnat că este vorba despre o substanță chimică neidentificată aflată într-un butoi de 200 litri care în contact cu apa arde care a fost preluată sub pază până la ridicarea sa de o firmă specializată . În data de 25.10.2012, Primăria Orașului (...), în calitate de beneficiar, a încheiat cu SC A. SRL (...) reprezentată prin director B., în calitate de prestator, Contractul de prestări servicii nr. x din 25.10.2012 având ca obiect colectarea, transportul și eliminarea finală a deșeurilor "substanțe chimice de laborator", cod deșeu 160506* de pe raza unității administrativ teritoriale, aspect consemnat și în nota de constatare nr. x din 25.10.2012 întocmită de reprezentanții Comisariatului Județean Ilfov al Gărzii Naționale de Mediu . La acea dată, SC A. SRL deținea autorizația de mediu nr. x/14.12.2010 care prevedea desfășurarea activității de colectare deșeuri industriale periculoase și nepericuloase, stocarea temporară a acestora în vederea transportului către instalații de eliminare finală,

între deșeurile autorizate pentru colectare regăsindu-se și codul deșeu 16 05 06* - substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase . În data de 26.10.2012, conform notei cântar x, SC A. SRL (...) a ridicat de pe str. x, (...), cantitatea de 320 kg substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase, cod deșeu 16 05 06*, ambalate în butoi. Transportul substanței la punctul de lucru al SC A. SRL situat în (...), str. x a fost însoțit de Formularul de expediție/transport deșeuri periculoase IF-DEM- 0251 din 26.10.2012 pentru 0,320 t substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase, cod deșeu 16 05 06* și a fost realizat de SC Z. SRL, conform contractului de transport nr. x/09.03.2009 încheiat între cele două societăți comerciale . În baza contractului de prestări servicii nr. x/09.10.2008 și a actelor adiționale încheiate ulterior între SC AA.

SA, în calitate de prestator/eliminator final și SC A. SRL Bacău în calitate de colector temporar, în data de 13.09.2013, inculpata SC A. SRL lansează către SC AA. SA formularul de comandă nr. 1091 prin care solicită aprobarea predării în vederea eliminării finale a 3.000 kg substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase, cod deșeu 16 05 06*, mod de ambalare - cutii pe paleți. La data derulării acestor operațiuni SC AA. SA deținea autorizația de mediu nr. 171 revizuită la 30.11.2011 care autoriza, între altele, desfășurarea activităților de tratare și eliminare deșeuri periculoase, inclusiv substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase, cod deșeu 16 05 06* . Comanda lansată de SC A. SRL Bacău a fost acceptată, astfel că transportul a fost realizat în data de 19.09.2013 de către SC Z. SRL, conform Formularului de expediție/transport deșeuri periculoase nr. x care atestă că în data de 20.09.2013 SC AA.

SA a primit cantitatea de 0,680 t deșeu în vederea eliminării; transportul a fost însoțit și de avizul de expediție IF- DEM 145/19.09.2013 conform căruia SC AA. SA a confirmat primirea a 680 kg deșeu cod 16 05 06* substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase, fără a face precizări privind modul de ambalare, aspect menționat și în cuprinsul procesului-verbal de predare - primire nr. x/19.09.2013 și, respectiv, nr. 3179/20.09.2013 încheiat între SC A. SRL (...) și SC AA. SA unde, de asemenea, nu se specifică modul de ambalare . Cu toate acestea, conform formularului de control vizual al deșeurilor periculoase la intrarea pe amplasament și conform formularului de control vizual al deșeurilor periculoase la descărcare încheiate de reprezentanți ai SC AA.

SA la data de 20.09.2013 cu privire la deșeurile predate de inculpata SC A. SRL, se arată că acestea sunt ambalate "în cutii de carton pe paleți înfoliați" nefiind însoțite de buletine de analize fizico-chimice . Cantitatea de deșeu predată de SC A. SRL (...) a fost înregistrată la poziția 2462/pag. 177 din registrul securizat de intrări ținut de SC AA. SA . Cu privire la cantitatea de 3.000 kg pentru care a fost lansată comanda, Tribunalul a reținut mențiunile inserate în cuprinsul tichetului de cântar nr. 25619/20.09.2013 emis de SC AA.

SA în sensul că "din cantitatea de 2.840 kg, 680 kg reprezintă deșeu cod 16 05 06* de la punct de lucru (...), iar 2.160 kg reprezintă deșeu cod 16 05 06* de la punct de lucru Bacău", astfel cum se regăsesc și la pozițiile 2461- 2462 din registrul de intrări . Contrar tezei reținută de procuror în actul de sesizare în sensul că "alchimia/magia nefiind recunoscute ca atare de știința oficială și de altfel imposibile în dimensiunile spațio - temporale actuale", cât privește cantitatea de 680 kg deșeu predate de SC A. SRL punct de lucru (...) spre eliminare în aceste împrejurări, Tribunalul a reținut că aceasta poate proveni atât din colectarea celor 320 kg de la (...), cât și din deșeurile ridicate de la următorii generatori: SC BB.

SRL conform Anexa 2 nr. x din 27.11.2012 pentru 20 kg, poziția 286-288 din Registrul de intrări aferent anului 2012 al SC A. SRL (...); SC CC. SRL conform Anexa 2 nr. x din 11.04.2013 pentru 12 kg, poziția 135 din Registrul de intrări aferent anului 2012 al SC A. SRL (...); SC DD. SRL conform Anexa 2 nr. x din 12.04.2013 pentru 30 kg, poziția 136-140 din Registrul de intrări aferent anului 2013 al SC A. SRL (...); SC EE. SRL conform Anexa 2 nr. x din 09.07.2013 pentru 107 kg, poziția 244 din Registrul de intrări aferent anului 2013 al SC A. SRL (...); SC FF. SRL conform Anexa 2 nr. x din 17.05.2013 pentru 108 kg, poziția 180 din Registrul de intrări aferent anului 2013 al SC A. SRL (...); SC DD.

SRL conform Anexa 2 nr. x din 29.07.2013 pentru 22 kg, poziția 273 din Registrul de intrări aferent anului 2013 al SC A. SRL (...) . De altfel, potrivit prevederilor lit. b) din Anexa 1 la H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, acestea pot fi stocate înainte de eliminare pentru o perioadă mai mică de 1 an, astfel că depozitarea lor temporară de către inculpata SC A. SRL nu a depășit perioada legală. Cele 0,680 t deșeu predate de SC A. SRL (...) au fost tratate de SC AA.

SA conform procesului-verbal de tratare deșeu din data de 23.10.2013 folosindu-se 0,150 t stabilizator, în urma acestui procedeu rezultând 0,83 tone deșeu cod 19 02 05* depozitat în 1 big-bag . În privința celorlalte împrejurări reținute de procuror prin actul de sesizare a instanței ca fiind corespunzătoare adevărului, în sensul că substanța care a provocat incidentul din 23.10.2012 este sodiu metalic, iar inculpatele SC A. SRL (...) reprezentată de inculpata persoană fizică B. au efectuat consemnări nereale sub acest aspect pe 3 înscrisuri sub semnătură privată în vederea producerii unor consecințe juridice, Tribunalul apreciază că acestea sunt îndoielnice, neclare, putând primi și alte interpretări.

Astfel, cu referire la natura substanței ce formează obiectul cercetărilor în cauză- sodiu metalic, s-a reținut că aceasta are în centru declarațiile martorilor denunțători H. și D. care au încercat să acrediteze ideea potrivit căreia cel din urmă ar fi cumpărat în anul 2001 de la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Metale și Resurse Radioactive cantitatea de 250 - 300 kg sodiu metalic (pct. 1), aspect infirmat de răspunsul transmis instanței de instituția pretins vânzătoare care, prin adresa din data de 02.11.2017, a comunicat că în anul 2001 Institutul nu avea, cum nu are nici în prezent, prerogative în sensul comercializării de substanțe chimice, respectiv sodiu metalic, că Institutul nu deține o astfel de substanță în condițiile în care domeniul său de activitate constă în efectuarea de studii și cercetări pentru exploatarea și valorificarea resurselor minerale în special radioactive, iar în anul 2001 nu a efectuat nici o vânzare de sodiu metalic . Cu toate acestea, probabil conștientizând faptul că afirmația sa urmează să fie verificată de instanță ca urmare a insistenței judecătorului de a preciza modul de dobândire, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, D. a încercat să inducă ideea că ar fi achiziționat sodiul metalic cu acte false, fără a putea preciza alte detalii cum ar fi natura lor, prețul plătit,

modul și locul încheierii ori al preluării substanței ori a prezenta alte probe în susținerea acestei alegații, aspecte care ridică un semn de întrebare cu privire la veridicitatea celor susținute. Apoi, Tribunalul a notat că nici din punct de vedere al comparării caracteristicilor sodiului metalic relevate prin Raportul de constatare criminalistică nr. 2.057.307/13.05.2016 întocmit de IGPR - INEC - Serviciul Expertize fizico-chimice cu cele pe care le prezintă substanța care face obiectul cercetărilor în cauza de față astfel cum au fost descrise de martorii care au văzut-o sau au manipulat-o nu se poate ajunge la concluzia indubitabilă conform căreia această substanță este sodiu metalic.

În primul rând, instanța a avut în vedere că butoiul metalic care a fost ridicat de inculpata SC A. SRL (...) la solicitarea Primăriei (...) are un volum de 200 litri [conform consemnărilor inserate în cuprinsul Raportului de intervenție nr. x/24.10.2012 întocmit de Primăria (...) - Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență ori în cuprinsul Notei de constatare nr. x din 25.10.2012 întocmită de reprezentanții Comisariatului Județean Ilfov al Gărzii Naționale de Mediu sau mărturiilor depuse în fața instanței de martorii F., L., G., S. ori Q.], iar la momentul preluării cântărea 320 kg (conform notei cântar x emisă de SC A. SRL (...) și Formularului de expediție/transport deșeuri periculoase IF-DEM- 0251 din 26.10.2012 pentru 0,320 t substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase, cod deșeu 16 05 06*).

Or, dacă acest butoi ar fi fost plin cu sodiu metalic, despre care specialistul spune că are densitatea de 0,97 gr/cm 3 , prin aplicarea formulei densitatea unui corp este egală cu raportul dintre masa și volumul său (q = m/v) rezultă că acesta nu putea cântări mai mult de 194 kg, iar aceasta fără a lua în calcul greutatea ambalajului (butoiului) și faptul că potrivit tuturor declarațiilor martorilor audiați, acesta nu era plin cu substanța neidentificată, întrucât inițial aceasta ar fi fost imersată într-un produs petrolier care a fost golit, rămânând substanța solidă ce ocupa aproximativ 3/4 din volumul butoiului metalic.

În al doilea rând, Tribunalul a observat că Raportul de constatare descrie sodiul metalic ca fiind "un metal moale alb-argintiu" care "reacționează cu aerul și reacționează energic în contact cu apa sau umiditatea degajând hidrogen" arătându-se că în fișele de siguranță ale sodiului metalic se specifică că acesta "este extrem de inflamabil, se poate aprinde instantaneu prin expunere la aer, poate reacționa în contact cu aerul, apa, căldura sau lumina", caracteristici incompatibile cu cele prezentate de substanța din butoiul metalic ridicat de SC A. SRL despre care toți martorii audiați au afirmat că era solidă ori că "au fost sparte bucăți din ea" cu dalta și că nu avea nici o reacție în contact cu aerul, unii susținând și că prezenta o culoare mai închisă.

În aceeași ordine de idei, Tribunalul a notat că după golirea produsului petrolier în care substanța a fost inițial imersată, aceasta nu a mai fost acoperită de vreun lichid inert și cel puțin până la preluarea sa de către SC A. SRL a fost depozitată într-un spațiu liber fără a fi produs vreo reacție în contact cu aerul, lumina, căldura sau umiditatea din atmosferă. Nu în ultimul rând, Tribunalul a reținut că infracțiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive în formă calificată prev. de art. 346 alin. (2) din C. pen.

presupune, sub aspectul laturii obiective, "sustragerea materiilor explozive", iar Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive oferă la art. 1 alin. (2) definiția acestora ca fiind "explozivii de tipul amestecuri explozive, emulsii explozive, mijloace de inițiere, fitile detonante, fitile de siguranță, fitile de aprindere, capse electrice, capse pirotehnice, tuburi de șoc, relee detonante, inclusiv explozivii de uz civil și articolele pirotehnice". În acest context, instanța a apreciat că nu poate stabili cu certitudine nici măcar dacă sodiul metalic (presupunând prin absurd că în cauză am avea de-a face cu această substanță) face parte din categoria materiilor explozive, textul de lege nefiind formulat clar, fluent și inteligibil, fără echivoc astfel cum impun prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care prevede că "actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie". În atari condiții, câtă vreme cu privire la faptele și situațiile pe care organele judiciare le-au stabilit prin interpretarea probelor nu există certitudine,

nefiind identificat vreun buletin de analiză ori raport de încercări care să ateste compoziția chimică a substanței din butoi, instanța a apreciat că nu se poate vorbi de un adevăr, nu se poate vorbi de vinovăție și, întrucât nu se întrevede posibilitatea administrării altor probe, intervine ca o consecință a prezumției de nevinovăție regula in dubio pro reo (dubiul profită făptuitorului), un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 din C. proc. pen. se regăsește în materia probațiunii.

În continuare, cât privește celălalt aspect identificat de instanță ca fiind îndoielnic, respectiv faptul că prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatelor faptul că ar fi inserat mențiuni nereale privind tipul mărfii (adică alta decât sodiu metalic cel în realitate deținut și care trebuia consemnat ca atare în documente) în cuprinsul următoarelor 3 înscrisuri sub semnătură privată, după cum urmează: Anexa nr. 1 la contractul IF-DEM-004 încheiat cu Primăria (...) - mențiunea de la punctul 1 din tabel "substanțe chimice de laborator x*" nota de cântar IF-DEM 0251 - mențiunea centrală substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase x*; Anexa nr. 2/formular de expediție transport deșeuri periculoase x la rubrica cod deșeuri periculoase - 160506*, toate fiind acte semnate și ștampilate de către SC A. SRL reprezentată de B. În concret, s-a reținut că prin Rechizitoriu s-a reținut că elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen.

pentru care inculpatele B. și SC A. SRL sunt cercetate, constă în aceea că ele ar fi falsificat cele trei înscrisuri anterior menționate cu prilejul întocmirii lor, atestând o împrejurare necorespunzătoare adevărului, respectiv tipul substanței, adică alta decât sodiul metalic, înscrisuri ce ar fi fost folosite în vederea producerii unei consecințe juridice prin depunerea lor la dosarul penal. Însă, raportat la cele iterate de Tribunal în precedent (pct. I), s-a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatelor care s-ar circumscrie, în opinia acuzării, presupusei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există, întrucât din materialul probator administrat în cauză nu rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că substanța preluată și transportată de la Primăria (...) ar fi fost sodiu metalic și, pe cale de consecință, nu ne aflăm în situația atestării vreunei împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Prin urmare, s-a apreciat că inexistența elementului material atrage în mod implicit inexistența faptei fiind așadar incident cazul de achitare întemeiat pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. În plus, Tribunalul a reținut că fapta nu există și pentru că din materialul probator administrat în cauza nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpata SC A. SRL prin reprezentant B. a atribuit substanței din conținutul butoiului metalic codul de deșeu 160506*- substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase în condițiile în care, astfel cum s-a expus în descrierea stării de fapt reținută de instanță, în primele documente aceasta apare cu numele de "substanță chimică neidentificată" iar pe parcursul cercetărilor nu s-a putut identifica nicio caracterizare a acesteia, niciun buletin de analiză sau raport de încercări care să ateste compoziția chimică a produsului din butoi.

De altfel, potrivit prev. art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor, "Agenții economici care generează deșeuri au obligația să țină o evidență a gestiunii acestora (...) pentru fiecare tip de deșeu", în timp ce art. 2 alin. (1) din același act normativ prevede că "Agenții economici autorizați să desfășoare activități de colectare, transport, depozitare temporară, valorificare și eliminare a deșeurilor sunt obligați să țină evidența gestiunii deșeurilor conform art. 1 alin. (1) numai pentru deșeurile generate în cadrul activităților proprii." Având în vedere aceste dispoziții legale, s-a apreciat că rezultă, dincolo de orice dubiu, faptul că obligația codificării substanței ridicate și transportate de SC A. SRL de la Primăria (...), ce formează obiectul cercetărilor în cauză, incumbă entității care a generat deșeul, respectiv unității administrativ teritoriale, iar nu inculpatelor care nu au făcut altceva decât să preia această substanță ca atare, cu codificarea dată de generatorul deșeului - Primăria (...) care, de altfel a beneficiat de sprijinul tuturor autorităților cu competențe în domeniu chemate la fața locului în data de 23.10.2012, respectiv Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Garda de Mediu, astfel cum s-a menționat la pct. 2 alin. (1) din expunerea stării de fapt.

În continuare, Tribunalul a reținut că spre aceeași concluzie converg și dispozițiile art. 8 alin. (1) și (4) din Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor care stipulează că "Producătorii și deținătorii de deșeuri persoane juridice sunt obligați să încadreze fiecare tip de deșeu generat din propria activitate în lista deșeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1). (...) (4) Producătorii și deținătorii de deșeuri persoane juridice sunt obligați să efectueze și să dețină o caracterizare a deșeurilor periculoase generate din propria activitate și a deșeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziției, în scopul determinării posibilităților de amestecare, a metodelor de tratare și eliminare a acestora." corelate, în cauza de față, cu prev. art. 21 alin. (3) din același act normativ care stabilesc că "În cazul deșeurilor abandonate și în cazul în care producătorul/deținătorul de deșeuri este necunoscut, cheltuielile legate de curățarea și refacerea mediului, precum și cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt suportate de către autoritatea administrației publice locale." În plus,

s-a reținut că inculpatele nu au avut niciun fel de minime indicii că substanța preluată de la Primăria (...) nu ar corespunde codului dat de această entitate conform contractului de prestări servicii nr. x/25.10.2012 încheiat între Primăria Orașului (...), în calitate de beneficiar și SC A. SRL (...) reprezentată prin director B., în calitate de prestator, având ca obiect colectarea, transportul și eliminarea finală a deșeurilor "substanțe chimice de laborator", cod deșeu 160506* de pe raza unității administrativ teritoriale, astfel încât au preluat ca atare acest cod și l-au inserat pe toate documentele încheiate ulterior, inclusiv pe nota de cântar x și în anexa nr. 2/formular de expediție transport deșeuri periculoase x, împrejurare ce exclude, de plano, o eventuală intenție directă în săvârșirea presupusei infracțiuni de fals.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov. Prin Decizia penală nr. 89/A din 28 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, declarat împotriva Sentinței penale nr. 225/13.07.2018 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția penală. A desființat sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând, a dispus următoarele: I.) a) În baza art. 346 alin. (2) din C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului materialelor explozive. În baza art. 71 din C. pen.

a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a ocupa funcția de director de vânzări în cadrul SC A. SRL) din C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 din C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a ocupa funcția de director de vânzări în cadrul SC A. SRL) din C. pen., ce se va executa în cazul în care pedeapsa principală devine executabilă. b) În baza art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 20.000 RON (200 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 100 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (2 acte materiale).

c) În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) din C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata B. pentru actul material constând în falsificarea anexei nr. 1 la contractul IF-DEM-004 încheiat la data de 25.10.2012. În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. d) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta decizie, stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 20.000 RON amendă penală. În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a ocupa funcția de director de vânzări în cadrul SC A. SRL) din C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 45 alin. (1), (5) din C. pen.

a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a ocupa funcția de director de vânzări în cadrul SC A. SRL) din C. pen., ce se va executa în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă. În baza art. 91 alin. (1) din C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen. În temeiul art. 92 alin. (3) din C. pen.

pe durata termenului de supraveghere, inculpatei i s-a impus să respecte măsurile de supraveghere prev.de art. 93 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) din C. pen., astfel: se va prezenta la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele fixate de acesta; va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; va comunica, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; va comunica schimbarea locului de muncă; va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 92 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatei i s-a impus să respecte obligațiile prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., respectiv să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Ilfov.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a obligat inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București sau în cadrul GG., pe o perioadă de 100 de zile. În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 96 din C. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor referitoare la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor prev. de art. 93 alin. (2) și (3) din C. pen., precum și a consecințelor săvârșirii de noi infracțiuni, pe parcursul termenului de supraveghere. În baza art. 63 din C. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor referitoare la consecințele neachitării amenzii penale.

II) a) În baza art. 346 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 137 alin. (4) lit. c) din C. pen. a condamnat-o pe inculpata SC A. SRL la amendă penală în cuantum de 200.000 RON (echivalentul a 200 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 1000 RON). În baza art. 136 alin. (3) lit. f) din C. pen. și a art. 145 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat societății inculpate pedeapsa complementară privind afișarea prezentei hotărâri, în extras (dispozitivul deciziei), la sediul Camerei de Comerț și Industrie Ilfov, timp de o lună, pe cheltuiala societății inculpate. b) În baza art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 137 alin. (4) lit. b) din C. pen. a condamnat-o pe inculpata SC A. SRL la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 150.000 RON (150 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 1000 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (2 acte materiale).

c) În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) din C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata SC A. SRL pentru actul material constând în falsificarea anexei nr. 1 la contractul IF-DEM-004 încheiat la data de 25.10.2012. În baza art. 147 din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. a contopit pedepsele cu amenda penală aplicate inculpatei SC A. SRL prin prezenta decizie, la pedeapsa cea mai grea, de 200.000 RON, adăugând sporul de 50.000 RON, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 250.000 RON amendă penală. În baza 147 din C. pen. rap. la art. 45 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară privind afișarea prezentei hotărâri, în extras (dispozitivul deciziei), la sediul Camerei de Comerț și Industrie Ilfov, timp de o lună, pe cheltuiala societății inculpate.

În baza art. 145 alin. (2) din C. pen., a făcut cunoscut societății inculpate că, prin afișarea extrasului, nu poate fi dezvăluită identitatea altor persoane. A dispus comunicarea hotărârii, la rămânerea definitivă, către ONRC, în vederea efectuării înscrierilor prev. de art. 34 din Legea nr. 253/2013. În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. a anulat înscrisurile falsificate, respectiv: nota de cântar IF-DEM 0251 cu privire la mențiunea substanței chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase cod 160506 și anexa nr. 2, formular de expediție transport deșeuri periculoase IF-DEM - 0251 la rubrica cod deșeuri periculoase - 160506. În baza art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpate la câte 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Contrar opiniei instanței de fond, Curtea de Apel București a constatat că în derularea operațiunilor privind ridicarea, transportul și dezafectarea deșeurilor tip "substanțe chimice de laborator" printre care și cea ridicată din (...), SC A. SRL (...) reprezentată de inculpata B. a încălcat normele în materie. În acest sens, s-a constatat că în executarea contractului încheiat cu Primăria (...), societatea trebuia, imediat după securizarea zonei sau a substanței ridicate, să procedeze la analiza de laborator a substanței, urmând ca numai în funcție de rezultatul analizelor (care în concret lipsesc) să se stabilească ce procedură de ridicare, transport, depozitare și neutralizare trebuia urmată.

Această obligație este instituită în mod expres în art. 26 din Legea nr. 211/2011 republicată, conform căreia operatorii economici autorizați din punct de vedere al protecției mediului, trebuie să urmeze o anumită procedură strict reglementată în materie. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din același act normativ, s-a reținut că rezultă că inculpata SC A. SRL reprezentată de inculpata B. avea obligația să încadreze deșeul în lista aprobată de Comisia Europeană și preluată prin H.G. nr. 656/2002, respectiv să codifice marfa. Aceste dispoziții, se completează cu art. 49 alin. (4) din Legea nr. 211/2011, potrivit cărora persoanele juridice în situația SC A. SRL, aveau obligația să țină o evidență strictă a tuturor operațiunilor ce urmau să fie derulate, conform contractului cu autoritatea publică locală.

S-a apreciat că în speță, inculpata SC A. SRL (...) reprezentată de inculpata B. nu a îndeplinit aceste obligații și a codificat marfa luată în depozit de la autoritatea locală (...) în COD DEȘEU 190205* - fără nicio analiză sau certificare de laborator. Acest fapt este dovedit de procesul-verbal de tratare deșeu din data de 23 octombrie 2013, unde la punctul nr. x se menționează că ar fi fost stabilită compoziția chimică a mărfii ce ar fi fost integral supusă tratării în data de 23 august 2013, mențiune bazată pe un buletin de analiză inexistent. Totodată, în același document, se precizează că au fost recoltate probe pentru analiză și contraprobe, în realitate aceste mențiuni fiind nereale, deoarece lipsește orice formă de evidențiere a acestei operațiuni.

Concluzia se impune, întrucât, dacă probele în sine ar fi fost la rândul lor neutralizate, trebuiau să fie evidențiate operațiunile tehnice efectuate, evidențe care în cazul concret lipsesc. În urma analizării documentelor sus-menționate, prin adresa nr. x din data de 25 martie 2006 emisă de către Direcția de Controlul Poluării a Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul General, rezultă că din verificările efectuate, la societatea care trebuia să depoziteze substanța tratată și neutralizată final respectiv SC "AA." SA, nu a ajuns niciodată marfa ridicată de la (...). Această concluzie este bazată nu numai pe documente ci și pe situația de fapt, neexistând o concluzie logică a împrejurării că o marfă ambalată într-un butoi metalic, neutralizată, a ajuns la destinație în cutii de carton, specifice reactivilor de laborator, în cantitate mai mult decât dublă.

Un alt aspect criticat de către instanța de fond, s-a menționat că se referă la cantitatea de 3.000 kg pentru care a fost lansată comanda, fiind reținute mențiunile inserate în cuprinsul tichetului de cântar nr. 25619/20.09.2013 emis de SC AA. SA, în sensul că "din cantitatea de 2.840 kg, 680 kg reprezintă deșeu cod 16 05 06* de la punct de lucru (...), iar 2.160 kg reprezintă deșeu cod 16 05 06* de la punct de lucru Bacău", astfel cum se regăsesc și la pozițiile 2461- 2462 din registrul de intrări. Astfel, contrar tezei reținută de procuror în actul de sesizare, cât privește cantitatea de 680 kg deșeu predate de SC A. SRL punct de lucru (...) spre eliminare în aceste împrejurări, instanța de fond a reținut că aceasta poate proveni atât din colectarea celor 320 kg de la (...), cât și din deșeurile ridicate de la generatori menționați.

Cele 0,680 t deșeu predate de SC A. SRL (...) au fost tratate de SC AA. SA conform procesului-verbal de tratare deșeu din data de 23.10.2013 folosindu-se 0,150 t stabilizator, în urma acestui procedeu rezultând 0,83 tone deșeu cod 19 02 05* depozitat în 1 big-bag. Curtea a reținut că, referitor la cantitatea de 320 de kg sodiu metalic predată de inculpata SC A. SRL spre eliminare, nu există nicio probă care să dovedească și să explice faptul că aceasta s-a transformat în 680 kg deșeuri de laborator, o atare operațiune fiind în primul rând imposibilă fizic, în al doilea rând lipsind orice documente de evidențiere a unor operațiuni de acest gen. Potrivit dispozițiilor legale, trebuia să existe o evidențiere atât a cantității și calității mărfii ridicate din (...) cât și a procedurii de neutralizare efectivă a substanței înaintea neutralizării finale, aspecte nedovedite.

În realitate, substanța a fost ridicată într-un butoi metalic și transportată de la (...) în spațiul inculpatei SC "A." SRL în data de 26 octombrie 2012, singurele documente fiind cele de transport, activitate făcută prin intermediul SC "Z." SRL, aspect consemnat în formularul de expediție și transport deșeuri periculoase/Anexa nr. 2, aferent unui contract încheiat sub nr. x încă din anul 2009, pe această relație.

În condițiile lipsei oricărui fel de documentație și justificări economice, inculpata SC "A." SRL reprezentată de inculpata B. a livrat în data de 20 septembrie 2013, adică la aproape un an distanță, o cantitate de 2840 de kg deșeuri din care 680 de kg ce ar reprezenta deșeuri ridicate de la punctul de lucru de la (...), marfă ce nu are nicio legătură cu substanța explozivă/sodiu metalic ridicată de pe strada x nr. 12. Din tichetul de cântar nr. 25619 din data de 20 septembrie 2013, rezultă că SC "AA." SA a primit toată cantitatea de marfă livrată de inculpata SC "A." SRL și nu sodiul metalic de la (...), toată marfa în cauză fiind codificată sub același COD 160506*.

Conform formularului de control vizual la intrarea în spațiul SC "AA." SA din data de 20 septembrie 2013, rezultă că deșeul primit de la societatea inculpată nu conține buletin de analize fizico-chimice și este ambalat în cutii de carton pe paleți înfoliați, ambalare total diferită fizic de un butoi metalic care să conțină sodiu metalic. Din formularul de control al deșeurilor la descărcare din aceeași zi, s-a apreciat că rezultă că inculpata SC "A." SRL a trimis către SC "AA." SA o marfă ambalată în cutii de carton cu un COD prestabilit ca fiind 160506*.

Aceste mențiuni au fost făcute de către inculpata SC "A." SRL, întrucât fără să dețină acte de analiză de laborator și fără să consemneze în acte justificative toate operațiunile efectuate, a trimis la depozitarul final o marfă a cărei identitate cu cea de la (...) nu poate fi confirmată, deși în realitate probele converg spre concluzia certă că este vorba de două mărfuri diferite și că de fapt, livrarea de la SC "AA." SA nu are nici o legătură cu substanța ridicată din (...), fapt dovedit și de lipsa unor documente care să ateste ce s-a întâmplat cu substanța după analiză.

Instanța de fond a apreciat că nu a fost dovedită nici natura substanței ce formează obiectul cercetărilor în cauză, respectiv sodiu metalic, aspect care s-a reținut că se fundamentează pe declarațiile martorilor denunțători H. și D. care au încercat să acrediteze ideea potrivit căreia cel din urmă ar fi cumpărat în anul 2001 de la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Metale și Resurse Radioactive cantitatea de 250-300 kg sodiu metalic (pct. 1), aspect infirmat de răspunsul transmis instanței de instituția pretins vânzătoare care, prin adresa din data de 02.11.2017, a comunicat că în anul 2001 Institutul nu avea prerogative în sensul comercializării de substanțe chimice, respectiv sodiu metalic, nu deține o astfel de substanță în condițiile în care domeniul său de activitate constă în efectuarea de studii și cercetări pentru exploatarea și valorificarea resurselor minerale în special radioactive, iar în anul 2001 nu a efectuat nici o vânzare de sodiu metalic.

De asemenea, s-a reținut că instanța de fond a constatat că nici din punct de vedere al comparării caracteristicilor sodiului metalic relevate prin Raportul de constatare criminalistică nr. 2.057.307/13.05.2016 întocmit de IGPR - INEC - Serviciul Expertize fizico-chimice cu cele pe care le prezintă substanța care face obiectul cercetărilor în cauza de față, astfel cum au fost descrise de martorii care au văzut-o sau au manipulat-o, nu se poate ajunge la concluzia indubitabilă conform căreia această substanță este sodiu metalic, având în vedere capacitatea butoiului în care a fost transportată substanța, caracteristicile acesteia și faptul că nu poate stabili cu certitudine nici măcar dacă sodiul metalic face parte din categoria materiilor explozive, textul de lege nefiind formulat clar, fluent și inteligibil, fără echivoc.

Și cu privire la acest aspect, Curtea a reținut că probatoriul administrat a dovedit subzistența infracțiunii prevăzute de art. 346 alin. (2) din C. pen., în sarcina inculpatelor și are în vedere Raportul de intervenție nr. x din data de 24 octombrie 2012 emis de către Serviciul Voluntari pentru Situații de Urgență (...), din care rezultă că substanța ridicată de la sediul de pe strada x nr. 12 este o substanță chimică, care în contact cu apa arde și a cauzat un incendiu ce a fost stins, fapt care dovedește că substanța depistată și în realitate neidentificată, este o substanță explozivă.

În același sens, Curtea a reținut și depozițiile martorilor R., P., Q. și S., din cadrul ISU Ilfov/București, care au confirmat că au participat la activitățile din data de 23.10.2012 și au relatat că în butoiul din curtea de pe strada x se afla sodiu metalic, caracterizat ca fiind o substanță pietroasă din care martorul F. a spart cu ciocanul o bucățică cât un pumn, după care a aruncat-o în pubela de gunoi. La puțin timp, martorul a aruncat mâncarea de la cățel care, fiind puțin umedă, a generat incendiul și explozia. Aceștia au constatat că la momentul sosirii lor incendiul fusese stins cu nisip, întrucât anterior martorul pusese apă și explozia se amplifica.

Lucrătorii ISU au efectuat și un experiment empiric, în cadrul căruia au picurat efectiv o picătură de apă pe o foarte mică cantitate de substanță pe care au recunoscut-o din experiența anterioară ca fiind sodiu metalic, care în contact cu apa sărea în aer peste înălțimea stâlpului de electricitate și exploda ca la jocurile de artificii. Totodată, martorii au relatat și faptul că atunci când au curățat strada, substanța deversată în urma aruncării pubelei pe carosabil a generat explozii soldate cu perforarea asfaltului. În consecință, s-a reținut că depozițiile sus-menționate încadrează substanța depistată în (...) în dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive și certifică faptul că nu există identitate între substanța ridicată din (...) și cea ajunsă la AA.

SA Bacău. Curtea a reținut și Raportul de constatare criminalistică întocmit de către I.N.C./Serviciul Expertize Fizico-Chimice din cadrul I.G.P.R. cu numărul 2.057.307 din data de 13 mai 2016, care a concluzionat că substanța care s-a aflat în butoiul dispărut era sodiu metalic, substanță ce poate genera o explozie masivă și incendiu de proporții. Totodată, s-a menționat că sodiul metalic se păstrează în lichid inert sau în produși petrolieri pentru a nu avea reacții explozive, fapt ce justifică, încă o dată, imposibilitatea confuziei între cele două tipuri de marfă.

Referitor la infracțiunile de fals imputate inculpatelor, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că acestea ar fi inserat mențiuni nereale privind tipul mărfii (adică alta decât sodiu metalic cel în realitate deținut și care trebuia consemnat ca atare în documente) în cuprinsul următoarelor celor 3 înscrisuri sub semnătură privată, după cum urmează: Anexa nr. 1 la contractul IF-DEM-004 încheiat cu Primăria (...) - mențiunea de la punctul 1 din tabel "substanțe chimice de laborator x*" nota de cântar IF-DEM 0251 - mențiunea centrală substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase x*; Anexa nr. 2/formular de expediție transport deșeuri periculoase x la rubrica cod deșeuri periculoase - 160506*, toate fiind acte semnate și ștampilate de către SC A. SRL reprezentată de B. Cu privire la actul material constând în falsificarea anexei nr. 1 la contractul IF-DEM-004 încheiat la data de 25.10.2012, Curtea a constatat că această acțiune de falsificare nu există, neputând fi reținută în sarcina inculpatelor, întrucât mențiunea din contractul încheiat cu Primăria Ilfov este reală, potrivit Autorizației de mediu nr. x/14.12.2010, inculpata SC A. SRL având dreptul de a desfășura activități de colectare deșeuri industriale, în lista acestora fiind înscrise și cele codificate 16 05 06*.

În ceea ce privește actele materiale ale infracțiunii de fals imputate celor două inculpate, constând în inserarea de mențiuni nereale privind tipul mărfii în cuprinsul notei de cântar IF-DEM 0251 - mențiunea centrală substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase x* și Anexei nr. 2/formular de expediție transport deșeuri periculoase x la rubrica cod deșeuri periculoase - 160506*, Curtea a reținut dispozițiile Legii nr. 126/1995 cu privire la entitatea care trebuie să întocmească cele două documente, respectiv nota de cântar și actele de transport.

În acest sens, Curtea a reținut că persoanele juridice - persoanele fizice autorizate, precum și producătorii de deșeuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizați pentru colectarea și transportul deșeurilor periculoase, sunt obligați să țină o evidență a cantității, naturii originii, destinației, mijlocului de transport, precum și a metodei de tratare, prevăzute în anexele 2 și 3 ale legii, care să poată fie pusă la dispoziția autorităților. De asemenea, conform prevederilor Hotărârii nr. 1061/2008, privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României, art. 10 alin. (1) și 2, destinatarul, la primirea deșeurilor periculoase, semnează și ștampilează formularul de expediție-transport deșeuri periculoase, confirmând acceptarea acestora.

Alin. 2 prevede că destinatarul este obligat să preleveze o probă din fiecare transport de deșeuri periculoase, pe care să o păstreze în condiții de siguranță și etichetată corespunzător, un interval de trei luni. Analizând documentele care stau la baza relației contractuale dintre inculpate și Primăria (...), Curtea a reținut că părțile au încheiat Contractul de Prestări - Servicii nr. x/25.10.2012, Primăria Orașului (...), reprezentată legal prin Primar K., având în calitatea de BENEFICIAR iar SC A. SRL, de PRESTATOR.

Conform clauzelor contractuale, s-a constatat că obligațiile prestatorului, respectiv ale inculpatei SC A. SRL reprezentată de inculpata B., sunt următoarele: - să ridice și să transporte deșeurile din toate locațiile beneficiarului prevăzute în anexa 1, în prezența reprezentanților acestuia, pe bază de aviz de însoțire; - să cântărească la destinație deșeurile; - să emită nota de cântar din care să reiasă tipul și cantitatea exactă de deșeuri recepționată la destinație, pentru fiecare transport; - să întocmească întreaga documentație de transport a deșeurilor anexele 1 și 3 și să o prezinte spre completare, semnare și ștampilare beneficiarului.

În consecință, în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2011(republicată) privind regimul deșeurilor, incident fiind art. 8 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) și în temeiul Contractului de Prestări - Servicii nr. x/25.10.2012, responsabilitatea completării notei de cântar IF-DEM 0251 - mențiunea centrală substanțe chimice de laborator cu conținut de substanțe periculoase x* și Anexei nr. 2/formular de expediție transport deșeuri periculoase x, a revenit societății inculpate SC A. SRL, prin reprezentant inculpata B., înscrisurile sub semnătură private menționate fiind inserate cu mențiuni nereale privind tipul mărfii, de către PRESTATOR.

De asemenea, având în vedere că materialul probator administrat a dovedit faptul că substanța preluată și transportată de societatea inculpată SC A. SRL reprezentată de inculpata B. de la Primăria (...) este sodiu metalic și aceasta face parte din categoria materiilor explozive, încadrându-se în dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, Curtea a constatat că infracțiunea de fals constând în două acte materiale de falsificare a notei de cântar IF-DEM 0251 și Anexei nr. 2/formular de expediție transport deșeuri periculoase emise în baza Contractului de Prestări - Servicii nr. x/25.10.2012, subzistă și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpate.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpatele B. și A. SRL. Inculpatele au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și au solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b din C. proc. pen. Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Procurorul nu a depus concluzii scrise cu privire la cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. SRL și B. Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 mai 2019, fiind înregistrat sub nr. x/2016, fiind stabilit termen pentru întocmirea raportului la data de 25 iunie 2019. Prin încheierea din 25 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție,a admis în principiu în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. SRL și B. împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 28 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016 și s-a fixat termen la data de 17 septembrie 2019. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că Decizia penală nr. 89/A din 28 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală face parte dintre hotărârile ce pot fi atacate cu recurs în casație.

Totodată, cererea de recurs în casație este formulată de inculpații B. și A. SRL în termenul prevăzut de lege și îndeplinește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen. În cuprinsul acesteia sunt menționate numele și prenumele părților care exercită recursul în casație (inculpații B. și A. SRL), domiciliul/sediul acestora, hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 89/A din 28 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală), cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea (art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), motivele de fapt ale recursului în casație, iar inculpații au semnat,