ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 august 2010, persoana vătămată T.B. în calitate de împuternicit al reprezentanților acționarilor Băncii Internaționale a Religiilor din București, B-dul Unirii (Provias) Sector 4 a formulat plângere împotriva comunicării nr. 5797/2809/VIII/1/2010 din 15 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care i s-a respins ca neîntemeiată plângerea sa împotriva rezoluției dispuse în lucrarea nr. 633/C/1979/VIII/1/2010. Petentul a apreciat în plângerea sa că nu au fost luat în considerare argumentele sale prezentate în memoriul nr. 2241/BIR din 21 iunie 2010, s-a ignorat disponibilitatea sa de a colabora cu organul de anchetă iar memoriul respectiv respectă în mare măsură prevederile art. 222 alin. (2) C. proc.

pen. Prin rezoluția din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de numitul T.B. împotriva rezoluției nr. 5797/2809/VIII/1/2010 din 1 iulie 2010 a procurorului șef al Secției de urmăriri penale și criminalistică. Pentru a dispune această măsură, procurorul general a reținut că anterior, T.B. a solicitat efectuarea de cercetări față de procurorii M.D., P.L. și T.M. din cadrul DNA, în legătură cu modul în care au efectuat urmărirea penală în Dosarul penal nr. 194/P/2003 privind Banca Internațională a Religiilor. La data de 9 iunie 2010, prin rezoluția nr. 633/C/1979/ VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri penale și criminalistică, a fost respinsă plângerea respectivă ca inadmisibilă, deoarece nu conținea toate elementele cerute de dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc.

pen. în sensul că nu au fost descrise în cuprinsul acesteia fapte concrete care ar putea constitui infracțiuni, petentul T.B. limitându-se doar să critice soluțiile adoptate de magistrați. Modul de soluționare a lucrării nr. 633/C/1979/VIII/1/ 2010 a fost contestat de petent iar prin rezoluția din 1 iulie 2010 dispusă în lucrarea nr. 5797/2809/VIII/1/2010 de procurorul șef de secție, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece analiza plângerii petentului a relevat neîndeplinirea cerințelor art. 222 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu au fost descrise în cuprinsul acesteia, faptele care au fost comise și nu au fost indicate mijloacele de probă care fac dovada acestor fapte. În sfârșit, la adoptarea măsurii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că potrivit art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., împotriva actelor efectuate de procuror sau măsurilor dispuse de acesta se poate formula plângere la procurorul ierarhic, dar rezoluția din 1 iulie 2010 dispusă în lucrarea nr. 5797/2809/ VIII/1/2010 de procurorul șef al Secției de urmăriri penale și criminalistică nu se prezintă un act de urmărire penală, ci un act de control, intervenit în procedura de exercitare a controlului ierarhic, fără ca prevederile procesual penale să reglementeze posibilitatea contestării acestuia. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. petentul T.B., prin apărător, a formulat plângere împotriva rezoluției din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere înregistrată la data de 21 septembrie 2010 la Înalta Curte de Casație și Justiție - Registratura generală.

În plângerea sa, petentul susține că rezoluția procurorului general este netemeinică și nelegală, deoarece plângerea adresată inițial procurorului, a prezentat mijloacele de probă și a indicat făptuitorii, astfel că ea întrunea condițiile de admisibilitate și se impune admiterea plângerii, desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale. Deși a fost legal citat, petentul nu s-a prezentat în fața instanței. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că plângerea pentru T.B. este inadmisibilă. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, sau a ordonanței și, după caz, a rezoluției de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Din înțelesul dispozițiilor legale arătate mai sus rezultă că sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit procedurii reglementate de acest text, exclusiv, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța, ori, după caz, rezoluția de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dispuse de procuror.

Or, în cauză, petentul a sesizat Curtea cu plângere formulată împotriva unui act care nu este prevăzut de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., respectiv rezoluția din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu este un act de finalizare a cercetării sau a efectuării urmăririi penale. În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca inadmisibilă.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. civ. petentul urmează să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.T. împotriva rezoluției nr. 6929/3275/VIII/1/2010 din 19 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2010.