ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 17 august 2010, persoana vătămată T.B.

în calitate de împuternicit al reprezentanților acționarilor Băncii

Internaționale a Religiilor din București, B-dul Unirii (Provias) Sector 4 a

formulat plângere împotriva comunicării nr. 5797/2809/VIII/1/2010 din 15 iulie

2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care i

s-a respins ca neîntemeiată plângerea sa împotriva rezoluției dispuse în

lucrarea nr. 633/C/1979/VIII/1/2010.

Petentul a apreciat

în plângerea sa că nu au fost luat în considerare argumentele sale prezentate

în memoriul nr. 2241/BIR din 21 iunie 2010, s-a ignorat disponibilitatea sa de

a colabora cu organul de anchetă iar memoriul respectiv respectă în mare măsură

prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. pen.

Prin rezoluția din 19

august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010, procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca

inadmisibilă plângerea formulată de numitul

T.B.

împotriva rezoluției nr. 5797/2809/VIII/1/2010

din 1 iulie 2010 a procurorului șef al Secției de urmăriri penale și

criminalistică.

Pentru a dispune

această măsură, procurorul general a reținut că anterior, T.B. a solicitat

efectuarea de cercetări față de procurorii M.D., P.L. și T.M. din cadrul DNA, în

legătură cu modul în care au efectuat urmărirea penală în Dosarul penal nr. 194/P/2003

privind Banca Internațională a Religiilor.

La data de 9 iunie

2010, prin rezoluția nr. 633/C/1979/ VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri penale și criminalistică,

a fost respinsă plângerea respectivă ca inadmisibilă, deoarece nu conținea

toate elementele cerute de dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. în

sensul că nu au fost descrise în cuprinsul acesteia fapte concrete care ar

putea constitui infracțiuni, petentul T.B. limitându-se doar să critice

soluțiile adoptate de magistrați.

Modul de soluționare

a lucrării nr. 633/C/1979/VIII/1/ 2010 a fost contestat de petent iar prin

rezoluția din 1 iulie 2010 dispusă în lucrarea nr. 5797/2809/VIII/1/2010 de

procurorul șef de secție, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece

analiza plângerii petentului a relevat neîndeplinirea cerințelor art. 222 alin.

(2) C. proc. pen. în sensul că nu au fost descrise în cuprinsul acesteia,

faptele care au fost comise și nu au fost indicate mijloacele de probă care fac

dovada acestor fapte.

În sfârșit, la

adoptarea măsurii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a reținut că potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen.,

împotriva actelor efectuate de procuror sau măsurilor dispuse de acesta se

poate formula plângere la procurorul ierarhic, dar rezoluția din 1 iulie 2010

dispusă în lucrarea nr. 5797/2809/ VIII/1/2010 de procurorul șef al Secției de

urmăriri penale și criminalistică nu se prezintă un act de urmărire penală, ci

un act de control, intervenit în procedura de exercitare a controlului

ierarhic, fără ca prevederile procesual penale să reglementeze posibilitatea

contestării acestuia.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. petentul T.B., prin apărător, a formulat plângere împotriva

rezoluției din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010 de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, plângere înregistrată la data de 21 septembrie 2010 la Înalta Curte

de Casație și Justiție - Registratura generală.

În plângerea sa,

petentul susține că rezoluția procurorului general este netemeinică și

nelegală, deoarece plângerea adresată inițial procurorului, a prezentat

mijloacele de probă și a indicat făptuitorii, astfel că ea întrunea condițiile

de admisibilitate și se impune admiterea plângerii, desființarea celor două

rezoluții și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale.

Deși a fost legal

citat, petentul nu s-a prezentat în fața instanței.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, constată că plângerea pentru T.B. este

inadmisibilă.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

sau a ordonanței și, după caz, a rezoluției de scoatere de sub urmărire penală

sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum

și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Din înțelesul

dispozițiilor legale arătate mai sus rezultă că sunt supuse controlului

judecătoresc, potrivit procedurii reglementate de acest text, exclusiv,

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța, ori, după caz,

rezoluția de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale dispuse de procuror.

Or, în cauză,

petentul a sesizat Curtea cu plângere formulată împotriva unui act care nu este

prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., respectiv rezoluția

din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010 de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu

este un act de finalizare a cercetării sau a efectuării urmăririi penale.

În consecință, pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 278

1

alin. (8)  lit. a) C.

proc. pen., Curtea va respinge plângerea formulată de petent împotriva

rezoluției din 19 august 2010 dispusă în lucrarea nr. 6929/3275/VIII/1/2010 de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție

ca inadmisibilă.

Potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. civ. petentul urmează să fie obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.T. împotriva rezoluției nr.

6929/3275/VIII/1/2010 din 19 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 26 noiembrie 2010.