ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
plângerii de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiționara
C.R.I. (fostă C.) a formulat plângere împotriva numiților S.A.M. - procuror la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial București, S.A. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu (fost procuror în cadrul Serviciului Teritorial
București al Direcției Naționale Anticorupție), A.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, B.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, I.N.B. - fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, C.G. - fost judecător în cadrul Judecătoriei
Sectorului 1 București și R.S. - procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul
Teritorial București, solicitând efectuarea de cercetări față de aceștia sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C.
pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 248
1
C. pen. și art. 323
C. pen., respectiv art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 248
1
C. pen. și art. 323 C. pen.
Persoana
vătămată a arătat că magistrații susmenționați, „prin modalitatea de
soluționare a plângerii penale …
”
i-au îngrădit drepturile și libertățile
fundamentale, respectiv „dreptul la vot, dreptul la proprietate și dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică” și a invocat în acest sens
ordonanțele nr. 764/D/P/2006, nr. 11/P/2006, nr. 1156/II/2/2007, nr. 2571/P/2005
și rezoluțiile nr. 4989/P/2006 și nr. 909/P/2008.
Actele
premergătoare efectuate au stabilit următoarele:
La
data de 30 martie 2006, prin ordonanța nr. 11/P/2006 a Direcției Naționale
Anticorupție - Serviciul Teritorial București (procuror S.A.) s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii
de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din
Legea nr. 78/2000 modificată, întrucât fapta nu există.
De
asemenea, prin aceeași ordonanță s-a mai dispus declinarea competenței de
soluționare a cauzei în favoarea Biroului de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă
Tribunalul București, în vederea efectuării de cercetări față de C.C. pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. a)) din Legea nr. 656/2002.
La
data de 29 februarie 2008, prin rezoluția nr. 1156/II/2/2007 a Direcției
Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București (procuror șef S.A.M.),
în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii formulată
de C.R.I. împotriva ordonanței nr. 11/P/2006 din 30 martie 2006, ca
neîntemeiată.
Prin
ordonanța nr. 764/D/P/2006 din 21 februarie 2008 a Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial
București (procuror R.S.) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.C.
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr.
656/2002, precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea
Parchetului de pe lângă Tribunalul București sub aspectul comiterii
infracțiunilor prevăzută de art. 292 C. pen. și art. 215 alin. (3) C. pen.
La
data de 31 iulie 2007, prin rezoluția nr. 4989/P/2006 a Parchetului de pe lângă
Tribunalul București (procuror I.N.B.) a fost confirmată propunerea organelor
de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de C.C. pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. și art. 292 C. pen.,
întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.
Prin
ordonanța nr. 2571/P/2005 din 24 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel București (procuror A.C.) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față
de judecătorul C.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 246
C. pen. și art. 289 C. pen., precum și disjungerea și declinarea competenței de
soluționare a cauzei privind pe numitul C.C. în favoarea Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sectorului 1 București în vederea efectuării de cercetări
față de acesta pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (3) C.
pen. și art. 292 C. pen.
La
data de 28 octombrie 2008, prin rezoluția nr. 909/P/2008 a Parchetului de pe
lângă Tribunalul București (procuror B.R.), în temeiul art. 228 alin. (6) C.
proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost confirmată
propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față
de C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1),
(2), (3) și (5) C. pen. și art. 292 C. pen.
Prin
rezoluția nr. 1547/P/2009 din 1 februarie 2010 a Secției de urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit.
a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.A.M. -
procuror la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial București și S.A.
- procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu (fost procuror la Serviciul Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție) sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art.
247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 248
1
C. pen. și art. 323 C. pen.,
întrucât faptele nu există.
De
asemenea, prin aceeași rezoluție s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale
față de A.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, I.N.B.
- fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, C.G. - fost
judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 București, B.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și R.S. - procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul
Teritorial București pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.
pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 248
1
C. pen. și art. 323
C. pen., cu motivarea că faptele nu există.
Împotriva
rezoluției din februarie 2010 date de procur, petenta a formulat plângere care
a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică.
Procurorul
șef al acestei secții, prin rezoluția nr. 2355/1199/II/2/2010 din 26 martie 2010, a respins plângerea ca neîntemeiată, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
În
esență, a reținut că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată față de
magistrații reclamați este legală și temeinică, aceștia neputând să răspundă
penal pentru soluțiile adoptate în cauzele pe care le-au avut spre
instrumentare atât timp cât s-au bazat pe interpretarea normelor legale și pe
propria convingere.
Împotriva
acestei rezoluții petenta a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală.
Reiterând
motivele exprimate anterior în plângerea inițială și apoi în cea adresată
ierarhic sistemului Ministerului Public, consideră că magistrații reclamați se
fac vinovați de infracțiunile pentru care a depus plângere penală, iar actele
premergătoare sunt insuficiente pentru a demonstra vinovăția acestora.
Solicită
admiterea plângerii împotriva soluției procurorului și începerea urmăririi
penale față de intimați.
Plângerea
este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Petenta
a formulat plângerea considerând că instrumentarea defavorabilă a unor cauze
penale cu care a învestit organele Ministerului Public reprezintă o încălcare a
prevederilor art. 25, 246, 247, 248, 248
1
C. pen. în condițiile în
care procurorii intimați s-au asociat în vederea comiterii infracțiunilor
enumerate mai sus.
Magistrații
reclamați au instrumentat cauzele penale cu care au fost investiți cu
respectarea cadrului legal, pronunțând soluții în deplin acord cu atribuțiunile
profesionale. Nemulțumirile petentei pot constitui obiectul, în cadrul unor căi
de atac, în fiecare cauză în parte.
Actele
premergătoare efectuate au relevat că nu există indicii din care să rezulte
comiterea vreunei fapte penale de către procurorii pentru care s-a formulat
plângere penală.
Având
în vedere cele mai sus expuse, urmează ca plângerea petentei C. (fostă C.) R.I.
să fie respinsă ca neîntemeiată, iar aceasta obligată la cheltuieli judiciare
statului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H
O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petiționara C. (fostă C.) R.I. împotriva
rezoluției nr. 1547/P/2009 din 1 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe
care o menține.
Obligă petiționara să
plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată, în ședință
publică, azi 12 octombrie 2010.