ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1258/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe ce face obiectul prezentei căi de atac

Pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost înregistrate recursurile formulate de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și A. împotriva sentinței civile nr. 1845 din 14 decembrie 2015 a Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. și intimata-pârâtă Primăria Municipiului Timișoara.

Prin încheierea din ședința publică din data de 10 mai 2016, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursurilor până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect acțiune în grănițuire.

Împotriva acestei încheieri, intimatul-reclamant B. a formulat recurs, solicitând casarea încheierii și, în consecință, continuarea judecății.

Arată recurentul că, prin acțiunea introductivă de instanță, din 31.10.2014, ce face obiectul Dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Timiș, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara, anularea Autorizației de construire nr. 930/25.07.2013 emisă de pârâtul de rang 2 în favoarea pârâtului de rang 1 și obligarea pârâților, în solidar, la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1562 din 17 noiembrie 2015, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus anularea autorizației de construire.

Împotriva acestei sentințe, pârâții au formulat recurs, suspendat prin încheierea din 10 mai 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016

Acest dosar are ca obiect acțiunea de grănițuire promovată în vederea stabilirii limitei de hotar a proprietății evidențiate în CF nr. x în Timișoara, nr. top x în suprafață de 14.995 mp, față de proprietățile învecinate.

Susține recurentul că suspendarea judecății recursurilor nu este întemeiată, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cele două dosare neaflându-se într-un raport de interdependență.

Astfel, la elaborarea autorizației de construire nu s-au avut în vedere limitele reale ale tarlalelor/parcelelor.

În Dosarul nr. x/2016 se solicită grănițuirea și recurentul-pârât din prezentul dosar a recunoscut că s-a produs o eroare la măsurători, sens în care este obligatorie anularea autorizației de construire pentru ca, ulterior, să se efectueze grănițuirea.

Prin acțiunea în grănițuire se urmărește constituirea/reconstituirea hotarului real dintre cele două fonduri, fără a se contesta dreptul de proprietate asupra fondului vecin și față de care se va face delimitarea. Așadar, acțiunea în grănițuire nu implică dovedirea dreptului de proprietate asupra fondurilor cu privire la care se va stabili hotarul despărțitor.

Grănițuirea produce efecte doar cu privire la delimitarea fondurilor ce aparțin părților, nu și cu privire la însuși dreptul real.

Astfel, nu există un drept esențial dedus judecății care să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluționării cauzei în contencios administrativ, unde este supusă dezbaterii valabilitatea actului administrativ emis cu nerespectarea liniilor de hotar dintre terenurile părților. În instanța civilă este supusă dezbaterii stabilirea liniei fizice de hotar fizice/în teren dintre proprietățile părților.

Sesizată cu soluționarea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a judecății, Înalta Curte a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluționare, apreciind că nu se impune parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului se constată că recurentul-reclamant B. a solicitat anularea autorizației de construire nr. 930/25.07.2013 emisă în favoarea intimatului-pârât A., susținând că acesta a construit un gard cu încălcarea limitelor de hotar ale terenurilor învecinate, prin această acțiune, aducând atingere dreptului de proprietate a tuturor vecinilor, precum și blocarea căilor de acces.

Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1562/17.11.2015, a admis acțiunea și a dispus anularea actului administrativ contestat.

Tribunalul Timiș și-a întemeiat soluția pe susținerile raportului de expertiză tehnică depuse în dosar, care a concluzionat în sensul că, la emiterea autorizației de construire nu s-au avut în vedere în mod corect liniile de hotar, ca urmare a interpretării eronate a planului cadastral de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Timiș au formulat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timișoara și A., care au criticat soluția din perspectiva stabilirii eronate a liniei de hotar de către expert, fiind atinsă chiar substanța dreptului de proprietate asupra terenului deținut de beneficiarul autorizației de construire.

În calea de atac, în fața Curții de Apel Timișoara s-a învederat faptul că recurentul-pârât A. a depus pe rolul Judecătoriei Timișoara acțiune în grănițuire, prin care a solicitat stabilirea liniei de hotar a proprietăților celor două persoane fizice, iar prin încheierea de ședință din data de 10.05.2016, s-a dispus suspendarea judecății recursurilor până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2016, ce are ca obiect grănițuire.

Înalta Curte, instanța competentă să soluționeze recursul formulat împotriva încheierii din data de 10.05.2016, reține că prin motivele de recurs s-a invocat neîndeplinirea disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și inexistența unui raport de interdependență între cele două procese.

Textul legal incident, permite judecătorului să dispună suspendarea judecății, când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

Se constată astfel că în primul proces, ce are ca obiect anularea unui act administrativ, autorizație de construire, în urma probelor administrate și îndeosebi a expertizei tehnice, s-a reținut că linia de hotar între cele două proprietăți a fost interpretată eronat, ca urmare a greșelii de apreciere a planului cadastral de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Or, avându-se în vedere că judecătorul fondului a omologat raportul de expertiză și a stabilit că autorizația de construire a fost eliberată nelegal, tocmai pentru că s-a încălcat linia la hotar, este just comportamentul recurentului-pârât A. de a formula o acțiune în grănițuire care reprezintă singura posibilitate prin care instanța de judecată pate stabili linia de hotar între proprietățile celor două părți iar, în final, instanța de contencios administrativ să aprecieze asupra legalității/nelegalității autorizației de construire.

Acțiunea în grănițuire are ca obiect chiar reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, conform art. 560 C. civ.

Ambii proprietari sunt obligați să contribuie la grănițuire deoarece aceasta servește unui interes comun.

În prezenta cauză este imperios a se stabili cu certitudine linia de hotar între cele două proprietăți, chiar dacă se susține că emitentul autorizației a interpretat greșit planul cadastral.

Dezlegarea acțiunii prin care s-a solicitat anularea autorizației de construire depinde astfel, în totalitate de soluția ce se va da în procesul de grănițuire, de unde rezultă incidența disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, conform astrt. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificară și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de B. împotriva încheierii din 10 mai 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2018.