ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1196/2018

Obiectul cererii Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 07.12.2016, la nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Corunca, obligarea pârâtului la emiterea autorizațiilor de construire pentru intrarea în legalitate a celor 8 case de locuit P+M, în sistem cuplat, cu două unități locative C1+C2, situate în com. Corunca, nr. x și identificate prin planul de situație, CF nr. x și CF nr. y, com. Corunca, edificate de reclamantă și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 609 din 06 iulie 2017 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Tg. -Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Corunca, fiind obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în sumă de 1.000 RON.

Recursul Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Tg. -Mureș, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecarea litigiului pe fond să se dispună admiterea acțiunii introductive în sensul obligării intimatului la emiterea autorizațiilor de construire pentru intrarea în legalitate a celor opt case de locuit edificate, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de recuzare Prin cererea formulată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2018 în cadrul dezbaterilor în dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul acestei instanțe, cerere formulată ulterior și în scris, înregistrată la 19 ianuarie 2018, recurenta societatea reclamantă A. S.R.L. a recuzat doi din cei trei membri ai completului de judecată în calea de atac a recursului, și anume doamnele judecător B. și C., invocând dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ. Titulara cererii de recuzare a subliniat faptul că echidistanța și imparțialitatea celor doi magistrați în soluționarea cauzei este înlăturată deoarece aceștia și-au exprimat părerea cu privire la soluția ce poate fi pronunțată în cauza de față prin participarea la soluționarea dosarului nr. x/2016, dosar ce a avut un obiect similar cu cel al prezentei cauze și, totodată, a avut o stare de fapt identică celei din prezentul dosar. În acest context, s-a reținut că din perspectiva în care în dosarul indicat soluția a fost de respingere a recursului, este cât se poate de clară soluția ce urmează a fi pronunțată în prezentul dosar, motivele de recurs fiind identice.

Soluția pronunțată de instanță asupra cererii de recuzare Prin încheierea nr. 26 din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de recuzare formulată de A. S.R.L. împotriva doamnelor judecător B. și C., vizând soluționarea dosarului nr. x/2016 Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este invocat în legătură cu un alt dosar, respectiv dosarul nr. x/2016 în care cei doi judecători recuzați au făcut parte din completul de recurs și au pronunțat Decizia nr. 1166/R/28.11.2017 prin care a fost respins recursul formulat de reclamanții (persoane fizice) din respectiva cauză, împotriva sentinței nr. 353/8.05.2017 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, sentință prin care reclamanților li s-a respins cererea de obligare a Primarului Comunei Corunca la emiterea autorizației de construire pentru intrarea în legalitate. Prin urmare, nu este vorba de aceeași cauză pentru a fi incident cazul de incompatibilitate reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci de cauze diferite care au obiect similar, or pe rolul instanțelor sunt foarte frecvente cauzele cu obiect similar. În cazul dedus judecății nu s-a invocat și nici nu rezultă că cei doi judecători ar fi făcut vreo afirmație cu referire la soluția pe care o vor pronunța în cauză, iar soluționarea unei cauze anterioare având același obiect cu cel din dosarul prezent în condițiile conforme cu cele impuse de C. proc. civ. nu poate constitui motiv de a crede că judecătorul și-a formulat deja o opinie asupra modului în care va soluționa în final cauza sau că ar exista alte elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii nr. 26 din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de recuzare și înlăturarea de la judecarea recursului a doamnelor judecător B. și C. și recompunerea completului, prin desemnarea altor judecători în vederea soluționării dosarului. În motivarea recursului, recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. De asemenea, a susținut că instanța a încălcat și dispozițiile art. 6 din CEDO, împrejurare ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Instanța a încălcat și normele ce reglementează cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. În opinia recurentei, echidistanța și imparțialitatea celor doi magistrați în soluționarea cauzei este înlăturată, deoarece aceștia și-au exprimat părerea cu privire la soluția ce poate fi pronunțată în cauza de față prin participarea la soluționarea dosarului nr. x/2016, dosar ce a avut un obiect similar cu cel al prezentei cauze și, totodată, a avut o stare de fapt identică celei din prezentul dosar. II. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs Examinând cererea de recurs prin prisma criticilor dezvoltate de recurentă, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele în continuare prezentate. Verificând încheierea atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, reține instanța de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității, ținându-se seama de principiile dreptului la apărare, al disponibilității și contradictorialității ce guvernează procedura civilă. De altfel, motivele de fapt pe care își întemeiază recurenta-reclamantă calea de atac declarată în cauză, privesc nu atât procedura de soluționare a cererii de recuzare, ci mai ales lipsirea sa ulterioară, de anumite garanții procesuale, în condițiile pronunțării unei soluții de respingere a cererii de recuzare formulate în cauză. Analizând susținerile recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că aceasta nu a făcut dovada unor elemente de natură să nască, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor, în accepțiunea art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ., republicat, Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "judecătorul este, de asemenea incompatibil de a judeca … atunci când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece", iar potrivit pct. 13 al aceluiași articol "judecătorul este, de asemenea incompatibil de a judeca … atunci când există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa…" Fundamentul instituțiilor prevăzute de dispozițiile art. 41 - 44 C. proc. civ., respectiv incompatibilitatea, abținerea și recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanță independentă și imparțială, pentru a se asigura părților obiectivitate în soluționarea pricinii. Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, așa cum este reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, imparțialitatea are, pe de o parte, o conotație subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmărește a determina dacă judecătorul oferă toate garanțiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă. Imparțialitatea implică aparența de corectitudine a instanței, incluzând aici și percepția subiectivă a părților cu privire la atitudinea magistraților, astfel încât pentru a asigura toate garanțiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil, se impune neparticiparea judecătorului la soluționarea cauzei deduse judecății. Înalta Curte constată că aspectul invocat de către recurentă în susținerea cererii sale de recuzare, și anume împrejurarea că cei doi judecători recuzați au făcut parte din completul de recurs care a pronunțat Decizia nr. 1166/R/28.11.2017 în dosarul nr. x/2016, prin care a fost respins recursul formulat de reclamanții (persoane fizice) din respectiva cauză, împotriva sentinței nr. 353/8.05.2017 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, sentință prin care reclamanților li s-a respins cererea de obligare a Primarului Comunei Corunca la emiterea autorizației de construire pentru intrarea în legalitate, nu reprezintă o situație de natură a demonstra lipsa de imparțialitate a membrilor completului de judecată. De altfel, se constată că dosarul invocat de recurentă la a căror judecată au participat și cele două doamne judecător recuzate în prezenta cauză, chiar dacă are obiect similar, privește alte părți și vizează emiterea altor autorizații de construire pentru alte unități locative. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu există nicio împrejurare care să creeze suspiciuni în ceea ce privește imparțialitatea și obiectivitatea membrilor completului de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ. și care să aducă atingere dreptului la un proces echitabil. În consecință, în raport cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., analizând motivele invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins.