ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1855/2017

HOTĂRÂRE

21.11.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1855/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16.12.2014 pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, B., N., C., D., E., F. și G., L., H., I., J. și K., despăgubiri materiale în cuantum de 200.000 euro pentru fiecare dintre pârâții indicați în acțiune și daune morale în cuantum de câte 300.000 euro pentru fiecare dintre pârâți, pentru prejudiciile suferite înainte de 22.12.1989 prin activitățile desfășurate de foștii agenți ai securității statului, susținând că a fost victima unui complex de măsuri administrative constând în activități de intimidare, hărțuire și supraveghere.

Conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de fond a apreciat că se impune soluționarea cu prioritate a excepțiilor de procedură, precum și a ceior de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea pe fond a cauzei.

în temeiul rolului activ, la termenul de judecată din data de 11.03.2016 instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze temeiul juridic al acțiunii sale, iar reclamantul a învederat instanței că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 1349, 1357, 1371 din C. civ. privind răspunderea civila delictuală.

Prin sentința nr. 1198 din 20 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului A. față. de pârâții L., H., I., J. și K.

A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, în raport cu ceilalți pârâți, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, B., N., C., D., E., F. și G.

Reclamantul a fost obligat la plata, către pârâtul G., a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. către pârâtul D. a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. către pârâtul E. la 250 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Conform art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 390 Iei reprezentând onorariu curator special, în conturile Baroului Constanța în favoarea curatorului special - avocat M.

Reclamantul a fost în final obligat la plata către stat a sumei de 390 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 156/C din data de 12 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1398 din 20 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța.

Împotriva deciziei nr. 156/C din data de 12 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A.

În motivarea recursului, reclamantul face o expunere succintă a situației de fapt și își exprimă nemulțumirile în legătură cu modul de soluționare a cauzei, fără a indica, în concret, motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant arată faptul că, prin decizia instanței de a i se respinge apelul, cât și acțiunea, i se încalcă flagrant dreptul de a promova o acțiune în concordanță deplină cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru care a militat în anul 1977, suferind privarea de libertate și încălcarea drepturilor elementare ale omului în fostul regim dictatorial comunist.

Susține, de asemenea, că este de-a dreptul "diabolic și absurd" ca victima, cum este cazul său, să plătească cheltuieli de judecată celor care l-au torturat, anchetat șî au ignorat cu desăvârșire drepturile sale fundamentale, conform Cartei Universale a Drepturilor Omului la care România aderase chiar in regimul comunist.

Recurentul mai arată faptul că prezentarea în instanță a probelor incontestabile puse ia dispoziție de către CNSAS trebuiau să producă, în primul rând, efecte morale și nu "de schilodire" a unei acțiuni și a persoanei care a fost maltratată, urmărită și sancționată 12 ani de fosta securitate.

În concluzie, recurentul solicită anularea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și acordarea dreptului la o judecată dreaptă, tară a indica, în concret, critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin rezoluția din data de 03.05.2017, comunicarea cererii de recurs formulate de reclamantul A. către intimați, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare, precum și întocmirea raportului prevăzut de dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., după efectuarea formalităților de comunicare menționate de art. XV din Legea nr. 2/2010.

Prin raportul întocmit la data de 21 septembrie 2017, s-a reținut faptul că fiind vorba despre un litigiu având un obiect evaluabil în bani, cu o valoare mai mare de 1.000.000 RON într-unui dintre capetele de cerere, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. XVIII alin. (2) din actul normativ amintit, decizia nr. 156/C din data de 12 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, este supusă recursului.

Sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, s-a constatat că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 25.09.2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Conform dovezilor aflate la filele 207-217, raportul a fost comunicat părților.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

De asemenea, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea excepției nulității recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 24 octombrie 2017, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 21.11.2017, în camera de consiliu, complet de filtru - CF 2, fără citarea părților, în temeiul art. 493 din C. proc. civ.

Înalta Curte, fiind învestită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant face o expunere succinta a situației de fapt și își exprima nemulțumirile în legătură cu modul de soluționare a cauzei, formulând o serie de critici, Iară ca acestea sa fie încadrate în vreunul din motivele de nelegaiitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în esență, recurentul-reclamant arată faptul că, prin decizia instanței de a i se respinge apelul, cât și acțiunea, i se încalcă flagrant dreptul de a promova o acțiune în concordanță deplină cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru care a militat în anul 1977, suferind privarea de libertate și încălcarea drepturilor elementare ale omului în fostul regim dictatorial comunist.

Recurentul solicită anularea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și acordarea dreptului la o judecată dreaptă, fără a indica, în concret, critici de nelegaiitate care sa vizeze hotărârea atacată.

Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de nelegaiitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegaiitate care sa vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegaiitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegaiitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunțată în apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegaî raționamentul instanței de apel, în soluționarea acestei căi de atac, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Se mai reține faptul că, la data de 17.05.2017, recurentul-recîamant a depus precizări la cererea de recurs, însă acestea nu pot fi analizate ca motive de recurs, fiind formulate cu depășirea termenului prevăzut de art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că:

"recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentul-recîamant A. nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.