ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1852/2017

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2017 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții A. și B. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, o acțiune având ca obiect obligație de a face și pretenții.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, au solicitat obligarea pârâtului să le comunice intervalul de timp în care a prelucrat datele cu caracter personal (înregistrările audio-video) și dacă prelucrează aceste date în prezent, sub oricare din formele de prelucrare prevăzute de art. 3 lit. b) din aceeași lege.

În temeiul art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 și/sau în temeiul art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 677/2001 și/sau in temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 677/2001, au solicitat obligarea pârâtului să comunice scopul pentru care prelucrează în prezent datele cu caracter personal (înregistrările audio-video), în oricare din formele de prelucrare prevăzute de art. 3 lit. b) din aceeași lege.

În temeiul art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 și/sau în temeiul art. 12 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 677/2001 și/sau în temeiul art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001 și/sau în temeiul art. 14 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 677/2001, au solicitat obligarea pârâtului să comunice toți destinatarii cărora le-a comunicat/dezvăluit datele reclamanților cu caracter personal (înregistrările audio-video), actul prin care a comunicat înregistrările audio-video către fiecare destinatar în parte și scopul pentru care a realizat comunicarea.

În temeiul disp. art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 și, în subsidiar, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, au solicitat obligarea pârâtului la distrugerea înregistrărilor audio-video efectuate în locuința reclamaților pe care le deține, deoarece colectarea, stocarea și retransmiterea lor s-au făcut cu încălcarea legii. Au mai solicitat să se dispună și obligarea pârâtului la comunicarea procesului-verbal întocmit de acesta care atestă efectuarea acestei operațiuni.

În temeiul art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la notificarea tuturor destinatarilor cărora le-a comunicat/dezvăluit înregistrările, a faptului că le-a prelucrat nelegal și că le-a distrus.

În temeiul art. 14 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, au mai solicitat obligarea pârâtului să informeze cu privire la distrugerea înregistrărilor și cu privire la notificarea tuturor destinatarilor și, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 677/2001, obligarea pârâtului ia plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 3109 din 10.07.2017 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În motivarea soluției a reținut următoarele:

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 677/201 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date:

"Instanța competentă este cea în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul".

Obiectul cauzei îl constituie "obligația de a face" întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

Reclamanții A. și B. au domiciliul în comuna Berceni, județul Ilfov.

În raport de domiciliul reclamanților este determinată competența teritorială prevăzută de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 care, în opinia instanței, este de strictă interpretare.

Instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. având în vedere că reclamanții nu sunt judecători în cadrul Tribunalului Ilfov.

Prin sentinfa nr. 2228 din 12 septembrie 2017, Tribunalul Ilfov a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație Justiție pentru soluționarea conflictului de competența.

În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:

Reclamanții au formulat o cerere întemeiată pe Legea nr. 677/2001 împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, adresată în mod expres Tribunalului Prahova.

Cu toate că potrivit art. 18 alin. (1) teza I din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, "instanța competentă este cea în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul", pentru clarificarea naturii acestei competențe și a regimului juridic al posibilităților de invocare a acesteia, trebuie avută în vedere rațiunea instituirii unei asemenea competențe.

Tribunalul Ilfov a reținut că, în sensul art. 18 alin. (2) al aceluiași act normativ, se poate concluziona că norma are un caracter exclusiv parțial, în sensul că este vorba de o competență stabilită în favoarea reclamantului, căruia, alături de alte beneficii pentru accesul la justiție, îi este oferită posibilitatea de a se adresa instanței de la domiciliul său, fără a ft nevoit să se deplaseze la locui sediului pârâtului.

Prin urmare, în rațiunea normei, grefată în ansamblul actului normativ, din perspectiva, reclamantului norma nu are un caracter decisiv exclusiv, fiind una de protecție și de facilitare a accesului său la justiție, urmând ca doar pârâtului să-i fie impusă cu un caracter exclusiv norma privind competența instanței de la domiciliul reclamantului. De altfel, cu titlu de exemplu de norme de competență teritorială exclusivă parțială pot fi evocate cele ale art. 121 C. proc. civ., în cazul cărora instanța nu ar putea invoca din oficiu necompetența teritorială dacă reclamantul profesionist ar sesiza o altă instanță decât cea de la domiciliul pârâtului consumator.

Din această perspectivă, se constată că reclamanții au înțeles să sesizeze o altă instanță decât cea de la domiciliul acestora, prevalându-se de caracterul diluat al competenței exclusive teritoriale.

De altfel, acest demers la reclamanților de a se adresa Tribunalului Prahova, ca instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate celei în care se află domiciliul acestora, are la bază rațiunea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Privită în ansamblul și integralitatea sa, cererea reclamanților, chiar daca privește obligarea instituției pârâte la efectuarea unor operațiuni privind datele cu caracter personal și a suporturilor de stocare a acestora, în concret reclamanții se prevalează și critică măsuri și activități ale procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, ceea ce face necesară corelarea dispozițiilor legii speciale cu normele de competență ale art. 127 C. proc. civ., aplicabil și în cazul procurorilor.

În acest sens, trebuie constatat ca reclamanții, în deplină cunoștință de cauză, au înțeles să sesizeze Tribunalul Prahova ca instanță situată în circumscripția unei curți de apel învecinate celei în care domiciliază, ceea ce evocă interesul acestora de a le fi soluționată cererea de o altă instanță decât cea de la domiciliul lor și anume Tribunalul Ilfov pe lângă care funcționează parchetul chemat în judecată.

Întrucât reclamanții, prevalându-se de norma de competență prevăzută de art. 127 C. proc. civ. - privită în rațiunea sa -, au înțeles să sesizeze un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate, derogând de la norma de competență de favoare stabilită prin art. art. 18 alin. (1) teza I din Legea nr. 677/2001, se impune concluzia că instanța sesizată inițial a devenit competentă suprimând posibilitatea instanței căreia i s-a trimis cauza prin declinare (Tribunalul Ilfov) să își rețină competența.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății și asupra căruia s-a ivit conflictul negativ de competență, are ca obiect acțiunea prin care reclamanții au formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Reclamanții au înțeles să învestească cu soluționarea acțiunii Tribunalul Prahova, pe rolul căruia a fost înregistrată cererea de chemare în judecată la data de 30.03.2017.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 677/2001:

"Orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanței competente pentru repararea acestuia".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede faptul că; "Instanța competentă este cea. în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul".

Se constată că reclamanții, domiciliați în localitatea Berceni, județul Ilfov, prin înregistrarea acțiunii la Tribunalul Prahova, au înțeles să sesizeze o altă instanță decât cea de la domiciliul acestora, respectiv o instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate celei în care se află domiciliul acestora.

Cererea reclamanților este formulată împotriva pârâtului Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, în cuprinsul acesteia fiind însă invocate anumite dispoziții și măsuri dispuse de către procurorii din cadrul parchetului menționat, cărora li se impută încălcarea dispozițiilor legale privind operațiunilor de colectare, stocare și transmitere a datelor cu caracter personal ce îi vizează pe reclamanți.

Prin urmare, problema pe care o ridică conflictul de competență este dacă, față de norma cuprinsă în art. 18 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 și de competența care derivă din aceasta, nu este necesară și corelarea dispozițiilor legii speciale cu normele de competență ale art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., aplicabil și procurorilor.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alin. (3) al art. 127 din C. proc. civ. prevăd faptul că:

"Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeași instanță.

Astfel, din interpretarea literală a dispozițiilor art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., rezultă faptul că aceeași regulă, prevăzută de dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., incidență în cazul judecătorilor, se aplică și procurorilor care funcționează pe lângă instanța competentă să judece cauza.

Pentru a putea invoca dispozițiile legale anterior citate și pentru a sesiza o altă instanță este suficient ca, la data promovării cererii, una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competență să judece cauza sau procuror pe lângă aceeași instanță.

În acest sens, în cauză, trebuie constatat faptul că reclamanții au înțeles să sesizeze Tribunalul Prahova ca instanță situată în circumscripția unei curți de apel învecinate celei în care domiciliază, interesul acestora fiind acela de a le fi soluționată cererea de o altă instanță decât cea de la domiciliul lor - în speță Tribunalul Ilfov, instanță pe lângă care funcționează parchetul chemat în judecată în calitate de pârât și în cadrul căruia își desfășoară activitatea procurorii cărora li se impută încălcarea dispozițiilor legale privind operațiunilor de colectare, stocare și transmitere a datelor cu caracter personal ce îi vizează pe reclamanți.

Introducând cererea de chemare în judecată la Tribunalul Prahova, respectiv la una din instanțele competente material din circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în raza căreia se află domiciliul lor, reclamanții și-au manifestat opțiunea, determinând astfel competența teritorială exclusivă în soluționarea cererii lor.

Așa fiind, Înalta Curte va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2017.