ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 312/A/2017

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 762 din 16 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/200/2016, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1 din 05 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Buzău.

Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 8 C. proc. pen.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale anterior menționate, la data de 19 iunie 2017 (data poștei), a formulat recurs inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 6 iulie 2017, sub nr. x/1/2017, având termen fixat pentru soluționare la data de 15 septembrie 2017.

Prealabil termenului de judecată stabilit în cauză, la data de 11 septembrie 2017, Penitenciarul Focșani - unitatea de detenție în custodia căreia se află recurentul inculpat A. - a transmis la dosar declarația inculpatului de retragere a căii de atac ce formează obiectul cauzei pendinte, dată în fața administrației locului de deținere.

Evaluând manifestarea de voință a recurentului inculpat A., Înalta Curte reține următoarele:

Analiza efectului manifestării de voință exprimate de recurentul inculpat în planul derulării procedurii de față presupune identificarea, prioritară, a cadrului procesual aferent căii de atac ce formează obiectul dosarului și, implicit, a regulilor procedurale aplicabile acesteia.

În acest sens, Înalta Curte notează că, prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017 (publicată în M. Of. nr. 580 din 20 iulie 2017), Curtea Constituțională a stabilit că recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este ”o cale de atac specială, ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile”. În consecință, ”această cale de atac cu fizionomie proprie (n.r.) nu poate fi considerată nici recurs, în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. civ. sau penală, și nici apel, contestație sau plângere, în sensul C. proc. civ.”

Raportat la statuările instanței de contencios constituțional, Înalta Curte constată că obiectul cauzei pendite este cale de atac - recurs formulată de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 762 din 16 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În ceea ce privește cadrul procesual al cauzei, reținând că, potrivit deciziei Curții Constituționale anterior evocate, calea de atac prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului (respectiv, apelului) prevăzute de C. proc. civ. sau penală, Înalta Curte constată că, până la adoptarea unei soluții legislative corespunzătoare, aplicabilitatea, în materia de referință, a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 255/2013, implică, totuși, recunoașterea și valorificarea principiilor generale care guvernează căile de atac, consacrate de Codul de procedură penală. În mod special, are în vedere principiul disponibilității, expres consacrat în materia

căilor de atac în procesul penal, principiu în virtutea căruia limitele exercitării dreptului procesual de a supune cenzurii unei instanțe superioare o hotărâre judecătorească se află la latitudinea părții interesate, care, în funcție de particularitățile cauzei, poate decide menținerea căii de atac ori retragerea ei.

Din această perspectivă, evaluând manifestarea expresă de voință a recurentului inculpat A. prin prisma principiului disponibilității anterior evocat și constatând că aceasta a fost exprimată, de o manieră neechivocă, în fața administrației locului de deținere în care se află încarcerat inculpatul, Înalta Curte va da eficiență juridică acestei opțiuni.

Prin urmare, va lua act de retragerea căii de atac - recurs formulată de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 762 din 16 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/200/2016, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea căii de atac - recurs formulată de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 762 din 16 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/200/2016.

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2017.