ÎCCJ, Decizia nr. 82/2018

Asupra recursului de față,

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 10 din data de 16 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 463 din C. proc. pen.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a constatat, în esență, că recurentul-contestator a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 463 din C. proc. pen. prin prisma faptului că sintagma "aceleiași căi de atac" din cuprinsul dispoziției normative menționate îngrădește exercitarea căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în revizuire, în rejudecarea cauzei. Astfel, s-a arătat că, dacă aceste hotărâri au fost pronunțate sub imperiul vechiul C. proc. pen. și cauza a parcurs toate cele trei grade de jurisdicție prevăzute de legislația anterioară, textul încalcă dispozițiile art. 15, art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României.

Însă prima instanță a considerat că recurentul contestator nu justifică un interes procesual în invocarea excepției de neconstituționalitate, deoarece calea de atac în cadrul cărei s-a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale, aceea a apelului, vizează Sentința penală nr. 881 din 7 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în soluționarea unei contestații în anulare declarate de recurentul contestator împotriva Deciziei penale nr. 404 din 29 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2016.

S-a observat, în acest sens, că examinarea admisibilității, atât a apelului, cât și a contestației în anulare formulate de recurentul contestator, nu sunt condiționate de constituționalitatea dispozițiilor art. 463 din C. proc. pen., aceste prevederi normative vizând o altă cale de atac, respectiv, revizuirea.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții normative.

II. Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 463 din C. proc. pen., dispoziție cuprinsă în decizia anterior menționată, a formulat recurs, în termenul legal, la data de 23 ianuarie 2018, contestatorul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători - Penal 1 sub nr. x/1/2018.

Criticile formulate, precum și concluziile recurentului contestator au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III. Examinând calea de atac declarată de contestator împotriva deciziei atacate, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel cum corect a stabilit și prima instanță, din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale trebuie să îndeplinească cumulativ cele patru cerințe stipulate expres de textul legislativ: starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește primele trei condiții, Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt îndeplinite: excepțiile au fost invocate în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și au în vedere neconstituționalitatea unor texte în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale anterior, printr-o decizie a Curții Constituționale.

Ultima condiție de admisibilitate impune ca dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Examenul legăturii cu cauza a textelor criticate pentru neconstituționalitate se realizează în mod concret, în funcție de interesul specific al celui ce invocă excepțiile și de înrâurirea pe care dispozițiile legale o au în speță.

Or, din această perspectivă, cu referire la excepția invocată de recurentul contestator inculpați, Completul de 5 Judecători constată că textul criticat pentru neconstituționalitate nu îndeplinește condiția legăturii cu cauza, lipsind atât interesul legitim al recurentului contestator în invocarea acestei excepții, cât și folosul practic pe care acesta l-ar putea avea ca urmare a unei eventuale admiteri a excepției invocate, deoarece, contrar celor susținute de recurent, dispozițiile art. 463 C. proc. pen. nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

Potrivit textului criticat, sentința prin care instanța se pronunță asupra cererii de revizuire, după rejudecarea cauzei, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, excepția de neconstituționalitate vizând sintagma "aceleiași căi de atac".

Se reține faptul că cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost formulată într-o. cauză având ca obiect apelul declarat de contestator împotriva Sentinței penale nr. 881 din 7 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru. Cauze cu minori și de Familie, prin care instanța de apel a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. privind Decizia penală nr. 404 din data de 29 martie 2017 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2016.

Totodată, se reține că prin Decizia penală nr. 404 din data de 29 martie 2017, anterior menționată, definitivă, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul formulat de contestator împotriva Sentinței nr. 26 din 15.12.2016 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de recurentul contestator împotriva Sentinței penale nr. 584/D/11 noiembrie 2008 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2008, (definitivă prin Decizia penală nr. 339 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Din contextul criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată, pe de o parte, că ceea ce susține recurentul contestator nu este neconformitatea cu legea fundamentală a art. 463 C. proc. pen., ci, în realitate, acesta este nemulțumit de împrejurarea că Decizia penală nr. 404 din data de 29 martie 2017 pronunțată în revizuire de către Curtea de Apel Ploiești nu poate fi atacată decât cu calea de atac ordinară a apelului, singura prevăzută de legislația în vigoare, în timp ce hotărârea a cărei revizuire o urmărește, Sentința penală nr. 584/D din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. x/2008, a beneficiat, sub imperiul legii procesuale vechi, atât de calea de atac a apelului, cât și de cea a recursului.

Pe de altă parte, se apreciază că prin excepția de neconstituționalitate a art. 463 C. proc. pen., recurentul contestator tinde, practic, la o modificare a legii procedurale, în sensul revenirii la sistemul căilor de atac prevăzute de vechiul C. proc. pen.

Acest deziderat excedează însă competenței instanței de contencios constituțional, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Modificarea sau completarea legii este de competența exclusivă a legiuitorului, Curtea Constituțională neavând o astfel de competență, ci având exclusiv rolul de garant al supremației Constituției României.

Se constată că, în realitate, nemulțumirea apelantului contestator nu a fost determinată de o contradicție concretă a textului art. 463 C. proc. pen. cu prevederile constituționale, ci a fost declanșată de suprimarea, în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de actualul C. proc. pen., a vechii căi de atac ordinare a recursului.

Nu în ultimul rând, în acord cu concluzia primei instanțe, Completul de 5 Judecători constată că în cauza de față nu există o legătură efectivă, concretă, între modul de soluționare a căii de atac formulate de recurentul contestator și necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional cu privire la textul de lege criticat pentru neconstituționalitate, o eventuală decizie a Curții Constituționale prin care s-ar statua asupra constituționalității sau, dimpotrivă, asupra neconstituționalității dispozițiilor criticate neputând avea vreo înrâurire în ce privește soluția ce s-ar fi putut pronunța de către prima instanță, în apelul declarat.

În consecință, constatând că în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a legăturii textelor criticate pentru neconstituționalitate cu soluționarea cauzei dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestator împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 463 din C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 10 din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 463 din C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 10 din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 mai 2018.

Procesat de GGC - CL