ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 820/2015

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl

reprezintă contestația formulată de G.A., G.M. și O.T.A. împotriva Deciziei nr.

14 din 21 august 2013 emisă de C.N.C.I., prin care au solicitat majorarea

numărului de puncte, de la 117.900 la 157.200, cu privire la imobilul situat în

Sibiu, jud. Sibiu.

Tribunalul

București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 69 din 21 ianuarie 2014,

a admis acțiunea și a modificat decizia contestată în sensul majorării

punctelor stabilite în compensare, la 157.200 puncte.

Prin Decizia

civilă nr. 496/A din 14 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 32071/3/2013 a

Curții de Apel București, secția III a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C.N.C.I. împotriva

sentinței civile nr. 69 din 21 ianuarie 2014 a Tribunalului București, secția a

IV-a civilă.

Împotriva

acestei decizii, la 20 ianuarie 2015, pârâta C.N.C.I. a formulat recurs.

Recursul a fost motivat conform dispozițiilor art. 487 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., recurenta susținând incidența motivului de nelegalitate

prevăzut de dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv aplicarea și

interpretarea greșită de către instanța de apel a normelor de drept materiai

reprezentate de dispozițiile art. 21 alin. (6)-(9) din Legea nr. 165/2013, în

condițiile în care evaluarea imobilului situat în Sibiu, jud. Sibiu, s-a racut

prtn aplicarea grilei notariale valabile la daîa intrării în vigoare a Legii nr.

165/2013.

Analizând, în

condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte

constată că este inadmisibil si urmează să-l respingă pentru următoarele

considerente:

Legea nr.

165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, în art. 35

prevede că: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art 33 și 34

pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de

30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de

lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se

consideră îndreptățită se poate adresa instanței Judecătorești prevăzute la alin.

(1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru

soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (5) și (2), instanța

judecătorească se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de

proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri

reparatorii în condițiile prezentei legi (4) Hotărârile judecătorești

pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau

acțiunile în justiție formulate în temeiul alin, (1) și (2) sunt scutite de

taxa judiciară de timbru" .

Reiese, deci,

că potrivit art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului

este supusă apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

În cauză, sunt

însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2)

din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., care prevăd că " Daca prin prezenta lege nu se prevede

altfel, ori de câte ori prîntr-o lege specială se prevede că hotărârea

judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în

vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța

ierarhic superioară - (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care

printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță

este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea

folosește o altă expresie similară"

Din

interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate rezultă că singura cale de

atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013

este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a

recursului în scopul degrevării instanței supreme de soluționarea acestor

cauze.

Pentru

argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 35 din Legea nr. 165/2013 și art.

7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 496/A din

14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, pronunțată în acest dosar, nu

este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul

soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

Prezenta

decizie nu este supusă niciunei căi de atac și va fi comunicată tuturor

părților în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâta C.N.C.I. împotriva Deciziei nr. 496/A

din 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Fără cale de

atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 19 martie 2015.