ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 565/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 565/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată la data de 28 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei
Petroșani sub Dosar nr. 4787/278/2008, reclamanta Complexul Energetic Hunedoara
SA – Exploatarea Minieră L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C.R.
și C.I.C., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra
imobilului înscris în CF XX Lupeni nr. top AA, în suprafață de 13.416,86 mp,
prin achitarea sumei de 107.668,047 RON și a cheltuielilor de judecată, urmând
a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare
și a dispune efectuarea mențiunilor cuvenite la O.C.P.I – Biroul Petroșani.
Prin răspunsul la întâmpinare
reclamanta a înțeles să-și precizeze acțiunea în sensul recunoașterii dreptului
de proprietate asupra imobilului în litigiu, în baza art. 28 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentința civilă
nr. 5441/2008, Judecătoria Petroșani a declinat competența de soluționare a acțiunii
în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Prin sentința civilă
nr. 71/2009, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reclamantei, obligând-o pe
aceasta la cheltuieli de judecată în sumă de 250 RON, în favoarea pârâților.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a reținut că sub aspectul oportunității exproprierii imobilului
în litigiu, a acordului de expropriere și a despăgubirilor cuvenite, în condițiile
art. 25 din Legea nr. 33/1994, operează autoritatea de lucru judecat, față de decizia
civilă nr. 35/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Ca urmare, reclamanta
trebuie să urmeze procedura impusă de art. 31 din Legea nr. 33/1994.
Instanța de fond a concluzionat
că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, excepție care nu mai îngăduie
cercetarea asupra fondului.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat apel ambele părți.
În apelul reclamantei,
aceasta a solicitat modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii,
susținând în esență că prin decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia,
rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3789/2003 a C.S.J, s-a stabilit pe baza
a 9 expertize, cuantumul despăgubirilor datorate pârâților, pentru exproprierea
imobilului în litigiu.
Întrucât reclamanta a
achitat în întregime aceste despăgubiri, aceasta era îndreptățită să i se recunoască
dreptul de proprietate asupra imobilului conform art. 28 – 31 din Legea nr. 33/1994.
Pârâții au solicitat,
prin apelul declarat să se modifice sentința în sensul obligării reclamantei la
plata cheltuielilor de judecată în totalitate și să se mențină soluția de respingere
a acțiunii dar pentru alte considerente.
În privința considerentelor
hotărârii, pârâții au arătat că acțiunea trebuia respinsă, dar nu pentru incidența
autorității de lucru judecat, ci pentru inexistența vreunui raport juridic între
părți, deoarece despăgubirile achitate au fost datorate în temeiul răspunderii delictuale
și nu în baza Legii nr. 33/1994.
Prin decizia civilă
nr. 128/A/2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de ambele
părți, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe, reținând în considerente următoarele.
Prin decizia civilă
nr. 35/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă
nr. 3789/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit în sarcina Complexul
Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., obligația de a plăti în favoarea
lui C.R. și C.I.C. suma de 1.076.680.474 ROL, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea
imobilului construcție și teren, care a fost expropriat. Această valoare a fost
stabilită în raport de criteriile prevăzute de Legea nr. 33/1994.
În cauza de față, reclamanta
Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. SA a învestit instanța
cu o acțiune în recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris
în CF XX Lupeni nr. top AA, ca urmare a achitării despăgubirilor.
Deși inițial, reclamanta
a formulat acțiunea în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act
autentic de vânzare–cumpărare, ulterior a precizat-o, înainte de declinare, solicitând
recunoașterea dreptului său de proprietate în baza art. 28 din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, la data sesizării
Tribunalului Hunedoara, acțiunea principală, astfel cum a fost precizată, era întemeiată
pe dispozițiile art. 28 și urm. din Legea nr. 33/1994, privind recunoașterea dreptului
de proprietate al expropriatorului, ca urmare a achitării despăgubirilor pentru
imobilul expropriat.
Instanța de fond a constatat
în mod greșit incidența autorității de lucru judecat, întrucât nu a fost învestită
să statueze cu privire la oportunitatea exproprierii și la stabilirea despăgubirilor,
ci în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
Prima instanță s-a limitat
doar să enumere textele legale incidente, respectiv art. 28 și 31 din Legea nr.
33/1994, dar nu a cercetat sub niciun aspect cererea principală.
Procedând astfel, instanța
de fond a omis să analizeze pe fond pricina, pronunțând o hotărâre nelegală, astfel
că, în temeiul art. 297 C. proc. civ., apelurile au fost admise, cu consecința desființării
sentinței civile nr. 71/2009 a Tribunalului Hunedoara și trimiterii cauzei spre
rejudecare.
În rejudecare, prin sentința
nr. 262/2013, Tribunalul Hunedoara a constatat tardivitatea precizării de acțiune
depusă de reclamantă la data de 02 iulie 2013 și a respins acțiunea formulată de
reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. împotriva pârâților
C.R. și C.I.C., cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe
a declarat apel reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea
Minieră L. care a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum
a fost formulată.
Intimații pârâți au depus
la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței
ca fiind temeinică și legală.
Prin decizia civilă
nr. 12 din 27 februarie 2014, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, în majoritate,
a respins apelul declarat de reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA –
Exploatarea Minieră L. împotriva sentinței civile nr. 262/2013 pronunțată de Tribunalul
Hunedoara, secția I-a civilă.
În motivarea deciziei
s-au reținut următoarele.
Prin primul motiv de apel
a fost criticată sentința Tribunalului Hunedoara pentru respingerea ca tardivă a
precizării de acțiune depusă de reclamantă la termenul de judecată din 2 iulie 2013,
apelanta arătând că petitele ce au format obiectul precizării de acțiune au fost
formulate și prin „răspunsul la întâmpinare” depus la termenul din 26
septembrie 2008, în primul ciclu procesual, cât și prin notele de ședință depuse
la primul termen după desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Critica apelantei a fost
apreciată fondată, însă a nu fi de natură să ducă la admiterea apelului, deoarece
instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii reclamantei așa cum a fost precizată,
prin notele de ședință, adică s-a avut în vedere solicitarea reclamantei de a se
constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în temeiul
Legii nr. 33/1994, ca urmare a achitării despăgubirilor.
Prin urmare, instanța
nu a analizat condițiile cererii pe care reclamanta a formulat-o inițial, respectiv
cererea de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare
a imobilului în litigiu, ci a avut în vedere parcurgerea procedurii de expropriere
reglementată de Legea nr. 33/1994.
Așadar, prin respingerea
ca tardivă a precizării de acțiune depusă la termenul din 2 iulie 2013 nu s-a adus
niciun prejudiciu reclamantei, instanța soluționând pe fond cererea, așa cum a fost
precizată prin notele de ședință și concluzionând că acțiunea nu este întemeiată.
Motivul de apel prin care
este criticată modalitatea de soluționare a fondului cauzei a fost respins pentru
următoarele considerente.
Prin acțiunea ce a format
obiectul Dosarului nr. 932/2000 al Judecătoriei Petroșani, declinat în favoarea
Tribunalului Hunedoara, unde a fost înregistrat sub nr. 5411/2000, reclamanții C.I.C.
și C.R. au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că pârâta
Exploatarea Minieră L. a adus prejudicii imobilului reclamanților constând în degradarea
casei, a anexelor gospodărești și a terenului, acțiunea fiind întemeiată în drept
pe disp. art. 998-999 C. civ., ceea ce reprezintă condițiile răspunderii civile
delictuale.
Prin sentința civilă
nr. 499/2001 Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta
Exploatarea Minieră L. la plata sumei de 1.550.027.228 ROL, tribunalul reținând
în considerente că pârâta, prin atitudinea sa culpabilă a procedat la exploatarea
subterană, afectând imobilele reclamanților fără a declanșa procedura de expropriere
și a produs acestora un prejudiciu, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile
delictuale prev. de art. 998-999 C. civ.
Hotărârea a fost schimbată
în apel numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor care a fost redus la
suma de 1.076.680.747 ROL, decizia instanței de apel rămânând irevocabilă prin respingerea
recursului.
În considerentele deciziei
nr. 3789/2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, în recurs
s-a reținut că: „În loc să recurgă la procedura Legii nr. 33/1994 (în temeiul căreia
acțiunea era scutită de plata taxei de timbru), reclamanții au ales calea răspunderii
civile delictuale, în temeiul căreia instanța de fond le-a acordat suma de 1.550.027,028
ROL”.
Cât privește recursul
pârâtei Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., s-a reținut că
acesta viza decizia nr. 35/2012 a Curții de Apel Alba Iulia și încheierea prin care
aceasta a respins cererea de îndreptare a erorii materiale.
Sentința nr. 499/2001
a format obiectul unei cereri de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului
formulată de petentul C.I.C., admisă de prima instanță prin încheierea nr. 20/CC/2011
pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 5411/2000 ce a primit nr. nou 22/97/2000.
Împotriva acestei încheieri
intimata Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. a declarat apel
care a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 137/2011, în sensul
respingerii cererii de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului.
Și în considerentele acestei
decizii s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că despăgubirea este acordată
reclamanților în temeiul art. 998-999 C. civ., fiind întrunite condițiile răspunderii
civile delictuale, cu reținerea faptului că pârâta nu a urmat procedura exproprierii.
Curtea a constatat așadar că dispozitivul sentinței civile nr. 499/2001 este foarte
clar și neechivoc în ceea ce privește acordarea de despăgubiri, cadrul procesual
în care s-a judecat Dosarul nr. 5411/2000 fiind menționat explicit în hotărârea
judecătorească pronunțată de instanță.
Raportat la decizia civilă
nr. 3789/2003 a Curții Supreme de Justiție și față de decizia civilă nr. 137/2001
a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin nerecurare, având în vedere
efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, fiind tranșat și stabilit în mod
cert faptul că temeiul plății acelor sume de bani au fost dispozițiile art. 998-999
C. civ. și nicidecum Legea nr. 33/1994, susținerile apelantei în sensul că sumele
achitate au reprezentat contravaloarea imobilului construcție și teren, au fost
apreciate ca nefondate.
Pentru aceste motive,
curtea de apel a apreciat că în speță nu a fost declanșată procedura exproprierii
de către expropriator, reclamanții nu au fost de acord cu exproprierea devreme ce
procesul verbal din 19 ianuarie 2000 este un înscris contestat, iar despăgubirile
achitate de reclamantă nu au fost stabilite în conformitate cu prevederile art.
26 din Legea nr. 33/1994, astfel că disp. art. 28 din Legea nr. 33/1994 nu sunt
incidente.
Cât privește procesul
– verbal din data de 19 ianuarie 2000, de care se prevalează reclamanții, s-a observat
că acesta nu cuprinde acordul de voință al părților, odată ce înaintea semnăturii
pârâtului C.C. este făcută mențiunea „nu sunt de acord”, mențiune care nu poate
fi considerată ca exprimând o acceptare a celor consemnate în cuprinsul înscrisului.
Nu se poate socoti nici
că prin decizia civilă nr. 128/A/2009, Curtea de Apel ar fi dat o dezlegare fondului
problemei de drept supusă examinării, din considerentele hotărârii rezultând că
instanța a statuat doar asupra naturii cererii deduse judecății, stabilind că reclamanta
a învestit instanța cu o acțiune în recunoașterea dreptului său de proprietate în
baza art. 28 din Legea nr. 33/1994, asupra căreia a îndrumat instanța de fond să
se pronunțe.
Solicitarea apelantei
de reanalizare a înscrisurilor depuse de părți în Dosarele nr. 541/2000 al Tribunalului
Hunedoara și nr. 932/2000 al Judecătoriei Petroșani nu poate fi primită, rolul instanței,
în această cauză, nefiind acela de a rejudeca acțiunea finalizată prin sentința
civilă nr. 499/2001 a Tribunalului Hunedoara, ci de a se pronunța asupra incidenței
acestei hotărâri asupra litigiului pendinte.
Împotriva acestei decizii
a declarat recurs reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea
Minieră L., solicitând în baza art. 304 pct. 9, admiterea recursului și pe cale
de consecință modificarea în totalitate deciziei atacate în sensul recunoașterii
dreptului de proprietate a reclamantei Complexul Energetic Hunedoara SA –
Exploatarea Minieră L., asupra imobilului teren în suprafață de 13.416,86 mp, casă
de locuit, anexe gospodărești, situate în municipiul Lupeni, strada P. nr. 6 înscris
în CF XX Lupeni, nr. topo. AA conform art. 28 din Legea nr. 33/1994, în sensul obligării
pârâților la transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra
imobilelor înscrise în CF cu numărul de mai sus; întabularea dreptului de proprietate
a Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., a terenului în suprafață
de 13.416,86 mp imobilului casă de locuit și anexe gospodărești situate în municipiul
Lupeni, strada P., nr. 6, înscrise în CF XX Lupeni, nr. topo. AA, cu cheltuieli
de judecată conform documentelor justificative
În motivarea recursului
s-au arătat următoarele.
În ceea ce privește respingerea
apelului pe motiv că în cauza dedusă judecății ar fi incidente prevederile art.
998, 999 C. civ. 1864 și nu prevederile Legii nr. 33/1994, întrucât în Dosarul
nr. 932/2000 al Judecătoriei Petroșani, declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara
și înregistrat sub nr. 5411/2000, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile
art. 998, 999 C. civ. și procesul verbal din 19 ianuarie 2000 nu ar cuprinde acordul
de voință al părților, recurenta a arătat că aceste constatări nu corespund adevărului,
astfel că instanța de apel - în opinia majoritară - a interpretat în mod greșit
faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile legale privind exproprierea.
Astfel, în scopul evitării
producerii unor accidente ca urmare a exploatării cărbunelui în zona nordică stratul
ZZ blocul BB, panoul 1 a câmpului minier Complexul Energetic Hunedoara SA –
Exploatarea Minieră L., ce puteau avea loc asupra imobilelor construcții și anexe
gospodărești de la suprafață cât și a terenului în suprafață de 13.416,86 mp din
Lupeni, strada P. nr. 6, județul Hunedoara, în conformitate cu art. 4 și 6 din Legea
nr. 33/1994 coroborat cu art. 4 și 6 din Legea Minelor nr. 61/1998 și Legea nr.
85/2003 se impunea exproprierea imobilului locuință, anexe gospodărești și teren
prin vânzare - cumpărare fără declanșarea procedurii declarării utilității publice.
Prin procesul verbal încheiat
la data de 19 ianuarie 2000 pârâții au fost de acord cu exproprierea imobilului
construcție, anexe gospodărești și teren, însă a fost refuzată oferta de despăgubire
specificându-se că valoarea (204.200.000 ROL) 20.420 RON rezultată din expertiză
tehnică nu este reală. Au fost respectate prevederile art. 24 alin. (2) din Legea
nr. 33/1994.
Că este vorba de acțiune
întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994, rezultă și din considerentele deciziei
civile nr. 128/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în prezentul dosar
prin care a fost casată sentința Tribunalului Hunedoara și trimisă cauza spre rejudecare.
Mai mult, pârâții, în
concluziile scrise depuse în Dosarul nr. 5411/2000 își întemeiază motivele pe procesul
verbal încheiat la data 19 ianuarie 2000 în care recunosc că au fost invitați la
negocieri în vederea stabilirii despăgubirilor și că solicită exproprierea totală
arătând ce imobile doresc a fi expropriate. Pe parcursul procesului pârâții arată:
„solicităm exproprierea totală și nu parțială pentru motivul că imobilul în litigiu
(teren casă și anexe) a ajuns la acest nivel de degradare (…) datorită efectelor
exploatării prin subminare a zăcământului de cărbune și datorita faptului că evoluția
efectelor distructive la suprafața terenului a acestei operațiuni este imprevizibilă
și continuă".
Prin precizarea de acțiune
din Dosarul 932/2000 al Judecătoriei Petroșani, pârâții învederează și recunosc
implicit că acțiunea promovată de ei se bazează pe prevederile Legii nr. 33/1994,
arătând instanței că, numai în subsidiar, dacă instanța constată că nu sunt îndeplinite
prevederile Legii nr. 33/1994 își rezervă dreptul de-a invoca prevederile art. 998
- 999 C. civ., dar după cum se observă din actele depuse la dosarul cauzei (decizii
și sentințe), instanțele au constatat că sunt incidente prevederile Legii nr. 33/1994
și nu prevederile art. 998-999 C. civ., astfel că sunt incidente prevederile
art. 28 din Legea nr. 33/1994.
De asemenea, prin răspunsul
la întâmpinare făcut în Dosarul nr. 5411/2000 al Tribunalului Hunedoara la termenul
din data de 30 noiembrie 2000 pârâții din prezenta cauză au solicitat exproprierea
totală și nu parțială în conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1994.
Nu în ultimul rând, trebuie
ținut seama de faptul că în toate expertizele și contraexpertizele tehnice întocmite
experții tehnici au avut în vedere la stabilirea despăgubirilor valoarea de înlocuire
a imobilelor, construcțiilor a anexelor gospodărești, etc. cât și valoarea de înlocuire
a terenului și nu doar a pagubelor produse și a beneficiului nerealizat prin exploatarea
subterană a cărbunelui. Dacă ar fi fost incidente prevederile art. 998 - 999 și
nu prevederile Legii nr. 33/1994 atunci ar fi fost normal ca la stabilirea pagubelor
provocate de exploatarea subterană, experții să țină seama doar de pagubele produse
imobilului și de beneficiul nerealizat.
Complexul Energetic
Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., nefiind de acord cu suma de 155.002,72 RON,
a declarat apel solicitând reducerea cuantumului sumei, considerând ca este prea
mare.
Curtea de Apel Alba Iulia,
prin decizia civilă nr. 35/A/2002, pronunțată în Dosarul nr. 554/2002, a admis
apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 499 din 08 noiembrie 2001 a Tribunalului
Hunedoara, a schimbat, în parte, sentința atacată, dispunând ca Complexul
Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. să achite suma de 107.668,047 RON
(1.076.680.474 ROL).
Cu privire la neexplicitarea
în cuprinsului dispozitivului hotărârii a ceea ce înseamnă despăgubiri civile, instanța
de apel motivează că dispozitivul sentinței cuprinde toate mențiunile obligatorii
prevăzute de art. 258 C. proc. civ. și „că exproprierea este oportună rezultă
din înseși atitudinea pârâtei la nivelul căreia a fost constituită comisia de organizare
în desfășurarea analizei de ofertă pentru imobilele afectate de exploatarea cărbunelui".
Prin raportul de expertiză topometrică au fost stabilit identitatea și suprafața
imobilelor ce urmează a fi expropriate dar evaluarea acestora urmează să fie făcută
nu de experți topometriei ci de către experți în construcții.
Împotriva deciziei civile
nr. 35/A/2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a declarat recurs de Complexul
Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. și de către pârâții C.I.C. și C.R.
Ambele recursuri au fost
respinse, dar instanța de recurs a reținut că „pârâta Complexul Energetic
Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., a respectat procedura exproprierii pentru
cauza de utilitate publică impusă de Legea nr. 33/1994 astfel că se impune obligarea
acesteia la despăgubiri".
Tot instanța de recurs
a reținut că „pârâta apelantă, adică Complexul Energetic Hunedoara SA –
Exploatarea Minieră L. a renunțat la criticile ce vizau identificarea terenului
valoarea construcției și oportunitatea exproprierii dat fiind acordul de expropriere
consemnat în procesul verbal din 19 ianuarie 2000".
Împotriva deciziei civile
nr. 3789 din 03 octombrie 2003 pronunțată de instanța de recurs - Curtea Supremă
de Justiției, pârâții C.I.C. și C.R., au promovat contestație în anulare precizând
că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de modificare a
deciziei civile motivând că, fără nici o justificare a înlăturat temeiul legal în
baza căruia s-a introdus acțiunea și anume răspunderea civilă delictuală reglementată
de art. 998 C. civ. bazându-și soluția pe dispozițiile pe art. 26 din Legea nr.
33/1994 și a H.G. nr. 834/1991 care sunt străine cauzei.
Instanța verificând decizia
civilă nr. 3789/2003 a constatat că instanța de recurs a analizat toate motivele
invocate de pârâții C.I.C. și C.R. având însă alte argumente decât ale acestora
față de acordul de expropriere consemnat în procesul verbal din 19 ianuarie 2000,
respingând astfel contestația în anulare ca nefondată.
În obiectivele expertizei
tehnice efectuate în Dosarul nr. 5411/2000 Capitolul 2 s-a dispus: „să se evalueze
conform Legii nr. 33/1994 despăgubirile și prejudiciul cauzat ca urmare a necesității
exproprierii, să se identifice terenul și construcții cu datele din CF și în teren
să se precizeze dacă se impune exproprierea totală sau parțială a imobilului".
Concluziile expertului
sunt că valorile de despăgubire s-au stabilit conform Legii nr. 33/1994 și a H.G.
nr. 834/1991, că este necesară exproprierea întregului imobil și anexelor gospodărești
și a imobilului în suprafață de 13.416,86 mp stabilit prin expertiza tehnică și
agricolă efectuată. Potrivit art. 4 și 6 din Legea nr. 33/1994 coroborat cu
art. 4 și 6 din Legea minelor nr. 61/1998, pârâții și Exploatarea Minieră L. s-au
înțeles asupra modalității de transfer a dreptului de proprietate dar nu și asupra
despăgubirilor cuvenite fără declanșarea procedurii utilității publice (în negocierea
din 19 ianuarie 2000 pârâții au solicitat totodată și exproprierea terenului, ba
mai mult au solicitat să locuiască în continuare în imobilul casă ca chiriași până
își pot găsi altă locuință pe proprie răspundere).
Și la pronunțarea deciziei
nr. 3789 din 03 octombrie 2003 de către instanța de recurs - Curtea Suprema de Justiție
- în Dosarul 2629/2002 s-a ținut cont de procesul verbal încheiat în data de 19
ianuarie 2000, astfel, „în motivarea deciziei pronunțată de instanța de apel, s-a
reținut că pârâta a renunțat la criticile ce vizau identificarea terenului, valoarea
construcțiilor și oportunității exproprierii, dat fiind acordul de expropriere consemnat
în procesul verbal din 19 ianuarie 2000".
Că este vorba de expropriere,
că prin procesul verbal din 19 ianuarie 2000 se prevedea acest lucru și că pârâții
au fost de acord cu exproprierea, singurul lucru cu care nu au fost de acord fiind
cuantumul despăgubirilor, rezultă și din cuprinsul sentinței penale nr. 30/2013
pronunțate de Judecătoria Ineu, în Dosarul nr. 1335/246/2012, sentință prin care
a fost respinsă plângerea penală formulată de pârât.
Intimatul pârât nu a formulat
întâmpinare.
Înalta Curte a constatat
fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Obiectul prezentului litigiu
îl constituie cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată la data
de 19 septembrie 2008, în sensul recunoașterii dreptului de proprietate a reclamantei
Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., asupra imobilului teren
în suprafață de 13.416,86 mp, casă de locuit, anexe gospodărești, situate în municipiul
Lupeni, strada P. nr. 6 înscris în CF XX Lupeni, nr. topo. AA conform art. 28 din
Legea nr. 33/1994, în sensul obligării pârâților la transferul dreptului de proprietate
în favoarea reclamantei asupra imobilelor înscrise în CF cu numărul de mai sus;
radierea dreptului de pe numele pârâților și întabularea dreptului de
proprietate a Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., a terenului
în suprafață de 13.416,86 mp imobilului casa de locuit și anexe gospodărești situate
în municipiul Lupeni, strada P., nr. 6, înscrise în CF XX Lupeni, nr. topo. AA,
cu cheltuieli de judecată, precizare reluată cu motive suplimentare, la solicitarea
primei instanțe de fond, la data de 02 iulie 2013.
În recurs reclamantul
nu a mai susținut admiterea capătului de cerere privind radierea dreptului
de proprietate al pârâților.
Faptul că aceasta a fost
cererea cu care a fost legal învestită instanța de judecată a fost reținut
și de către instanța de apel, prin raportare la decizia dată într-un ciclu
procesual anterior în apel, nr. 128/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, prin
care cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanță, hotărâre irevocabilă
cu privire la care nu se mai putea reveni în rejudecare.
În considerentele acestei
decizii s-au reținut următoarele: ”În cauza de față, reclamanta Complexul
Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. a învestit instanța cu o acțiune
în recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF XX
Lupeni nr. top AA, ca urmare a achitării despăgubirilor.// Deși inițial, reclamanta
a formulat acțiunea în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act
autentic de vânzare – cumpărare, ulterior a precizat-o, înainte de declinare, solicitând
recunoașterea dreptului său de proprietate în baza art. 28 din Legea nr. 33/1994.//
Ca atare, la data sesizării Tribunalului Hunedoara, acțiunea principală, astfel
cum a fost precizată, era întemeiată pe dispozițiile art. 28 și urm. din Legea
nr. 33/1994, privind recunoașterea dreptului de proprietate al expropriatorului,
ca urmare a achitării despăgubirilor pentru imobilul expropriat”.
Recurentul reclamant a
solicitat, în principal, recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului
înscris în CF XX Lupeni nr. top AA, ca urmare a achitării despăgubirilor stabilite
prin decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă
prin decizia civilă nr. 3789/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul
art. 28 și urm. din Legea nr. 33/1994.
Din considerentele deciziei
nr. 128/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, menționate anterior, s-a reținut
de asemenea că ”Prin decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă
irevocabilă prin decizia civilă nr. 3789/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
s-a stabilit în sarcina Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră
L., obligația de a plăti în favoarea lui C.R. și C.I.C. suma de 1.076.680.474 ROL,
despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea imobilului construcție și teren,
care a fost expropriat. Această valoare a fost stabilită în raport de criteriile
prevăzute de Legea nr. 33/1994”.
Ținând cont de cererea
cu care a fost învestită instanța în cadrul prezentului litigiu, așa cum
a fost menționat anterior, un alt aspect care trebuia lămurit este cauza cererii
de chemare în judecată (causa debendi - situația de fapt calificată juridic),
care a făcut obiectul Dosarului nr. 5411/2000 al Tribunalului Hunedoara, în care
s-au pronunțat în primă instanță, sentința nr. 499/2001, în apel,
decizia nr. 35/A/2002 de către Curtea de Apel Alba Iulia, și în recurs, decizia
nr. 3789/2003 de Curtea Supremă de Justiție.
Pentru a se determina
acest lucru trebuie pornit de la considerentele deciziei pronunțate de către
instanța de recurs aceasta, în calitate de instanță de control de ultim
grad, putând modifica și considerentele care intră în puterea de lucru judecat,
care se atașează dispozitivului.
De aceea, este nerelevant
sub acest aspect faptul că în hotărârea prin care s-a soluționat cererea de
lămurire a dispozitivului sentinței nr. 499/2001 (cerere care a fost respinsă
ca neîntemeiată, pentru că nu se cerea lămurirea dispozitivului, ci a considerentelor,
nefiind întrunite cerințele legale), s-ar fi reținut că din considerentele
acestei sentințe reiese că despăgubirea a fost acordată în temeiul răspunderii
civile delictuale.
În considerentele sentinței
nr. 499/2001 s-a reținut că despăgubirile acordate sunt corespunzătoare privării
de proprietate a reclamanților (pârâții din prezenta cauză) ca urmare
a faptei pârâtei (reclamanta din prezenta cauză) care a încălcat obligația
generală de a nu păgubi pe nimeni prin efectuarea lucrărilor anterior finalizării
procedurilor de expropriere a imobilului.
Prejudiciul a fost apreciat
ca actual, dar și viitor și sigur, fiind reprezentat de pierderea iminentă
a imobilului compus din teren și construcții, ca urmare a lucrărilor efectuate
în subteran de către reclamanta din prezentul litigiu.
Sentința civilă nr. 499/2001
a format obiect al apelului, iar prin decizia nr. 35/A/2002 Curtea de Apel Alba
Iulia a redus cuantumul despăgubirilor la suma de 1.076.680.474 ROL, reținând în
considerente că valoarea terenului trebuie redusă, corespunzător criteriilor prevăzute
de art. 26 din Legea nr. 33/1994, criticile apelantei fiind formulate doar în ceea
ce privește valoarea terenului, astfel că valoarea construcției și a pagubei agricole
nu a mai format obiect de analiză în fața instanței de apel.
Această decizie a rămas
irevocabilă prin decizia nr. 3789/2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție
în Dosar nr. 2629/2002.
Instanța de apel,
în rejudecare, în opinia majoritară, a reținut din decizia nr. 3789/2003 a
Curții Supreme de Justiție paragraful în care, răspunzând motivului de
recurs formulat de către reclamanți (pârâții din prezenta cauză) prin
care se susținea că apelul pârâtei Complexul Energetic Hunedoara SA –
Exploatarea Minieră L. trebuia anulat ca insuficient timbrat, se constată că: „În
loc să recurgă la procedura Legii nr. 33/1994 (în temeiul căreia acțiunea era scutită
de plata taxei de timbru), reclamanții au ales calea răspunderii civile delictuale,
în temeiul căreia instanța de fond le-a acordat suma de 1.550.027,028 RON”.
Instanța de apel,
a ales să ignore paragraful din această hotărâre în care se reține că „între
părți au avut loc negocieri în vederea exproprierii, finalizate prin acordul de
transfer al dreptului de proprietate, neînțelegerile vizând numai cuantumul despăgubirilor”.
De asemenea, s-a reținut
că reclamanții au urmărit de fapt, într-o formă atipică, finalitatea procedurii
exproprierii, pentru care și-au dat acordul, consemnat în procesul verbal din 19
ianuarie 2000.
Discuții cu privire
la obiectul acelei cereri de chemare în judecată nu există, acesta constând în pretenția
de a fi obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând valoarea terenului,
a casei de locuit, a anexelor gospodărești și a recoltelor agricole/pomi
fructiferi, obiect identic cu al unei cereri de acordare a unei sume de bani ca
urmare a exproprierii.
Suma care le-a fost acordată
în cadrul acelui litigiu a fost reprezentată de contravaloarea imobilului compus
din teren, casă de locuit, anexe gospodărești, culturi agricole, ceea ce reprezintă
contraprestația cedării dreptului de proprietate, iar nu cea a încălcării doar
a unui atribut al acesteia, aceasta fiind modalitatea de reparație a prejudiciului
constând în efectuarea exploatării subsolului cu deteriorarea iremediabilă, conform
expertizelor, a construcțiilor și terenului, înainte de finalizarea procedurii
exproprierii.
Astfel, având în vedere
considerentele intrate în puterea lucrului judecat ale deciziei nr. 3789/2003 a
Curții Supreme de Justiție, dar și ale deciziei nr. 35/A/2002 pronunțată
de către Curtea de Apel Alba Iulia în același dosar, care se atașează
dispozitivului, precum și considerentele deciziei nr. 128/A/2009 a Curții
de Apel Alba Iulia, menționate anterior, irevocabilă, pronunțată într-un
ciclu procesual anterior în prezentul litigiu, prin care au fost dezlegate anumite
chestiuni litigioase printre care și interpretarea deciziilor de mai sus, în
sensul relevat anterior, Înalta Curte va constata, urmare a procedurii exproprierii
imobilului în cauză finalizată prin plata despăgubirilor cuvenite către pârâții
C.I.C. și C.R., evaluate conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, existența în
patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din
teren în suprafață de 13.416,86 m.p., casă de locuit și anexe gospodărești, situat
în municipiul Lupeni, str. P. nr. 6, înscris în CF XX Lupeni, nr. topo AA.
Potrivit art. 28
alin. (1) din Legea nr. 33/1994 transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor
supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndată ce obligațiile
impuse lui prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite.
Astfel, a fost apreciat
ca lipsită de interes, raportat la acest text de lege, capătul de cerere distinct
de a fi obligați pârâții să transfere dreptului de proprietate asupra
bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului, acesta producându-se
de drept la momentul în care obligațiile impuse prin hotărârea judecătorească pronunțată
în litigiul anterior au fost îndeplinite.
Soluția instanțelor
de fond privind capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate al pârâților
nu a mai fost criticată în recurs astfel că nu face obiectul analizei instanței,
conform art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, capătul de
cerere privind întabularea dreptului de proprietate în temeiul exproprierii în favoarea
reclamantei a fost apreciat ca prematur, această cerere urmând a fi adresată în
prealabil, conform dispozițiilor Legii nr. 7/1996, oficiilor de carte funciară.
Intimatul pârât nu a formulat
întâmpinare, dar a invocat prin concluziile scrise, depuse după încheierea dezbaterilor
în cauză, prescripția dreptului de a cere prestația tabulară. Înalta Curte
nu va analiza această apărare, care implică, în prealabil, și o analiză a calificării
prezentei cereri de chemare în judecată, având în vedere că nu a fost invocată cu
respectarea dreptului la apărare al părții adverse, căreia nu i s-a dat astfel
posibilitatea să pună concluzii cu privire la aceasta.
În consecință, Înalta
Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul, va modifica
în tot decizia atacată, va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței
nr. 262 din data de 9 octombrie 2013 a Tribunalului Hunedoara, secția I civilă,
va schimba în tot sentința, va admite în parte cererea de chemare în judecată așa
cum a fost precizată la data de 2 iulie 2013, va constata dreptul de proprietate
al reclamantului asupra imobilului compus din teren în suprafață de 13.416,86 m.p.,
casă de locuit și anexe gospodărești, situat în municipiul Lupeni, str. P. nr. 6,
înscris în CF XX Lupeni, nr. topo. AA, ca urmare a exproprierii de la pârâții C.I.C.
și C.R., va respinge celelalte capete de cerere.
În temeiul art. 274 C.
proc. civ. va obliga pe intimatul-pârât C.I.C. către recurentul-reclamant la plata
sumei de 565 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare
taxe judiciare de timbru și bilete de transport pentru deplasare la termenele
de judecată din fața instanțelor de fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de reclamantul Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. împotriva
deciziei nr. 12 din data de 27 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
I civilă.
Modifică în tot decizia.
Admite apelul declarat
de reclamant împotriva sentinței nr. 262 din data de 9 octombrie 2013 a Tribunalului
Hunedoara, secția I civilă.
Schimbă în tot sentința.
Admite, în parte, cererea
de chemare în judecată așa cum a fost precizată la data de 2 iulie 2013.
Constată dreptul de proprietate
al reclamantului asupra imobilului compus din teren în suprafață de 13.416,86 m.p.,
casă de locuit și anexe gospodărești, situat în municipiul Lupeni, str. P. nr. 6,
înscris în CF XX Lupeni, nr. topo AA, ca urmare a exproprierii de la pârâții C.I.C.
și C.R.
Respinge celelalte capete
de cerere.
Obligă pe intimatul-pârât
C.I.C. către recurentul-reclamant la plata sumei de 565 RON cu titlu de cheltuieli
de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2015.