ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.02.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 565/2015

HOTĂRÂRE
24.02.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 565/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 28 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei

Petroșani sub Dosar nr. 4787/278/2008, reclamanta Complexul Energetic Hunedoara

SA – Exploatarea Minieră L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C.R.

și C.I.C., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra

imobilului înscris în CF XX Lupeni nr. top AA, în suprafață de 13.416,86 mp,

prin achitarea sumei de 107.668,047 RON și a cheltuielilor de judecată, urmând

a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare

și a dispune efectuarea mențiunilor cuvenite la O.C.P.I – Biroul Petroșani.

Prin răspunsul la întâmpinare

reclamanta a înțeles să-și precizeze acțiunea în sensul recunoașterii dreptului

de proprietate asupra imobilului în litigiu, în baza art. 28 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă

nr. 5441/2008, Judecătoria Petroșani a declinat competența de soluționare a acțiunii

în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Prin sentința civilă

nr. 71/2009, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reclamantei, obligând-o pe

aceasta la cheltuieli de judecată în sumă de 250 RON, în favoarea pârâților.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că sub aspectul oportunității exproprierii imobilului

în litigiu, a acordului de expropriere și a despăgubirilor cuvenite, în condițiile

art. 25 din Legea nr. 33/1994, operează autoritatea de lucru judecat, față de decizia

civilă nr. 35/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Ca urmare, reclamanta

trebuie să urmeze procedura impusă de art. 31 din Legea nr. 33/1994.

Instanța de fond a concluzionat

că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, excepție care nu mai îngăduie

cercetarea asupra fondului.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel ambele părți.

În apelul reclamantei,

aceasta a solicitat modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii,

susținând în esență că prin decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia,

rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3789/2003 a C.S.J, s-a stabilit pe baza

a 9 expertize, cuantumul despăgubirilor datorate pârâților, pentru exproprierea

imobilului în litigiu.

Întrucât reclamanta a

achitat în întregime aceste despăgubiri, aceasta era îndreptățită să i se recunoască

dreptul de proprietate asupra imobilului conform art. 28 – 31 din Legea nr. 33/1994.

Pârâții au solicitat,

prin apelul declarat să se modifice sentința în sensul obligării reclamantei la

plata cheltuielilor de judecată în totalitate și să se mențină soluția de respingere

a acțiunii dar pentru alte considerente.

În privința considerentelor

hotărârii, pârâții au arătat că acțiunea trebuia respinsă, dar nu pentru incidența

autorității de lucru judecat, ci pentru inexistența vreunui raport juridic între

părți, deoarece despăgubirile achitate au fost datorate în temeiul răspunderii delictuale

și nu în baza Legii nr. 33/1994.

Prin decizia civilă

nr. 128/A/2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de ambele

părți, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, reținând în considerente următoarele.

Prin decizia civilă

nr. 35/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă

nr. 3789/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit în sarcina Complexul

Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., obligația de a plăti în favoarea

lui C.R. și C.I.C. suma de 1.076.680.474 ROL, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea

imobilului construcție și teren, care a fost expropriat. Această valoare a fost

stabilită în raport de criteriile prevăzute de Legea nr. 33/1994.

În cauza de față, reclamanta

Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. SA a învestit instanța

cu o acțiune în recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris

în CF XX Lupeni nr. top AA, ca urmare a achitării despăgubirilor.

Deși inițial, reclamanta

a formulat acțiunea în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act

autentic de vânzare–cumpărare, ulterior a precizat-o, înainte de declinare, solicitând

recunoașterea dreptului său de proprietate în baza art. 28 din Legea nr. 33/1994.

Ca atare, la data sesizării

Tribunalului Hunedoara, acțiunea principală, astfel cum a fost precizată, era întemeiată

pe dispozițiile art. 28 și urm. din Legea nr. 33/1994, privind recunoașterea dreptului

de proprietate al expropriatorului, ca urmare a achitării despăgubirilor pentru

imobilul expropriat.

Instanța de fond a constatat

în mod greșit incidența autorității de lucru judecat, întrucât nu a fost învestită

să statueze cu privire la oportunitatea exproprierii și la stabilirea despăgubirilor,

ci în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.

Prima instanță s-a limitat

doar să enumere textele legale incidente, respectiv art. 28 și 31 din Legea nr.

33/1994, dar nu a cercetat sub niciun aspect cererea principală.

Procedând astfel, instanța

de fond a omis să analizeze pe fond pricina, pronunțând o hotărâre nelegală, astfel

că, în temeiul art. 297 C. proc. civ., apelurile au fost admise, cu consecința desființării

sentinței civile nr. 71/2009 a Tribunalului Hunedoara și trimiterii cauzei spre

rejudecare.

În rejudecare, prin sentința

nr. 262/2013, Tribunalul Hunedoara a constatat tardivitatea precizării de acțiune

depusă de reclamantă la data de 02 iulie 2013 și a respins acțiunea formulată de

reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. împotriva pârâților

C.R. și C.I.C., cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea

Minieră L. care a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum

a fost formulată.

Intimații pârâți au depus

la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței

ca fiind temeinică și legală.

Prin decizia civilă

nr. 12 din 27 februarie 2014, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, în majoritate,

a respins apelul declarat de reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA –

Exploatarea Minieră L. împotriva sentinței civile nr. 262/2013 pronunțată de Tribunalul

Hunedoara, secția I-a civilă.

În motivarea deciziei

s-au reținut următoarele.

Prin primul motiv de apel

a fost criticată sentința Tribunalului Hunedoara pentru respingerea ca tardivă a

precizării de acțiune depusă de reclamantă la termenul de judecată din 2 iulie 2013,

apelanta arătând că petitele ce au format obiectul precizării de acțiune au fost

formulate și prin „răspunsul la întâmpinare” depus la termenul din 26

septembrie 2008, în primul ciclu procesual, cât și prin notele de ședință depuse

la primul termen după desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Critica apelantei a fost

apreciată fondată, însă a nu fi de natură să ducă la admiterea apelului, deoarece

instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii reclamantei așa cum a fost precizată,

prin notele de ședință, adică s-a avut în vedere solicitarea reclamantei de a se

constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în temeiul

Legii nr. 33/1994, ca urmare a achitării despăgubirilor.

Prin urmare, instanța

nu a analizat condițiile cererii pe care reclamanta a formulat-o inițial, respectiv

cererea de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare

a imobilului în litigiu, ci a avut în vedere parcurgerea procedurii de expropriere

reglementată de Legea nr. 33/1994.

Așadar, prin respingerea

ca tardivă a precizării de acțiune depusă la termenul din 2 iulie 2013 nu s-a adus

niciun prejudiciu reclamantei, instanța soluționând pe fond cererea, așa cum a fost

precizată prin notele de ședință și concluzionând că acțiunea nu este întemeiată.

Motivul de apel prin care

este criticată modalitatea de soluționare a fondului cauzei a fost respins pentru

următoarele considerente.

Prin acțiunea ce a format

obiectul Dosarului nr. 932/2000 al Judecătoriei Petroșani, declinat în favoarea

Tribunalului Hunedoara, unde a fost înregistrat sub nr. 5411/2000, reclamanții C.I.C.

și C.R. au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că pârâta

Exploatarea Minieră L. a adus prejudicii imobilului reclamanților constând în degradarea

casei, a anexelor gospodărești și a terenului, acțiunea fiind întemeiată în drept

pe disp. art. 998-999 C. civ., ceea ce reprezintă condițiile răspunderii civile

delictuale.

Prin sentința civilă

nr. 499/2001 Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta

Exploatarea Minieră L. la plata sumei de 1.550.027.228 ROL, tribunalul reținând

în considerente că pârâta, prin atitudinea sa culpabilă a procedat la exploatarea

subterană, afectând imobilele reclamanților fără a declanșa procedura de expropriere

și a produs acestora un prejudiciu, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale prev. de art. 998-999 C. civ.

Hotărârea a fost schimbată

în apel numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor care a fost redus la

suma de 1.076.680.747 ROL, decizia instanței de apel rămânând irevocabilă prin respingerea

recursului.

În considerentele deciziei

nr. 3789/2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, în recurs

s-a reținut că: „În loc să recurgă la procedura Legii nr. 33/1994 (în temeiul căreia

acțiunea era scutită de plata taxei de timbru), reclamanții au ales calea răspunderii

civile delictuale, în temeiul căreia instanța de fond le-a acordat suma de 1.550.027,028

ROL”.

Cât privește recursul

pârâtei Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., s-a reținut că

acesta viza decizia nr. 35/2012 a Curții de Apel Alba Iulia și încheierea prin care

aceasta a respins cererea de îndreptare a erorii materiale.

Sentința nr. 499/2001

a format obiectul unei cereri de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului

formulată de petentul C.I.C., admisă de prima instanță prin încheierea nr. 20/CC/2011

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 5411/2000 ce a primit nr. nou 22/97/2000.

Împotriva acestei încheieri

intimata Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. a declarat apel

care a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 137/2011, în sensul

respingerii cererii de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului.

Și în considerentele acestei

decizii s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că despăgubirea este acordată

reclamanților în temeiul art. 998-999 C. civ., fiind întrunite condițiile răspunderii

civile delictuale, cu reținerea faptului că pârâta nu a urmat procedura exproprierii.

Curtea a constatat așadar că dispozitivul sentinței civile nr. 499/2001 este foarte

clar și neechivoc în ceea ce privește acordarea de despăgubiri, cadrul procesual

în care s-a judecat Dosarul nr. 5411/2000 fiind menționat explicit în hotărârea

judecătorească pronunțată de instanță.

Raportat la decizia civilă

nr. 3789/2003 a Curții Supreme de Justiție și față de decizia civilă nr. 137/2001

a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin nerecurare, având în vedere

efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, fiind tranșat și stabilit în mod

cert faptul că temeiul plății acelor sume de bani au fost dispozițiile art. 998-999

achitate au reprezentat contravaloarea imobilului construcție și teren, au fost

apreciate ca nefondate.

Pentru aceste motive,

curtea de apel a apreciat că în speță nu a fost declanșată procedura exproprierii

de către expropriator, reclamanții nu au fost de acord cu exproprierea devreme ce

procesul verbal din 19 ianuarie 2000 este un înscris contestat, iar despăgubirile

achitate de reclamantă nu au fost stabilite în conformitate cu prevederile art.

26 din Legea nr. 33/1994, astfel că disp. art. 28 din Legea nr. 33/1994 nu sunt

incidente.

Cât privește procesul

– verbal din data de 19 ianuarie 2000, de care se prevalează reclamanții, s-a observat

că acesta nu cuprinde acordul de voință al părților, odată ce înaintea semnăturii

pârâtului C.C. este făcută mențiunea „nu sunt de acord”, mențiune care nu poate

fi considerată ca exprimând o acceptare a celor consemnate în cuprinsul înscrisului.

Nu se poate socoti nici

că prin decizia civilă nr. 128/A/2009, Curtea de Apel ar fi dat o dezlegare fondului

problemei de drept supusă examinării, din considerentele hotărârii rezultând că

instanța a statuat doar asupra naturii cererii deduse judecății, stabilind că reclamanta

a învestit instanța cu o acțiune în recunoașterea dreptului său de proprietate în

baza art. 28 din Legea nr. 33/1994, asupra căreia a îndrumat instanța de fond să

se pronunțe.

Solicitarea apelantei

de reanalizare a înscrisurilor depuse de părți în Dosarele nr. 541/2000 al Tribunalului

Hunedoara și nr. 932/2000 al Judecătoriei Petroșani nu poate fi primită, rolul instanței,

în această cauză, nefiind acela de a rejudeca acțiunea finalizată prin sentința

civilă nr. 499/2001 a Tribunalului Hunedoara, ci de a se pronunța asupra incidenței

acestei hotărâri asupra litigiului pendinte.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea

Minieră L., solicitând în baza art. 304 pct. 9, admiterea recursului și pe cale

de consecință modificarea în totalitate deciziei atacate în sensul recunoașterii

dreptului de proprietate a reclamantei Complexul Energetic Hunedoara SA –

Exploatarea Minieră L., asupra imobilului teren în suprafață de 13.416,86 mp, casă

de locuit, anexe gospodărești, situate în municipiul Lupeni, strada P. nr. 6 înscris

în CF XX Lupeni, nr. topo. AA conform art. 28 din Legea nr. 33/1994, în sensul obligării

pârâților la transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra

imobilelor înscrise în CF cu numărul de mai sus; întabularea dreptului de proprietate

a Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., a terenului în suprafață

de 13.416,86 mp imobilului casă de locuit și anexe gospodărești situate în municipiul

Lupeni, strada P., nr. 6, înscrise în CF XX Lupeni, nr. topo. AA, cu cheltuieli

de judecată conform documentelor justificative

În motivarea recursului

s-au arătat următoarele.

În ceea ce privește respingerea

apelului pe motiv că în cauza dedusă judecății ar fi incidente prevederile art.

998, 999 C. civ. 1864 și nu prevederile Legii nr. 33/1994, întrucât în Dosarul

nr. 932/2000 al Judecătoriei Petroșani, declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara

și înregistrat sub nr. 5411/2000, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile

art. 998, 999 C. civ. și procesul verbal din 19 ianuarie 2000 nu ar cuprinde acordul

de voință al părților, recurenta a arătat că aceste constatări nu corespund adevărului,

astfel că instanța de apel - în opinia majoritară - a interpretat în mod greșit

faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile legale privind exproprierea.

Astfel, în scopul evitării

producerii unor accidente ca urmare a exploatării cărbunelui în zona nordică stratul

ZZ blocul BB, panoul 1 a câmpului minier Complexul Energetic Hunedoara SA –

Exploatarea Minieră L., ce puteau avea loc asupra imobilelor construcții și anexe

gospodărești de la suprafață cât și a terenului în suprafață de 13.416,86 mp din

Lupeni, strada P. nr. 6, județul Hunedoara, în conformitate cu art. 4 și 6 din Legea

nr. 33/1994 coroborat cu art. 4 și 6 din Legea Minelor nr. 61/1998 și Legea nr.

85/2003 se impunea exproprierea imobilului locuință, anexe gospodărești și teren

prin vânzare - cumpărare fără declanșarea procedurii declarării utilității publice.

Prin procesul verbal încheiat

la data de 19 ianuarie 2000 pârâții au fost de acord cu exproprierea imobilului

construcție, anexe gospodărești și teren, însă a fost refuzată oferta de despăgubire

specificându-se că valoarea (204.200.000 ROL) 20.420 RON rezultată din expertiză

tehnică nu este reală. Au fost respectate prevederile art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994.

Că este vorba de acțiune

întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994, rezultă și din considerentele deciziei

civile nr. 128/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în prezentul dosar

prin care a fost casată sentința Tribunalului Hunedoara și trimisă cauza spre rejudecare.

Mai mult, pârâții, în

concluziile scrise depuse în Dosarul nr. 5411/2000 își întemeiază motivele pe procesul

verbal încheiat la data 19 ianuarie 2000 în care recunosc că au fost invitați la

negocieri în vederea stabilirii despăgubirilor și că solicită exproprierea totală

arătând ce imobile doresc a fi expropriate. Pe parcursul procesului pârâții arată:

„solicităm exproprierea totală și nu parțială pentru motivul că imobilul în litigiu

(teren casă și anexe) a ajuns la acest nivel de degradare (…) datorită efectelor

exploatării prin subminare a zăcământului de cărbune și datorita faptului că evoluția

efectelor distructive la suprafața terenului a acestei operațiuni este imprevizibilă

și continuă".

Prin precizarea de acțiune

din Dosarul 932/2000 al Judecătoriei Petroșani, pârâții învederează și recunosc

implicit că acțiunea promovată de ei se bazează pe prevederile Legii nr. 33/1994,

arătând instanței că, numai în subsidiar, dacă instanța constată că nu sunt îndeplinite

prevederile Legii nr. 33/1994 își rezervă dreptul de-a invoca prevederile art. 998

- 999 C. civ., dar după cum se observă din actele depuse la dosarul cauzei (decizii

și sentințe), instanțele au constatat că sunt incidente prevederile Legii nr. 33/1994

și nu prevederile art. 998-999 C. civ., astfel că sunt incidente prevederile

art. 28 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, prin răspunsul

la întâmpinare făcut în Dosarul nr. 5411/2000 al Tribunalului Hunedoara la termenul

din data de 30 noiembrie 2000 pârâții din prezenta cauză au solicitat exproprierea

totală și nu parțială în conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1994.

Nu în ultimul rând, trebuie

ținut seama de faptul că în toate expertizele și contraexpertizele tehnice întocmite

experții tehnici au avut în vedere la stabilirea despăgubirilor valoarea de înlocuire

a imobilelor, construcțiilor a anexelor gospodărești, etc. cât și valoarea de înlocuire

a terenului și nu doar a pagubelor produse și a beneficiului nerealizat prin exploatarea

subterană a cărbunelui. Dacă ar fi fost incidente prevederile art. 998 - 999 și

nu prevederile Legii nr. 33/1994 atunci ar fi fost normal ca la stabilirea pagubelor

provocate de exploatarea subterană, experții să țină seama doar de pagubele produse

imobilului și de beneficiul nerealizat.

Complexul Energetic

Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., nefiind de acord cu suma de 155.002,72 RON,

a declarat apel solicitând reducerea cuantumului sumei, considerând ca este prea

mare.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia civilă nr. 35/A/2002, pronunțată în Dosarul nr. 554/2002, a admis

apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 499 din 08 noiembrie 2001 a Tribunalului

Hunedoara, a schimbat, în parte, sentința atacată, dispunând ca Complexul

Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. să achite suma de 107.668,047 RON

Cu privire la neexplicitarea

în cuprinsului dispozitivului hotărârii a ceea ce înseamnă despăgubiri civile, instanța

de apel motivează că dispozitivul sentinței cuprinde toate mențiunile obligatorii

prevăzute de art. 258 C. proc. civ. și „că exproprierea este oportună rezultă

din înseși atitudinea pârâtei la nivelul căreia a fost constituită comisia de organizare

în desfășurarea analizei de ofertă pentru imobilele afectate de exploatarea cărbunelui".

Prin raportul de expertiză topometrică au fost stabilit identitatea și suprafața

imobilelor ce urmează a fi expropriate dar evaluarea acestora urmează să fie făcută

nu de experți topometriei ci de către experți în construcții.

Împotriva deciziei civile

nr. 35/A/2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a declarat recurs de Complexul

Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. și de către pârâții C.I.C. și C.R.

Ambele recursuri au fost

respinse, dar instanța de recurs a reținut că „pârâta Complexul Energetic

Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., a respectat procedura exproprierii pentru

cauza de utilitate publică impusă de Legea nr. 33/1994 astfel că se impune obligarea

acesteia la despăgubiri".

Tot instanța de recurs

a reținut că „pârâta apelantă, adică Complexul Energetic Hunedoara SA –

Exploatarea Minieră L. a renunțat la criticile ce vizau identificarea terenului

valoarea construcției și oportunitatea exproprierii dat fiind acordul de expropriere

consemnat în procesul verbal din 19 ianuarie 2000".

Împotriva deciziei civile

nr. 3789 din 03 octombrie 2003 pronunțată de instanța de recurs - Curtea Supremă

de Justiției, pârâții C.I.C. și C.R., au promovat contestație în anulare precizând

că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivele de modificare a

deciziei civile motivând că, fără nici o justificare a înlăturat temeiul legal în

baza căruia s-a introdus acțiunea și anume răspunderea civilă delictuală reglementată

de art. 998 C. civ. bazându-și soluția pe dispozițiile pe art. 26 din Legea nr.

33/1994 și a H.G. nr. 834/1991 care sunt străine cauzei.

Instanța verificând decizia

civilă nr. 3789/2003 a constatat că instanța de recurs a analizat toate motivele

invocate de pârâții C.I.C. și C.R. având însă alte argumente decât ale acestora

față de acordul de expropriere consemnat în procesul verbal din 19 ianuarie 2000,

respingând astfel contestația în anulare ca nefondată.

În obiectivele expertizei

tehnice efectuate în Dosarul nr. 5411/2000 Capitolul 2 s-a dispus: „să se evalueze

conform Legii nr. 33/1994 despăgubirile și prejudiciul cauzat ca urmare a necesității

exproprierii, să se identifice terenul și construcții cu datele din CF și în teren

să se precizeze dacă se impune exproprierea totală sau parțială a imobilului".

Concluziile expertului

sunt că valorile de despăgubire s-au stabilit conform Legii nr. 33/1994 și a H.G.

nr. 834/1991, că este necesară exproprierea întregului imobil și anexelor gospodărești

și a imobilului în suprafață de 13.416,86 mp stabilit prin expertiza tehnică și

agricolă efectuată. Potrivit art. 4 și 6 din Legea nr. 33/1994 coroborat cu

art. 4 și 6 din Legea minelor nr. 61/1998, pârâții și Exploatarea Minieră L. s-au

înțeles asupra modalității de transfer a dreptului de proprietate dar nu și asupra

despăgubirilor cuvenite fără declanșarea procedurii utilității publice (în negocierea

din 19 ianuarie 2000 pârâții au solicitat totodată și exproprierea terenului, ba

mai mult au solicitat să locuiască în continuare în imobilul casă ca chiriași până

își pot găsi altă locuință pe proprie răspundere).

Și la pronunțarea deciziei

nr. 3789 din 03 octombrie 2003 de către instanța de recurs - Curtea Suprema de Justiție

- în Dosarul 2629/2002 s-a ținut cont de procesul verbal încheiat în data de 19

ianuarie 2000, astfel, „în motivarea deciziei pronunțată de instanța de apel, s-a

reținut că pârâta a renunțat la criticile ce vizau identificarea terenului, valoarea

construcțiilor și oportunității exproprierii, dat fiind acordul de expropriere consemnat

în procesul verbal din 19 ianuarie 2000".

Că este vorba de expropriere,

că prin procesul verbal din 19 ianuarie 2000 se prevedea acest lucru și că pârâții

au fost de acord cu exproprierea, singurul lucru cu care nu au fost de acord fiind

cuantumul despăgubirilor, rezultă și din cuprinsul sentinței penale nr. 30/2013

pronunțate de Judecătoria Ineu, în Dosarul nr. 1335/246/2012, sentință prin care

a fost respinsă plângerea penală formulată de pârât.

Intimatul pârât nu a formulat

întâmpinare.

Înalta Curte a constatat

fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Obiectul prezentului litigiu

îl constituie cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată la data

de 19 septembrie 2008, în sensul recunoașterii dreptului de proprietate a reclamantei

Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., asupra imobilului teren

în suprafață de 13.416,86 mp, casă de locuit, anexe gospodărești, situate în municipiul

Lupeni, strada P. nr. 6 înscris în CF XX Lupeni, nr. topo. AA conform art. 28 din

Legea nr. 33/1994, în sensul obligării pârâților la transferul dreptului de proprietate

în favoarea reclamantei asupra imobilelor înscrise în CF cu numărul de mai sus;

radierea dreptului de pe numele pârâților și întabularea dreptului de

proprietate a Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., a terenului

în suprafață de 13.416,86 mp imobilului casa de locuit și anexe gospodărești situate

în municipiul Lupeni, strada P., nr. 6, înscrise în CF XX Lupeni, nr. topo. AA,

cu cheltuieli de judecată, precizare reluată cu motive suplimentare, la solicitarea

primei instanțe de fond, la data de 02 iulie 2013.

În recurs reclamantul

nu a mai susținut admiterea capătului de cerere privind radierea dreptului

de proprietate al pârâților.

Faptul că aceasta a fost

cererea cu care a fost legal învestită instanța de judecată a fost reținut

și de către instanța de apel, prin raportare la decizia dată într-un ciclu

procesual anterior în apel, nr. 128/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, prin

care cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanță, hotărâre irevocabilă

cu privire la care nu se mai putea reveni în rejudecare.

În considerentele acestei

decizii s-au reținut următoarele: ”În cauza de față, reclamanta Complexul

Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. a învestit instanța cu o acțiune

în recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF XX

Lupeni nr. top AA, ca urmare a achitării despăgubirilor.// Deși inițial, reclamanta

a formulat acțiunea în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act

autentic de vânzare – cumpărare, ulterior a precizat-o, înainte de declinare, solicitând

recunoașterea dreptului său de proprietate în baza art. 28 din Legea nr. 33/1994.//

Ca atare, la data sesizării Tribunalului Hunedoara, acțiunea principală, astfel

cum a fost precizată, era întemeiată pe dispozițiile art. 28 și urm. din Legea

nr. 33/1994, privind recunoașterea dreptului de proprietate al expropriatorului,

ca urmare a achitării despăgubirilor pentru imobilul expropriat”.

Recurentul reclamant a

solicitat, în principal, recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului

înscris în CF XX Lupeni nr. top AA, ca urmare a achitării despăgubirilor stabilite

prin decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă

prin decizia civilă nr. 3789/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul

art. 28 și urm. din Legea nr. 33/1994.

Din considerentele deciziei

nr. 128/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, menționate anterior, s-a reținut

de asemenea că ”Prin decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă

irevocabilă prin decizia civilă nr. 3789/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

s-a stabilit în sarcina Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră

L., obligația de a plăti în favoarea lui C.R. și C.I.C. suma de 1.076.680.474 ROL,

despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea imobilului construcție și teren,

care a fost expropriat. Această valoare a fost stabilită în raport de criteriile

prevăzute de Legea nr. 33/1994”.

Ținând cont de cererea

cu care a fost învestită instanța în cadrul prezentului litigiu, așa cum

a fost menționat anterior, un alt aspect care trebuia lămurit este cauza cererii

de chemare în judecată (causa debendi - situația de fapt calificată juridic),

care a făcut obiectul Dosarului nr. 5411/2000 al Tribunalului Hunedoara, în care

s-au pronunțat în primă instanță, sentința nr. 499/2001, în apel,

decizia nr. 35/A/2002 de către Curtea de Apel Alba Iulia, și în recurs, decizia

nr. 3789/2003 de Curtea Supremă de Justiție.

Pentru a se determina

acest lucru trebuie pornit de la considerentele deciziei pronunțate de către

instanța de recurs aceasta, în calitate de instanță de control de ultim

grad, putând modifica și considerentele care intră în puterea de lucru judecat,

care se atașează dispozitivului.

De aceea, este nerelevant

sub acest aspect faptul că în hotărârea prin care s-a soluționat cererea de

lămurire a dispozitivului sentinței nr. 499/2001 (cerere care a fost respinsă

ca neîntemeiată, pentru că nu se cerea lămurirea dispozitivului, ci a considerentelor,

nefiind întrunite cerințele legale), s-ar fi reținut că din considerentele

acestei sentințe reiese că despăgubirea a fost acordată în temeiul răspunderii

civile delictuale.

În considerentele sentinței

nr. 499/2001 s-a reținut că despăgubirile acordate sunt corespunzătoare privării

de proprietate a reclamanților (pârâții din prezenta cauză) ca urmare

a faptei pârâtei (reclamanta din prezenta cauză) care a încălcat obligația

generală de a nu păgubi pe nimeni prin efectuarea lucrărilor anterior finalizării

procedurilor de expropriere a imobilului.

Prejudiciul a fost apreciat

ca actual, dar și viitor și sigur, fiind reprezentat de pierderea iminentă

a imobilului compus din teren și construcții, ca urmare a lucrărilor efectuate

în subteran de către reclamanta din prezentul litigiu.

Sentința civilă nr. 499/2001

a format obiect al apelului, iar prin decizia nr. 35/A/2002 Curtea de Apel Alba

Iulia a redus cuantumul despăgubirilor la suma de 1.076.680.474 ROL, reținând în

considerente că valoarea terenului trebuie redusă, corespunzător criteriilor prevăzute

de art. 26 din Legea nr. 33/1994, criticile apelantei fiind formulate doar în ceea

ce privește valoarea terenului, astfel că valoarea construcției și a pagubei agricole

nu a mai format obiect de analiză în fața instanței de apel.

Această decizie a rămas

irevocabilă prin decizia nr. 3789/2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție

în Dosar nr. 2629/2002.

Instanța de apel,

în rejudecare, în opinia majoritară, a reținut din decizia nr. 3789/2003 a

Curții Supreme de Justiție paragraful în care, răspunzând motivului de

recurs formulat de către reclamanți (pârâții din prezenta cauză) prin

care se susținea că apelul pârâtei Complexul Energetic Hunedoara SA –

Exploatarea Minieră L. trebuia anulat ca insuficient timbrat, se constată că: „În

loc să recurgă la procedura Legii nr. 33/1994 (în temeiul căreia acțiunea era scutită

de plata taxei de timbru), reclamanții au ales calea răspunderii civile delictuale,

în temeiul căreia instanța de fond le-a acordat suma de 1.550.027,028 RON”.

Instanța de apel,

a ales să ignore paragraful din această hotărâre în care se reține că „între

părți au avut loc negocieri în vederea exproprierii, finalizate prin acordul de

transfer al dreptului de proprietate, neînțelegerile vizând numai cuantumul despăgubirilor”.

De asemenea, s-a reținut

că reclamanții au urmărit de fapt, într-o formă atipică, finalitatea procedurii

exproprierii, pentru care și-au dat acordul, consemnat în procesul verbal din 19

ianuarie 2000.

Discuții cu privire

la obiectul acelei cereri de chemare în judecată nu există, acesta constând în pretenția

de a fi obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând valoarea terenului,

a casei de locuit, a anexelor gospodărești și a recoltelor agricole/pomi

fructiferi, obiect identic cu al unei cereri de acordare a unei sume de bani ca

urmare a exproprierii.

Suma care le-a fost acordată

în cadrul acelui litigiu a fost reprezentată de contravaloarea imobilului compus

din teren, casă de locuit, anexe gospodărești, culturi agricole, ceea ce reprezintă

contraprestația cedării dreptului de proprietate, iar nu cea a încălcării doar

a unui atribut al acesteia, aceasta fiind modalitatea de reparație a prejudiciului

constând în efectuarea exploatării subsolului cu deteriorarea iremediabilă, conform

expertizelor, a construcțiilor și terenului, înainte de finalizarea procedurii

exproprierii.

Astfel, având în vedere

considerentele intrate în puterea lucrului judecat ale deciziei nr. 3789/2003 a

Curții Supreme de Justiție, dar și ale deciziei nr. 35/A/2002 pronunțată

de către Curtea de Apel Alba Iulia în același dosar, care se atașează

dispozitivului, precum și considerentele deciziei nr. 128/A/2009 a Curții

de Apel Alba Iulia, menționate anterior, irevocabilă, pronunțată într-un

ciclu procesual anterior în prezentul litigiu, prin care au fost dezlegate anumite

chestiuni litigioase printre care și interpretarea deciziilor de mai sus, în

sensul relevat anterior, Înalta Curte va constata, urmare a procedurii exproprierii

imobilului în cauză finalizată prin plata despăgubirilor cuvenite către pârâții

C.I.C. și C.R., evaluate conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, existența în

patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din

teren în suprafață de 13.416,86 m.p., casă de locuit și anexe gospodărești, situat

în municipiul Lupeni, str. P. nr. 6, înscris în CF XX Lupeni, nr. topo AA.

Potrivit art. 28

alin. (1) din Legea nr. 33/1994 transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor

supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndată ce obligațiile

impuse lui prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite.

Astfel, a fost apreciat

ca lipsită de interes, raportat la acest text de lege, capătul de cerere distinct

de a fi obligați pârâții să transfere dreptului de proprietate asupra

bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului, acesta producându-se

de drept la momentul în care obligațiile impuse prin hotărârea judecătorească pronunțată

în litigiul anterior au fost îndeplinite.

Soluția instanțelor

de fond privind capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate al pârâților

nu a mai fost criticată în recurs astfel că nu face obiectul analizei instanței,

conform art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, capătul de

cerere privind întabularea dreptului de proprietate în temeiul exproprierii în favoarea

reclamantei a fost apreciat ca prematur, această cerere urmând a fi adresată în

prealabil, conform dispozițiilor Legii nr. 7/1996, oficiilor de carte funciară.

Intimatul pârât nu a formulat

întâmpinare, dar a invocat prin concluziile scrise, depuse după încheierea dezbaterilor

în cauză, prescripția dreptului de a cere prestația tabulară. Înalta Curte

nu va analiza această apărare, care implică, în prealabil, și o analiză a calificării

prezentei cereri de chemare în judecată, având în vedere că nu a fost invocată cu

respectarea dreptului la apărare al părții adverse, căreia nu i s-a dat astfel

posibilitatea să pună concluzii cu privire la aceasta.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul, va modifica

în tot decizia atacată, va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței

nr. 262 din data de 9 octombrie 2013 a Tribunalului Hunedoara, secția I civilă,

va schimba în tot sentința, va admite în parte cererea de chemare în judecată așa

cum a fost precizată la data de 2 iulie 2013, va constata dreptul de proprietate

al reclamantului asupra imobilului compus din teren în suprafață de 13.416,86 m.p.,

casă de locuit și anexe gospodărești, situat în municipiul Lupeni, str. P. nr. 6,

înscris în CF XX Lupeni, nr. topo. AA, ca urmare a exproprierii de la pârâții C.I.C.

și C.R., va respinge celelalte capete de cerere.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ. va obliga pe intimatul-pârât C.I.C. către recurentul-reclamant la plata

sumei de 565 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare

taxe judiciare de timbru și bilete de transport pentru deplasare la termenele

de judecată din fața instanțelor de fond și recurs.

Admite recursul declarat

de reclamantul Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. împotriva

deciziei nr. 12 din data de 27 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

I civilă.

Modifică în tot decizia.

Admite apelul declarat

de reclamant împotriva sentinței nr. 262 din data de 9 octombrie 2013 a Tribunalului

Hunedoara, secția I civilă.

Schimbă în tot sentința.

Admite, în parte, cererea

de chemare în judecată așa cum a fost precizată la data de 2 iulie 2013.

Constată dreptul de proprietate

al reclamantului asupra imobilului compus din teren în suprafață de 13.416,86 m.p.,

casă de locuit și anexe gospodărești, situat în municipiul Lupeni, str. P. nr. 6,

înscris în CF XX Lupeni, nr. topo AA, ca urmare a exproprierii de la pârâții C.I.C.

și C.R.

Respinge celelalte capete

de cerere.

Obligă pe intimatul-pârât

C.I.C. către recurentul-reclamant la plata sumei de 565 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-04-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1053/2015
s-a stabilit că SC C.E.H. SA-Exploatarea Minieră Lupeni datorează numiților C.l.C. și C.R. despăgubirile în cuantum de 1.076.680.747 lei, la plata cărora a fost obligată prin Decizia nr. 35A/2012 a Curții de Apel Alba lulia, rămasă irevocab
ÎCCJ 2010-06-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3630/2010
. SA Petroșani nuda proprietate a imobilului, iar prețul vânzării a fost achitat în trei tranșe de către pârâta C.N.H. SA Petroșani, fapt recunoscut de reclamant. S-a mai reținut că, din conținutul sentinței nr. 61/2003 pronunțată de Tribun
ÎCCJ 2012-02-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 869/2012
gubirilor, în acest sens, proporțional cu suprafețele de teren deținute la data notificării acestora. A obligat intimatele la plata sumei de 1.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins în tot contestația formulată în contradicto
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3855/2018
expropriator. În consecință, nefiind îndreptățit la a obține, în condițiile legii speciale, Legea nr. 33/1994, o reparație pecuniară pentru lipsa de folosință a imobilului în litigiu, după transferul dreptului de proprietate prin exproprier
ÎCCJ 2020-10-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2026/2020
t să plătească reclamanților suma de 12.600 RON cheltuieli de judecată. A stabilit în sarcina pârâtului obligația de plată a sumei de 2.200 RON, care se va achita în contul Biroului Local de Expertize din cadrul Tribunalului Hunedoara. Solu
Sursă