ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 869/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 2859 din 29 decembrie 2006, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis în parte contestația precizată și completată, formulată de G.P. împotriva dispozițiilor nr. 727, 728, 729 și 730 emise la 19 noiembrie 2004 de către intimata SC C.N.H. SA E.M. Livezeni, precum și împotriva dispoziției nr. 1249 emisă la 3 noiembrie 2004 de către SC CNH SA - Exploatarea de Preparare a Cărbunelului Valea Jiului Vulcan, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara și cu Primăria Municipiului Petroșani iar în consecință: A anulat dispozițiile atacate.

A constatat calitatea contestatorului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenurile expropriate, pe raza localității Petroșani, în suprafață de 45.842,55 m.p., astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expert judiciar R.M. A stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului în limita echivalentului în lei a sumei de 137.528 euro care urmează a se acorda acestuia în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. A obligat pârâtele SC C.N.H. SA Livezeni și SC C.N.H. SA - Exploatarea de Preparare a Cărbunelului Valea Jiului Vulcan, să emită decizii cu propuneri de acordare a despăgubirilor, în acest sens, proporțional cu suprafețele de teren deținute la data notificării acestora.

A obligat intimatele la plata sumei de 1.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins în tot contestația formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara și Primăria Municipiului Petroșani. La data de 17 septembrie 2010, Compania Națională a Huilei a solicitat, în baza prevederilor art. 281 1 C. proc. civ., lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii mai sus arătate, arătând că există contradicție între acesta și considerente sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor, fapt ce împiedică punerea în executare a sentinței de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Investită inițial cu soluționarea acestei cereri, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 138/ A din 30 septembrie 2010, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara reținând, în acord cu dispozițiile art. 158 alin. (3) rap. la art. 159 pct. 2 coroborat cu art. 281 1 C. proc. civ., că instanța competentă a se pronunța asupra cererii este cea care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită. Prin încheierea din 15 decembrie 2010, Tribunalul Hunedoara a respins, ca fiind fără obiect, cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 2857/2006 pronunțată în Dosarul nr. 28/97/2004 al acestei instanțe, cerere formulată de SC C.N.H.

SA - Exploatarea Minieră Livezeni. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că petenta a mai formulat o cerere identică, de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri, asupra căreia instanța s-a pronunțat prin încheierea din 22 septembrie 2010, în sensul respingerii ei. Ca urmare, se arată, atâta vreme cât este stabilită cu autoritate de lucru judecat, în sarcina petentei SC C.N.H. SA – E.M. Livezeni, obligația de a emite dispoziție prin care să propună contestatorului, măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor, în condițiile legii speciale - pentru suprafața de teren expropriată și a cărei restituire în natură nu este posibilă - s-a apreciat că nu mai există „nimic nelămurit” în acest sens.

Câtă vreme, conchide prima instanță, petenta nu este ținută de obligația de a-l despăgubi efectiv pe contestator, această obligație incumbând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în procedura reglementată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este „de neînțeles” tergiversarea neîndeplinirii de către petentă a obligației stabilită în sarcina sa, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă. Apelul declarat împotriva acestei încheieri de intimatul G.P., contestator în cauză, a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 88 din 11 martie 2011. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că tribunalul nu a analizat cererea sub aspectul temeiniciei ei, motivul respingerii reprezentându-l constatarea autorității de lucru judecat, în condițiile în care exista dată o soluție irevocabilă cu privire la o cerere identică.

De altfel, se arată, dispozitivul sentinței civile nr. 2857/2006 a Tribunalului Hunedoara este clar, între acesta și considerentele deciziei nr. 176/A/2007 a Curții de Apel Alba Iulia neexistând nici o contradicție. Astfel, prin sentință, prima instanță a stabilit cuantumul despăgubirilor și obligația CNH Livezeni și SC C.N.H. SA - Exploatarea de Preparare a Cărbunelului Valea Jiului Vulcan de a emite decizii cu propunere de despăgubiri, urmând ca acestea să fie plătite conform procedurii stabilite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cât privește decizia civilă nr. 176/2007 a Curții de Apel Alba Iulia, aceasta a menținut dispozițiile din sentință, condiționând însă acordarea efectivă a măsurilor reparatorii prin echivalent, de plata despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii, de cel în cauză.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal G.P. care, fără a indica temeiul pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac, susține în esență că cererea de lămurire a dispozitivului a fost greșit respinsă în condițiile în care a primit în calitate de persoană îndreptățită, de la Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților, adresa nr. 475/CC/2010 prin care i „s-a pus în vedere” să solicite lămuriri, în sensul ca instanțele, să pună de acord dispozitivul sentinței civile nr. 2857/2006 a Tribunalului Hunedoara cu cel al deciziei civile nr. 176/A/2007 a Curții de Apel Alba Iulia. Urmare acestei adrese, mai arată recurentul, a formulat două cereri de lămurire a înțelesului dispozitivului, una la Curtea de Apel Alba Iulia și una la Tribunalul Hunedoara, aceasta din urmă fiind soluționată prin încheierea din 22 septembrie 2010, iar prima, urmare declinării, prin încheierea din 15 decembrie 2010, atacată în prezenta cauză.

Or, conchide recurentul, A.N.R.P. întârzie analizarea dosarului său de despăgubire, până când nu se va lămuri dispozitivul sentinței civile nr. 2857/2006 a Tribunalului Hunedoara. Se constată că aceste critici, astfel cum au fost formulate de recurent, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate în consecință. Recursul se va respinge însă ca nefondat, în considerarea celor ce succed. Prima ipoteză vizată prin dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., aplicabilă cauzei de față, se referă la situația în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ceea ce implică practic interpretarea hotărârii judecătorești.

Atât în practica instanțelor judecătorești, cât și în doctrină, s-a decis că această instituție procedurală poate fi folosită numai dacă partea justifică un interes care, poate fi legat tocmai de ambiguitatea hotărârii și de imposibilitatea valorificării ulterioare a dreptului recunoscut. Un interes trebuie să justifice și partea care exercită apelul sau recursul, ca o condiție generală, necesară pentru îndeplinirea oricărui act procedural. Prin urmare, cel care a avut câștig de cauză în fața instanței care a soluționat fondul, în sensul că i s-au admis în întregime pretențiile nu justifică un interes în exercitarea căilor de atac. Tot astfel, este unanim admis că pe calea procedurii reglementată de art. 281 și respectiv art. 281 1 C. proc.

civ., nu pot fi remediate erorile de fond, acestea putând fi cenzurate doar prin intermediul căilor legale de atac. În speță, încheierea din 15 decembrie 2010, atacată în prezenta cauză, este dată de Tribunalul Hunedoara în soluționarea cererii - fundamentată pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. - formulată de SC C.N.H. SA, Petroșani, E.M. Livezeni, iar nu de recurentul-contestator G.P. căruia, prin sentința civilă nr. 2857 din 29 decembrie 2006 a aceleiași instanțe (a cărui lămurire a dispozitivului s-a solicitat) i s-a admis contestația și constatându-se calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite în limita echivalentului în lei a sumei de 137.528 euro care, s-a dispus a se acorda în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Chiar dacă, stabilirea de către instanță, după apariția Legii nr. 247/2005, a cuantumului despăgubirii cuvenite persoanei îndreptățite, este discutabilă din perspectiva respectării procedurii instituită prin dispozițiile acestui act normativ, aceasta apare însă ca o greșeală de fond, care nu poate fi îndreptată pe calea unei cereri formulată în baza prevederilor art. 281 1 C. proc. civ. Această dispoziție îi profită însă recurentului, inclusiv prin prisma deciziei Comisiei Centrale nr. 1651 din 13 martie 2008, invocată prin motivele de recurs, care a decis că titlul de despăgubire, în situația în care există o hotărâre definitivă și irevocabilă, se va emite în cuantumul stabilit prin respectiva hotărâre.

Or, singura modificare făcută de instanța de control judiciar (decizia nr. 176/ A din 24 mai 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia) asupra hotărârii prin care s-a soluționat fondul dreptului, vizează condiționarea plății despăgubirilor ce urmează a fi acordate contestatorului pentru imobilele preluate în mod abuziv, de restituirea de către acesta a sumelor primite ca despăgubiri cu prilejul exproprierii, actualizate. În considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.P. împotriva deciziei nr. 88 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2012.