ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 869/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2859 din 29 decembrie 2006,

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis în parte contestația precizată și

completată, formulată de G.P. împotriva dispozițiilor nr. 727, 728, 729 și 730

emise la 19 noiembrie 2004 de către intimata SC C.N.H. SA E.M. Livezeni, precum

și împotriva dispoziției nr. 1249 emisă la 3 noiembrie 2004 de către SC CNH SA

- Exploatarea de Preparare a Cărbunelului Valea Jiului Vulcan, în

contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara și cu Primăria Municipiului

Petroșani iar în consecință:

A anulat dispozițiile

atacate.

A constatat calitatea

contestatorului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent

pentru terenurile expropriate, pe raza localității Petroșani, în suprafață de

45.842,55 m.p., astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză

topografică efectuat în cauză de expert judiciar R.M.

A stabilit valoarea

despăgubirilor cuvenite contestatorului în limita echivalentului în lei a sumei

de 137.528 euro care urmează a se acorda acestuia în condițiile Titlului VII al

Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

A obligat pârâtele SC

C.N.H. SA Livezeni și SC C.N.H. SA - Exploatarea de Preparare a Cărbunelului

Valea Jiului Vulcan, să emită decizii cu propuneri de acordare a

despăgubirilor, în acest sens, proporțional cu suprafețele de teren deținute la

data notificării acestora.

A obligat intimatele

la plata sumei de 1.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins în tot

contestația formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara și

Primăria Municipiului Petroșani.

La data de 17

septembrie 2010, Compania Națională a Huilei a solicitat, în baza prevederilor art.

281

1

C. proc. civ., lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării

dispozitivului hotărârii mai sus arătate, arătând că există contradicție între

acesta și considerente sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor, fapt

ce împiedică punerea în executare a sentinței de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Investită inițial cu

soluționarea acestei cereri, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin

decizia nr. 138/ A din 30 septembrie 2010, a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara reținând, în acord cu dispozițiile art.

158 alin. (3) rap. la art. 159 pct. 2 coroborat cu art. 281

1

C.

proc. civ., că instanța competentă a se pronunța asupra cererii este cea care a

pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită.

Prin încheierea din

15 decembrie 2010, Tribunalul Hunedoara a respins, ca fiind fără obiect,

cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului

sentinței civile nr. 2857/2006 pronunțată în Dosarul nr. 28/97/2004 al acestei

instanțe, cerere formulată de SC C.N.H. SA - Exploatarea Minieră Livezeni.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență că petenta a mai formulat o cerere

identică, de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri, asupra căreia instanța

s-a pronunțat prin încheierea din 22 septembrie 2010, în sensul respingerii ei.

Ca urmare, se arată,

atâta vreme cât este stabilită cu autoritate de lucru judecat, în sarcina

petentei SC C.N.H. SA – E.M. Livezeni, obligația de a emite dispoziție prin

care să propună contestatorului, măsuri reparatorii prin echivalent sub forma

despăgubirilor, în condițiile legii speciale - pentru suprafața de teren

expropriată și a cărei restituire în natură nu este posibilă - s-a apreciat că

nu mai există „nimic nelămurit” în acest sens.

Câtă vreme, conchide

prima instanță, petenta nu este ținută de obligația de a-l despăgubi efectiv pe

contestator, această obligație incumbând Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în procedura reglementată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

este „de neînțeles” tergiversarea neîndeplinirii de către petentă a obligației

stabilită în sarcina sa, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.

Apelul declarat

împotriva acestei încheieri de intimatul G.P., contestator în cauză, a fost

respins de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 88 din 11

martie 2011.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că tribunalul nu a

analizat cererea sub aspectul temeiniciei ei, motivul respingerii

reprezentându-l constatarea autorității de lucru judecat, în condițiile în care

exista dată o soluție irevocabilă cu privire la o cerere identică.

De altfel, se arată,

dispozitivul sentinței civile nr. 2857/2006 a Tribunalului Hunedoara este clar,

între acesta și considerentele deciziei nr. 176/A/2007 a Curții de Apel Alba

Iulia neexistând nici o contradicție.

Astfel, prin

sentință, prima instanță a stabilit cuantumul despăgubirilor și obligația CNH

Livezeni și SC C.N.H. SA - Exploatarea de Preparare a Cărbunelului Valea Jiului

Vulcan de a emite decizii cu propunere de despăgubiri, urmând ca acestea să fie

plătite conform procedurii stabilite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Cât privește decizia

civilă nr. 176/2007 a Curții de Apel Alba Iulia, aceasta a menținut

dispozițiile din sentință, condiționând însă acordarea efectivă a măsurilor

reparatorii prin echivalent, de plata despăgubirilor primite cu ocazia

exproprierii, de cel în cauză.

Împotriva acestei

ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal G.P. care, fără a indica

temeiul pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac, susține în esență

că cererea de lămurire a dispozitivului a fost greșit respinsă în condițiile în

care a primit în calitate de persoană îndreptățită, de la Agenția Națională

pentru Restituirea Proprietăților, adresa nr. 475/CC/2010 prin care i „s-a pus

în vedere” să solicite lămuriri, în sensul ca instanțele, să pună de acord

dispozitivul sentinței civile nr. 2857/2006 a Tribunalului Hunedoara cu cel al

deciziei civile nr. 176/A/2007 a Curții de Apel Alba Iulia.

Urmare acestei

adrese, mai arată recurentul, a formulat două cereri de lămurire a înțelesului

dispozitivului, una la Curtea de Apel Alba Iulia și una la Tribunalul

Hunedoara, aceasta din urmă fiind soluționată prin încheierea din 22 septembrie

2010, iar prima, urmare declinării, prin încheierea din 15 decembrie 2010,

atacată în prezenta cauză.

Or, conchide

recurentul, A.N.R.P. întârzie analizarea dosarului său de despăgubire, până

când nu se va lămuri dispozitivul sentinței civile nr. 2857/2006 a Tribunalului

Hunedoara.

Se constată că aceste

critici, astfel cum au fost formulate de recurent, pot fi încadrate în temeiul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate în consecință.

Recursul se va

respinge însă ca nefondat, în considerarea celor ce succed.

Prima ipoteză vizată

prin dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., aplicabilă cauzei de

față, se referă la situația în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ceea ce implică

practic interpretarea hotărârii judecătorești.

Atât în practica

instanțelor judecătorești, cât și în doctrină, s-a decis că această instituție

procedurală poate fi folosită numai dacă partea justifică un interes care,

poate fi legat tocmai de ambiguitatea hotărârii și de imposibilitatea

valorificării ulterioare a dreptului recunoscut.

Un interes trebuie să

justifice și partea care exercită apelul sau recursul, ca o condiție generală,

necesară pentru îndeplinirea oricărui act procedural.

Prin urmare, cel care

a avut câștig de cauză în fața instanței care a soluționat fondul, în sensul că

i s-au admis în întregime pretențiile nu justifică un interes în exercitarea

căilor de atac.

Tot astfel, este

unanim admis că pe calea procedurii reglementată de art. 281 și respectiv art. 281

1

C. proc. civ., nu pot fi remediate erorile de fond, acestea putând fi cenzurate

doar prin intermediul căilor legale de atac.

În speță, încheierea

din 15 decembrie 2010, atacată în prezenta cauză, este dată de Tribunalul Hunedoara

în soluționarea cererii - fundamentată pe dispozițiile art. 281

1

C.

proc. civ. - formulată de SC C.N.H. SA, Petroșani, E.M. Livezeni, iar nu de recurentul-contestator

G.P. căruia, prin sentința civilă nr. 2857 din 29 decembrie 2006 a aceleiași

instanțe (a cărui lămurire a dispozitivului s-a solicitat) i s-a admis

contestația și constatându-se calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii prin echivalent, s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite în

limita echivalentului în lei a sumei de 137.528 euro care, s-a dispus a se

acorda în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Chiar dacă,

stabilirea de către instanță, după apariția Legii nr. 247/2005, a cuantumului

despăgubirii cuvenite persoanei îndreptățite, este discutabilă din perspectiva

respectării procedurii instituită prin dispozițiile acestui act normativ,

aceasta apare însă ca o greșeală de fond, care nu poate fi îndreptată pe calea

unei cereri formulată în baza prevederilor art. 281

1

C. proc. civ.

Această dispoziție îi

profită însă recurentului, inclusiv prin prisma deciziei Comisiei Centrale nr. 1651

din 13 martie 2008, invocată prin motivele de recurs, care a decis că titlul de

despăgubire, în situația în care există o hotărâre definitivă și irevocabilă,

se va emite în cuantumul stabilit prin respectiva hotărâre.

Or, singura

modificare făcută de instanța de control judiciar (decizia nr. 176/ A din 24

mai 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia) asupra hotărârii prin care s-a soluționat

fondul dreptului, vizează condiționarea plății despăgubirilor ce urmează a fi

acordate contestatorului pentru imobilele preluate în mod abuziv, de

restituirea de către acesta a sumelor primite ca despăgubiri cu prilejul

exproprierii, actualizate.

În considerarea celor

ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul G.P. împotriva deciziei nr. 88 din

11 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2012.