ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3402/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 03 septembrie 2014, contestatorul D.N.C. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei nr. 636 din 25 februarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 4713/1/2013 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Contestorul a susținut, în esență, că, în mod greșit, judecata nu s-a desfășurat conform dispozițiilor legale, arătând situația de fapt și solicitând anularea hotărârii, fără a invoca vreun temei de drept. La termenul din 2 decembrie 2014, Înalta Curte a invocat excepția de inadmisibilitate a prezentei contestații în anulare, raportat la dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Calea extraordinară de atac a contestației în anulare a fost formulată în cauză împotriva deciziei nr. 636 din data de 25 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1176 din 6 martie 2013 a Înaltei Curți prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de D.N.C. Recursul a vizat decizia nr. 3818 din 1 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care fusese respinsă, ca neîntemeiată, o altă contestație în anulare.

Fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, caracterizată prin caracterul limitativ al motivelor ce pot fi invocate prin intermediul său, contestația în anulare este deschisă părții, astfel: contestația în anulare de drept comun, pentru cazurile când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, iar contestația în anulare specială, Ia rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Ca atare, căile de atac șî condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Or, în speță, contestatorul nu formulează motive care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul D.N.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestaîorul D.N.C. împotriva deciziei nr. 636 din data de 25 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4713/1/2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2014.