ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3402/2014

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

La data de 03 septembrie 2014,

contestatorul D.N.C. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea

deciziei nr. 636 din 25 februarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 4713/1/2013 de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Contestorul a

susținut, în esență, că, în mod greșit, judecata nu s-a desfășurat conform dispozițiilor

legale, arătând situația de fapt și solicitând anularea hotărârii, fără a invoca

vreun temei de drept.

La termenul din

2 decembrie 2014, Înalta Curte a invocat excepția de inadmisibilitate a prezentei

contestații în anulare, raportat la dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ.,

reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Contestația în

anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Calea extraordinară

de atac a contestației în anulare a fost formulată în cauză împotriva deciziei

nr. 636 din data de 25 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestație în anulare

împotriva deciziei nr. 1176 din 6 martie 2013 a Înaltei Curți prin care s-a respins,

ca inadmisibil, recursul declarat de D.N.C. Recursul a vizat decizia nr. 3818 din

1 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția VII a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care fusese respinsă, ca neîntemeiată,

o altă contestație în anulare.

Fiind reglementată

ca o cale extraordinară de atac de retractare, caracterizată prin caracterul limitativ

al motivelor ce pot fi invocate prin intermediul său, contestația în anulare este

deschisă părții, astfel: contestația în anulare de drept comun, pentru cazurile

când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, iar contestația în anulare

specială, Ia rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată

recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de casare.

Ca atare, căile

de atac șî condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme

de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a

înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui

proces.

Textul are în

vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau

reaprecierea probelor.

Prin urmare, pe

calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale,

iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus

judecății.

Așadar, sunt condiții

de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei

căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea

contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei

atacate.

Or, în speță,

contestatorul nu formulează motive care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile

expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. pentru formularea

contestației în anulare.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată

de contestatorul D.N.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestaîorul D.N.C. împotriva deciziei nr.

636 din data de 25 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 4713/1/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 decembrie 2014.