ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului

negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Răcari la 6 ianuarie 2014, reclamantul V.G. a chemat în judecată pe pârâtul

V.D., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act

autentic de vânzare - cumpărare pentru o casă de locuit construită din cărămidă

și acoperită cu tablă în suprafață de 80 mp, situată pe suprafața de 1.000 mp

teren curți construcții, precum și pentru suprafețele de teren de 1.000 mp

teren intravilan situat în tarlaua 19, 3.400 mp teren arabil situat în tarlaua

19, 400 mp teren arabil situat în tarlaua 19, 3.600 mp teren arabil extravilan

situat în tarlaua 9 și .2000 mp teren arabil extravilan situat în tarlaua 15.

S-a precizat că toate

imobilele sunt situate pe raza com. Brezoaele, județul Dâmbovița, fiind

evidențiate în titlul de proprietate din 1994 și că prețul vânzării de 10.000

lei a fost achitat la data încheierii chitanței - 20 octombrie 2013.

Reclamantul a arătat

că pârâtul, deși i s-a solicitat în nenumărate rânduri, a refuzat să se

prezinte la notar pentru perfectarea actelor.

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1669 C. civ.

Prin sentința civilă nr.

358 din 10 aprilie 2014, Judecătoria Răcari a admis excepția de necompetență

teritorială invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria Răcari, verificându-și competența conform art. 131

C. proc. civ., a reținut că acțiunea cu care a fost învestită este o acțiune

personală cu caracter patrimonial, acest caracter fiind statuat prin decizia de

recurs în interesul Legii nr. 8/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, s-a apreciat

că fiind vorba despre o convenție - promisiune de vânzare, se impune a se

verifica, în principal, dacă părțile au stabilit un loc pentru executarea

obligației, conform art. 113 pct. 3 C. proc. civ. și abia apoi, în lipsa

acestuia, se vor aplica dispozițiile art.  107 C. proc. civ.

Instanța a constatat

că întrucât, în speță, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat

„chitanță” și încheiat la 20 octombrie 2013, părțile nu au convenit un loc de

executare a obligației de perfectare a actelor, sunt aplicabile dispozițiile art.

107 C. proc. civ., cu privire la instanța de la domiciliul pârâtului.

Cum domiciliul pârâtului

este în București, sectorul 3, s-a apreciat că Judecătoriei Sectorului 3 îi

revine competența soluționării cauzei.

S-a considerat că,

deși excepția este relativă, totuși instanța nu poate sta în pasivitate, în

condițiile în care pârâții, din neștiință sau ignoranță nu înțeleg să o invoce.

Judecătoria

sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 12808 din 22

septembrie 2014, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din

oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Răcari.

Prin aceeași hotărâre

s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta

Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Judecătoria sectorului

3 București a reținut prin considerentele sentinței menționate că acțiunea

reclamantului privește bunuri și drepturi de care părțile pot să dispună, în

sensul alegerii instanței competente, conform art. 126 C. proc. civ.

Astfel, având în

vedere că a fost sesizată inițial Judecătoria Răcari, Judecătoria sectorului 3

București a constatat că este necompetentă absolut să soluționeze litigiul.

Investită cu

soluționarea conflictului negativ de competență, la data de 4 decembrie 2014,

Înalta Curte va stabili competența în favoarea Judecătoriei Răcari pentru

considerentele ce succed:

Reclamantul a

formulat o acțiune în constatarea vânzării cumpărării unor imobile situate în

com. Brezoaele, județul Dâmbovița, întemeiată pe dispozițiile art. 1669 C. civ.

Această acțiune are

natura unei acțiuni personale cu caracter patrimonial, astfel cum a statuat

Înalta Curte în recursul în interesul legii în această materie, soluționat prin

Decizia nr. 8/2013 publicată în M.Of. Partea I nr. 581/2013. Potrivit acestei

decizii, antecontractele de vânzare - cumpărare pe care s-au întemeiat

acțiunile intentate anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. dau

naștere unui raport juridic obligațional, în conținutul căruia intră un drept

de creanță, căruia îi corespunde o obligație de a face.

Acțiunea civilă prin

care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de

act de vânzare - cumpărare, în materia obligațiilor de a face izvorâte din

antecontract are caracter personal, deoarece reclamantul își valorifică un

drept de creanță, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului,

corelativ obligației pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea

încheierii acestuia.

Decizia de recurs în

interesul Legii nr. 8/2013 statuează caracterul alternativ al normei de

competență teritorială, care se determină în raport cu dispozițiile art. 5, 7

și 10 pct. 1 C. proc. civ., abrogat prin art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012,

pentru acțiunile înregistrate înainte de 15 februarie 2013, data intrării în

vigoare a noului C. proc. civ.

Dispozițiile art. 113

din noul C. proc. civ. referitoare la competența teritorială alternativă prevăd

că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este

competentă, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar

în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea,

rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Situația acestor

cereri este reglementată, din punctul de vedere al competenței teritoriale,

într-un mod identic celui din art. 10 pct. 1 din vechiul C. proc. civ. de la

1865.

Conform art. 116 C.

proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente, astfel că instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea

competenței din oficiu, ori de câte ori cererea privește un drept de creanță în

legătură cu un imobil, putând fi formulată la instanța domiciliului pârâtului

ori, după caz, la una dintre instanțele de la art. 108 - 113 din noul C. proc.

civ.

Componența

teritorială este exclusivă numai în cazul celorlalte procese decât cele

privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, astfel

cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 din noul C.

proc. civ.

Prin urmare, cum

instanța a fost investită cu o acțiune personală imobiliară și nu cu o acțiune

reală imobiliară (în cazul căreia competența teritorială este exclusivă conform

art. 117 din noul C. proc. civ.), instanța întâi sesizată nu se putea dezînvesti

din oficiu, excepția fiind de ordine publică; reclamantul având opțiunea de a

alege dintre instanțele deopotrivă competente.

Pentru considerentele

expuse, Curtea, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența

soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Răcari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2015.