ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari la 6 ianuarie 2014, reclamantul V.G. a chemat în judecată pe pârâtul V.D., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru o casă de locuit construită din cărămidă și acoperită cu tablă în suprafață de 80 mp, situată pe suprafața de 1.000 mp teren curți construcții, precum și pentru suprafețele de teren de 1.000 mp teren intravilan situat în tarlaua 19, 3.400 mp teren arabil situat în tarlaua 19, 400 mp teren arabil situat în tarlaua 19, 3.600 mp teren arabil extravilan situat în tarlaua 9 și .2000 mp teren arabil extravilan situat în tarlaua 15. S-a precizat că toate imobilele sunt situate pe raza com.

Brezoaele, județul Dâmbovița, fiind evidențiate în titlul de proprietate din 1994 și că prețul vânzării de 10.000 lei a fost achitat la data încheierii chitanței - 20 octombrie 2013. Reclamantul a arătat că pârâtul, deși i s-a solicitat în nenumărate rânduri, a refuzat să se prezinte la notar pentru perfectarea actelor. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1669 C. civ. Prin sentința civilă nr. 358 din 10 aprilie 2014, Judecătoria Răcari a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Răcari, verificându-și competența conform art. 131 C. proc.

civ., a reținut că acțiunea cu care a fost învestită este o acțiune personală cu caracter patrimonial, acest caracter fiind statuat prin decizia de recurs în interesul Legii nr. 8/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, s-a apreciat că fiind vorba despre o convenție - promisiune de vânzare, se impune a se verifica, în principal, dacă părțile au stabilit un loc pentru executarea obligației, conform art. 113 pct. 3 C. proc. civ. și abia apoi, în lipsa acestuia, se vor aplica dispozițiile art. 107 C. proc. civ. Instanța a constatat că întrucât, în speță, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” și încheiat la 20 octombrie 2013, părțile nu au convenit un loc de executare a obligației de perfectare a actelor, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc.

civ., cu privire la instanța de la domiciliul pârâtului. Cum domiciliul pârâtului este în București, sectorul 3, s-a apreciat că Judecătoriei Sectorului 3 îi revine competența soluționării cauzei. S-a considerat că, deși excepția este relativă, totuși instanța nu poate sta în pasivitate, în condițiile în care pârâții, din neștiință sau ignoranță nu înțeleg să o invoce. Judecătoria sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 12808 din 22 septembrie 2014, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Răcari. Prin aceeași hotărâre s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Judecătoria sectorului 3 București a reținut prin considerentele sentinței menționate că acțiunea reclamantului privește bunuri și drepturi de care părțile pot să dispună, în sensul alegerii instanței competente, conform art. 126 C. proc. civ. Astfel, având în vedere că a fost sesizată inițial Judecătoria Răcari, Judecătoria sectorului 3 București a constatat că este necompetentă absolut să soluționeze litigiul. Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, la data de 4 decembrie 2014, Înalta Curte va stabili competența în favoarea Judecătoriei Răcari pentru considerentele ce succed: Reclamantul a formulat o acțiune în constatarea vânzării cumpărării unor imobile situate în com.

Brezoaele, județul Dâmbovița, întemeiată pe dispozițiile art. 1669 C. civ. Această acțiune are natura unei acțiuni personale cu caracter patrimonial, astfel cum a statuat Înalta Curte în recursul în interesul legii în această materie, soluționat prin Decizia nr. 8/2013 publicată în M.Of. Partea I nr. 581/2013. Potrivit acestei decizii, antecontractele de vânzare - cumpărare pe care s-au întemeiat acțiunile intentate anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. dau naștere unui raport juridic obligațional, în conținutul căruia intră un drept de creanță, căruia îi corespunde o obligație de a face.

Acțiunea civilă prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, în materia obligațiilor de a face izvorâte din antecontract are caracter personal, deoarece reclamantul își valorifică un drept de creanță, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului, corelativ obligației pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii acestuia. Decizia de recurs în interesul Legii nr. 8/2013 statuează caracterul alternativ al normei de competență teritorială, care se determină în raport cu dispozițiile art. 5, 7 și 10 pct. 1 C. proc. civ., abrogat prin art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012, pentru acțiunile înregistrate înainte de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc.

civ. Dispozițiile art. 113 din noul C. proc. civ. referitoare la competența teritorială alternativă prevăd că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract. Situația acestor cereri este reglementată, din punctul de vedere al competenței teritoriale, într-un mod identic celui din art. 10 pct. 1 din vechiul C. proc. civ. de la 1865. Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel că instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței din oficiu, ori de câte ori cererea privește un drept de creanță în legătură cu un imobil, putând fi formulată la instanța domiciliului pârâtului ori, după caz, la una dintre instanțele de la art. 108 - 113 din noul C. proc.

civ. Componența teritorială este exclusivă numai în cazul celorlalte procese decât cele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 din noul C. proc. civ. Prin urmare, cum instanța a fost investită cu o acțiune personală imobiliară și nu cu o acțiune reală imobiliară (în cazul căreia competența teritorială este exclusivă conform art. 117 din noul C. proc. civ.), instanța întâi sesizată nu se putea dezînvesti din oficiu, excepția fiind de ordine publică; reclamantul având opțiunea de a alege dintre instanțele deopotrivă competente. Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 135 C. proc.

civ., va stabili competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Răcari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2015.