ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 129/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 25.10.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenție de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.06.2014 privind Proiectul "Construire unitate de procesare și ambalare morcovi P", cod contract x din 21.02.2011. II Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 84 din 15 mai 2015, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Curtea a reținut că proba practicilor abuzive ale beneficiarului ajutorului impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care să rezulte că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia.

Referitor la existența unei coordonări intenționate între membrii B., în vederea creării în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea de finanțare în cadrul măsurii 123, a constatat că cele două întreprinderi, S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., erau subordonate deciziilor persoanei fizice D.; a constatat ca fiind elemente comune între cele două societăți beneficiare: structura acționariatului, acționari și administratori care fac parte din cadrul aceleiași familii; titlul de administrator comun cu puteri depline în ambele societăți; adrese apropiate ale amplasamentului celor două proiecte; același furnizor al utilajelor, echipamentelor achiziționate prin Programul FEADR; cereri de finanțare depuse concomitent; valoarea aproximativ egală a ajutoarelor nerambursabile solicitate prin cele două cereri; aceste elemente conturează ideea că membrii B. au acționat în vederea creării de condiții artificiale de eligibilitate pentru depășirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil, denotă și pun în evidență o coordonare continuă între membrii B., cele două societăți prin asociații acestora acționând în interes comun. A apreciat că elementele de fapt expuse au fost de natură să creeze în mod artificial condițiile necesare pentru ca reclamanta să beneficieze de plată în temeiul schemei de ajutor, iar reclamant,a prin reprezentanții săi, a urmărit în mod exclusiv să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate.

Cât privește achiziția de panouri solare, instanța de fond a constatat că informațiile obținute din proiectele altor doi beneficiari ai Măsurii 123 au confirmat informațiile comunicate de furnizorii contactați de auditorii Curții de Conturi, și anume un preț mediu de 2000 euro/kw în 2011 doar pentru panourile solare și un preț de aproximativ 500.000 euro pentru un sistem complet de 80kw; cum în urma finalizării procedurii de achiziții, beneficiarul a declarat 985.947 euro pentru sistemul de panouri solare, acest preț dublat a fost în mod corect apreciat ca fiind un preț nerezonabil, iar costurile asociate investiției în panouri solare și în instalarea lor corect au fost declarate neeligibile. III Recursul formulat de reclamantă

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a arătat că a solicitat instanței aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 358 C. proc. civ., și anume ca instanța să socotească refuzul de a răspunde intrebărilor pe care le-a formulat și pe care instanța le-a încuviințat ca o mărturisire deplină, însă instanța a ignorat solicitarea sa, fiind de observat faptul că pârâta a încercat fie să evite un răspuns direct, fie, cu de la sine putere, a apreciat că "nu are relevanță în cauză", acest lucru nefiind de fapt altceva decât un refuz de a răspunde la intrebările formulate; la intrebările 1, 2, 3 și 4 în realitate nu se răspunde la ce a fost întrebată, pârâta ocolind răspunsul, iar la intrebările 8,9,10,13 și 14 nu răspunde deloc, apreciind (fapt nepermis de normele procedurale) că nu au legătură cu cauza intrebărilor; totodată, încearcă să inducă și instanța în eroare prin răspunsul la intrebarea nr. 11, arătând în mod eronat că locul investiției pentru ambele proiecte este str. x nr. 47, Băicoi, Jud. Prahova, deși, în realitate, cum de altfel rezultă din cuprinsul ambelor procese-verbale de constatare a neregulilor, adresele sunt unele distincte, pentru C. S.R.L. adresa este str. x nr. 47 B, iar pentru A. S.R.L. este str. x 47A. Această manieră de a răspunde la interogatoriu, prin prisma aplicării sancțiunilor prevăzute de art. 358 C. proc. civ., se coroboreză pe deplin cu adresa înregistrată la APDRP sub nr. X/16.01.2014, adresă prin care se răspundea scrisorii adresate de Curtea Europeană de Conturi prin care i se solicita un punct de vedere referitor la constatările făcute cu privire la A. S.R.L. și C. S.R.L. și cu susținerile sale, astfel că nu se poate reține nici o culpă a sa, cu atât mai puțin o intenție de fraudare, așa fiind, nu se poate discuta de crearea condițiilor de eligibilitate artificial, în condițiile în care pârâta a cunoscut încă de la începutul semnării contractului de finanțare situația sa și a C. S.R.L. și a apreciat că nu există nici o problemă; prin raportare la dispozițiile art. 174 C. proc. civ. apreciază că se află în prezenta unei nulități relative a actului prin care s-a încălcat această normă procedurală, adică hotărârea pronunțată raportat la art. 175 alin. (1) C. proc. civ., vătămare evidentă câtă vreme prin aplicarea acestui text legal pârâta ar fi trebuit sancționată, considerându-se dacă nu o mărturisire deplină a faptului că știa de situația celor 2 societăți (a celor 2 beneficiari), măcar ca un început de dovadă scrisă; acest început de dovadă scrisă trebuia să se completeze și să se coroboreze în sensul faptului că AFIR știa de situația celor 2 beneficiari și a fost pe toată durata de derulare a acestor proiecte în deplină cunoștință de cauză, cu adresa nr. x, adresă prin care se răspundea Scrisorii adresate de Curtea Europeană de Conturi, în această situație devenind aplicabile prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE 65/2011, fapt ce îi exonerează de răspunderea patrimonială.

În al doilea rând, au fost încălcate dispozițiile art. 249 C. proc. civ. deși a contestat cea de-a doua neregulă reținută în cuprinsul procesului-verbal, referitoare la caracterul nerezonabil al costurilor, arătând că acestea sunt simple alegații, nedovedite de nici o probă în cadrul procesului, a înțeles să preia ca atare aceste susțineri, fără a ține cont de principiul actor incumbit probatio, stipulat și de art. 249 C. proc. civ. pârâta AFIR este cea care ar fi trebuit să dovedească realitatea susținerilor sale, în sensul nerezonabilității costurilor, în condițiile în care a probat cu documente justificative achizițiile făcute și respectarea întocmai a procedurilor legale de achiziție, create tocmai pentru a înlătura posibilitatea achiziționării unor produse mai scumpe decât media de pe piață. Este vorba de o nulitate relativă, ce a creat o vătămare, în sensul reținerii de către instanță în considerente a unei situații ce justifică soluția de respingere a plângerii, fără însă a fi dovedite aceste afirmații în nici un fel de către pârâtă.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a arătat că, în ceea ce privește cea de-a doua neregulă, referitoare la nerezonabilitatea prețurilor, instanța nu face altceva decât să preia susținerile din procesul-verbal de constatare a neregulilor, deși la dosar nu există absolut nici o probă din care să rezulte aceste aspecte, firesc ar fi fost ca, în urma sesizării aspectelor cu privire la nerezonabilitatea prețurilor de către Curtea Europeană de Conturi, AFIR să procedeze la analizarea acestui aspect și să obțină efectiv probe în acest sens. Se vorbește în hotărâre, ca și în procesul-verbal de nereguli, de anumite oferte cu care ar fi fost comparate aceste prețuri "nerezonabile", fără însă a fi depuse la dosar documente din care rezultă aspectele semnalate, astfel că întreaga motivație a instanței pe acest aspect este una străină de natura pricinii, câtă vreme nu se bazează pe probele administrate; deși se susține de instanță faptul că au existat verificări suplimentare, ulterioare, făcute de AFIR, și cu această ocazie s-ar fi descoperit aceste nereguli de care, până atunci, intimata ar fi fost străină, alegațiile nu au nici un suport probator în dosar, fiind străine de natura pricinii, documentele la care face referire instanța, aferente cererii de finanțare, au fost depuse la nivelul anului 2011, iar punctul de vedere a fost formulat către Curtea Europeană de Conturi la data de 16.01.2014; la momentul formulării punctului de vedere, AFIR efectuase deja verificări la nivel intern privind acest aspect, al creării condițiilor artificiale, cu atât mai mult cu cât exista declarația privind societățile "legate" încă de la momentul depunerii cererii de finanțare, ocazie cu care a luat la cunoștință de relațiile dintre societăți; după trimiterea răspunsului Curții Europene de Conturi, optica s-a schimbat fără a exista nici un element de noutate care să reiasă în urma unui control, situația inițială fiind cunoscută și însușită de AFIR la momentul formulării punctului de vedere; motivarea instanței este străină de natura pricinii, câtă vreme reține că după efectuarea controlului și ulterior formulării punctului de vedere către Curtea Europeană de Conturi au fost descoperite aceste nereguli, ca un element de noutate absolută față de ceea ce se constatase până atunci.

Recurenta a mai arătat că, deși reține că este o tipologie diferită de Cauza Slanceva Sila, instanța sfârșește prin a compara aceleași elemente cu cele descrise în această speță, însă situația este fundamental diferită de cea prezentată de CJUE, întrucât în cauza Slanceva. Sila proiectele erau identice, iar prin desfășurarea lor prin două entități juridice diferite s-a obținut dublul ajutorului financiar, aspecte ce nu se regăsesc în cauză. Deși inițial instanța apreciază că situația este diferită, și reține că beneficiar este societatea, entitatea juridică, nu persoanele fizice deținătoare ale capitalului social, pe parcursul considerentelor iși schimbă această poziție cu una contradictorie, reținând că s-a depășit plafonul maxim de finanțare, proiectele fiind deci identice, și au creat condiții artificiale persoanele fizice, "beneficiari" ai finanțării. La fila 14 alin. (1) reține foarte clar că beneficiarul nu poate desfășura 2 proiecte în același timp, apoi arată că desfășurarea simultană a celor 2 proiecte nu s-ar fi putut realiza de același solicitant pe aceeași măsură, în timp ce fracționarea investițiilor a permis fracționarea artificială a investițiilor B..

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat, în primul rând, constatarea ca aplicabilă în cauză a O.U.G. nr. 66/2011, instanța nesocotind cu bună știință decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 66 din O.U.G.. nr. 66/2011, prin care s-a statuat că O.U.G. nr. 66/2011 nu poate retroactiva, astfel că instanța era obligată să țină cont de această decizie și, constatând că raportului juridic îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 79/2003, iar procesul-verbal este întemeiat în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, inaplicabilă, să desființeze ca nelegal actul atacat, respectiv procesul-verbal de nereguli.

O a doua eroare, a arătat recurenta, vizează reținerea cauzei CJUE Slanceva Sila ca incidentă în cauză, deși instanța nu putea face aplicarea cauzei CJUE retroactiv, întrucât această hotărâre este obligatorie pentru statele membre de la publicare, în al doilea rând instanța a aplicat eronat această cauză, reținând eronat incidența ei, deși condițiile sunt cu totul diferite, în realitate, există deosebiri, chiar unele de esență; pentru justificarea soluției, se încearcă minimalizarea proiectelor, acestea fiind reduse de instanță la elementele anterior menționate, însă, în realitate, diferențele sunt semnificative; astfel, localul fabricii este unul diferit, fiecare fabrică are propriul teren, total independent din punct de vedere funcțional; linia de procesare este și ea complet diferită, ca și procesul tehnologic în sine; cele două obiective diferă, atât ca și construcție cât și ca linie tehnologică. Totodată, deși instanța tinde să uniformizeze scopul final al celor două obiective "procesare de legume rădăcinoase proaspete", în realitate, produsele finite obținute în cele două obiective sunt total diferite; celalalt proiect crează ca și produs finit produse alimentare prelucrate, noi (cartof pai și crochete de cartof) prin prelucrarea unei legume (cartoful), prin procedee și tehnologii noi, conform art. 20 alin. (1) lit. b) pct. IV din Regulamentul CE nr. 1698/2005, recurenta crește valoarea adăugată a produsului agricol (morcovi), fără însă a transforma această legumă conform art. 20, alin. (1) lit. b) pct. III din Regulamentul CE nr. 1698/2005; pentru depozitarea și păstrarea cartofilor pe perioade lungi de timp, se folosește un gaz inhibator care, odată introdus în camerele de depozitare frigorifice, previne încolțirea cartofilor; acest lucru interzice introducerea oricărui altui tip de legume în depozit, pentru o perioadă de 7 ani; astfel, se demonstrează imposibilitatea depozitării morcovilor, ce fac subiectul proiectului implementat de recurentă în unitatea C. S.R.L. de prelucrare și depozitare frigorifică a cartofilor; de asemenea, pentru depozitarea și păstrarea cartofilor procesați, în proiectul de investiții aferent societății C. S.R.L. este un depozit frigorific, caracteristică ce nu se regăsește și în proiectul de investiții implementat de recurentă; depozitul frigorific aferent societății C. S.R.L. a fost realizat cu materiale speciale pentru a suporta și menține temperaturi de până la -20°C, aceste materiale fiind total diferite de cele folosite la edificarea construcției aferente proiectului societății recurente, care este o simplă hală ce conține o linie tehnologică de prelucrare morcovi și o zonă de livrare; prin proiectul implementat de recurentă s-a achiziționat ca și utilaj linia tehnologică pentru morcovi, iar prin proiectul implementat de S.C. C. S.R.L., pe lângă linia tehnologică de prelucrare cartofi, se va mai achiziționa și un sistem frigorific datorită căruia va fi posibilă depozitarea produselor în camerele frigorifice la temperaturi scăzute de pana la -20°C.Deci, aplicarea Cauzei Slanceva Sila este făcută eronat, condițiile nefiind identice, nici măcar asemănătoare; în plus, marea majoritate a argumentelor vizează legătura dintre asociații și administratorii celor 2 societăți, însă nu trebuie pierdut din vedere faptul că acest lucru a fost în permanentă adus la cunoștință AFIR. care știa de acest fapt, inclusiv prin declarația privind întreprinderile legate aflată la dosarul de finanțare.

Recurenta a invocat și interpretarea și aplicarea greșită a art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011 al Comisiei, precum și a dispozițiilor legale care definesc "beneficiarul", întrucât art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

Chiar daca D. este asociat și într-o societate și în alta, nu a fost eludat nici un plafon maxim impus de UE și el nu este beneficiarul ajutorului acordat, sunt 2 fabrici ce respectă pe deplin scopul pentru care s-a acordat finanțarea, câtă vreme produsele finite nu sunt identice, iar din acest motiv ele nu se adresează aceleiași piețe relevante, astfel că nu sunt două întreprinderi legate în accepțiunea art. 4 indice (4) din Legea nr. 346/2004; în plus, cele două obiective tind a realiza întru totul scopul prevăzut de Axa 1 - Măsura 123, fiind două entități diferite, cu activități diferite ce nu se pot confunda, prin faptul că activitățile pentru care s-a solicitat finanțarea astfel cum sunt ele clasificate conform codului CAEN sunt total diferite. Pentru C. S.R.L. a fost obținută pentru codul CAEN 1031 - activitate exclusivă pentru "prelucrarea și conservarea cartofilor", iar pentru S.C. A. S.R.L. codul CAEN 1039; entitățile juridice beneficiare nu au fost create subsumat acestui scop, ele au fost inființate în anul 2004, respectiv 2005, cu mult înainte de intrarea României în UE, astfel că este puțin probabil să poată fi apreciat că aceste entități juridice au fost create în scopul eludării dispozițiilor naționale și al fracționării investițiilor pentru obținerea unui plafon de finanțare mai mare. 15."Beneficiar", în accepțiunea Regulamentului CE nr. 65/2011, este firma, compania, persoana juridică, și nicidecum persoana fizică ce deține compania, patrimoniile acestora fiind distincte. Art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011 al Comisiei, prevede că "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiar în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plați în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor Schemei de ajutor", deci beneficiarul trebuie să creeze condițiile artificiale, cu intenție.

Însă, contrar celor reținute de instanța de fond, conform legii, beneficiarul este persoana juridică, iar nu persoana fizică deținătoare a capitalului social. Regulamentul CE 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, în Titlul I, Capitolul I Art. 2 definește, la lit. h) beneficiarul, astfel că beneficiarul este în accepțiunea normelor europene incidente în cauză persoană juridică, iar nu persoana fizică. Persoana fizică deținătoare a companiei nu contează, câtă vreme pe parcursul desfășurării proiectului este permisă transmiterea părților sociale. Ceea ce este vizat de condițiile de eligibilitate și singura persoană obligată să le respecte este beneficiarul persoana juridică, acesta având interdicții de înstrăinare a investiției, obligații de continuare a activității finanțate etc. Chiar și AFIR analizează elemental obiectiv și arată, în punctul său de vedere trimis către Curtea Europeană de Conturi în acest sens.

A mai invocat recurenta că instanța nu analizează latura subiectivă, deși practica CJUE în acest sens este obligatorie, iar pentru îndeplinirea condițiilor artificiale trebuie analizate ambele laturi, atât cea obiectivă cât și cea subiectivă.

De asemenea, instanța a interpretat eronat Cap. 3 din Ghidul solicitantului, referitor la faptul ca "proiectele ai căror acționari majoritari au în derulare alte proiecte finanțate prin FEADR în cadrul măsurii nu pot să mai desfășoare alte proiecte". Legea este de strictă interpretare, neputându-se adăuga la conținutul explicit al acesteia. Astfel, în primul rând, D. nu era asociat majoritar în cadrul C. S.R.L., ci avea un procent de 50%, la egalitate cu celălalt asociat, pentru a fi majoritar ar fi trebuit să dețină majoritatea, adică mai mult de 50%, ceea ce nu a fost cazul, iar în al doilea rând, instanța adaugă la lege, apreciind cu de la sine putere că asociații cu o cotă egală, de 50% sunt considerați amândoi majoritari.

Recurenta a mai invocat faptul că sunt interpretate eronat și aplicate greșit (mai precis neaplicate) în cauză prevederile art. 5 pct. 3 din Regulamentul CE 65/2011, întrucât pârâta a fost în permanență în cunoștință de cauză, iar pe baza analizei pe care a făcut-o nu a reliefat că ar avea vreo problemă, aprobându-le plata. Argumentele în dovedirea bunei sale credințe și a lipsei oricărei intenții de fraudare sau creare a condițiilor artificiale sunt următoarele: ambele cereri de finanțare au fost depuse la același Centru Regional, în același timp, cererile de finanțare primind numere consecutive (854 și 855); documentația a fost verificată și aprobată de aceleași persoane; au fost făcute verificări în teren, iar acestea nu au reliefat nereguli; astfel, deși nu sunt în prezenta unei nereguli, și în situația în care ar pleca de la premisa prezentată de APDRP cu privire la existența acestei nereguli, APDRP este răspunzătoare de aprecierea eronată a condițiilor de eligibilitate și de efectuarea plăților, astfel că nu poate solicita rambursarea sumelor plătite; de altfel, prin adresa E 37352/16.01.2014 a fost înaintat punctul de vedere al APDRP către Curtea Europeană de Conturi, și se poate observa foarte clar că poziția formulată de APDRP a fost diametral opusă celei susținute prin procesul-verbal de stabilire a neregulilor; în plus, APDRP a făcut verificări la momentul la care a fost aprobată plata fiecărei tranșe, tocmai pe aspectul creării condițiilor artificiale, nefiind sesizată nici o problemă, iar ulterior nu s-au reliefat elemente noi față de acel moment.

A mai arătat recurenta că se ignoră necesitatea existenței unui prejudiciu cauzat bugetului UE sau celui național, pentru a fi în prezența unei nereguli. Instanța a aplicat greșit legea care nu era în vigoare la momentul obținerii finanțării, astfel că ea nu poate retroactiva și deveni incidentă în cauză; este vorba de O.G. nr. 66/2011, act normativ ce a intrat în vigoare abia în iunie 2011, în timp ce contractul de finanțare a fost încheiat în februarie 2011. Părțile sunt ținute de prevederile contractului de finanțare x/2011, care definește neregula, contractul fiind legea părților, cu atât mai mult cu cât este vorba de un contract de adeziune, la care nu a putut face nici o modificare; conform acestui contract, neregula este condiționată de crearea unui prejudiciu ce nu a fost dovedit în cauză, cu atât mai mult cu cât se impută toată suma aferentă finanțării, în ambele proiecte, deși ar fi trebuit, chiar pe considerentele depășirii plafonului maxim de finanțare, solicitat cel mult ajutorul acordat pentru un proiect, nu din amândouă. Așa fiind, în cauză sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003, nu numai că nu este dovedit prejudiciul, dar acesta nici măcar nu este cuantificat in cuprinsul procesului-verbal de nereguli, astfel că, sub acest aspect, instanța fondului a încălcat legea părților, contractul și se impune casarea sentinței.

Recurenta a concluzionat în sensul că nu s-a aplicat principiul proporționalității reglementat de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, în măsura în care Înalta Curte apreciază incidente în cuza dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011. Se invocă faptul că nu ar fi putut beneficia de finanțare decât pentru unul dintre proiecte, și ar fi obținut finanțare pentru amândouă, condiții în care firesc ar fi să li se refuze finanțarea doar a unuia dintre proiecte, și nu pentru amândouă, depunând documente la dosar de unde rezultă fără echivoc faptul că proiectul A. S.R.L. este finalizat, în timp ce pentru C. S.R.L. s-a plătit numai o parte din finanțare. Pentru realizarea scopului acordării finanțării europene, firesc ar fi ca investiția deja finalizată să fie păstrată, în măsura în care s-ar impune restituirea sumelor de bani firesc ar fi ca aceste sume să fie deduse din tranșele următoare ale proiectului nefinalizat, C. S.R.L. IV Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece instanța de fond a dat o corectă dezlegare pricinii deduse judecății, analizând în concret motivele de anulare invocate de reclamant, prin raportare la probele administrate în cauză și la legislația aplicabilă cauzei.

A arătat că interogatoriul este un mijloc de probă care privește fapte personale ale părții căreia îi este administrat, la care partea răspunde așa cum consideră de cuviință, iar referitor la susținerile recurentei privind nedovedirea caracterului nerezonabil al prețurilor, ceea ce a reținut instanța de fond este corect, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele de fapt și de drept menționate în procesul-verbal de constatare, în nici un caz nu a identificat nereguli noi și nu s-a substituit organelor de control.

Existența legăturilor dintre S.C. C. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. a fost menționată în cuprinsul actelor administrative atacate, legăturile dintre acționariatul acestor societăți fiind menționată în cuprinsul procesului-verbal de constatare.

Referitor la susținerile recurentei-reclamante cu privire la aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 66/2015 a Curții Constituționale, a arătat că, astfel cum este stabilit și în acesta, definiția neregulii cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 este o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, o atare definiție se regăsește și in art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999.

În consecință, apreciază că procesul-verbal de constatare nr. x/16.06.2014 este legal emis cu respectarea normelor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia, neregulile constatate îndeplinind rigorile definiției acesteia prevăzută atât în legislația internă cât și în reglementările europene, iar in ceea ce privește modul de aplicare a corecției financiare, se impune retragerea întregului sprijin financiar acordat, dat fiind faptul că neregulile identificate afectează în integralitate contractul de finanțare.

Cu privire la asemănările sau deosebirile dintre cazul de față și cel prezentat Curții Europene de Justiție (cazul din Bulgaria, cauza Slancheva Sila), precizează că sunt două tipologii diferite de eludare a reglementărilor din domeniu (plafoane impuse, restricții cu privire la numărul maxim de proiecte avute în implementare în același moment etc), în cazul din Bulgaria speța privește încercarea unei persoane sau a unui grup de persoane, care acționează de comun acord, să dezvolte un tip de afacere și să obțină finanțare peste plafoanul impus de regula de minimis, valabilă în cadrul Măsurii 312, în cazul S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. este un cumul de eludări ale reglementărilor legale în vigoare, astfel: plafonul de 2.000.000,00 EURO nerambursabil per proiect; punctajul acordat pentru proiectele care nu au mai beneficiat de sprijin nerambursabil din fonduri U.E.; restricția referitoare la derularea a mai mult de un proiect, în același timp, în cadrul aceleiași măsuri. Astfel, cu toate că activitatea celor două societăți comerciale nu este identică întru totul, ea aparține aceleiași piețe relevante, respectiv procesarea legumelor rădăcinoase proaspete. Mai mult, luând în considerare structura acționariatelor celor două societăți, se poate concluziona că cele două societăți, prin asociații acestora, acționează în interes comun.

Cu privire la aspectul conform căruia beneficiarul nu ar fi obligat să restituie finanțarea primită, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011, a arătat că decizia de a declara proiectele societăților S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. ca fiind eligibile, respectiv efectuarea plăților către acestea, a fost luată sub influența unor condiții de eligibilitate create în mod artificial de către beneficiari, astfel că nu se poate vorbi despre culpa autorității; condiția cumulativă stipulată în articolul amintit anterior, respectiv cea cu privire la posibilitatea beneficiarului de a depista eroarea într-un mod rezonabil nu este îndeplinită în speță, întrucât, așa cum se arată în procesul-verbal de constatare nr. x/16.06.2014, dar și de către Curtea Europeană de Conturi, beneficiarii au acționat într-un mod coordonat în vederea obținerii unei finanțări mai mari decât plafoanele impuse de reglementările în vigoare și, astfel, nu pot invoca necunoașterea acestor aspecte în propria apărare.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor. Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

În consecință, AFIR a acționat conform prevederilor contractuale, cu respectarea obligațiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în ceea ce privește administrarea fondurilor europene, iar pe de altă parte, emiterea procesului-verbal de constatare menționat nu este consecința voinței unilaterale a AFIR, ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare, care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestui contract. V Procedura de filtrare a recursului

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întrunește cerințele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 2 octombrie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol. Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 11 decembrie 2017, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. VI Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", vizează neregularități de ordin procedural care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.. Recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. art. 358 C. proc. civ., prin faptul că a solicitat ca instanța să socotească refuzul pârâtei la interogatoriu ca o mărturisire deplină, însă instanța a ignorat solicitarea sa, și a dispozițiilor art. 249 C. proc. civ., întrucât a contestat cea de-a doua neregulă reținută în cuprinsul procesului-verbal, referitoare la caracterul nerezonabil al costurilor, iar instanța a preluat ca atare susținerile pârâtei, nedovedite în nici un fel de către aceasta.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că pârâta nu a refuzat să răspundă la interogatoriul formulat de reclamantă, probă administrată în condițiile art. 355 C. proc. civ., care prevede luarea interogatoriului persoanelor juridice, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 358 C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul" nu impune instanței să tragă vreo concluzie din refuzul părții de a răspunde la un interogatoriu, ci doar îi oferă această posibilitate; în situația in care este posibilă administrarea altor probe, refuzul de a răspunde este socotit ca un început de dovadă, ce urmează a fi completat cu alte probe.

Dispozițiile art. 264 C. proc. civ. prevăd că "(1)Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor., puterea doveditoare a probelor fiind lăsată, așadar, la libera apreciere a instanței, motive pentru care în cauză instanța nu a încălcat dispozițiile art. 358 C. proc. civ.

Referitor la dispozițiile art. 249 C. proc. civ., susținerile recurentei care vizează nemulțumirea acesteia sub aspectul aprecierii necorespunzătoare a probelor administrate în cauză și, astfel, netemeinicia hotărârii atacate, nu privesc nelegalitatea hotărârii recurate și nu constituie motiv de casare. Reclamanta a solicitat anularea unui act administrativ care beneficiază de prezumția de legalitate, în sensul că a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de veridicitate, potrivit căreia actul administrativ este prezumat a corespunde adevărului, și care are caracter relativ, putând fi răsturnată, prin probele administrate, în cazul atacării la instanța de contencios administrative și a constatării nelegalității.

Cât privește achiziția de panouri solare, auditorii Curții și ulterior pârâta, raportat la estimări de preț de la șase furnizori de instalațiile panouri solare identice, aferente anului 2011, din care rezulta că preturile variau între aproximativ 300000 euro și un maximum de aproximativ 500000 de euro, prețul mediu pentru panourile solare fiind de aproximativ 2000 de euro/kw, precum și la estimări de preț de Ia patru furnizori pentru o linie de procesare a morcovilor proaspeți identică, pentru anul 2011, potrivit cărora preturile variau intre aproximativ 800000 de euro și un maximum de aproximativ 1100000 euro, față de împrejurarea că, în urma procedurilor de achiziții din cursul etapei de implementare a proiectului, beneficiarul a declarat 965947 de euro pentru sistemul de panouri solare, un preț aproape dublu față de estimările indicate, și un preț de 2161690 de euro pentru linia de procesare, un preț dublu față de estimările indicate, au considerat că prețurile declarate de beneficiar nu sunt rezonabile, iar costurile asociate investiției în linia de procesare și în instalarea acesteia sunt neeligibile, și anume 85,12% din plata creditată.

În ceea ce privește susținerile care se referă la aplicarea greșită a normelor de drept material, se constată că pârâta, la sesizarea Curții de Conturi Europene, nu a negat existența documentelor și a procedurilor de achiziții, invocate de recurentă, ci rezonabilitatea costurilor prezentate.

Achiziționarea bunurilor în vederea implementării proiectului se realizează cu respectarea principiului rezonabilității prețurilor, având în vedere dispozițiile art. 24 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, potrivit cărora "Controalele administrative asupra cererilor de ajutor vizează în special următoarele elemente: e)eligibilitatea operațiunii pentru care se solicită ajutorul; (d) caracterul rezonabil al costurilor prezentate, care se evaluează printr-un sistem de evaluare adecvat, cum ar fi utilizarea costurilor de referință, compararea diferitelor oferte sau un comitet de evaluare".

În ceea ce privește critica din recurs referitoare la faptul că maniera de a răspunde la interogatoriu se coroborează pe deplin cu adresa înregistrată la APDRP sub nr. X/16.01.2014, prin care APDRP răspundea Scrisorii adresate de Curtea Europeană de Conturi prin care i se solicita un punct de vedere referitor la constatările făcute cu privire la A. S.R.L. și C. S.R.L., astfel că nu se poate reține nici o culpă a sa, fiind eventual o eroare din partea autorității contractante, devenind aplicabile prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE 65/2011, Înalta Curte va examina această susținere în cadrul motivului de nelegalitate care se referă la interpretarea eronată și aplicarea greșită (neaplicarea) prevederile art. 5 pct. 3 din Regulamentul CE 65/2011.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", raportat la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va arăta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, din examinarea sentinței recurate rezultă că motivul de casare este nefondat, întrucât hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care instanța le-a avut în vedere pentru respingerea cererii, nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, reglementată de dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii, în mod clar și precis, a situației de fapt, pe baza probelor administrate, a dispozițiilor legale, prezentarea motivelor pentru care a instanța a admis sau a respins cererile părților, analiza argumentelor relevante invocate de părți și expunerea concretă a motivelor de fapt și de drept pentru care instanța a pronunțat hotărârea.

Cu privire la preluarea susținerilor din procesul-verbal de constatare a neregulilor, Înalta Curte constată că motivele invocate nu se circumscriu unor motive străine de natura cauzei, și are în vedere cele reținute anterior, cu privire la aprecierea aprecierea necorespunzătoare a probelor și astfel netemeinicia hotărârii atacate, și la aplicarea normelor de drept material.

Motivele contradictorii pot rezulta din existența unei contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluție, dar și din considerente contradictorii, însă, în cauză, nu există asemenea motive, iar în ceea ce privește Cauza Slanceva Sila, curtea de apel a arătat în mod echivoc că, deși există câteva similitudini între aceasta și cauza de față, este vorba de două tipologii diferite în care se pune problema eludării reglementărilor în domeniu, însă, ca și în Cauza Slancheva Sila, soluția litigiului de față depinde de interpretarea noțiunii "condiții create în mod artificial" în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Având în vedere împrejurările la care se referă motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., lipsa motivării, existența unor motive contradictorii sau numai a unor motive străine de natură cauzei, astfel cum anterior s-a reținut, susținerile invocate nu atrag incidența motivului de casare. Faptul că, în considerentele hotărârii, argumentele de fapt și de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de către reclamant nu reprezintă un motiv de nelegalitate și nu înseamnă că hotărârea nu a fost motivată, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, curtea constată că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente.

Comisia Europeană a adoptat, pe baza Programului Național de Dezvoltare Rurală, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. În cadrul acestui program este prevăzută acordarea asistenței financiare nerambursabile și pentru Axa1, Măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere".

În acest context a fost încheiat Între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescui București (actual A.F.I.R. București) și S.C. A. S.R.L., la data de 21.02.2011, Contractul de finanțare nr. x, obiectul contractului fiind acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului "Construire unitate procesare și ambalare morcovi P".

Prin Cererea de Finanțare depusă la data de 28 iunie 2010, beneficiarul proiectului și-a propus construirea unei unități de procesare și ambalare morcovi prin dotarea cu următoarele echipamente și utilaje, conform studiului de fezabilitate: linie tehnologică pentru selectarea, sortarea, spălarea, curățarea și ambalarea morcovilor, precum și achiziționarea unor echipamente pentru producerea și utilizarea energiei regenerabile ce poate asigura aproape întreg necesarul de energie al unității.

Obiectivul general al proiectului de investiții consta în creșterea competitivității întreprinderilor de procesare agro-alimentare prin îmbunătățirea performanței generale a societății și atingerea unor obiective specifice: introducerea și dezvoltarea de tehnologii și procedee pentru obținerea de noi produse agricole competitive, îmbunătățirea veniturilor întreprinderilor sprijinite prin creșterea valorii adăugate a produselor agricole.

Având în vedere raportul Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi Europene din data de 15.04.2014, A.P.D.R.P. a procedat la verificarea cazului de suspiciune de nereguli înregistrat la autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sub nr. x/2014, privind aspectele semnalate, referitoare la faptul că s-au creat condiții artificiale în vederea eludării criteriilor de eligibilitate și de selecție pentru depășirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil, respectiv: a) aspectul referitor la existența unei coordonări intenționate între membrii B. în vederea creării în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea de finanțare în cadrul măsurii 123 (în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei); b) aspectul referitor la caracterul rezonabil al costurilor, respectiv la faptul ca 85.12% din plata auditată este afectată de eroare, nefiind eligibilă.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.06.2014, A.P.D.R.P. - CRPDRP 3 Sud Muntenia a constatat existența unor condiții de eligibilitate create în mod artificial, cu scopul de a obține un avantaj necuvenit și obținerea sprijinului financiar nerambursabil. S-a constatat că investiția realizată de beneficiarul S.C. A. S.R.L, respectiv "Construire unitate de procesare și ambalare morcovi P", a devenit neeligibilă și s-a propus rezilierea contractului de finanțare x/21.02.2011 și recuperarea in totalitate a sprijinului financiar nerambursabil acordat de către APDRP beneficiarului S.C. A. S.R.L. în vederea realizării investiției " Construire unitate de procesare și ambalare morcovi P", constituirea ca debit a sumei de 8.539.072,79 RON, cu recuperarea de la beneficiar, la care se adaugă majorări de întârziere potrivit legislației aplicate în domeniu.

Împotriva procesului-verbal de constatare nereguli reclamanta a formulat contestație administrativă, respinsă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -A.F.I.R. București prin decizia nr. 27924 din 12.08.2014.

A.P.D.R.P. a încheiat și procesul-verbal nr. x de constatare nereguli, prin care s-a stabilit în sarcina S.C.C. S.R.L., beneficiară a contractului de finanțare x/21.02.2011, un debit în valoare de 2.211.354,82 RON, reținându-se aceleași nereguli ca în cazul S.C. A. S.R.L.

Referitor la motivul de recurs privind constatarea ca aplicabilă în cauză a O.U.G. nr. 66/2011 cu nesocotirea Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 7 aprilie 2015, prin care s-a statuat că O.U.G. nr. 66/2011 nu poate retroactiva, astfel că instanța era obligată să țină cont de această decizie și, constatând că raportului juridic îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 79/2003, iar procesul-verbal este întemeiat în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, inaplicabilă, să desființeze ca nelegal actul atacat, respectiv procesul-verbal de nereguli:

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.06.2014 a reținut, ca bază legală a verificării, prevederile O.U.G.. 66/2011, precum și termenul de "neregulă" prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) al O.U.G. nr. 66/2011.

Contractul de finanțare s-a încheiat la data de 21.02.2011, dată la care era în vigoare O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, astfel că, din punct de vedere al condițiilor de legalitate, contractul de finanțare este supus legislației în vigoare de la data încheierii acestuia, respectiv O.G. nr. 79/2003.

La data încheierii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/16.06.2014 era în vigoare O.U.G. nr. 66/2011, publicată în Monitorul Oficial la data de 30.06.2011, și care a abrogat O.G. nr. 79/2003. Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare".

Prevederile art. 66 au fost declarate neconstituționale ulterior, prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 7 aprilie 2015. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a constatat că legiuitorul a optat pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 numai pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 și se permite interpretarea per a contrario potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 se aplică pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care nu sunt în desfășurare la data intrării acesteia în vigoare, chiar dacă acestea au fost săvârșite sub imperiul Ordonanței Guvernului nr. 79/2003. Curtea Constituțională a constatat că se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului. Rezultă că în mod corect procedura în baza căreia s-a efectuat controlul a fost reținută ca fiind cea prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește neregula, din definițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 79/2003 și art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 rezultă că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 reglementează și potențialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit. Este necesar, însă a fi avute în vedere și prevederile art. 17 din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanțare, obligatoriu între părțile contractante, potrivit cărora prin "neregulă" se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementarilor in vigoare privind asistenta financiara nerambursabila acordata României de Comunitatea Europeana, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național.

De asemenea, trebuie avut în vedere că, în ceea ce privește definiția neregulii, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 sunt o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, potrivit cărora "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli n