ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5042/2018

Asupra recursului de față constată următoarele:

Obiectul acțiunii:

Prin acțiunea formulată la data de 05.05.2014, S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu B. - lichidator judiciar al S.C. C. S.R.L., cu S.C. C. S.R.L., cu D. și E., asociați, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul adjudecat la licitație publică în cadrul procedurii de insolvența a S.C. C. S.R.L., la data de 11.03.2013, imobil situat in comuna Afumați, județul Ilfov, reprezentând teren intravilan în suprafață de 7.870 m.p. (7.865,24 m.p. din măsurători), având număr cadastral x, înscris în cartea funciară x Afumați, pentru prețul de 266.050 euro plus TVA, respectiv 329.902 euro inclusiv TVA.

Hotărârea instanței de fond:

Prin Decizia nr. 1464/2015 din 19 mai 2015, Tribunalul Ilfov, secția Civilă, a decis următoarele: admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D., E. și S.C. B.; admite excepția lipsei capacitații procesuale de folosință a S.C. C. S.R.L.. Respinge acțiunea formulata de S.C. A. S.A. în contradictoriu cu D., E. și S.C. B. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Hotărârea instanței de apel:

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 1103 A pronunțată în ședința publică de la 15 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția A VI A civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1464/19.05.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x, în contradictoriu cu intimatele S.C. C. S.R.L. cu sediul în București, prin lichidator judiciar B. București, D. și E. cu domiciliul în Ciudad Real, Spania.

Recursul:

Împotriva deciziei civile nr. 1103 A din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția A VI A civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. criticând-o ca nelegală.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac a recursului, recurenta reclamantă susține că cererea sa este evaluabilă in bani, cu valoare peste pragul prevăzut de art. , 483 alin. (2) C. proc. civ., valoarea fiind stabilită prin raportul de evaluare a bunului la suma 266.050 euro, respectiv 1.442.157 ron, conversie efectuată la cursul BNR din data de 03.01.2017.

Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., recurenta reclamantă susține că atât instanța de fond cât și cea de apel au analizat prezenta acțiune în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților D., E. și a lichidatorului judiciar S.C. B. prin prisma calificării acțiunii ca având caracterul unei acțiuni reale. Astfel, instanțele au reținut faptul că pentru pronunțarea unei asemenea hotărâri reclamanta trebuia să se judece în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate iar în urma radierii debitoarei bunurile din patrimoniul acesteia nu au trecut în patrimoniul asociaților.

Susține că acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic nu are caracterul unei acțiuni reale pentru a se putea justifica, prin calitatea de proprietar, legitimarea procesuală pasivă, ci caracterul unei acțiuni personale, în care se valorifică un drept de creanță, născut în baza procesului-verbal de licitație. Prin urmare, legitimarea pasivă nu poate fi dată decât de calitatea de persoană obligată în cadrul raportului juridic derulat pe baza procesului-verbal de licitație, și nu pe calitatea de proprietar al bunului astfel cum în mod greșit au reținut instanțele de fond și de apel. Or, raportul juridic dedus judecății are ca obiect complinirea lipsei semnăturii din contractul ce urma a fi perfectat de notarul public pe baza procesului-verbal de licitație.

Recurenta mai invocă faptul că, în mod greșit și prin interpretarea eronată a legii, prima instanță a adăugat drept condiție necesară ca pârâțul să mai fie, la momentul pronunțării hotărârii, proprietarul imobilului în litigiu. Acest aspect, calitatea de proprietar al pârâtului la momentul pronunțării hotărârii, față de caracterul acțiunii, reprezintă doar un element ce privește fondul pretențiilor deduse judecății.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a lichidatorului judiciar al S.C. C. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ. și art. 120 alin. (2) din Legea insolvenței, potrivit cărora "când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitație", fără a se stabili un termen în care adjudecatarul să fie ținut de îndeplinirea acestei formalități, susține că lichidatorul judiciar nu este chemat în prezent la notarul public pentru perfectarea contractului din considerentul că acesta nu mai are nicio obligație ca urmare a descărcării de atribuții prin închiderea procedurii dar, dreptul creditorului de a obține executarea în natură a obligației, consacrat în mod expres de art. 1527 alin. (1) C. civ., precum și de dispozițiile art. 1669 alin. (1) din C. civ. determină că pârâta B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, are calitate procesuală pasivă în sensul art. 36 C. proc. civ., aceasta fiind și subiect al raportului juridic litigios.

Invocând dispozițiile art. 1669 alin. (1) C. civ., care arată că, atunci, "Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare [or, în speță, procesul-verbal de licitație a imobilului emis în procedura insolvenței are o astfel de valoare, de vreme ce nu este apt să transmită proprietatea, dar constată obligația fermă a vânzătorului de a înstrăina bunul licitat precum și opțiunea fermă de a-l dobândi] refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite".

Față de aceste considerente, solicită schimbarea în tot a hotărâii și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare.

S-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost comunicat părților.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 26 septembrie 2018, instanța, în Complet de filtru, a admis în principiu recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. A. S.A. și a stabilit termen în ședință publică la data de 21 noiembrie 2018, cu citarea părților.

La 09.11.2018, B. a depus concluzii scrise prin care declară că își menține poziția exprimată prin întâmpinările depuse la dosar în gradele de jurisdicție anterioare, aceea de admitere a acțiunii.

Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

Cu titlu preliminar, este de menționat că nu este criticată soluția de respingere a acțiunii față de pârâta S.C. C. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, ca urmare a radierii societății debitoare din registrul comerțului, după închiderea procedurii de faliment.

Referitor la critica privitoare la caracterul acțiunii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a calificat expres acțiunea ca o acțiune reală, ci a statuat doar că reclmanții ar fi trebuit să se judece în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate, adică cu persoana din patrimoniul căreia s-a adjudecat bunul dar, acestă persoană juridică nu mai există ca subiect de drept, fiind radiată din registrul comerțului, iar asociații acesteia nu au devenit proprietari ai imobilului în urma radierii debitoarei.

Într-adevăr, actiunea prin care se solicită pronuntarea unei hotarari judecatoresti care să țină loc de act autentic de vanzare a unui imobil are caracterul unei actiuni personale imobiliare, conform statuărilor obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii - decizia nr. 8 din 10 iunie 2013, publicată în MO nr. 581/2013.

Instanța învestită cu recursul în interesul legii a reținut că antecontractele de vanzare-cumparare privitor la un imobil dau naștere unui raport juridic obligațional, în conținutul căruia intră un drept de creanță "jus ad personam" căruia îi corespunde o obligatie de a face "aut facere". Actiunea civilă prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, în materia obligațiilor de a face izvorâte din antecontract, are caracter personal, deoarece prin ea reclamantul își valorifică un drept de creanță, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului, corelativ obligației pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii acestuia. Atunci când dreptul de creanță are ca obiect un imobil, acțiunea este imobiliară, fară însă ca, prin aceasta, să se schimbe felul acțiunii, dedus din natura dreptului care se valorifică.

Aceasta presupune că părți în raportul juridic litigios sunt promitentul vânzător și promitentul cumpărător. Reclamantul în speță este promitentul cumpărător, adjudecatar al bunului, ceea ce presupune că legitimare procesuală pasivă ar trebui să aibe, ca principiu, promitentul vânzător, debitorul aflat în insolvență, din patrimoniul căruia s-a lichidat bunul și urma să se transfere dreptul de proprietate, reprezentat prin lichidatorul judiciar, cel care a avut administrarea averii debitorului și care a vândul bunul la licitație în procedura colectivă de lichidare a averii acestuia, în calitate de organ care aplică procedura.

Cum însă societatea debitoare a fost radiată din registrul comerțului mai înainte de promovarea acțiunii de față, ca urmare a dispoziției judecătorului-sindic dată prin hotărârea prin care s-a închis procedura de insolvență, sentința nr. 7352/20.09.2013, aceasta nu mai poate sta în judecată, așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, neavând capacitate procesuală de folosință, condiție de exercițiu a acțiunii civile, potrivit art. 56 noul C. proc. civ., soluție necriticată așa cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce priveste pe lichidatorul judiciar, Înalta Curte constată că nici acesta nu poate sta în judecată în acțiunea de față, fiind descărcat de atribuții, deși lichidatorul a fost reprezentantul debitorului, ca organ al procedurii, care a scos bunul la licitație și l-a adjudecat, acestuia revenindu-i obligația de a se prezenta la notarul public pentru semnarea contractului de vânzare în forma autentică, în numele debitorului din patrimoniul căruia opera transferul dreptului de proprietate, potrivit dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 85/2006, dar numai până la închiderea procedurii, moment până la care își poate exercita atribuțiile.

Așa cum corect a reținut instanța de apel, la momentul promovării acțiunii de față lichidatorul judiciar nu mai putea sta în judecată, acesta fiind descărcat la data rămânerii definitive a sentinței nr. 7352 din 20 septembrie 2015 prin care s-a dispus închiderea procedurii de insolvență, de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006.

Față de aceste considerente, instanța de apel a reținut legal, ca dealtfel și prima instanță, lipsa de calitate procesuală pasivă a lichidatorului judiciar, chiar dacă în această acțiune se tinde la suplinirea voinței lui de către instanță, în condițiile art. 1669 C. civ.

În condițiile acestei situații atipice, legitimare procesuală pasivă are cel care ar putea invoca un drept în raport cu bunul respectiv și care a reprezentat voința societară. Astfel, critica referitoare la reținerea lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. și E. este fondată.

Instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece textul se referă la cazurile de dizolvare a societății și de radiere a acesteia din registrul comerțului în situațiile expres prevăzute de acest text de lege, la lit. a)-d), printre acestea neregăsindu-se și situația de dizolvare și radiere a societății ca urmare a falimentului acesteia. A mai reținut că, în mod legal, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. și E., în condițiile în care, în urma falimentului, bunurile din patrimoniul debitoarei nu au trecut în patrimoniul asociaților săi.

Într-adevăr, dispozițiile 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990 republicată, invocate de reclamanți, potrivit cărora "Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, în condițiile alin. (8)-(10), le revin acționarilor/asociaților" nu sunt aplicabile speței, așa cum a reținut instanța de apel. Ele sunt aplicabile numai ipotezei în care societatea se radiază fără lichidare în condițiile alin. (8)-(10) din art. 237.

Însă, din interpretarea dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 85/2006, act normativ care a guvernat procedura de insolvență a debitoarei C. S.R.L., reiese că după închiderea procedurii de insolvență bunurile rămase în averea debitorului, nelichidate ca urmare a acoperirii integrale a pasivului și a cheltuielilor de procedură, la cererea tuturor asociaților, trec în proprietatea indiviză a asociaților/acționarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social sau sumele reziduale ultimei distribuiri după lichidarea completă a activului vor fi depuse într-un cont la dispoziția asociaților.

Textul este o aplicație particulară a dispozițiile dreptului societar, situate în secțiunea care reglementează lichidarea societăților: art. 260 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit cărora " ...În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerțului cererea de radiere a societății din registrul comerțului, pe baza raportului final de lichidare și a situațiilor financiare de lichidare prin care se prezintă situația patrimoniului, a creanțelor și repartizarea activelor rămase,..." art. 260 alin. (11) din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit cărora " Bunurile rămase din patrimoniul societății radiate din registrul comerțului, în condițiile prezentului articol, revin acționarilor/asociaților, în condițiile legii."/respectiv art. 268 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată ("... După terminarea lichidării, lichidatorii întocmesc situația financiară finală, arătând partea ce se cuvine fiecărei acțiuni din repartizarea activului societății, .." și 270 din Legea nr. 31/1990 republicată ("... Sumele cuvenite acționarilor, neîncasate în termen de două luni de la publicarea situației financiare, vor fi depuse la o bancă sau la una dintre unitățile acesteia, cu arătarea numelui și prenumelui acționarului, dacă acțiunile sunt nominative, sau a numerelor acțiunilor, dacă ele sunt la purtător. Plata se va face persoanei arătate sau posesorului acțiunilor, reținându-se titlul".

Legea nouă a insolvenței, deși neaplicabilă speței, preia fidel dispozițiile art. 133 din Legea nr. 85/2006 și reglementează în plus că în situația în care după acoprirea tuturor creanțelor, închiderea procedurii și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, au fost identificate bunuri în patrimoniu care nu au fost cunoscute în cursul procedurii de insolvență, acestea vor intra de drept în patrimoniul asociaților.

Cu alte cuvinte, în toate cazurile, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase din averea societății debitoroare (indiferent că au fost cunoscute sau necunoscute lichidatorului în timpul procedurii), după radierea din registrul comerțului, în urma închiderii procedurii de insolvență, vocație au asociații/acționarii debitorului.

În speță, la data închiderii procedurii de insolvență bunul imobil asupra căruia poartă litigiul de față era în patrimoniul debitorului, acesta deținându-l cu titlu de drept de proprietate. Prin adjudecare la licitația publică organizată de lichidator nu a operat transmiterea dreptului de proprietate către adjudecatar, iar încheierea actului în forma autentică nu a mai avut loc pentru a opera legal transmiterea dreptului. În aceste condiții, prin radierea societății din registrul comerțului după închiderea procedurii de insolvență vocație pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase, prin efectul legii, o au asociații debitorului.

Cum promitentul cumpărător solicită pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic, adică suplinirea acordului de voință al lichidatorului judiciar în calitate de reprezentant al societății debitoare (ulterior radiate), Înalta Curte apreciază că acțiunea trebuie să se judece în contradictoriu cu persoanele care ar putea invoca legal un drept față de bunul respectiv, adică cu asociații societății radiate, respectiv D. și E., cei care au reprezentat și voința socială pe parcursul funcționării societății, până la preluarea dreptului de administrare de către practicianul în insolvență.

Față de aceste considerente și de dispozițiile art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., Curtea, cu majoritate, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1103 A din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea la aceeași instanță de apel. Deși recurenții au solicitat trimiterea cauzei la prima instanță pentru evocarea fondului, se va dispune trimiterea la instanța de apel întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 480 alin. (3) noul C. proc. civ., prin cererea de apel, apelanta solicitând ca instanța de apel sa dea soluția pe fond.

Celelelte critici vizează fondul judecății, urmând a fi avute în vedere de instanța de apel cu ocazia rejudecării.

În rejudecare, în contradictoriu cu asociații societății radiate, respectiv D. și E., instanța va verifica toate aspectele invocate referitoare la îndeplinirea condițiilor pentru pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare, tinând cont și de specificul vânzării în procedura de insolvență și cu respectarea Deciziei nr. 23/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară:

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1103 A din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.

Opinie separată

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, constat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care recurenta A. S.A.. a înțeles să critice soluția instanței de apel sub aspectul greșitei aprecieri a acesteia în sensul că pârâtul lichidator judiciar F. nu ar avea în cauză calitate procesuală pasivă, se observă cu întâietate că susținerile recurentei vizează temeinicia cererii sale de chemare în judecată, că în niciun moment partea nu a indicat în cuprinsul memoriului de recurs care ar fi regula de procedură a cărei nerespectare de către instanța judecătorească a atras nulitatea deciziei atacate, indiferent după cum această nulitate este condiționată sau nu de existența unei vătămări, și că prin invocarea dispozițiilor art. 1527 alin. (1), art. 1669 alin. (1) și art. 1650 din C. civ., recurenta extinde motivul de casare amintit, la încălcarea legii de drept substanțial.

De altfel, pentru a critica decizia recurată sub aspectul reținerii eronate a faptului că pârâții D. și E. nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, recurenta se prevalează de această dată de motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că atât instanța de fond cât și instanța de apel au nesocotit norme de drept material, norme pe care nu le indică.

Încercând o sintetizare a criticilor exprimate sub aspectul greșitei rețineri de către instanța de apel a lipsei calității procesuale pasive a intimaților, constat că recurenta identifică legitimarea procesuală pasivă a fostului lichidator judiciar al debitoarei SC. C. S.R.L.. și a foștilor asociați ai debitoarei (radiată din Registrul comerțului, după ce s-a dispus mai întâi închiderea procedurii falimentului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice atribuțiuni sau responsabilități, cum reiese din sentința civilă nr. 7352/20.09.2013, devenită irevocabilă prin neapelare, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr. x) cu identitatea de persoană obligată în cadrul raportului juridic derulat pe baza procesului-verbal de adjudecare încheiat la 12 aprilie 2013.

Acest aspect este evidențiat de recurentă în cuprinsul motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susține recurenta că,,raportul juridic" dedus judecății are ca obiect complinirea lipsei semnăturii din contractul ce urma a se perfecta de notarul public pe baza procesului-verbal de licitație și că, din această perspectivă, instanța judecătorească nu avea a analiza dacă pârâții, persoane fizice, mai aveau calitatea de proprietari ai imobilului adjudecat prin licitație publică. De asemenea, recurenta afirmă că fostul lichidator judiciar este și în continuare subiect al raportului juridic litigios.

În fapt și în drept, pentru verificarea existenței calității procesuale pasive a pârâților este necesară în speță o corectă abordare a viziunii legiuitorului, deoarece prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, însăși legea a stabilit cine are calitate procesuală pasivă in situația când activele debitorului se vând prin licitație publică.

Potrivit art. 120 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare la momentul declanșării procedurii insolvenței față de debitoarea SC.C. S.R.L.., dacă vânzarea activelor se va face prin licitație publică, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate. Când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitație.

Prin urmare, în ipoteza vânzării la licitație, nu se încheie un contract de vânzare-cumpărare iar procesul-verbal de adjudecare se va semna de către lichidatorul judiciar, în numele debitoarei a cărei avere o lichidează în temeiul legii, urmând ca actul de transfer să se perfecteze de către notar, pentru asigurarea legalității transferului de proprietate.

În mod corect și legal, instanța de apel nu s-a aplecat asupra temeiniciei susținerilor reclamantei referitoare la dreptul de creanță al acesteia care ar izvorî din procesul-verbal de adjudecare, apreciind că aceste chestiuni privesc soluționarea pe fond a litigiului, așa încât ceea ce trebuia examinat era dacă între persoanele chemate în judecată și subiectele pasive din raportul juridic dedus judecății exista identitate.

Așa cum am arătat mai sus, în cazul prezentării părților la notar, în lumina art. 120 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, însăși legiuitorul a stabilit cine are calitate procesuală pasivă, și anume lichidatorul judiciar care a propus vânzarea imobilului prin licitație publică, care a primit apoi votul adunării creditorilor sub aspectul propunerii de vânzare și care a și procedat la vânzarea activului, în condițiile art. 120 alin. (2) din legea privind insolvența.

În speță, față de debitoarea al cărui activ s-a vândut la licitație publică, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului și descărcarea de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură a pârâtului, lichidator judiciar, cu consecința radierii persoanei juridice debitoare. Astfel fiind, în mod legal instanța de apel a ținut seama de faptul că, prin închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu mai are nicio responsabilitate în legătură cu operațiunile decurgând din procedura insolvenței, orice altă apreciere în afara cadrului normativ evocat lipsind de temei legal demersul reclamantei în justiție.

Apoi, în măsura în care debitoarea a fost radiată din Registrul comerțului, cu consecința încetării personalității sale juridice, în mod temeinic și legal instanța judecătorească a apreciat că nici foștii asociați ai debitoarei nu justifică în dosar calitatea procesuală pasivă, în raport cu obiectul acțiunii reclamantei, câtă vreme prin dispariția societății nu se mai poate discuta despre eventualele interese, intenții sau despre vreo voință comună a foștilor asociați, care acum se găsesc în situația anterioară momentului în care au decis să înființeze împreună o societate.

Desigur că interesul și calitatea procesuală pasivă în prezenta speță sunt două condiții distincte pentru exercițiul dreptului reclamantei la acțiune, așa că, din perspectiva evocată, susținerile recurentei cum că, în calitatea sa de creditor, se află în imposibilitate de a-și valorifica în concret drepturile decurgând din procesul-verbal de adjudecare, se înscriu, în opinia mea, în sfera art. 33 din C. proc. civ. care reglementează interesul, ca una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, fără a justifica totodată calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.