ÎCCJ, Decizia nr. 328/2017

Decizia civilă nr. 328/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 3.786 din 25 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de Fundația A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 832/CA/2014-R din 7 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și Sentinței nr. 6.031/CA/2013 din 13 noiembrie 2013 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, susținând că sunt potrivnice Deciziei nr. 1.670/CA/2015-R din 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția identității de obiect pentru a se putea reține încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuentei au fost pronunțate în litigii cu obiect diferit, vizând decizii de impunere pentru impozitul pe clădiri datorat pentru ani diferiți.

Decizia nr. 832/CA/2014-R din 7 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea și Sentința nr. 6.031/CA/2013 din 13 noiembrie 2013 a Tribunalului Bihor au fost pronunțate în primă instanță și în recurs în Dosarul nr. x/111/2013, având ca obiect anularea deciziilor de impunere din 24 ianuarie 2013 și din 21 februarie 2013, precum și a Adresei din 4 martie 2013.

Decizia nr. 1.670/CA/2015-R din 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea a fost pronunțată în recurs, în Dosarul nr. x/111/2010*, având ca obiect anularea Deciziei de impunere din 16 februarie 2010 și a Deciziei de soluționare a contestației din 18 martie 2010.

II. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menționate la pct. I a declarat recurs revizuenta Fundația A., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. și criticile arătate în continuare.

În anul 2009, intimatul Orașul Valea lui Mihai a refuzat să recunoască fundației scutirea de la plata impozitul pentru imobilul în care își desfășoară activitatea social-umanitară specifică.

Începând cu anul 2010, intimatul Orașul Valea lui Mihai a efectuat o reevaluare, prin care a stabilit arbitrar că valoarea imobilului este de 210.000 RON, iar, la data de 19 februarie 2010, a comunicat fundației Decizia de impunere din 16 februarie 2010 prin care a stabilit un impozit pe anul 2010 de 3.150 RON, precum și o restanță de impozit pentru anul 2009 în sumă de 2.232 RON și majorări în cuantum de 484,9 RON, rezultând un total de 5.866,9 RON. Contestația formulată de fundație împotriva deciziei de impunere a fost respinsă de intimatul Orașul Valea lui Mihai prin Adresa din 18 martie 2010. Împotriva acestor acte, fundația a introdus acțiune în contencios administrativ care a format obiectul Dosarului nr. x/111/2010, soluționat definitiv, după două cicluri procesuale, prin Decizia nr. 1.670/CA/2015-R din 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, în sensul că, prin refuzul de aplicare a scutirii de la plata a impozitului pe clădiri, pârâtul Orașul Valea lui Mihai a încălcat dispozițiile legii. În consecință, instanța a dispus că "înlătură obligația privind plata impozitului pe clădiri" pentru fundație.

După ce în anul 2012 a recunoscut fundației scutirea de la plata impozitului pe clădiri, în anul 2013 intimatul a emis deciziile de impunere din 24 ianuarie 2013 și 21 februarie 2013 și Adresa din 4 martie 2013, prin care a dispus din nou obligarea fundației la plata impozitului pentru imobilul în care își desfășoară activitatea, stabilind impozitul pe baza unei reevaluări efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale. Deși se afla încă pe rolul instanțelor Dosarul nr. x/111/2010, fundația a introdus acțiune în contencios administrativ și împotriva acestor acte, fiind format Dosarul nr. x/111/2013.

În Dosarul nr. x/111/2013, soluționat în primă instanță prin Sentința nr. 6.031/CA/2013 a Tribunalului Bihor și în recurs prin Decizia nr. 832/CA/2014-R a Curții de Apel Oradea, s-a reținut că fundația nu a dovedit efectuarea activităților umanitare pentru a beneficia de scutirea prevăzută de art. 259 pct. 19 din C. fiscal, astfel că nu este îndreptățită să beneficieze de scutire de la plata impozitului. Recurenta-revizuentă susține că aceste considerente sunt contrare dispozițiilor legale, iar Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 1.670/CA/2015 din 29 aprilie 2015, a stabilit cu putere de lucru judecat că fundația nu are și nu a avut niciodată obligația de plată a impozitul pe imobilul în care își desfășoară activitatea.

Cu privire la contrarietatea dintre hotărârile menționate, recurenta-revizuentă susține că, deși aparent se referă la acte administrative emise de intimat la date diferite, au același obiect juridic, respectiv scutirea fundației, prin efectul legii, de la plata impozitului pe clădiri. Între cele două litigii există identitate și în privința părților, precum și în privința cauzei, ca fundament al pretenției afirmate de fundație.

În temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., recurenta-revizuentă solicită anularea Sentinței nr. 6.031/CA/2013 și a Deciziei nr. 832/CA/2014-R, întrucât primul litigiu purtat între părți a fost Dosarul nr. x/111/CA/2010.

Susține recurenta că, prin decizia atacată, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că nu este îndeplinită condiția referitoare la identitatea de obiect, întrucât cele două litigii vizau impozitul pe ani diferiți, a avut în vedere exclusiv efectul negativ al puterii lucrului judecat, ignorând fără nici o justificare efectul pozitiv al principiului autorității lucrului judecat. Astfel fiind, decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea autorității lucrului judecat, respectiv a dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., text de lege care reglementează efectul pozitiv al lucrului judecat, a cărui respectare a fost consacrată și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

III. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din 27 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la 11 decembrie 2017.

IV. Considerentele Înaltei Curți

Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurenta-revizuentă Fundația A., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile formulate de recurentă se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., urmând a se verifica dacă hotărârea recurată, prin care a fost soluționată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În sensul ipotezei menționate, autoritatea de lucru judecat presupune în mod necesar existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Or, în cauză, în mod corect, prin decizia ce formează obiectul recursului, s-a reținut că nu este întrunită tripla identitate specifică autorității de lucru judecat, întrucât litigiile în care au fost pronunțate hotărârile potențial potrivnice în opinia recurentei-revizuente au obiect diferit, vizând anularea unor decizii de impunere privind impozitul pe clădiri pentru ani diferiți, aspecte confirmate chiar prin susținerile din cererea de recurs.

Faptul că problema de drept referitoare la impozitul pe clădiri a primit o dezlegare diferită în litigii având ca obiect decizii de impunere pentru ani diferiți reprezintă o situație de jurisprudență neunitară al cărei remediu nu îl reprezintă însă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe de altă parte, este de observat că art. 513 alin. (4) C. proc. civ. dispune că "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire [...] în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre [...]".

În cauză, însă, revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 832/CA/2014-R din 7 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a Sentinței nr. 6.031/CA/2013 din 13 noiembrie 2013 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care sunt anterioare Deciziei nr. 1.670/CA/2015-R din 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, a cărei autoritate de lucru judecat susține că ar fi fost încălcată.

În circumstanțele expuse, se constată a fi contrară rațiunii motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și principiului autorității de lucru judecat, interpretarea propusă de recurenta-revizuentă în sensul că o hotărâre judecătorească încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate ulterior.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Fundația A. împotriva Deciziei nr. 3.786 din 25 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/35/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2017.

Procesat de GGC - N