ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1238/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 40/2013

din 19 martie 2013, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a respins cererea

reclamantului P.C. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Asistentă

și Protecție Socială Mehedinți, având ca obiect anulare act.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul P.C.,

prin acțiunea astfel cum a fost precizată la 11 martie 2013, a solicitat ca prin

hotărâre judecătorească să se constate nulitatea deciziei civile nr. 1448/R din

18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în conformitate

cu art. 105 alin. (1) și alin. (2). C. proc. civ., întrucât pe de o parte, dispozitivul

acestei decizii intră în contradicție cu dispozitivul titlului executoriu, iar pe

de altă parte, deși cererea de recurs a fost expres motivată în drept, instanța

de recurs nu a înlăturat motivat criticile formulate, încălcând prevederile

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 261 C. proc. civ., știut

fiind că potrivit art. 105 alin. (1) C. proc. civ., actele de procedură îndeplinite

de un judecător necompetent sunt nule.

Alin. (2) al aceluiași

art. prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar

necompetent, se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o

vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor în cazul nulităților prevăzute

anume de lege, vătămarea prezumându-se până la dovada contrarie.

Instanța a reținut

că hotărârea judecătorească este un act de procedură, că nulitatea acesteia poate

fi invocată doar prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare ce pot

fi promovate împotriva acesteia, nu și pe calea unei acțiuni separate, având ca

obiect constatarea nulității hotărârii și cum în speță este vorba despre o hotărâre

dată în recurs, nulitatea acesteia se poate invoca doar pe căi extraordinare de

atac.

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă prin decizia nr. 34 din 21 mai 2013, a respins, ca nefondat,

apelul formulat de reclamantul P.C. împotriva sentinței civile nr. 40/2013 din

19 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă în contradictoriu

cu intimatul pârât Serviciul Public de Asistență și Protecția Socială Mehedinți,

având ca obiect anulare act.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Astfel, în ceea

ce privește critica reclamantului referitoare la încălcarea principiului disponibilității

prin introducerea în cauză, din oficiu, de către instanța de judecată a Serviciului

Public de Asistență și Protecția Socială, curtea a constat că actul procesual a

cărui nulitate s-a solicitat prin prezenta cerere a fost pronunțat în contradictoriu

și cu această instituție, astfel încât examinarea legalității sau nelegalității

acestui act se putea realiza numai prin citarea tuturor părților ale căror drepturi

procesuale ar putea fi vătămate, în speță și a Serviciului Public de Asistență

și Protecția Socială.

În cauză, fiind

vorba de o coparticipare procesuală obligatorie în sensul art. 48 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de judecată era datoare să pună în discuție introducerea în cauză

a Serviciului Public de Asistență și Protecția Socială, parte în dosarul în care

s-a pronunțat decizia nr. 1448/R din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Mehedinți

și, chiar dacă în speță Serviciul Public de Asistență și Protecția Socială a fost

citat și conceptat ca pârât înainte de a se cunoaște poziția procesuală a reclamantului

cu privire la o astfel de măsură, din precizarea de acțiune depusă de acesta la

11 martie 2013 a rezultat că reclamantul nu s-a opus cadrului procesual astfel stabilit

sub aspectul părților, solicitând doar înlăturarea apărării formulate de pârât prin

întâmpinare, astfel că s-a apreciat că nu se poate reține nerespectarea de către

instanța de fond a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Și în situația

în care s-ar reține o încălcare a principiului disponibilității, reclamantul nu

a precizat în ce a constatat vătămarea suferită prin introducerea în cauză din oficiu

a Serviciului Public de Asistență și Protecția Socială și nici nu a dovedit o asemenea

vătămare, astfel încât nefiind îndeplinite condițiile art. 106 alin. (2) C. proc.

civ. nu se justifică desființarea sentinței primei instanțe pe acest motiv.

În ceea ce privește

criticile reclamantului vizând aprecierile primei instanțe cu privire la natura

juridică a actului dedus judecății, s-a reținut că actul procesual nr. 1448/R

din 18 decembrie 2012 din Dosarul nr. 5194/225/2012 a cărui nulitate s-a solicitat

este reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată în recurs

de Tribunalul Mehedinți, astfel că în raprt de efectele juridice pe care o hotărâre

judecătorească le are, în special autoritatea de lucru judecat, C. proc. civ. prevede

că anularea acesteia, indiferent dacă este pentru cauzele prevăzute la art. 108

alin. (2) din același cod sau pentru alte motive, se poate realiza numai în urma

exercitării căilor ordinare sau extraordinare de atac.

Or, la interpelarea

instanței de judecată din ședința publică din 19 martie 2003, reclamantul a precizat

expres că nu a înțeles să formuleze o cale extraordinară de atac împotriva deciziei

nr. 1448/R din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă

și că, în condițiile în care legea prevede o procedură specială de desființare a

hotărârii judecătorești, este inadmisibilă solicitarea de constatare a nulității

unui astfel de act procesual pe calea unei acțiuni întemeiate pe art. 111 C. proc.

civ.

Instanța a reținut

că, împrejurarea că, în speță, prima instanță a soluționat acțiunea reclamantului

pe fond, respingând-o ca neîntemeiată, iar nu pe excepția inadmisibilității, nu

este de natură a atrage nelegalitatea sentinței pronunțate, atâta timp cât soluția

adoptată, cât și motivarea pe care se întemeiază sunt corecte.

În ceea ce privește

ultima critică invocată de reclamant, referitoare la competența materială a completului

care a pronunțat decizia nr. 1448/R din 18 decembrie 2012 de a dispune anularea

tuturor actelor de executare, în contextul în care aceasta nu a avut loc și nu s-a

solicitat, raportat la dispozițiile art. 404 alin. (1) C. proc. civ., curtea a reținut

că necompetența de ordine publică reprezintă un motiv de contestație în anulare

potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ceea ce în cauză reclamantul a

precizat clar că nu înțelege să solicite, iar pronunțarea instanței asupra unor

lucruri care nu s-au cerut nu poate fi examinată pe cale prezentei acțiuni, reprezentând

de asemenea motiv pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac în condițiile

art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva deciziei

nr. 34 din 21 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a

declarat recurs reclamantul P.C., întemeiat pe art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 9 și

pct. 10 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și acțiunii sale

astfel cum a fost formulată și precizată.

În criticile formulate,

recurentul reclamant a susținut în esență următoarele:

Că, pe calea unei

acțiuni în constatare a solicitat să se verifice modul în care au fost respectate

dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cu raportare la textele invocate,

astfel că în analiza cererii sale urmează a se porni de la cererea introductivă

formulată în dosarul Tribunalului Mehedinți în care a fost pronunțată decizia

nr. 1488/R/2012 ce face obiectul prezentei cenzuri, pentru a se realiza dacă instanța

a identificat actele ce fac obiectul anulării, dacă a fost motivată cererea cu privire

la fiecare act dedus judecății, față de actul de investire al instanței, dacă instanța

investită cu soluționarea contestației la executare a respectat cadrul procesual,

cu raportare la considerentele expuse în motivarea soluției, în contextul asigurării

unui proces echitabil, față de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând recursul

declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 34 din 21 mai 2013, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, Înalta Curte urmează a-l respinge pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Tribunalul Mehedinți,

secția I civilă prin decizia civilă nr. 1448/R din 18 decembrie 2012, a respins

ca nefondat recursul formulat de intimatul P.C., împotriva sentinței civile nr.

6293 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, prin

care a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul Serviciul

Public de Asistență și Protecție Socială Drobeta Turnu-Severin în contradictoriu

cu P.C. și a anulat formele de executare în Dosarul nr. 29/E/2010 al Biroului Executorului

Judecătoresc G.G.C.

Este de observat

în cauză că, criticile recurentului au vizat aprecierile instanțe de apel cu privire

la natura juridică a actului dedus judecății, respectiv asupra deciziei nr. 1448/R

din 18 decembrie 2012, pronunțată în recurs de Tribunalul Mehedinți în Dosarul

nr. 5194/225/2012, a cărei nulitate s-a solicitat, care este în fapt o hotărâre

judecătorească irevocabilă.

Or, este știut

că în raport de prevederile C. proc. civ. anularea unei hotărâri, se poate realiza

numai în urma exercitării căilor ordinare sau extraordinare de atac.

În sistemul nostru

de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea

acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor

de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea

prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura

și scopul lor.

Legalitatea căilor

de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile

unui proces echitabil.

În speță,

Înalta Curte constată că decizia nr. 1448/R/2012, a cărei anulare se solicită a

fost pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul de recurs nr. 5194/225/2012.

Cum în cauză recurentul

reclamant a precizat expres, că nu înțelege să formuleze o cale extraordinară de

atac împotriva deciziei nr. 1448/R/2012 a Tribunalului Mehedinți, decizie care este

irevocabilă, se constată că soluția instanței de apel de respingere ca inadmisibilă

a solicitării acestuia de constatare a nulității unui astfel de act procesual pe

calea unei acțiuni întemeiate pe art. 111 C. proc. civ., este corectă.

Este de necontestat

că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum

și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, pentru

considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva

deciziei nr. 34 din 21 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 34 din 21 mai 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 martie 2014.